3,872 matches
-
judecători ai lui Dumnezeu. Ei cer mereu probe, confruntări, confirmări. Cunoașterea este incompletă, prin urmare ea se desăvârșește puțin câte puțin prin recunoaștere, confirmare, reiterare. Ca și reiterarea, recunoașterea potențează actul estetic, îl încarcă cu semnificații noi, iar cunoașterea se întregește, se rotunjește, capătă formă prin reiterare. Dar nu și miracolul! Pentru că el, ca și fericirea, este privilegiul unei legi nescrise, irepetabilă, ireproductibilă. Fericirea trăirii miracolului este sublimă, ea nu poate fi descrisă în cuvinte omenești, într-o limbă omenească. De
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
tolera pe Mama ca pe un animal închis dintr-o grădină zoologică oarecare. Îmbrăcată în rochie de mireasă, devenea soția fiecărui bărbat după un ceremonial frugal pentru că voiam să te simt, Mitică, de la fiecare și tot nu reușeam să te întregesc, să te simt întru totul, nu aveam puteri atât de mari, te culegeam bucată cu bucată, tu erai mirele meu format din fiecare amant în parte. Mama dorește, așa cum e mumificată de mine în piramida vie pe care eu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
trăirile mele. Pe care nu-l mai acuz de plagiat. Va scrie rece și riguros cum îl știu, fazele mele de Lună nouă sau de Lună neagră. Refluxurile și tulburările produse mie însămi de propriile-mi cataclisme pentru a mă întregi; va trebui expus și misterul părții întunecate. El nu poate fi demitizat pentru că așa cum spunea Blaga va genera mistere și mai mari. Mă sprijin pe cârjele escaladării pantelor cunoașterii. Împrumutându-le rețeta introspecției, voi crea-o pe a mea, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
a doua jum...țațe a deceniului trecut; se apreciaz... c... ea are mecanismele și instituțiile de bâz... ale unei economii de piaț.... Iar progresul substanțial în sc...derea inflației, ameliorarea contextului macroeconomic și privatiz...rile de anvergur... din ultimii ani întregesc aceast... opinie. Raportul spune - ceea ce era de așteptat - c... nu avem o economie competitiv..., care s... reziste presiunilor concurențiale din...untrul Clubului! Am evocat adesea handicapul de competitivitate cu care se confrunt... economia noastr.... Merit... totuși s... revin cu câteva
[Corola-publishinghouse/Administrative/1898_a_3223]
-
-și părăsi soțul. Acesta se trezește din starea de confuzie morală, o vizitează pe Maricica și o imploră să-l ierte. Ca în filmele americane axate pe probleme de familie, femeia îi oferă bărbatului o a doua șansă. Familia se întregește și „fericirea“ se restaurează. Ion Tronaru continuă să câștige noi gradații la salariu, Maricica trebăluiește prin casă zglobie ca o vrăbiuță, copiii îi ajută pe oamenii în vârstă să treacă strada, iar acasă, dacă sparg vreun pahar, scot bani din
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
departe..., repetă copilul cu ochii rătăciți. Lăsați-l, s-a speriat bietul de el. Hai cu mine în bucătărie, se adresează gazda copilului. Dar... Vi-l aduc imediat. Gospodina pleacă cu Răducu și îl umple cu toate bunătățile. Cîteva jucării întregesc bucuria copilului. Abia tîrînd sacoșa, se întoarce la cruda realitate. Vasile freamătă a nemulțumire și nu se îndură să plece. Vreți să spuneți ceva? Dar, acolo, un bănuț... pentru copil. Pentru copil sau pentru băutură? Și dacă ar fi un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
plinătatea lui, lumea și toți cei care locuiesc în ea." Ziua a șaptea a fost ca o desfacere supremă: din cărămidă s-a înălțat flacără, peste cenușă a curs apă, pământul (acolo unde catapeteasma își găzduia sfinții), tot mai orizontal, întregea absența. " Cine se va sui în muntele Domnului și cine va sta în locul Lui, mai întâi, în pământului lui Iacov se va întoarce." Pământul lui Petru 6 hectare de cenușă. Focul a topit schitul din temelii, ardere de tot neplăcută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
tulpina mușcatelor. Este Dragoste! Șarpele încălzit la piept, perpetuu destin biblic. Lași o fereastră deschisă și Adam se va întoarce în propria coastă; bați în cuie fereastra, Adam va putrezi în intenții; însemnat cu pecetea mușcăturii eterne, nu se va întregi niciodată. Cu cât mai multe ferestre închise, cu atât mai inutil episodul în care Eva își va afișa complicitatea. Este îndeajuns să treci pur și simplu prin livada fructului oprit și vei fi învinuit de indiferență. Suntem sclavii lui Dumnezeu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
o șuviță de întuneric. Sub grindă, la 4 dimineața, sângele lega noduri. Spălătorul, la capătul holului. Frig. Apa, cristale ascuțite, lichide, mușcau epiderma violacee. Frig. Pe jos, mozaicul îmbibat cu urină și clăbuci de săpun "Cheia". Câteva pete roșiatice suprapuse întregeau patru cifre aproape indescifrabile. Constructorii și-au datat edificiul: 1954. El făcea parte din a treizeci și cincea generație; sub tălpile suprapuse, câteva mii de tălpi; Dumnezeu, dacă ar fi fost proiectant, pentru fiecare pas ar fi schițat câte o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
ochii spălăciți, buze vineții, bucle tip Ludovic al XVI-lea... A iubit-o copii! În parcul Copou, toamna, elevii de la internat adunau frunze uscate; Petru și Genia îngrijeau spațiul dintre între două statui; frunzele putrede împrospătau memoria cimitirelor. Toamna se întregește ca un puzzle, particulă cu particulă niciodată nu a fost definitivă atâta timp cât în livadă a mai rămas fie și o singură frunză neclintită. Toamna este o stare intermediară între viață și moarte, așa cum bătrânețea este o trecere. Prin iarbă, frunzele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
Era îngerul său albastru. Cămașa albastră cu mânecuțe suflecate marea împăturită la țărm, sarafanul albastru aripi pătate cu zbor, bentița albastră o fâșie de cer peste codițele blonde, ochii albaștrii zâmbetul umplea fântânile, mâinile albastre stelele, după o hartă necunoscută, întregeau îmbrățișările, picioarele albastre pe aleile parcului, sfinții și-au scuturat așternutul. Era îngerul primei zile, abia pe seară Dumnezeu s-a gândit să facă pământul. El, un copil uscățiv, mărunt, ochi căprui, păr negru, creț, sprâncene stufoase, împreunate, obraji ciupiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
lumii), sigur, din comoditate, ar fi cioplit omul dintr-un trunchi de copac și, tot sigur, ar fi uitat să-i adauge brațele. Oare un handicap al genezei justifică absența îmbrățișărilor? Semnele înlocuiesc semne, indiferent de trupul pe care îl întregesc. Fără brațe, omul din lemn ar fi îmbrățișat cu toate vânturile la un loc sau poate cu toate ploile, cu toate razele ce i-au băut apa din frunză. Îmbrăcămintea lui Petru, sărăcăcioasă, inestetică, demodă, uzată. Două cămăși albastre, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
îngândurat, bătrânul; Adela nu l-a iubit nici măcar în carte. Tristețea ferestrelor nu legitimează întotdeauna așteptările. Undeva în eter, se intersectează expresivitatea celui care pozează, determinarea celui care modelează tiparul, intuiția celui care admiră. Arta se întâmplă acolo unde se întregește mesajul. Tristețea ușilor închise este mai relativă decât ziua de mâine. Deasupra pământului, pe soclu, se trăiește sau se moare la fel. Atât de simplu este să privești viața pe trei dimensiuni paralele identice: la doi metri sub pământ, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
meșter iscusit? Atârnă luna ca o insectă de grinda casei și nu găsesc foarfece de lumină, și nu am un cer al meu unde să o slobod noaptea, și nu mă pricep să mă ridic mai sus de fereastră. Doamne, întregește-mă țol de cordele în acest fir de urzeală roșie! Decupează, Doamne, din mine atât cât să-ți ajungă pentru un preș la intrare! Împletește, Doamne, din acest fir năvodul pescarului! Îmi este foame de furtună, de mare adâncă, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
o maternitate de avortoni. S-au înfundat canalele de scurgere ale târgului cu înecați. Chipul neștiutului este viu; identitatea, o deconspirare a memoriei. Prezentul diluează forma, absoarbe substanța, confundă decorul. Chipul celui care nu-ți aparține se descompune în fotografie. Întregește un puzzle, apoi scoate o piesă din el, ce rămâne? Un contur a ceea ce nu este sau un decupaj din ceea ce a excitat vederea? Nicio diferență! Chipul celui plecat din inimă se întregește în fiecare căutare. Chipul așteptatului se confundă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
nu-ți aparține se descompune în fotografie. Întregește un puzzle, apoi scoate o piesă din el, ce rămâne? Un contur a ceea ce nu este sau un decupaj din ceea ce a excitat vederea? Nicio diferență! Chipul celui plecat din inimă se întregește în fiecare căutare. Chipul așteptatului se confundă cu cerul. Trece străinul cel de toate zilele și de toate nopțile pe alee, pașii se deșiră ca un pulover putred scame, al doilea pas a uitat de primul pas, al treilea îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
ca asceză a spiritului. Unii motivează abstractizarea lui "nu se mai poate" prin raportarea la egoismul "nu este", iar alții, pur și simplu, justifică cerul din suflete ca pe o invidie a lui Dumnezeu pe propria creație. Nefericirile lui Petru întregeau ca un puzzle fericirile altora. Epistolele Corintenilor, Cântările Heruvimilor, Filocaliile, Viețile Sfinților, Grațiile Epitalamurilor justificări ale lașități de a rămâne pe o margine de șotron. Iluziile antrenau bătăile inimii. Ermetică ca o cutie de chibrituri, povestea lui Petru, căsuță cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
de progresie aritmetică. Este de-a dreptul banal de simplu să rezumi realitatea într-un prezent punctual, concret, fără a forța măcar cu o intenție oglinda. Oglinda îți permite să te extinzi în voie pe măsura imaginației; curajul, frica, lașitatea întregesc confortul de a fi unul sau amplifică claustrofobia melcului evadat în lucernă. Petru aduna durerile două câte două, ca pe niște virtuți, reducând răbdarea de a fi unul la absurditatea de a o împarte la doi. Petru a scrijelit oglinda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
în urma lui, preocupat de toate nimicurile; Dumnezeu, cel mai atipic ignorant, se întorcea cu spatele la icoană, nerecunoscându-și portretul. Umbra rămânea în urmă, Petru o căra în spate ca pe o cruce; umbra grăbea pasul, Petru fura la start cât să întregească absența umbra alături de contur, umăr la umăr, Petru regla cadența după o singură bătaie de inimă. Petru stătea cu umbra la masă, adormea și se trezea cu absența sa, o lua la rost, mergea ținând-o de mână, o strângea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
ochi cu unghia". Mai precis, lăsați-mi persistența trează, nu s-a făcut timpul să fiu nebun. Ochiul trupului privește peste culmi, ochiul sufletului se caută în țărână, omul duplicitatea de a fi unul în unu și egoismul de a întregi părți inegale. Ochiul trupului absoarbe lumina sângelui; omul luciditatea sticlei pisate sub tălpile îngerilor. Ochiul trupului, de veghe în icoană; far de la capătul mării, pieptul celui care îl poată. Nebunia apare acolo unde ochii nu se mai încap. Terapeutul își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
o cabină de probă (umbra înfășoară golul). Nebunia există într-un destin de secunde, precum cioburile într-un întreg din oglindă; aceeași imensitate de cer în fiecare particulă, aceeași nemărginire într-un singur trup. Nebunia este precum un puzzle ce întregește inima: prima zvâcnire un timp prezent, următoarea același timp; mâine, posibil, prezentul își va lega ultima verigă de grindă (maximă generozitate divină). Nebunul cântărește cenușa, o împarte în cantități aproximativ egale, apoi zidește mușuroaie pentru furnici. Aleluia! Nebunul, suferindul inconștient
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
pe fața nevăzută a lunii, trece ca o absență pe jumătate sâmbure, pe jumătate piatră. La ce bun să numeri leșurile, dacă după tine vin corbii și le mănâncă? La 15 ani, Petru era precum o bucata de puzzle ce întregea decorul; pe partea întunecată a oglinzii creștea șotronul. Decupajul inimii avea muchiile tocite, piesa se desprindea din întreg, celelalte piese, lacome, împărțeau absența în părți inegale. A zburat pasărea, au rămas pe ramură amprentele cuibului. Văzduhul păstra zborul ca pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
de lup mușcau betonul, sticla, gratiile, carnea, întunericul. Fereastra luminată o rană în zid. Pese chipul lui Matei, cu fiecare proiecție, se suprapuneau mereu alte chipuri, la fiecare 10 secunde altă mască. Imagini resuscitate în oglinda retrovizoare. Un amestec eterogen întregea nedefinitul. Jocul de-a v-ați ascunselea justifica o posibilă absența. Este, nu este, este... Jocul argumenta prioritățile. "Mâine o să le iubesc pe toate, fetele tatii!" La 4 dimineața, umbra portarului atârna de o funie sub tocul ușii. Un clovn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
cu piatra pe acoperișul stăreției; de la șosea până în ușa bisericii, jumătate de oră de nevoință. Era seara, trecut de 19. În ghereta portarului, o umbră, ca într-un pendul de ceas, bătea metanii. Candela contura întunericul, câteva tușe de lumină întregeau decorul. Petru, fără să tulbure ceasul, s-a așezat pe o buturugă de brad. Clopotele împărțeau noaptea în două emisfere identice, toaca, precum o bătaie în poarta sfinților, striga sinaxarul. Umbra săruta pământul ca o confirmare a secundei, tot mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
se amestecă, se omogenizează, se topesc în același tipar al așteptărilor, poveștile frumoase se rostesc singure. Dai prima pagină, intri într-o lume uniformă, umbrele răzlețe se descompun aproape identic. În locul lor, lumina îmbracă, repetabil, aceleași tipare. Tabloul, frumos înrămat, întregește definitiv memoria. Pe sobă, în casa bunicilor, iarna, păsări multicolore ciripesc în cor despre o poveste scrisă în cer: Ce o să le spun despre mine? Știți, eu am fugit de la balamuc cu un pedofil, am spânzurat paznicul de calorifer, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]