463 matches
-
să zică decît: eu sunt cel ce este. Mai mult nu știa. Dar bătrânul își răscoli barba albă cu mâna și holbă ochii. Apoi se trânti cu fața în pulbere, sărutând glezna lui Min. Cârmaciul nu pricepu și se uită întrebător la Auta. Acesta îl privi lung pe bătrân, își rosti în minte vorbele spuse de cârmaci, și abia într-un târziu înțelese că Abraam îl socotea pe Min Dumnezeu. Bătrânul se sculă cu greu din țărână și nu mai îndrăzni
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
unde?» Eu cred că și-a căutat adăpost În singurul loc unde pacea este profundă, căci dacă, formulat În felul acesta, adevărul pare Îngroșat, el nu este mai puțin monstruos.“ MacAlpine bătu și ultimele cuvinte la mașină, apoi Îl privi Întrebător pe Henry. — Asta e tot pentru moment, MacAlpine, spuse el. — Un text plin de forță, zise MacAlpine. Henry Îl privi atent, după care Îi Întoarse spatele, zâmbind pentru sine. Era prima dată când tânărul făcea cu voce tare un comentariu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
și intrai. Angi nu dormea. Lumina lămpii îi descria umbre ciudate pe față. Stătea lungit în pat, cu un picior îndoit în sus și cu mâna sub cap. Ținea în cealaltă mână o carte. Nu spuse nimic, însă mă privi întrebător, sfidător parcă. Încuiai ușa și ocolii patul până ajunsei in partea lui. Mă așezai jos. Îl privi o clipă, apoi luai cartea și o pusei pe noptieră. El rămase cu mâna în poziție ca și cum ar fi ținut cartea și mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
fac zgomot fiindcă n-am vrut să te trezesc. Și-atunci te-am auzit vorbind la telefon. — Și i-ai dat înainte cu scena aia de teatru cu trântitul ușii, ca să mă prinzi ulterior? a exclamat James cu sprâncenele ridicate întrebător. Julia a adoptat o expresie ușor spăsită. Am vrut doar să văd dac-o să-mi spui, din proprie inițiativă, cine era la telefon sau dac-o să mă minți... Vocea i s-a stins, fiindcă amândoi erau perfect conștienți pentru care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
stau lucrurile în realitate, a explicat Alison pe un ton de scuză. —Îmi dau seama din expresia ta și după tonul tău că n-ai reușit s-o convingi să-ți devină cea mai bună prietenă, a spus Luca ridicând întrebător dintr-o sprânceană. Alison a clătinat din cap, scuturată de un mic fior. —Ba mi-a tras și o palmă. Lui Luca i-a scăpat telecomanda din mână. Ce-a făcut? a strigat el ridicându-se în picioare, astfel că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
Aha, aici erai! a exclamat ea recunoscătoare. Trebuie să mergem. M-am cam îmbătat. Nick a sărutat-o pe creștet și a râs. —OK, mă duc să iau hainele. —Să ni le luăm și noi? a spus Luca privind-o întrebător pe Alison, care a clătinat din cap. —Te-ai simțit bine? a întrebat-o ea pe Susan, după ce bărbații au dispărut. Femeia a clătinat din cap. Probabil chiar prea bine. Capul mi se învârte și știu că..., s-a uitat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
bătând cu palma spațiul dintre ei. În sinea ei, Julia s-a cutremurat. I s-a părut că pereții dormitorului încep să se strângă în jurul ei sufocând-o. —Deci? a zis James lăsând capul pe-un umăr și privind-o întrebător. Ce părere ai? Julia a oftat din prelung și cu atâta putere încât volanul șorțulețului s-a tulburat. — Nu știu, James... Trebuie să mă mai lași o vreme să mă gândesc. Nu pot să fiu presată să iau o decizie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
în miezul afecțiunii și, zdrang!, ești vindecat. — Rochia, zise Vultur-în-Zbor, ridicându-se în capul oaselor până ajunse ca un briceag, cu picioarele odihnindu-i-se de-a lungul rogojinei de papură, iar bustul și capul ridicate și aplecate în față, întrebător,spre mijlocul camerei și sprijinite cu un braț amorțit. — Haide, haide! sări Virgil Jones. Dacă aș fi în locul dumitale, n-aș încerca încă să stau la verticală. Orizontala este o poziție mult mai potrivită pentru recuperare. M-am întrebat adesea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
straturi foarte subțiri și se Împrăștia pretutindeni, ca o cenușă Împrăștiată după un ritual de Înmormântare. Cuprins din nou de valul acela de greață, se ghemui bicisnic și vomită de mai multe ori, electrizat, cu ochii ieșiți din orbite, privind Întrebător spre niciunde, pustiit. Se afla de vreme neștiută În scaunul său, cufundat Într-o adâncă toropeală. Nu putea spune dacă trecuseră ore, zile sau eternități de când zăcea așa. După ce se adună din reverie, Începu să-și pipăie suspicios membrele uscate
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
numai atâta Că am trăit prea mult. Al anilor iubirei - Înveninat necaz - E numai o părere Pe lângă cel de azi. {EminescuOpIV 278} SĂ ȚIN ÎNCĂ ODATĂ Să țin încă odată Mânuța ta la piept Și-n ochii tăi să caut Întrebător și drept. O strîns-îmbrățișare - Vis dureros de foc - Ș-apoi să plec în lume Copil făr-de noroc. Să nu se mai aleagă De viața mea nimic, Să mor uitat de oameni E soarta ce-mi prezic. {EminescuOpIV 279} VENIN ȘI
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
trona În mijloc era un mare castron verde plin cu raci roșii-portocalii, În jurul căruia erau așezate farfurii ceramice, pentru toți... Fiecare primea câte patru-cinci raci, Va, neînțelegând metamorfoza prin care racii verzi și Înfricoșători deveniseră cuminți și roșii, o privea Întrebător pe Mamaia. Aceasta, cu o sclipire șăgalnică În ochi, Îi spunea, privindu-l fix cu duioasă dragoste, că s-au Înroșit de rușinea adusă tagmei racilor cuminți de către nevolnicul semen al lor care atentase la degețelul nepotului său, cumințel-foc. Și
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
gingaș de copil ce copilărea, primele amintiri ale ... copilăriei sale. Ochenoaia se spălase temeinic pe mâini și mulgea vaca. Dorița a Întins către juvaer o căniță roșie cu flori albe, fără a-i spune nici un cuvânt, copilul s-a uitat Întrebător, mătușă-sa a schițat gestul examinatorului care știe dar nu vrea să spună, un clopoțel de argint a sunat și Va și-a amintit fulgerător nobilul rol al căniței, a Întins mâna și s-a postat În fața Mamaiei: Muța-mamii! Ți-
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
o scrisoare de la Victor ... Scrisoare scrisoare, aha! și pe dată clopoțelul cel vrăjit trimise un cling-cling ascuțit către receptorii nepotului. Acesta Își prvi tatăl, nu Îndrăzni să-l deranjeze, dar privindu-l fix a așteptat până ce Victor s-a uitat Întrebător către el: ? De ce n-am putut citi scrisoarea mata pe care ai trimis-o la Cățălești?! Păi dacă nu ai Învățat să citești! Las’că mergi la anul la școală și ai să Înveți tu! Mă-nveți mata cum s-Învaț
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
tot timpul cele două litere Îi stăruiau În minte, ba chiar Începuse să-și pună multe Întrebări legate de „acest aspect”, așa cum Îi plăcea lui Victor să zică. Vrei să mai scrii oleacă?, Își rugă el tatăl care Îl privea Întrebător. Ce să mai scriu că nu prea am timp, știi nu! Copilul știa dar era „nu doar căpățânos da’ șî Încăpățânat” așa cum Îl descria bunica Ileana câteodată. Tot aceia! Da fii atent și fii deștept! Victor făcu În grabă cele
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
spuse Philip Cantley, ripostând, în mod evident la cele spuse de mine. Nu s-ar cădea să-mi bag nasul până atunci. Schimbă câteva cuvinte cu Bez, apoi făcu stânga împrejur și se îndreptă către biroul electricianului șef. Mă uitai întrebător la Bez, care ridică din umeri. Fiecare cu fixul lui! îmi zise el. Domnului C îi place ca doamnele să fie feminine, înțelegeți? Toată lumea care-l cunoaște știe asta. Să vedeți cum vin unele fete la audiție, atunci când regizează chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
cel mai accesibil pentru el, fie pentru că observase că îl priveam altfel. Îmi strânsese puternic mâna, însă cuvintele lui n-au fost un simplu salut: — Ca și mine, și tu ești străin în blestematul ăsta de oraș. Tonul nu era întrebător, vocea nu era scăzută. M-am uitat în jur, stânjenit. Mi-a spus mai departe: — Nu te teme de fasioți, sunt prea îndopați cu știință pentru a mai avea urmă de curaj. Aproape că striga. Mă simțeam inclus, împotriva voinței
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
și să aducă din nou taberele la masa negocierilor, pacificatorii aveau să întâmpine obstacole enorme. Maggie îi mulțumi rabinului și se urcă în mașină. În scaunul șoferului stătea un bărbat negricios, solid, în pantaloni scurți, cu antebrațe puternice, musculoase. Ridică întrebător din sprâncene. —Mă poți duce în Orașul Vechi, te rog? În câteva minute se aflau din nou pe drumul principal, repetând în sens invers călătoria din zori pe care o făcuse cu Uri, șerpuind cu hotărâre în sus, spre Ierusalim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
Ce? BĂRBATUL CU TOMBERONUL: Ceasul! ORBUL: Ești sigur? A sosit ceasul? Putem începe? OMUL CU SACAUA (Pentru sine.): A sosit ceasul Revoluției! TOȚI: A sosit ceasul Revoluției! VIZITATORUL: Domnilor, mai sunt câteva minute șt începe Revoluția franceză! RECRUȚII (În cor, întrebător.): A sosit ceasul Revoluției? Ce zici, mamă? MAMA: Să bem! ORBUL: Să bem înaintea luptei! PRIMUL BĂRBAT: Să bem pentru Robespierre! AL DOILEA BĂRBAT: Și pentru unificarea Italiei! De aici până la unificarea Italiei nu mai e decât un pas. PRIMUL
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
venit la el să-i ceară sfatul Într-o treabă Încurcată În care intrase ca berbecul și din care nu izbutea să mai iasă. I-a povestit Întreaga tevatură cu lux de amănunte, iar când a terminat, l-a privit Întrebător pe marele poet, așteptând. Acesta n-a scos Însă nici un cuvânt. Tipul a crezut că tace pentru că nu Înțelesese foarte bine cazul și i-a mai istorisit o dată detaliat faptele, cu toate dedesubturile și implicațiile lor posibile și imposibile. La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
ce-i aia instantaneu. Dar aici e toată întrebarea mea. De ce un dop se poate dilata instantaneu și eu, omul, trebuie să rămân același și după ce m-am simțit o clipă liber? Dopul era o metaforă, deci... L-am privit întrebător pe colegul meu. — Vorbeam în metafore? — Nu... a mormăit el. Nu mai țin minte de unde pornisem, ce voiai să spui. Am căutat eu să o lămuresc atunci. Îmi plăcea să o fac să vorbească, să o provoc, chiar și cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
în ea, rezemată în coate. Apoi a coborât. A ridicat din umeri. — E bine c-am făcut-o. Și eu cred că voiam. Trebuia s-o terminăm odată și odată... Am coborât. Portarul ne-a descuiat ușa. Ne-a privit întrebător. Bănuia probabil ce făcuserăm în facultatea pustie. Am condus-o până în stația mașinilor. I-am spus să mergem pe Bulevard, până la tramvaiul de la Cișmigiu. De-acolo luam eu tramvaiul spre casă. Adeseori făceam împreună drumul. Lua și ea un alt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
privi nedumerit la cei 100 lei, pe care numai ce îi descoperise în buzunarul său. Nu știa ce să creadă. De unde ajunseseră banii aceștia la el în buzunar? Cum să procedeze mai departe cu ei? Era foarte încurcat. Privi apoi întrebător la Nadea, căutând să afle părerea ei, cum înțelegea ea și cei din jur acest lucru. - Nu aveam nimic în buzunar, zise omul mirat. Atunci toți își dădură seama că domnișoara, pe care o crezură hoață de buzunar, îi strecurase
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
bun cu toată lumea. Lauren se ridică și privi prin mulțime. Chiar dacă soțul meu ar fi un sfânt, nu aș lăsa-o pe Sophia În preajma lui. Ce ți-am spus eu ție În legătură cu cele care vânează soți, Își ridică ea sprîncenele Întrebător. Of, Doamne. Hai să mergem. Înainte ca Lauren să-mi mai poată spune ceva, DJ-ul puse melodia Good Times și toată lumea Începu să danseze. De-abia dacă am băgat de seamă, dar cred că dansam deja de vreo oră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
vreme de când nu ne-am mai văzut, replică Hunter, bătându-l bărbătește pe spate pe Giles. Asta chiar era ciudat. Ăștia doi nu aveau cum să fie prieteni, că nici măcar nu se cunoșteau, din câte știam eu. M-am uitat Întrebător la Hunter. — Stai nițel, voi doi vă cunoașteți? l-am Întrebat, suspicioasă. Hunter avea pe chip un zâmbet răutăcios de nedescris. —Iubito, am ceva amuzant să-ți spun. Hunter mă privi și Îmi făcu cu ochiul. Giles este prietenul ăla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
în pat și să nu mă mai scol, să fac grevă la trăit. Fiindcă de câte ori îi cumpărăm lui Jacques șoșoni, pe unul trebuie să-l aruncăm la gunoi. Dan Crețu n-a înțeles de la început, s-a uitat la mine întrebător, s-a uitat la picioarele mele, apoi l-am invitat în casă, își scosese singur galoșii, n-a acceptat ajutorul. L-a văzut pe Jacques, era pe divan, și musafirul s-a făcut, din palid, alb, apoi totul s-a
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]