510 matches
-
nici nu are lacăte la intrare. Sunt multe legende care vorbesc despre elfii ce au intrat și nu au mai ieșit de acolo. Într-o zi, trecând pe coridorul unde se afla și acea cameră, am văzut că ușa era întredeschisă. La început mi-a fost teamă să mă uit prin deschizătură, dar până la urmă am prins curaj. Era o cărare largă, pe marginea căreia erau multe flori viu colorate și înmiresmate și meri încărcați cu flori alb-roz; era cărarea care
Buchet de amintiri by Tudorina Andone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]
-
iertare. N-am auzit toate cuvintele ei și știam că nici ea nu le înțelege pe-ale mele. Am dat să mă ridic și să opresc patefonul, dar Kay o porni spre pat. Ne-am sărutat cu stângăcie. Mi-am întredeschis buzele prea repede, uitând că lui Kay îi place să fie luată încet. I-am simțit limba și m-am retras, știind cât de mult urăște asta. Am închis ochii și i-am acoperit gâtul cu sărutări. Ea a gemut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
al germanilor - angrivari sau cherusci - la graniță. Numele celor doi oameni uciși nu-i spuneau însă nimic. Ofițerul de gardă se întoarse, dar nu observă că - poate din vrerea zeilor atât de des pomeniți de vechii scriitori - ușa comandamentului era întredeschisă. Astfel, micuțul o zări pe mama sa, tânără și foarte frumoasă, cum ieșea în fugă dintr-o cameră, venea în spatele lui Germanicus, lua mesajul și citea în grabă câteva rânduri, înainte ca el s-o împiedice. Atunci, pentru prima dată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
se îmbarcă phar-haoui și preoții. Phar-haoui ia cârma și întoarce prova spre luna plină ce răsare din deșert. Pentru că Isis este viața care răsare din moarte și de aceea poartă pe cap discul Lunii, ce renaște în fiecare lună. Și întredeschide Poarta Aurită a lumii nevăzute, unde se odihnesc morții pe care tu i-ai îndrăgit nespus. — Îți mulțumesc pentru această călătorie, îi șopti Gajus tatălui său. Și, pe când îi vorbea astfel, nu știa că toate acelea aveau să-i influențeze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
buzele uscate i se lipiră de dinți. Ofițerul aștepta reacția lui; lui Gajus i se păru că-l privea cu prea mare atenție. Ce știa? Care erau ordinele secrete? Însă dacă învățase un lucru, acela era disimularea. Buzele i se întredeschiseră; răspunse: — Sunt bucuros să mă supun. Servitorii din casă, toți familiares, se adunau neliniștiți în atriu; știau că viața le era distrusă. Într-adevăr, ofițerul îl anunță pe Gajus că bagajele personale aveau să-l urmeze, pe când cei din casă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
era tutorele lui Gajus și-l privea pe acesta cu ură. Medicii care deschiseră pântecele fetei moarte spuseră că era un băiețel minunat. Cândva ar fi putut deveni împărat. Toți veniră să-l vadă când, spălat și pieptănat, cu gura întredeschisă în căutarea aerului pe care nu-l găsise, fu depus alături de trupul chinuit al mamei sale nevinovate și inutile, pe rugul somptuos, stropit din belșug cu parfumuri. — Mă gândisem să-l numesc Antonius Caesar Germanicus, spuse deodată Gajus. Cei care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
înalt. Leigh privi în jos spre mâinile ei cu degetele împletite într-ale lui; era, fără îndoială, un moment de intimitate. El își desprinse mâinile ca să o cuprindă de după gât, își trecu degetele prin părul ei și își apăsă buzele întredeschise pe ale ei; sărutul lui cu limba părea mai degrabă ireal decât excitant, ciudat sau străin. Din momentul acela, totul s-a petrecut cu repeziciune. S-au lăsat să cadă pe pat și în doar câteva secunde erau deja dezbrăcați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
mod complex pregătirea profesională și artistică, achitându-mă de toate sarcinile Încredințate, nedezmințind astfel Încrederea pe care profesorii și colegii mi-au acordat-o. Era o casă acoperită cu viță sălbatică, cu un singur etaj, ușa mare de lemn era Întredeschisă, iar În Întunericul Încăperii, protejat de covoare grele și mobile umflate de umezeală, se deslușeau, lângă teracota albastră, o oglindă mare, ovală, În care se izbea un petec de cer, acoperișul fabricii de ciocolată și o parte a zidului ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
afară din plămâni gemea ușor. Am stat să ascult. Încet-încet geamătul s-a rupt, s-a stins. Apoi a revenit violent ca țipătul unei păsări speriate. — Italia..., am scuturat-o. Nu s-a mișcat. — Italia! Era probabil foarte amorțită. A întredeschis cu greutate buzele, ca și cum ar fi mestecat în gol, fără să deschidă ochii, poate căuta un cuvânt, dar nu reușea să-l găsească. M-am ridicat în picioare, m-am aplecat asupra ei și am pălmuit-o, la început ușor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
s-o mai văd niciodată. M-am trezit cuprins de tristețe și, nici măcar acum, când am terminat de scris, tristețea nu m-a părăsit.“ 2 Fima se scoală să meargă la lucru Efraim se ridică din pat cu lenjeria transpirată, Întredeschise jaluzelele și privi pe geam la Începutul acelei zile de iarnă din Ierusalim. Casele din vecinătate nu i se părură apropiate, ci Îndepărtate de el și unele de altele, iar Între ele zări nori joși și cenușii, ca niște vălătuci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
pătrat de carton, Baruch adăugase cu scrisul lui ferm: „Vă rugăm să nu sunați Între unu și cinci după-amiaza“. Fără să-și dea seama, Fima Își aruncă ochii pe ceas. Însă oricum nu era nevoie să sune, fiindcă ușa era Întredeschisă. Țvi Kropotkin Îi opri câteva minute pe coridor, ca un ofițer de stat-major conștiincios, În ale cărui atribuții intra informarea nou-veniților Înainte de-a le permite să pătrundă În camera În care se desfășurau operațiunile. Cu toate că șoferii ambulanțelor erau În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
fac treisprezece. - Unchiule, am venit să mă fotografiezi. - Nu-i nevoie, plâng cu ochii uscați și îngenunchez în fața ei ca să-i culeg viorelele din ochișori. Adriana ascultă cum fulgii mari se așază afară, pe zăpada proaspăt așternută. Ascultă cu gura întredeschisă din pricina polipilor și își înalță căpșorul blond, ca să-și rotească privirile prin odăiță. - Adriana, murmur eu, unde ți-a rămas burtica plinuță de mâncăcioasă ce erai?... - A tăiat din ea Nenea Doctoru o felie ca dintr-un pepene, a turnat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
vizită. Sora mea însă a afirmat mai târziu că nu ar fi fost vorba de o scrisoare, ci de o telegramă al cărei conținut amenințător și-ar fi făcut vădit efectul. Prin intermediul unei scrisori sau telegrafic, amenințarea a reușit să întredeschidă o ușă în sistemul de constrângere dintre zidurile de cărămidă roșie. Abia eliberată, sora, căreia se vede că simțul pentru nevoile terestre nu-i fusese atrofiat pe durata detenției ei monastice, a căutat un frizer care, cu bani puțini - mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
primitivului catalog o a cincea savoare, dulcele, care, din pricini pe care nu e cazul să le investigăm, multă vreme Își bătuse joc de perspicacitatea sa. În ’92, unul din participanții la șuetă, Ismael Querido, deschide, sau mai bine zis Întredeschide, porțile aproape legendarei incinte Les Cinq Saveurs, chiar În spatele Panteonului. Imobilul e primitor și modest. Plata prealabilă a unei sume modeste oferă eventualului consumator cinci alternative: un cubuleț de zahăr, un cub de aloe, o ostie de vată, o coajă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
priviră În urmă. Luminile habitatului străluceau tăios, ascunzând contururile cilindrilor ce se Înălțau deasupra. Acum puteau auzi cu claritate zgomotul ritmic, dar Încă nu puteau localiza sursa. Pășiră pe sub stâlpii de susținere, Înspre partea mai Îndepărtată a habitatului, cu ochii Întredeschiși din pricina luminii puternice. — Uite-acolo! spuse Beth. La trei metri deasupra lor, o siluetă Într-un costum albastru atârna de consola unui suport de reflector. Corpul se legăna În curent, casca galbenă izbindu-se când și când de peretele habitatului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
cînd te pomenești cu ei peste tine, potolește-te că te ridică, te iau și te trezești aruncată cine știe unde, În Siberia, la care țiganca i-a spus da’ ce, acolo nu-s tot eu? Paul Simionescu a rămas cu gura Întredeschisă pentru repetarea avertismentului dintr-odată penibil, și s-a gîndit la istoria religiilor, la abisal, la nomazi, la ineditul și nemeritatul lor acces la esență, a privit În jur, crezînd c-a Început să creadă În reîncarnare, reîncarnarea tuturor marilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
fiori de spaimă. Meeks Își puse arsenalul pe un pervaz de fereastră și-și Înfundă buzunarele cu muniție: gloanțe pentru revolverul de 38, Încărcătoare de rezervă pentru automat. Își vîrÎ cuțitul la centură, acoperi fereastra din spate cu salteaua și Întredeschise fereastra din față, ca să mai intre aer. O adiere Îi răcori sudoarea. Se uită afară, la niște puști mexicani care se jucau cu o minge de baseball. Rămase pe loc. Imigranții se adunau afară. Arătau spre soare ca și cum ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
devenind brusc palid: — Doar nu crezi că Dublu Perkins... Stompanato: — Haide, Abe! Dublu Perkins vinovat pentru Nite Owl... Ăsta da banc. Bud spuse: — Mă duc să mă piș. Se duse la baie. Închise ușa, numără pînă la zece și o Întredeschise. Mardeiașii discutau supersonic. Abe Își ștergea fața cu un șervet. Dă-le răgaz să potrivească singuri piesele. Intuiție: Dublu la Nite Owl. Jack V. i-a văzut pe Vachss, Stomp, Kikey și Perkins la o petrecere, poate cu un an
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
rămas un timp sprijinit de tocul ușii, privind imaginile tremurate transmise de televizorul vechi, dar prinzându-le într-un colț al vederii și pe cele două femei încremenite, una cu palmele așezate pe genunchi, frământându-le fără oprire, cu buzele întredeschise a uimire, cealaltă puțin adusă de spate, nu atât de bătrânețe, cât de miopie, aplecându-se să vadă mai bine prin sticla tulbure și probabil neștearsă a ochelarilor, mărunțind din buze de parcă ar fi psalmodiat. Dar toate astea erau ca și cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
continuând să murmure „o, Doamne!“ și-a turnat puțin vin din sticla așezată pe birou și a dat peste cap paharul. S-a aplecat să dea drumul picupului și în încăpere a răsunat vocea lui Armstrong cântând „Blueberry hill“. A întredeschis ușa, scoțându-l afară pe Pisistrate, care se plimba agitat de colo-colo: „Cară-te, du-te la taică-tu“. Și-a strâns peste brațe șalul pe care îl purta pe umeri, ca și cum i-ar fi fost frig. Ochii îi sclipeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
aruncat o privire prin apartament. Era mare dezordine. Mi-am dat seama că n-aveam timp să remediez situația și m-am dus să deschid. Cine putea fi la ora nouă și un sfert într-o seară de joi? Am întredeschis ușa câțiva centimetri. Era o femeie. Avea ochi albaștri pătrunzători și foarte inteligenți, care mi i-ar fi țintuit cu siguranță pe ai mei ca s-o privesc insistent dacă nu i-aș fi ocolit în mod voit, preferând în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
greu decât celălalt. Când s-au apropiat, erau însoțiți de un înfiorător șuierat astmatic. Apoi pașii se opriră brusc în fața ușii lor, șuieratul continuă și peste câteva secunde auziră o bătaie puternică în ușă. — Intră! spuse Roddy și ușa se întredeschise, lăsând să se vadă un personaj trențăros și cadaveric, ai cărui ochi, scoși în relief de o pereche de sprâncene groase și stufoase, aruncau priviri bănuitoare prin cameră, pentru a se opri apoi asupra lui Phoebe, care ședea în fața bovindoului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
fi ațipit. Dar la numai o jumătate de oră după ce am fost sigur că toată lumea se culcase, am ieșit de sub pături și am pornit tiptil pe scări în tricou și chiloți. Ca și data trecută, ușa camerei lui Joan era întredeschisă. Ca și data trecută, perdelele erau date în lături, ea era întinsă pe spate și pielea ei era cenușie și translucidă în lumina argintie de afară, pâlpâind uneori și devenind albastră când fulgerele brăzdau cerul nopții. Deși era acoperită mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
degrabă sever decât sinistru. Se apropia, presupuse Michael, de șaptezeci de ani; vorbea monoton, cu accent de Yorkshire, cu un glas profund, rece, lipsit de expresie. — Mă iertați că v-am încălcat neanunțat intimitatea, spuse el. Dar întrucât ușa era întredeschisă... — Nu-i nimic, spuse Michael. Cu ce vă pot ajuta? Înțeleg că sunteți domnul Owen... — Da. — Numele meu este Sloane. Everett Sloane, avocat de la firma Sloane, Sloane, Quigley și Sloane. Poftiți cartea mea de vizită. Michael se ridică cu greu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
Roddy. Dacă va reuși în misiunea lui părea deschisă îndoielii, pentru că înaintarea lui spre ușă a fost marcată de bușituri, bubuituri, lovituri și clinchete în timp ce se ciocnea de diversele mobile împrăștiate prin cameră. În cele din urmă reuși: ușa se întredeschide, apoi se închise și auziră ecoul pașilor lui tot mai departe, în timp ce mergea șovăielnic pe pardoseala de piatră. Apoi clinchetul andrelelor Tabithei se auzi din nou. Tabitha începu să fredoneze o nouă melodie. De data asta, The Dambusters’ March. — Pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]