519 matches
-
Rusia, de unde a fost readus spre a fi împușcat". Autorul acestei cărți, Reuben Markham, era trimisul special al ziarului american: Christian Science Monitor, o autoritate în presa mondială. Tot timpul cît a stat la București după 23 august, a fost întovărășit și informat de oamenii lui Maniu, de Niculescu Buzești și de Rădulescu Pogoneanu. 71 În ziua de 23 august, mareșalul Antonescu se afla la Snagov, unde avea întrunit un consiliu de miniștri. În acest timp, sosește la Snagov George Brătianu
by Sergiu Dimitriu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1057_a_2565]
-
retragere cu torțe. Duminică, 17 mai. Mihai, însoțit de gen. Grigorescu și de colegii săi de clasă echipați străjerește, au sosit la mânăstirea Viforâta, unde au participat la exerciții străjerești desfășurate între mânăstirile Viforâta și Dealu. Marți, 19 mai. Mihai, întovărășit de gen. Grigorescu, prof. Conea și colegii săi de clasă, au petrecut aproape întreaga zi în Expoziția Lunii Bucureștilor. Dimineața s-au vizitat pavilioanele Micii Înțelegeri și Regalității, iar după amiază celelalte pavilioane. Explicațiile au fost date de Al. Bădăuță
Jurnalul regelui Mihai I de România : Reconstituit după acte şi documente contemporane Vol. 1. : 1921-1940 by Traian D. LAZĂR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101020_a_102312]
-
fără chef. Deci ridică din umeri și porni s-o caute pe copilă, pentru a-i spu ne vestea cea nouă. Urmarea fu că În puține zile, exact la termenul stabilit de ducele Bertold, Adelheid porni spre reședința de pe Schlossberg, Întovărășită de sfaturile, lacrimile și de cele mai elegante bonete ale bătrânei sale protectoare. Dar stăpânul nu era acasă. Treburi urgente și prea puțin Îmbucurătoare Îl siliseră să plece pe neașteptate. Astfel că Hildebrand o dădu În grija părintelui Bernhard, duhovnicul
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
pat scund de scânduri, Într-o chilie Întunecoasă. Doi călugări se aplecau deasupra lui, ca să-i dea să bea un lichid amărui dintr-o cupă de lemn. De Îndată ce-l văzură că se trezește, unul din ei ieși și se Întoarse Întovărășit de un altul, mai În vârstă, pe al cărui piept strălucea o minunată cruce de aur, prinsă de un lanț din același metal. — Poți să vorbești, străine? Îl Întrebă el pe Simeon cu o voce obișnuită să poruncească. — Unde sunt
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
prefăcu a nu Înțelege tonul batjocoritor și răspunse: — Da, așa e, protecția mea ar fi cea mai sigură și aș fi fericit să ți-o acord. Dar spune-mi, prințesă, În ce calitate? N-am nici o Îndreptățire legală ca să te Întovărășesc! Un cavaler străin care Însoțește o doamnă pe drumuri singuratice de pădure va pune desigur În pericol reputația acelei doamne. Un nobil cavaler care eliberează două prizoniere nefe ricite din mâinile răpitorilor și le redă familiilor lor merită numai cuvinte
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
politice? Fără să zică un cuvânt se lăsă condus de părintele Urban În biblioteca mânăstirii, unde erau primiți oaspeții aleși. Duhovnicul ședea Într-un jilț, numărându-și cu nerăbdare mătăniile de chihlimbar, după moda grecească, aduse de un preot ce Întovărășise cruciații În expediția lor nefericită. În dreptul ferestrei, În picioare, un bărbat slab și Înalt, cu Îmbrăcăminte modestă de burghez, Își mângâia gânditor bărbia și, se vedea, aștepta cu nerăbdare, numărând clipele. Urs, care nu-l cunoștea, se Întrebă cine putea
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
să facem câțiva pași prin galerie. Trecură pe lângă ușa bibliotecii și pe lângă bolniță, În fața căreia stăteau privind curioși câțiva călugări bătrâni, și se Îndreptară spre o firidă mai Întunecoasă. Atunci pustnicul se opri, privindu-l Întrebător pe cel care-l Întovărășea. — Preacuvioase, vorbi acesta grăbit. Sunt Într-o situație foarte Încurcată și vreau să vă cer un sfat. Călugărul tăcu mai departe și jupânul Urs continuă șovăind: — Ceea ce vreau să vă Încredințez acum este o taină mare. N-o știm decât
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
de care ai să te minunezi. Deocamdată să ne rugăm Domnului să-i scape pe cei doi nevinovați. și apoi, dacă El va Îngădui, se vor face și celelalte. Păstrează cu grijă cruciulița și taina ei, ca și până acum. Întovărășește-mă o bucată de drum, ca să putem vorbi În liniște. Apoi te vei Întoarce aici, așa cum s-a hotă rât, ca să aștepți noutățile. XI După convorbirea cu părintele Bernhard, În care acesta Îi spuse despre răpirea copilei și atacul asupra
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
Poate că vom putea pătrunde noi prin tunel, ca să ajungem sus În cetate! Cu toată Împotrivirea tatălui său și a ducelui, căruia starea lui de slăbiciune nu-i scăpase, Bodo ceru să meargă cu micul grup de ostași care Îl Întovărășeau pe fratele Ulrich. Nu pot să stau aici și să aștept fără să fac nimic, nădăjduind că totul o să fie bine! spuse el. Ceata porni În galop. Trecură În goană prin poienile de pe malul pârâului Neumagen. Când turlele mânăstirii Sfântul
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
bine că nu pierd niciodată ocazia să mă În frupt din minunile pe care le pregătești domnia ta. Dar deocamdată mă grăbesc grozav. Își scutură praful de pe straie și ceru să i se aducă grabnic trăsurica cea ușoară cu care călătorea, Întovărășit de un lacheu de casă mare, un tânăr arătos și Îngrijit, așa cum se vedeau deseori În casele distinse și care nu se clintea de pe capră, de lângă birjar. Bancherul Urs nu era acasă. Nici slugile nu știau unde e. Cu o
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
și domniile voastre, se pare că acest atac ar face parte dintr-o conspirație mare Împotriva ducilor noștri. De altfel, voiam să plec chiar azi spre mânăstirea Sfântul Petru. Poate că aș putea face ceva pentru tânărul meu stăpân. — Vă vom Întovărăși, prietene Solomon. O infamă conspirație are loc. Trădarea Înflorește la curtea ducilor Zähringer. După fiecare perdea ascultă acolo o ureche trădătoare. Poate că mai ajungem Încă la timp ca să-i prevenim. Dar trebuie să fim foarte prevăzători. De altfel, domnul
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
țipete Înfiorătoare din partea Sănduței. Mai mergem puțin și mă hotăresc. Cobor din mașină cu mielul, cu sticla de lapte și cu biberonul și intru În curtea a doi bătrâni. Aceștia refuză cadoul, determinați probabil și de faptul că Sănduța mă Întovărășea plângând. Merg și mai departe, Într-o curte cu o grădină frumoasă, În care se jucau doi 30.000 km prin SUA. 1935-1936 Prof. Nicolae Cornățeanu 82 copilași, dau drumul mielului, așez pe iarbă sticla și biberonul și dispar. Sper
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
în Bucovina, în timpul celor aproape 3 ani cât a condus ziarul partidului național român a fost din cele mai fericite pentru poporul român din Bucovina.”... „Agresiune contra domnului Pamfil Șeicaru”: „marți 6 martie 1928 un anume Ghika s-a prezentat întovărășit de un boxeor de meserie, la redacția ziarului Curentul și în cabinetul directorului a tăbărât asupra dlui Șeicaru, lovindu-l în cap cu un box. Agresorul a fost dat pe mâna Parchetului de către personalul de redacție a ziarului.” (Nr.13
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
și din vremea studiilor în Germania prinsese gustul să bea un pahar cu bere rece. În buzunar nu avea niciodată bani. Într-o zi m-a invitat să beau cu el o bere la berăria Azuga, lîngă Teatrul Național. Era întovărășit de coana Catinca doamna Iorga și un devotat politic, Mateescu-Capețieanu. La plată s-a căutat prin buzunare și cu tristețe a constatat că nu avea să acopere nici o treime din costul consumației. Era mîhnit că se afla într-o asemenea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
astfel, acestui moment, acestor ceasuri, demnitatea lor firească. Spaima de moarte, În cazul meu, s-a instalat precoce, cam În jurul vârstei de treizeci de ani. Mai bine-zis „conștiența, luciditatea ei”, a „existenței” ei, care pe insul lucid și matur Îl Întovărășește pe tot parcursul existenței. Ca și eul său, acel spiriduș sau tovarăș ascuns care nu numai că Îi comentează, nu rareori răutăcios, faptele sau ideile și luând ca Proteus felurite chipuri, luciditatea morții, a realității ei, aș zice a necesității
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
exprima oarecum cinic! -, În acele momente am trăit cu adevărat tensiunea, exuberanța, sentimentul covârșitor de bucurie și conștiență a darului uriaș, zeiesc, care este existența pentru orice făptură. Preocupat de opera lui Dostoievski, care m-a format și m-a Întovărășit, m-a „asistat” În multe clipe și ceasuri grave, acest mare „creator al modernității” și al psihologiei omului de azi și dintodeauna - contemporan cu un alt gigant, aflat la mii de kilometri distanță, Nietzsche, dar gîndind uneori identic, uimitor de
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
luptelor politice și partizane. Nu, nu am și n-am avut niciodată nimic de „reproșat” acestor repetate și, nu rareori, chinuitoare singurătăți! Ele, Într-un fel sau altul, țin de vocația mea și e un fapt, „un proces” care Îi Întovărășește, sub orice climat sau regim politic, pe cei care vor să facă o reală și rezistentă operă de creație. Dar... În toate certurile și vâltoarea a ceea ce am numit discuția asupra „falselor valori și ierarhii” s-a mai auzit o
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
abrutizării, chiar și În forme „pozitive”, a Îmburghezirii, a adaptării! Și, În finalul cărții, el „Învinge”, deși aparențele Îl arată ca un fel de declasat, pe un „maidan menajer” care apare În fantasma sa vie odată cu acel sobol ce-l Întovărășise prin labirintul de „sub picioarele sale”, un sobol, o cârtiță care, cumva, semăna În imaginația mea cu sobolul ce-i apare concret și simptomatic lui Hamlet, Întărindu-l În dorința sa de răzbunare. În dorința irepresibilă a doctorului Minda de
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
tată, un profesor, un prieten matur care să-mi pună În mână anumite cărți, să-mi insufle anumite idei sau care să mă avertizeze la „frecventarea” altora, dăunătoare. În vara lui ’69 am făcut parte dintr-o delegație cinematografică care Întovărășea filmul Răutăciosul adolescent la festivalul de la Moscova, film la care eu am scris scenariul. Acolo, În URSS, Împreună cu colegii Într-o vizită În Nord, În orașul Leningrad, pe vremea aceea - azi, Petersburg -, am Întîrziat În amplul muzeu al Ermitajului. Printre
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
C. Motaș </citation> <citation author=”NEMȚEANU, Dan ” loc=”Malmö (Suedia)” data =”3 Februarie 2010”> Stimate Domnule Dimitriu, Cartea pe care mi-ați trimis-o, mi-a făcut o mare bucurie și a dat un relief sporit atâtor amintiri care Îmi Întovărășesc bătrânețea. Un proverb african spune: „Când moare un bătrân, arde o bibliotecă”. Cartea mi-a trezit atât de multe imagini, Întâmplări și chiar fraze pe care le credeam de mult uitate, Încât tentația de a le povesti crește din ce În ce mai mult
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
mele interne”, a „motivului meu obsesiv”, a faptului că eu nu pun un semn de egalitate între „carieră, succes” - succes văzut și înțeles la modul „cantitativ”, spectaculos, de tipul american! - și sensul vieții. Unora, din varii generații, care mi-au întovărășit, contemplat și comentat cariera literară, li s-o fi părut „altfel”, cu siguranță! Nu puțini, de la Stancu și Preda până la ultimul cititor din „fundul provinciei”, ascensiunea mea „bruscă” socială le-a apărut în primul rând nu ca un semn al
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
prin ’62-’63 parcă, Matei, la secția critică - Cezar, Grigore și eu eram „prietenii lor”, acceptați de Paul și de criticii-evrei care conduceau „primul organ” al U. Scriitorilor cu îngăduința celor ce știu că un „mare talent” ca Nichita e întovărășit de „amici” de tipul lui Chibici Râmneanu al lui Eminescu, inși din aceeași generație biologică, tovarăși de libațiuni la birturi de categoria a doua, visând, probabil, „zorii” unei celebrități din ce în ce mai problematice... Antipatică, nu știu exact de ce, poate că venea din
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
unele nume de pe crucile vechi, de lemn: Miloia, Krinitzki, Gașpar și altele. Numele lui Paul, Sucuturdean, l-am „împrumutat” de la un șofer, pare-mi-se, care locuia într-una din cămăruțele din curtea casei mătușii mele. Apoi, în plin roman, întovărășit de Luminița, o amantă frumoasă din vremea aceea, care mă vizita din când în când la Lugoj, fugind din Bucureștiul unde soțul ei lucra la o „intreprindere” misterioasă - mie-mi spunea că la „externe”, am aflat apoi că era polițist
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
apără valoarea estetică, fără de care politicul cade iremediabil în dogmatism...” Am tăcut, toată lumea a întors capul spre întunecatul și amenințătorul personaj și acesta a spus uscat: - Luați cuvântul tovarășului Breban drept propiile mele concluzii!... S-a ridicat și a plecat întovărășit de suita sa, printre care Dumitru Ghișe, filozof proletcultist, dar, s-a dovedit atunci și în anii care vor veni (când va fi, pe rând, șeful secției c.c., apoi ministru adjunct la consiliul culturii și în urmă prorector la
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
numai de picior, prin niște hârtoape uriașe. Ni se lasă ordin de la capul coloanei s-o apucăm prin altă parte, pe un drum care merge cu ceva înconjur, dar care poate fi străbătut cu mai puține greutăți. Omul care ne întovărășește de la Probota cu cei doi căluți ai lui cari ajută la tragerea ambulanței, necontenit aleargă pe drumul plin de praf în urma noastră, la văi pune piedica, la deal mai pune umărul și-și mai îndeamnă căluții, și ne face cunoscut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]