1,090 matches
-
CAPITOLUL IV Autor: Aga Lucia Selenity Publicat în: Ediția nr. 1210 din 24 aprilie 2014 Toate Articolele Autorului - Ce zi frumoasă! Talestri deschise ușa salonului căptușit cu lemn de brad și se așeză, ca o răsfățată, pe jilțul de lângă fereastra întredeschisă. Soarele trimitea tăișuri galben-aurii prin draperia de un alb transparent, asemeni unei pânze de paianjen, accentuând reflexele părului ei, cu nuanțe neobișnuite, de violet. - Uite cui îi e bine! se auzi vocea Burneshei din pragul ușii. Comandantul o iubea pe
CAPITOLUL IV de AGA LUCIA SELENITY în ediţia nr. 1210 din 24 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347928_a_349257]
-
binele și pentru aceasta este îndreptățit să folosească toate mijloacele de expresie cunoscute, dar și altele noi, proaspete. „Viața asta-i o cloacă” - declară poetul sentențios. Dar, în același timp, spune liniștit: „îngerul îmi sărută fruntea / adormind / sub genele mele / întredeschise.” (Somnul îngerului). Aventura spirituală intitulată frumos „Somnul îngerului” - este o încercare disperată de a ieși din marasmul cotidian, din haosul nopții - spre lumina și pacea râvnite de oricine. Nu e ușor. Nu e ușor, mai ales atunci când „ciocnim lacrimile / între
DE STEJĂREL IONESCU (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1056 din 21 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347278_a_348607]
-
o preocupase în cele mai mici amănunte. Socotea că era datoare să transmită părinților mesajul prețuirii ei. Becky, aproape, arăta și ea extenuată de aceleași emoții. De sub ochi i se ghiceau cearcănele oboselii. Becky o cerceta pe Aiala de sub pleoapele întredeschise. „De când a născut copiii parcă a adăugat picul de sare care să-i desăvârșească gustul. Întotdeauna m-a speriat frumusețea ei ! Cu câtă neliniște și invidie am urmărit-o. Invidia, ea apărea de câte ori mă cuprindea teama. Teama că într-o
SECRETUL LUI RODIN de GETTA BERGHOFF în ediţia nr. 1909 din 23 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/348618_a_349947]
-
aici nu mă veți evita, voi ști că nu îmi purtați pică, răspunse medicul, după care zâmbi și ieși repede din salon îndepărtându-se pe culoar, auzindu-i-se doar pașii apăsați și grăbiți. Emanuela rămăsese cu cuvintele pe buzele întredeschise, fără a reuși să mai spună ceva și când își reveni, își dădu seama că, de fapt, nici nu avea cui să mai spună. Se întoarse spre Daniela și o privi îndelung, gândindu-se cât de dor i-a fost
ÎN MÂNA DESTINULUI...(XI) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1580 din 29 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348739_a_350068]
-
se instalase. Am sunat la ușa lui pentru o formalitate privind evidența locatarilor și, după ce s-a ivit în prag și nu m-a poftit înauntru, scuzându-se pentru deranjul din apartament, am putut descoperi, peste umerii lui, prin ușa întredeschisă, un interior, dincontră, ordonat, curat, rafinat, îndrăzneț și nu modest decorat. M-a frapat să întrezăresc pe toată lungimea peretelui sufrageriei o mobilă cu totul ciudată, mai mult o mașinărie, o instalație sofisticată cu sumedenie de monitoare, panouri de comandă
PROZĂ SCURTĂ de ROMEO TARHON în ediţia nr. 397 din 01 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/347021_a_348350]
-
nici măcar fals jenat, a tras ușa. „Mda, mi-am confirmat în gând după aceea, este un inventator, ori ca specialist, experimentează vreo tehnică...” Cu o proximă ocazie l-am derajat iar, acasă, a avut grijă să nu mai lase ușa întredeschisă, totuși, o fracțiune de secundă am izbutit să observ jocuri feerce de lumini, pulsații cu reflexii...Instalația funcționa. - Îmi cer scuze, domnule inginer, trebuie să vă anunț că... - Mulțumesc, domnule, înțeleg, de acord, bună-seara... - Lucrați foarte mult... am îndrăznit. - Mda
PROZĂ SCURTĂ de ROMEO TARHON în ediţia nr. 397 din 01 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/347021_a_348350]
-
TU CARE ai iubit soarele/ și centrul, și care dorești/ a pătrunde-n lumină,/ în rocă și în prezență//, nude, invincibile,/ și care pe nisip/ asculți zvâcnirile/ trupului și ale pământului// vizibile, invizibile,/ dă glas, de asemenea,/ umbrei și aparenței/ întredeschise, în lumina lumilor”. Poet al luminii, Andrés Sánchez Robayna este, totodată, un cântăreț al păcii, al liniștii, “păstor de tăceri” - cum se numește pe sine. Tăcerea, prielnică meditațiilor și producerii actului artistic, stimulează, totodată, reflecțiile asupra artei, asupra mecanismelor ei
POEZIA LUI ANDRES SÁNCHEZ ROBAYNA – O METAFIZICĂ A LUMINII de OLIMPIA BERCA în ediţia nr. 661 din 22 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346449_a_347778]
-
întâlnire personală cu Sfânta Fecioară. Fața Mariei de pe icoană și fața copilului pe care-l ține pe brațul stâng sunt de culoare brunetă, de culoarea grâului prăjit. Mama pare neatentă la copilul pe care-l ține în brațe. Ochii ei întredeschiși, profund meditativi, îi privesc fix pe cei care o privesc. În fiecare dimineață, la ora 6, se dă la o parte vălul care acoperă peste noapte icoana. E o ceremonie impresionantă. Sanctuarul e deja ticsit cu pelerini dornici să întâlnească
ICOANA MADONA NEAGRĂ DE LA CZCESTOCHOWA de ION UNTARU în ediţia nr. 438 din 13 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348285_a_349614]
-
la următoarea stație, îmi vorbește conductorul, dându-și mai pe spate chipiul și scărpinându-se după ureche. Privirea îmi alunecă pe deasupra lui, dincolo, unde zăresc doi bărbați care în aparență par să își fumeze țigările cu filtru la fereastra ușor întredeschisă. Spun în aparență. Al nu știu câtelea simț mă face să cred că urmăresc cu atenție discuția dintre mine și conductor. - De ce să cobor? mă arăt mirată. Mă așteaptă un drum de peste opt ore în glasul roților de tren ce
TRENUL de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 809 din 19 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345325_a_346654]
-
i-a despărțit iar : au ajuns în iarba verde și grasă din vale. Fata a rămas mai sus, pe-un dâmb pleșuv : cu picoarele desfăcute și cu rochia agățată de-un firicel de nor. Nu are nimic pe dedesubt : cer întredeschis, îngeraș la orizont! Costel Zăgan Referință Bibliografică: DEȘERTUL DE CATIFEA (9) / Costel Zăgan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 817, Anul III, 27 martie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Costel Zăgan : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a
DEŞERTUL DE CATIFEA (9) de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 817 din 27 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345419_a_346748]
-
o descopeream. - Am fumat eu la bucătărie în dimineața acestei zile. Am uitat-o acolo... De regulă o duc în balcon. Au aprins țigările și au zâmbit privindu-se. Fumul se îndrepta încetinel către balcon, prin spațiul lăsat de ușa întredeschisă. Dialogul a fost început fără introducere, după numai trei înghițituri mici de cafea. Mihai era hotărât să nu o întrerupă. ”Nici mie nu-mi place să fiu întrerupt. Când se va ivi necesitatea, firește că accept cu toată bunăvoința...” - Am
PROASPĂT FRAGMENT DIN ROMANUL AFLAT ÎN LUCRU de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 2359 din 16 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376866_a_378195]
-
doi ochi negri sfredelitori ridicați peste un zâmbet abea schițat și șigur... nimic nu te poate face să pleci ochi tăi, nici valul de căldură din piept, nici ușoara amețeală din urechi, nici gerul pătruns în roșeața obrajilor prin fereastra întredeschisă... doar privești cu nesaț, doi ochi negri care atrag și care ard... vocea continuă egală, șigură, interogativă, apoi se oprește, mulțumește și caii dau din nou să rupă zăpada sub copite... dar nu înainte ca un alt zâmbet să întărească
IARNĂ DE-ACUM SAU DE DEMULT de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1480 din 19 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377063_a_378392]
-
prinde viteză. Trebuie să-și găsească locul, apoi și să-și instaleze copilul. “Îmi puneți și mie geamantanul sus”, l-a rugat cu glas mieros pe bărbatul atletic care tocmai arunca chiștocul de Kent doar trei sferturi fumat pe geamul întredeschis. După ce i-a așezat bagajul la locul lui s-au privit în ochi. Barbatul și-a întins brațele bronzate spre ea: “Nu se poate! Nu te-am văzut de zece ani. Măiii, dar ce te-ai schimbat, era să nu
INFIDELITATE de DORINA STOICA în ediţia nr. 1513 din 21 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377806_a_379135]
-
Acasa > Poeme > Constiinta > CUM SE CRAPĂ TOTUL Autor: Llelu Nicolae Vălăreanu Publicat în: Ediția nr. 1396 din 27 octombrie 2014 Toate Articolele Autorului Priviți cum se crapă de dimineață, un ochi întredeschis își mărește deschiderea, noaptea fuge printre gene, somnul capătă dulceață, se plimbă din vis în vis. Roua se lasă pe frunze și ierburi, numai căprioarele se grăbesc spre marginea pădurii. Soarele dă semne de culoare, de după un deal și așteaptă
CUM SE CRAPĂ TOTUL de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 1396 din 27 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377866_a_379195]
-
interior nu primi niciun răspuns. Repetă bătaia în ușă, ceva mai tare de această dată, dar liniștea, tăcerea a fost singurul răspuns. Încercă să deschidă ușa. Era încuiată. Se întoarse pe călcâie și se îndreptă către cabinetul asistentelor. Prin ușa întredeschisă zări o asistentă care scria ceva la o măsuță. Emanuela ciocăni și împinse puțin ușa, pășind în interior. - Bună ziua! salută ea privind acea femeie. Când asistenta a întors capul către ea, Emanuela și-a dat seama că o știe din
ÎN MÂNA DESTINULUI...(6) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1513 din 21 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377805_a_379134]
-
băut jumătate de sticlă. Mulțumesc. Mă asistă cât timp mănânc, după care mă anunță ceremonios. - Un domn vrea să discute cu dvs! Apreciez preocuparea lui de a ordona lucrurile în funcție de importanța lor. - Poftește-l! Voquin își bagă capul prin ușa întredeschisă. - Scuză-mă că te deranjez de la masă, vin mai târziu! Îi fac semn să intre. - Tocmai am terminat. - Nu voiam decât să-ți mai mulțumesc încă o dată. Mi-ai salvat viața! - Lasă, e prea mult spus! - Deloc. Am vorbit cu
DRUMUL APELOR, 57 ( ROMAN ) de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2316 din 04 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376335_a_377664]
-
blocul turn ne urcăm până la ultimul apartament apoi o scară mai sus unde nu ai nimic și acolo o să ne fie cald, dar atenție că dacă ne simt locatarii anunță poliția și atâta ne trebuie,” spuse Mișu. Găsiră ușa scării întredeschisa, urcară cu liftul apoi pe scări fără zgomot până la ultimele trepte de lângă scară metalică ce ducea pe acoperișul blocului. Mișu se întinse pe jos înfășurat în șuba să și în curând adormi. Ciprian însă se mișcă de colo, colo negasindu
NOPTI CHINUITOARE de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 1332 din 24 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/376419_a_377748]
-
ea, gol. Se ridică într-un cot, ascultând cu atenție să audă foșnetul familiar al dușului, dar liniștea era deplină. Mirată, se acoperi peste cămașa de noapte, cu capotul albastru de mătase și se îndreptă cu pași ușori către fereastra întredeschisă, de unde se auzea un murmur de voce. Intrigată, dădu la o parte perdeaua delicată, care ii dezvălui privirii grădina magnifică, dezmierdată de soarele matinal ce se reflecta în picăturile de rouă risipite printre firele de iarbă și florile ce zâmbeau
SILVIA GIURGIU [Corola-blog/BlogPost/375671_a_377000]
-
ea, gol. Se ridică într-un cot, ascultând cu atenție să audă foșnetul familiar al dușului, dar liniștea era deplină. Mirată, se acoperi peste cămașa de noapte, cu capotul albastru de mătase și se îndreptă cu pași ușori către fereastra întredeschisă, de unde se auzea un murmur de voce. Intrigată, dădu la o parte perdeaua delicată, care ii dezvălui privirii grădina magnifică, dezmierdată de soarele matinal ce se reflecta în picăturile de rouă risipite printre firele de iarbă și florile ce zâmbeau
SILVIA GIURGIU [Corola-blog/BlogPost/375671_a_377000]
-
ai îmbrățișat. Caut și regăsesc pe trup, pe-o margine de noapte, Amprenta buzelor ce-au murmurat neauzite șoapte... Și simt al tau parfum, răsfrânt pe-a mea eșarfă Când aerul încins ne-nvaluia în sunete de harfa... Pe buze-ntredeschise, se-alintă cuvinte nerostite Iar eu pictez pe glasul tău, emoții infinite. Citește mai mult Spre malul altui timpCu grijă mă strecorprin gândurile mele,Să regăsesc cuvinte, necuvinte,agățate-n stele.Se înfioară iar,pe pieptul meu ce-a tresăltatAlintul
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/375778_a_377107]
-
tine,cănd m-ai îmbrățișat.Caut și regăsesc pe trup,pe-o margine de noapte,Amprenta buzelor ce-au murmurat neauzite șoapte...Și simt al tau parfum,răsfrânt pe-a mea eșarfăCând aerul încins ne-nvaluiaîn sunete de harfa...Pe buze-ntredeschise,se-alintă cuvinte nerostiteIar eu pictez pe glasul tău,emoții infinite.... VI. ÎN GÂNDUL TĂU, de Corina Negrea , publicat în Ediția nr. 2248 din 25 februarie 2017. În gândul tău În gândul tău, mă porți prin locuri neștiute, Mă culci
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/375778_a_377107]
-
Acasă > Poezie > Familie > FETIȚEI MELE Autor: Anghel Zamfir Dan Publicat în: Ediția nr. 1493 din 01 februarie 2015 Toate Articolele Autorului te-am așteptat la fereastra anotimpurilor ore în șir poate ani ai apărut lapidar în mijlocul ușilor întredeschise când vlăguita de speranțe viața trecuse de mult de amiază ți-am deschis ușile sufletului să intri când vrei împreună spre a colinda bucuriile vieții am invatat amândoi să urcăm să strivim dorințele de tâmplele vrerii și când am ajuns
FETITEI MELE de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 1493 din 01 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/375971_a_377300]
-
penetrării complete. Mi-am dat seama că avusese o scurtă durere, dar foarte curând ea s-a transformat în voluptate. Obrajii i s-au încins, ochii ei frumoși și migdalați străluceau, iar buzele ei mă sărutau continuu, cu gura ușor întredeschisă și vârful limbii căutând atingerea mea. Atunci am pătruns complet pe poarta întredeschisă și primitoare. Mă îmbrățișa strâns și răspundea cu plăcere împingerilor mele. Doamne, cât de mult o iubeam în acel moment! Apropierea fizică și spirituală atinsese cote maxime
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1493 din 01 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376066_a_377395]
-
curând ea s-a transformat în voluptate. Obrajii i s-au încins, ochii ei frumoși și migdalați străluceau, iar buzele ei mă sărutau continuu, cu gura ușor întredeschisă și vârful limbii căutând atingerea mea. Atunci am pătruns complet pe poarta întredeschisă și primitoare. Mă îmbrățișa strâns și răspundea cu plăcere împingerilor mele. Doamne, cât de mult o iubeam în acel moment! Apropierea fizică și spirituală atinsese cote maxime! Înțelegeam că această dăruire era răsplata iubirii mele și încrederea ei totală în
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1493 din 01 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376066_a_377395]
-
Feste ciudate și pentru imaginația unui visător. Cum stăteam pierdută în tăcere și nemișcare Puteam să jur că nu era goală, Casa trăia și răsufla la fel ca înainte. Ferestrele erau luminate, Perdelele fâlfâiau lin în noapte, În bibliotecă ușa întredeschisă, Uitați pe birou ochelarii mei, Alături de vasul plin cu trandafiri tomnatici. Un nor nevăzut până atunci Acoperi luna, oprindu-se o clipă, O mână întunecată înaintea unui chip. Nălucirea pieri Și luminile ferestrelor se stinseră. Aveam înaintea mea Ziduri tăcute
CASA PĂRINTEASCĂ de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 1493 din 01 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376114_a_377443]