823 matches
-
activ ca rezultat al activității neuronilor expiratori. Centrul apneustic se găsește în partea partea inferioară a punții. Această arie se numește astfel deoarece dacă este secționat creierul la animalele de experiență chiar în această zonă, se produce un inspir prelungit întretăiat de eforturi expiratorii tranzitorii. Impulsurile de la acest centru au un efect excitator asupra ariei inspiratorii din bulb, având tendința de a prelungi rampa descărcării de potențiale de acțiune. Centrul pneumotaxic se găsește în porțiunea superioară a punții. Această populație de
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2286]
-
cineva povestește, o singură dată, o întâmplare, sub influența emoției, scena este un spațiu fictiv în care actorul reproduce de "n" ori, cu indiferența analistului, o situație construită. "...dumneata povestești ceva în societate; emoția îți cuprinde măruntaiele, vocea ți se întretaie, plângi. Ai simțit, spui dumneata, ai simțit și chiar foarte puternic. Sunt de acord, dar te-ai pregătit pentru acest lucru? Nu. Vorbești în versuri? Nu. Totuși, erai urmărit de ceilalți, îi uimeai, îi impresionai, produceai un efect mare asupra
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
Împotrivă dacă arunc o privire prin sertarul lui Emmy, soția dumneavoastră, să văd dacă Îl are ascuns pe undeva printre bijuteriile ei?“ — Chiar că ar fi o treabă demnă de diavolul Însuși să găsești ceva acolo, spuse Weizmann cu vocea Întretăiată de surescitare. Scroafa aia grasă este aproape la fel de mare ca el. Pun pariu că ar putea alăpta tot tineretul nazist și tot ar mai avea de ajuns pentru micul dejun al lui Hermann. Începu o repriză de tușit care pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
mă liniștesc, chiar dacă aș sta în pat, deși sunt zdrobit de oboseală. Am umblat mult și la întoarcere abia am găsit caile 58, pe care se află hotelul nostru. Mi-a trebuit ceva timp pentru a înțelege că străzile se întretaie ca liniile pe foaia unui caiet de matematici, orașul fiind alcătuit ca o lecție de geometrie în spațiu. Dovadă că linia dreaptă nu e, neapărat, drumul cel mai scurt. Când m-am întors, trecuse de miezul nopții. Holul hotelului era
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
încolăceau, se pătrundeau, se mușcau. îi vedeam limpede în imaginație, ascultând 40 gemetele ample ale femeii, mereu reluate, la un din ce în ce mai înalt prag al plăcerii si exasperării, și mormăitul jos al celui care poseda. Vorbe răstite, rugăminți și comenzi se întretăiau cu lovituri înfundate. Aproape că vedeam scena: se întîmpla într-o lumină roșiatică, într-un pat cu cearșaful boțit tot și împins, în semicerc, spre tăblie. Femeia, al cărei păr brun-transparent îi ajunge până la mușchii reliefați ai mijlocului, stă în
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
coama lui. Îngrozitoarea taină exista, și toți se înțeleseseră să i-o ascundă. Calul percepea oarecum această neliniște, căci era scuturat de frisoane. Burnița, așa cum prevăzuseră grăjdarii; după agitația provocată de apariția curierului, care nu durase mult, drumurile ce se întretăiau printre baracamente rămăseseră pustii; din cauza ploii sau din cine știe ce alt motiv, se părea că toți oamenii intraseră înăuntru. Micuțul era convins că se apropia o primejdie, ca atunci când cheruscii se târau pe brânci și omorau santinelele pe întuneric. Se îndreptă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
făcuți să pocnească pe coapse și-i arăt sexul. Este jenat de agresivitatea mea. Lasă privirea În jos. Tace. L-am Învins. Nu se șifonează, are umor, e de viță aristocratică. Râde: ha-ha-ha, hî-hî-hî, ha-ha-ha, hî-hî-hî. Hohotele lui false se Întretaie, se amestecă, se anulează. Observ, Între pliul a două hohote prefăcute, cum râsul forțat e singurul personaj grotesc al existenței. (duminică) Îmi place să mă uit la picioarele femeilor frumoase. Numai când merg pe stradă mă uit; sunt rare ocaziile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
place dom’le, Pușkin?” Și se Înfierbântă. Și acolo, În fața lor, Începe să lovească ritmic parchetul cu vârful picioarelor și cu călcâiele, dansând nebunește dansul acela, mai degrabă un iureș de mișcări păgâne, furtună de contorsionări și fragmentări de ritmuri Întretăiate cu priviri sticloase, piezișe, fierbinți, cu strigăte și sunete desprinse dintr-o melodie nescrisă și necântată până atunci. Brusc, se oprește, privirea Îi devine Îngândurată și, fixând un punct, dincolo de orice percepție vizuală, acel punct aflat mereu În Întunericul unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
Amsterdam mai avusese două aventuri, cu doi dintre prietenii lui, istorii stupide și neplăcute, dar care o făceau de fapt să merite din plin ceea ce i se Întâmplase. Între timp degetul său găsi ritmul corect, oftaturile ei Începură să fie Întretăiate de gemete, iar ea nu protestă când el Începu să-și frece organul Întărit de coapsa ei. Fima se Împăcase pe deplin cu dorința ei de-a părea cufundată În durere, până Într-atât Încât nu simțea că lenjeria Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
mai pierdem timpul. Hai să mergem. Vorbim pe drum. 30 Cel puțin pe cât posibil La ora cinci și un sfert Uri parcă mașina pe bulevardul Ben Maimon. Soarele apusese deja În spatele pinilor și al chiparoșilor. Dar o lumină cenușie ciudată, Întretăiată de licăriri vagi mai persista pe cer: o lumină care nu era nici cea a zilei, nici cea a nopții. Deasupra bulevardului și clădirilor se lăsase un fel de melancolie tipică ajunului de sâmbătă, delicată, mișcătoare. De parcă Ierusalimul Încetase să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
bucată de teren, unde avea să locuiască împreună cu Gerda după perioada de așteptare, și va fi respectat, invidiat, va face parte din lumea bună, căreia îi aparținea, de la sine înțeles, și asociatul său. Dar W., care nu îndrăznea să-și întretaie planurile cu cele ale lui Hackler, voia să-și încerce eficiența măcar în intențiile lui personale. Ca fiu al cunoscutului industriaș, W. avea relații și, evident, le pusese în joc pentru a o ajuta pe croitoreasă și pe copiii ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
alunecat cuminte de pe sânii ei ca două cupe întoarse spre secera adumbrită de pe colina sexului golaș - îngustă, sălbatică, zburlită - în unghiul ascuțit al pulpelor ai albe, netede și nervoase. Egon îi indica mișcările cu glas tot mai nesigur, mai nestăpânit, întretăiat de pasiune. Privirea îi căpătase brusc o strălucire metalică. Buza superioară, săltată de un rânjet brutal, îi descoperea colții de lup. Animalul înșfăcă apoi prada de pe masa de brad și o culcă pe canapeaua atelierului, unde avu loc frenetica împerechere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
demonstra și Evantaiul doamnei Windermere. Subiectul nu avea nici substanță și nici credibilitate destulă pentru a merita vreo clipă de atenție serioasă, dar totul era pus cu atât de mult spirit, cu o asemenea abundență de mots amuzante, care se Întretăiau În crucișul și-n curmezișul scenei ca niște mingi de ping-pong, că abia dacă mai observai. Publicul de la premieră cu siguranță nu observase. Cum mai râdeau! Și cum mai aplaudaseră la final! Inutil de precizat că Wilde nu se arătase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
Beth. Nu, nu văd absolut nimic. O văzu pe Beth, singură pe fundul noroios al oceanului. Lumina lanternei era singurul punct care-i atrăgea atenția. — Îl simt, Norman. E aproape. Isuse Cristoase! Alarmele ce spun? — Nimic, Beth. — Doamne... Avea respirația Întretăiată de icnetele șuierate din timpul alergării. Beth avea o bună condiție fizică, dar, Într-o astfel de atmosferă, nu putea rezista la un efort așa de mare. În orice caz, nu pentru mult timp. Deja mișcările Îi erau din ce În ce mai Încete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
eram hotărât s-o însoțesc. Din cine știe ce motiv, se simțise mult mai rău după ziua petrecută pe malul mării. Eu am crezut că o să-i priască. Dar tusea îi revenise, mai insistentă ca înainte, și se plângea că i se întretăia răsuflarea: urcând scările până la apartamentul ei în seara precedentă, a trebuit să se odihnească pe trei din cele patru paliere. Consultația era programată la unsprezece jumătate. Am așteptat un secol autobuzul și am sosit cu cateva minute întârziere la spital
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
Omul dădu din cap aprobator. Le luă și le arătă cadavrele. — Isuse, spuse Mickey. Erau două persoane, un bărbat și o femeie care se Întorceau de la o petrecere. Casa lor era la doar cincizeci de metri depărtare. Strada era semicirculară, Întretăiată de o fîșie de grădină, și bomba făcuse ravagii acolo. Un platan de nouă metri fusese făcut așchii; casele nu mai aveau ferestre și ușiile din față și nici țiglă, dar, altminteri erau intacte. Dar femeia și bărbatul fuseseră aruncați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
așa cum mi-a promis! — Ccu ccine? întreabă Bobo cu glas slab. Nnu aud! Eduard îi repetă de mai multe ori, aproape zbierând în telefon. Bobo tace. Ai zice că s-a întrerupt legătura. Dar în cele din urmă îi răspunde, întretăiat: — Eu tocmai vvvoiam să-ți spun ccă mă bate Anda la cap ccă vrea să vvină neapărat la mare de 1 Mai să te vadă, ccu o gașcă în-treagă. Mi-a făcut ccapu’ ca-lendar! — N-am chef de nimeni! strigă
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
brațele sale. Își desface ia, apucă sfârcul sânului între degetul mare și arătător și ghidează atent și delicat micuța gură către el. Liniștit, pruncul începe să sugă cu poftă. De afară, prin zid, pătrund detunăturile seci ale bombelor ce se întretaie cu bubuiturile surde ale tunurilor. Undeva, în apropiere, lovește un trăsnet asurzitor. Toate privirile fixează tavanul din care cad fire subțiri de praf amestecat cu mortar. Ritmul exploziilor se accelerează cu fiecare minut, zguduind din temelii refugiul nesigur. Sfârșitul pare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
energie erotică, între paginile rupte ale cărții prăbușind ficțiunea în gol și prisosul propriei imaginații care, odată stârnită, prinde viață. Așa că un cititor, la început intrigat, ajunge să intuiască sensul atâtor accente și îngroșări ale istoriilor care curg paralel, se întretaie, se împletesc, se suprapun: un metaroman ludic splendid, care demontează și reinventează multiple formule narative, realizează combinări de toposuri și tipologii literare, traversând în galop o istorie a romanului și una a spațiilor sale predilecte, din orașul așezat pe Tamisa
Istorieși istorii la Veneția by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/8687_a_10012]
-
ai socialismului păstra o decență, o limită a curiozității greu de înțeles astăzi și peste care nimeni, nici măcar băieții de-a douășpea, nu trecea. Învățam să ne descurcăm pe pielea noastră, fără mult zgomot. Toți eram campioni. Viața mergea înainte, întretăiată de pofte și frici. Mult mai târziu, într-o epocă în care, odată cu bunul-simț, activitatea ficatului și firele de păr din cap, se mai răriseră și campionii, am revăzut-o pe Dana, ieșind la Mall dintr-un Oltcit. Scena avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
ne-am zâmbit cu măsură, poate și cu ceva speranță. N-a auzit nimeni ce-am vorbit, se lansau câte cinci autori odată, iar panglicile festive plesneau în valuri de curent și-aplauze. Microfoanele bârâiau, vocile hotărâte sau emoționate se întretăiau prin zeci de difuzoare. Maria mi-a întins brațul și-am întors spatele culturii. Am ieșit din mulțime. Așa a început de fapt povestea noastră, cu-o gură de aer curat. Multă vreme după aia, m-am simțit vinovat. Trecusem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
Pajura. Pentru neinițiați, asta e ca și cum ai pune un Rolls-Royce lângă o Dacie. Și totuși, dintr-un motiv lesne de înțeles, eu preferam Dacia. Nu trebuia să fii inginer proiectant ca să-ți dai seama că Pajura ascunde un mic biotop, întretăiat de blocuri lungi și cuburi de verdeață. Noaptea, cuburile se luminau de flăcări: zeci de focuri din lemne și cartoane. Nu era indicat să te interesezi nici cine le-a aprins, nici când le va stinge. Oamenii se cunoșteau, le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
și incertitudinile sale, - dar și cu posibilele ei compensații în ordinea autenticității trăirii, cu supapele sale spre imaginar, cu descoperirile unor noi „miracole” zilnice, la îndemâna omului acestui veac. Ulise trasează astfel de la început mai multe filoane ale viziunii, ce se întretaie și suprapun, își fac ecou, într-o alcătuire rapsodică: spectacolul orașului modern generează în egală măsură entuziasmul și angoasa, confesiunea solitarului frustrat și reveria eliberatoare a unor evaziuni dincolo de „mucegaiul birourilor”. Ca spectator-reporter al tumultului vieții pariziene, Voronca prelungește în
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
Parisul lui Voronca e și locul haotizării ființei solitare, de unde și căutarea febrilă a unei comunicări posibile, exprimată sub semnul unei stări de urgență, al unei alerte interioare: și noi ne fugărim mereu la aceeași distanță când oare se vor întretăia orbitele noastre așteaptă ciocnirea ca o sonerie CIOCNIREA Un lirism ambiguu, specific întregii creații a poetului, amestec de uimire și exaltare în fața feeriei metropolei cu surprizele ei mereu reînnoite, și de inadaptarea izolatului aspirând la universala comuniune sufletească, colorează de
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
fac permeabile limitele, asigurând comunicarea intersubiectivă, întrepătrunderea obiectelor. În Colomba, subiectul locutor pare situat mereu la o răspântie de drumuri, în centrul unei simbolice roze a vânturilor: „drumuri se-ncrucișează ca ochii”, „obrazul tău desface lungi câmpuri de secară”, „zboruri întretăiate în cremene cum lănci”, „spre tine-n peisagiu mi-am descuiat ferestre”, „glasurile-n aer desfășură-un covor / basarabean”, „sapă-n mădulare și-n ochi un coridor”, „trupu-ntreg spre tine e-ntins precum un pod”, „aerul se desface în vorbele
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]