677 matches
-
fi tentați niciodată să simțiți ceva... Rim rămase tăcut câteva clipe amintindu-și pădurile incredibile de pe Riuss. Nu se mai gândise demult la anii adolescenței sale. ― Știi destule lucruri..: Realitatea e însă cu mult mai puțin spectaculoasă... Maria îl privi întrebătoare. ― Quinți devin cei care refuză să se acopere pe tot corpul de simbionți. Femeia rămase cu gura căscată. De ce am senzația că dă acestui lucru mai multă importanță decât ar trebui? Ce e cu femeia asta? ― De ce am senzația că
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
privi deznădăjduit pe Abate. Dogmele se învățau abia la zece ani de la consacrare și nu puteau fi nicidecum subiectul unei conversații scolărești. Pentru câteva clipe, Isidor spera că Starețul încercase o glumă pe seama lui. Ochii stăpânului său străluceau reci și întrebători. - Să nu îndrăznești să-mi răspunzi că Domnului îi este frică de ambele extreme! Tânărul înghiți în sec, mișcîndu-și spasmodic mărul lui Adam. - Cred că Dumnezeu e mai mult decât cuvinte și noi trebuie să ne judecam cu smerenie locul
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
om tăcut, cu înfățișare respingătoare, spre patruzeci de ani, nu prea încântat de sarcina lui. Când ieșiră din desiș, își opri calul, care avea deja copitele din spate în apă, și așteptă să sosească Balamber. îi aruncă apoi o privire întrebătoare: — Mergem înainte? — Bineînțeles. Traversară repede torentul și continuară prin pădure, urcând valea. Nori negri se strânseseră între timp deasupra; păsările zburau jos și, din când în când, câte o suflare rece de vânt înfiora pe neașteptate iarba, stârnind frunzișul. Cerul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
prăbușea în mărăcini. Ceva mai departe, un arcaș helvet, țintuit de un copac cu o suliță ce i se înfipsese în stomac, se agăța cu mâinile însângerate de arma care îl străpungea și, alb la față, îl fixa cu ochi întrebători parcă, larg deschiși de uimire, mișcându-și abia perceptibil buzele, ca și cum ar fi spus ceva. Apoi, comandantul hun se întoarse și, rotindu-și sabia, ieși dintr-un pâlc de pini, la câțiva pași de Sebastianus. Amândoi fură luați prin surprindere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
frâu, începea deja să simtă mușcătura deziluziei. Etius îi venise în întâmpinare și îl îmbrățișase cu cordialitate, arătându-i o bucurie a reîntâlnirii fără îndoială sinceră, însă lui, care îl cunoștea bine, nu îi scăpase o sclipire ciudată în ochi, întrebătoare și în același timp ironică. încă de la primul schimb de cuvinte, discuția lor luase o altă direcție decât cea așteptată. Etius nu păruse deosebit de impresionat de necazurile prin care trecuse și nici interesat în vreun fel de ceea ce-i spusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
ar fi fost și el jignit într-o oarecare măsură de modul cum vorbise Sebastianus despre acela care până acum câteva zile fusese căpetenia sa; la rândul lui, scărpinându-și gânditor barba crescută de mai multe zile, aruncă o privire întrebătoare la Magister militum, iar acesta din urmă, făcându-i un semn de nerăbdare, îl îndemnă să răspundă. — Bine, spuse, în sfârșit, cu stânjeneală. Ceea ce a obținut Eudoxiu de la Atila a fost promisiunea eliberării tuturor sclavilor, a emancipării tuturor colonilor și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
-l avea - ce-l însoțise și se șterse apoi cu șervetul pe care acesta îl ținea pe umăr; după aceea, dezlegându-și de pe frunte panglica albă pe care o purtase în timpul ritului, o fixă încruntat pe Hippolita, care îl privea întrebătoare și îngrijorată: — Drept e să-ți spun, domina, că răspunsul nu e bun. Un mare pericol amenință această casă și împreună cu ea și pe tine. Mâna ca de fildeș a Flaviei se lăsă delicat pe brațul domina-ei; nu era o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
în avangarda întărită cu câteva centurii de arcași călări: mâine arcașii vor avea un rol decisiv. Dacă aș putea avea centuria pe care i-ai încredințat-o lui Maliban... Etius nu-și mai amintea, astfel că îi aruncă o privire întrebătoare. — Da, Magister, alanul acela care m-a urmat de la Aureliana și pe care l-ai promovat chiar acolo. Etius încuviință: — Bine, o să-l ai pe acest Maliban. Cât despre tine... Se întoarse spre Metronius, care, imediat, instinctiv, se îndreptă din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
putere. Zăpada era, aici, mai mare, iar ici și colo drumul era poleit cu un strat greu de gheață. Calul, însă, înainta agale și sigur pe el. Fetele îl îndemnau. Diii! Oare, cum l-o fi chemat? Ochii Sorinei privesc întrebători cătră verișoara ei. Dar Alina nu-și poate aminti care-i numele căluțului. Ce-ar fi să-i spunem... Alin? De ce nu Sorin? Pentru că, ă, ă... așa-l cheamă pe frățiorul meu. Cel mai bine ar fi să-i zicem
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
să te invidieze colegele la școală. După cum vezi, ambițiile costă. Toată viața va trebui să facem economii? Întrebase Andreea? Nu chiar, doar până când Îți vei termina studiile...trebuie, contez pe tine În acest sens, zâmbise mama privind-o pe Andreea Întrebător. Ele mai discutaseră acest aspect acasă În mai multe ocazii. Prioritatea numărul unu, era faculatea la care va da Andreea după ce va termina liceul. Era un plan dinainte stabilit. Va urma o facultate chiar de va fi nevoită să caute
În vâltorile Dunării de Jos by Flora Mărgărit Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1138_a_2049]
-
din poartă. Bună dimineața! au răspuns bătrânii, cu ochii scăldați în aurul toamnei. Îndată sunt gata, numai să-mi șterg ghetele, că de când nu le-am încălțat... s-a așezat colbul de un deget pe ele - a răspuns învățătorul privirii întrebătoare a lui Costăchel. Între timp, au ajuns și Măriuca cu ceilalți. Învățătorul și-a luat bastonul de după ușă și, sprijinindu-se de brațul lui Costăchel, au pornit spre poartă. Ia să-l pup pe Tăchel, că tare-i frumos - a
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
ai musafiri. Să știi că am tras bine piciorul... Ce musafiri? Mă faci curios - a întrebat învățătorul, ridicând sprâncenele albe a mirare. Musafiri de soi, nașule, nu șagă - a făcut-o pe misteriosul Costăchel. Dezorientat, învățătorul a aruncat o privire întrebătoare către învățătoare, care privea curioasă spre Costăchel. Ce ați rămas așa? Păi, cum altfel? Noi nu așteptăm nici un musafir. Musafirul nepoftit va fi binevenit - a rimat vorbirea Costăchel, lăsând misterul să plutească în atmosferă. Uite la el. Poate să moară
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
a întrebat Chersân de sub gugiul făcut dintr-un sac. Apoi n-am încotro. Tot ați umblat prin glod până aici. Intrați! Măi Petrache! Ieși afară, că ai musafiri! - a strigat Costăchel. Echipa cunoscută a intrat în curte. Toți aveau mutre întrebătoare. „Oare ce gânduri mai au chiaburii iștia?” Între timp, Petrache a ieșit din casă și a trecut pârleazul. Costache! De ce nu inviți musafirii în casă? - a întrebat cu un zâmbet vulpesc în colțul gurii Petrache. Îndata mare! Ia poftiți! Poftiți
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
Bérenger) sunt cei care frânează societatea În vremuri revoluționare.” „New set of standards”, „revolutionary change”, „progressive”..., termenii aveau, desigur, alt sens pentru tinerii ascultători, decât cel Îndelung pervertit În Colonia Rino la care se tot gândea improvizatul profesor est-european. Zâmbea, Întrebător și superior și buimăcit, cu privirea pe foaia de hârtie liniată: noi-vechi cuvinte, „radicals”, „conservatives”, „conventionalism”, „duty”... - barbarisme sucite și răsucite și schimonosite În cazarma DADA, cu seceră și ciocan, să nu mai poată fi pronunțate decât la Circul Rinocerilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
era doar o creație a minții ei. El ascultă noaptea, ascultă zgomotul însingurării ei. Dar la fel ca martorul secret al lui Mark, care scrisese bilețelul, rămase nemișcat, sperând să nu fie băgat în seamă. Se smulse de sub privirea ei întrebătoare și se duse spre mașină. Când ajunseră la mașina închiriată, deja nu se mai putea apăra nici măcar în fața lui însuși, publicul cel mai comod. Da, se silise să se întoarcă pentru a îndrepta lucrurile cu Schluterii, pentru a se împăca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
fiu nevoită să vorbesc cu Mark. El va înțelege că sunt obosită, îmi va mângâia degețelul, îmi va face o ciocolată caldă și mă va trimite la culcare devreme. Dar când l-am văzut, avea din nou acea privire, privirea întrebătoare și acuzatoare care-mi spunea că nu o să mai apuc să mănânc niciodată. A sunat Gary, spuse el. Așa, o luăm de la capăt. —Mark, eu... Nu mă lăsă să-l întrerup. —E-n regulă, știu că e prietenul Mariei. Mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
și Ilinca. Domnul se uită absent la copii, așa că Ștefan își luă răspunderea. — Dadă, se adresă el Stancăi, poruncește să fie hrăniți și culcați copiii; măria sa doamna nu are răgaz pentru asta. Vodă își aplecă înainte capul. Stanca îl cântări întrebătoare din ochi: — Să mergem. În seara asta mâncăm la cuhnii. Sărutați mâna măriei sale, spuse ea. — Nu pot, domnia mea nu poate să mai meargă. Mă dor picioarele, scânci Smărăndița. Să mă ia neica Radu în spinare. Între timp, Radu, Ancuța
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
fi ghicit rotunjimile trupului, cu mers nesimțit, plutind parcă, în târliceii din brocard auriu la fel pieptarului. Ținea capul aplecat în jos, doar după ce îi înmână doamnei Safta perinița minusculă cu acele cerute înfipte în ea, ridică spre Ștefan fața întrebătoare și ochii ei verzi cu luciri de piatră prețioasă îi cercetară pe ai lui. Nici o bătaie de gene, o clipă cât o veșnicie. Fata fu prima care-și desprinse privirea și lăsă capul în jos, dădu să facă un pas
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
atenție concentrată, asculta, asculta, ca tocmai în momentul în care logofătul își propunea să facă un orar al expedițiilor de pedepsire a bandelor de tâlhari, să intervină neîntrebat Ștefan: — Am fost la Târgoviște! Toate privirile s-au întors spre el, întrebătoare. — Ei bine, n-a dat frunza n codru, doar cornii își scutură floarea, continuă el foarte serios. Nici urmă de lotri. Agiile au scos drumari ca să pună piatră... Sfinția sa spune că sunt semne c-o să-nceapă iar ploile mâine și
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
ușor stingher, Menzel îl strigă din spatele unui paravan întărit. Pornește într-acolo iar ceea ce vede când ajunge face să caște larg gura a uimire. De pe o pătură ce acoperă niște paie uscate, o tânără femeie îl privește cu ochi calmi, întrebători. Poartă pantaloni albaștri vătuiți și bocanci cu talpă groasă. De sub flaneaua lălâie de lână verde se vede gulerul unei cămăși maro, bărbătești. Are ochii febrili și tenul aproape străveziu, semn al unei epuizări înaintate dată de o boală sau suferință
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
aflați în PC-ul regimentului. Starețul către Pelerin, mă auzi? Recepție! Starețul către Pelerin, mă auzi? Recepție! Dar, la toate apelurile lui, doar tăcerea îi răspunde. Neputincios, întoarce capul către colonelul Pietrosu. Dă din cap negativ ca răspuns la privirea întrebătoare a comandantului. Continuă, continuă! Trebuie să dea ei un semn până la urmă! Deschide ușa de la biroul lui și în timp ce o închide aude în spatele lui: Starețul către Pelerin, mă auzi? Recepție! Starețul către Pelerin, mă auzi? Recepție!... Într-un fel sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
prin liber consimțământ. Cât rai poate fi adus pe pământ ...În ziua aceea, după ce terminaseră, mai devreme ca de obicei, cu qigong-ul, în loc să se așeze pe scaun și să-și bea cafeaua, Arm se instalase direct pe covor, sub privirile întrebătoare ale lui Bart. Și eu obosesc, Bart, îl lămuri ea. Să nu crezi că pentru mine totul este o joacă, mai ales că trebuie să fiu și atentă la tine, să-ți mai și explic sau să te corectez. Uneori
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
perfect oval, lipsit de gură, ochi, nas și păr, a așteptat ca generarea aleatoare să-i stabilească o figură. Și iată, din multitudinea de forme posibile, computerul a trasat două sprâncene subțiri și delicate, sub care a așezat niște ochi întrebători, cu irisul pulsând pe spațiul lichid al pupilei și cu vinișoare ce parcurgeau suprafața albă ca niște fulgere roșii; primul lucru pe care se fixară acești ochi fură ochii lui Samuel. Exploratorul se înduioșă. Nasul apăru din umflarea pielii, din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
nici o treabă - în grădină.Și, parcă dezmierdîndu-se, își așeză fără necesitate pala de păr pe jumătatea stângă a frunții. Învins mereu de imaginea ei de pe scări, mobilizând ultimele rezerve ale voinței. Acum mă privea atentă. Expresia figurii ei avea ceva întrebător. Apoi ochii îi deveniră nesiguri. Părea că-și înfrînge greu nevoia de a privi în lături. Își luă însă numaidecât și din plin aerele de grande-dame, dar nu și vocea sonoră, pe care o încerca fără să reușească. Își așeză
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
prea lungă și trebuie să meargă cu ea la croitoreasă și altele câteva chestii foarte interesante pentru starea mea generală din această zi putredă de atâta ploaie. În fine, după vreo douăzeci de minute, îmi aruncă o pereche de ochi întrebători. Îi spusei care-i baiul, dar n-am avut succes: îmi mai trebuia o semnătură de la un șef sus pus, care nu avea audiențe decât marțea și joia, între orele nouă și zece. Și cum astăzi era vineri... Îmi venea
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]