1,080 matches
-
țara verde numită de toți comentatorii antichității Terra Mirabilis! Spre dimineață, când Sfântul Soare apăru la fereastră, în timp ce-mi sorbeam cafeaua fierbinte în “temnița îngerilor”, mă gândeam cât de ușor pot să ucidă arabii, fără bucurie și fără întristare, cu sânge rece..., în comparație cu grecii care ucid mult mai groaznic decât barbarii, urmărind moartea cuiva, nu ideea de moarte... Și când te gândești că toate aceste ucideri între două religii, între două culturi și două civilizații până la urmă, există doar
SCRISOARE DESCHISĂ ADRESATĂ GENERAŢIEI OPTZECISTE ŞI ROMÂNILOR DE PRETUTINDENI (1) FRAGMENT DIN 144 DE SCRISORI DE TRANZIŢIE DIN MILENIUL III CĂTRE PRINŢESA X [Corola-blog/BlogPost/360290_a_361619]
-
pierd înfățișarea cu valurile mereu în schimbare. De pe mal, supusă vântului ce-mi bătea chipul, vedeam Dunărea puternică cu un cupăt mai presus de cugetul altor râuri. Pe acestea le consideram copii ei blânzi; însă și ei turnând lacrimi și întristare atunci când te cufunzi în moarte ! Plângăream apele, dar mai mult Dunărea ce mi-a oferit totdeauna amintiri plăcute. Culoarea și mirosul ei, m-a însoțit permanent ca o sărutare. Uneori a purtat în inima ei tăcută, destinul amar al pescarilor
ZILE DE IARNĂ de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 1126 din 30 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360323_a_361652]
-
mai tineri, care oricum sunt într-o acută criză axiologică, lipsă de modele și exemple demne de urmat, la această dezorientare contribuind, din nefericire, fiecare dintre noi, într-o mai mare sau mai mică măsură, aducând prin aceste atitudini suficientă întristare, necazuri și suferințe!... Prin urmare, viața noastră cotidiană se desfășoară într-un registru spiritual foarte larg și divers ori variat: - din adâncurile păcatului și din „ceața patimilor” sau confuzia fățărniciei spre culmile virtuții și lumina dumnezeiască. În funcție de eforturile noastre ascetice
DESPRE PILDA VAMEŞULUI ŞI FARISEULUI – SCURTĂ REFLECŢIE TEOLOGICĂ ŞI SPIRITUALĂ ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1132 din 05 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360313_a_361642]
-
mai fură câte un sărut jucăuș și Karon rămânea cu buzele pline de dorință toată ziua.Seara,în lumina focului de șemineu se purtau discuții filozofie,despre cărți și viața,despre fleacuri,până aproape de miezul nopții când,cu o oarecare întristare dormeau în camere diferite,gândindu-se unul la altul toată noaptea.Asa trecu o lună întreaga,până când într-o dimineață,după micul-de -jun,William se ridică solemn și o ceru în fața Radellei și a lui Aongus care stăteau la masă
KARON,CAP 15 de VIOLETA CATINCU în ediţia nr. 2319 din 07 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/360367_a_361696]
-
14 mai 2015 Toate Articolele Autorului pe pragul șubred, scârțâind a vreme, iți lași o clipă visul obosit. mă doare verdele ce-n ochi ți se așterne și teama ta, de încă un sfârșit. ți-e sufletul bătrân, de-atâta întristare și de-ntrebări ascunse-n praf de gând. te-așteaptă viața, dincolo de zare; povestea ta, uitată pe Pământ. în palme îți e scrisă lumea-ntreagă; ești tot ce-a fost și încă va mai fi, dar umbrele nicicând n-au
ŢIE de CLARISSA EMANUELA în ediţia nr. 1595 din 14 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/360448_a_361777]
-
O, aer fără pată, sublimul Mort m-așteaptă, rostească-se în briză tot necuprinsul minții, făptura mea cea tristă o-nvăluie ființa, panterelor din sânge să nu le crească dinții!”; „Respir! Tăcerea-n piept mă doare, aerul mă vinde ne-ncetat, de întristare și melanholie, râioasă, bucuria m-a trădat ... ” Perspectiva singulară și personală este necesară în măsura în care trăirile și sinuozitățile spiritului sunt irepetabile: „Perfecțiunea Poemului tăcut e-n mine, sigiliul vrajba gurii a sporit, falnic aerul nopții dezvăluie tot ce muțenia într-un
EVANGHELIA TACERII de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 388 din 23 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360347_a_361676]
-
literare vegetale, acvatice, cosmice, muzicale, visul, jertfa, carpe diem, fortuna labilis, etc. În aceste, denumite de mine, autoreflexe, se suprapun două planuri poetice: unul de echilibru, rezultat din contemplarea detașată, rece, a Universului: „În Câmpie, pustiul hotarelor mute, nori de-ntristare ascund toți guzganii. Numai catargele inimii - anii - se-adună-ntre aripi mereu ... ” și altul, al trăirii pasionale, al arderii vitaliste: „Visul țărânii Tăcere rămână, sunet pur între abscisele uitării, jugul tandru al desperecherii cum să-l îndur? E un cântec ce nu
EVANGHELIA TACERII de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 388 din 23 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360347_a_361676]
-
nr. 1595 din 14 mai 2015. pe pragul șubred, scârțâind a vreme, îți lași o clipă visul obosit. mă doare verdele ce-n ochi ți se așterne și teama ta, de încă un sfârșit. ți-e sufletul bătrân, de-atâta întristare și de-ntrebări ascunse-n praf de gand. te-așteaptă viața, dincolo de zare; povestea ta, uitată pe Pământ. în palme îți e scrisă lumea-ntreagă; ești tot ce-a fost și încă va mai fi, dar umbrele nicicând n-au
CLARISSA EMANUELA [Corola-blog/BlogPost/360455_a_361784]
-
Făclii aprinse, ce sting al toamnei frig mărunt Si-ale sufletului răni, privindu-ti ochii-mi trece Iar părul mi se face negru din cărunt. Și inima-mi tresare cu putere Doar la auzul blândei tale voci, Iar de la ultima-ntristare parcă trecut-au ere Și viata-mi nu mai e un joc de "toci". Trecut-au toate din ratiune-n sentimente Deși credeam că nu voi mai simți vreodată. Și-acum... toate se schimbă deodată De-mi pare...că viata
FACLII de ANGHELUŢĂ LUPU în ediţia nr. 379 din 14 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360620_a_361949]
-
ascultau, mâncau, beau și râdeau, neîndrăznind nici unul să-i conturbe pe care cei doi vecini, din schimbul de replici în care se angrenaseră și care, ca de fiecare dată când se producea, făcea deliciul auditoriului. -Așa-i, Stemate! mimă Clăpăugea brusc întristarea, de parcă abia cum afla că duminica viitoare lucrează. Mie chiar că-mi pare rău. Îmi făcusem și io niște socoteli ... Adică, mă gândii, dacă particip la trei pomeni d-astea, îi ca și cum mi-ar da-napoi vreo 15-20 de lei
LA POMANA ELECTORALA de LIVIU GOGU în ediţia nr. 227 din 15 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360678_a_362007]
-
destinul”, asociind dragostea sa pentru scris cu o continuă primăvară a cuvântului, în care mugurii slovei se vor întrupa mereu în flori de suflet - poemele sale. Ideea se perpetuă și motivația există, așa cum reiese și din poemul „Îmbrățișarea cerului”: „Când întristarea vine să m-apese/ Peste minte, inimă și pleoapele-mi plânse/ Renasc frământat ca și lutul/ Iar pe buzele-mi arse/ Se-așterne Cuvântul” scris din suflet, aș continua eu, și cu „Literele primăverii”: „Multe litere cad din cerul primăverii
FEREASTRA OCHIULUI DIN MINE de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 237 din 25 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360722_a_362051]
-
înconjurătoare Si-ai vrea să zâmbești în continuare Dar atmosfera-i prea apăsătoare. Ai pierdut multe și încă mai pierzi Acum nici nu știi ce să mai crezi Încet, începi să te resemnezi Crezi că altfel nu se poate De-ntristare, le greșești pe toate Și iubita îți intoarece-un spate ... Citește mai mult Multe zile cu mult stresPriviri înecate în consensVise pierdute din mersViata nici nu are sens.Astepti să vină o schimbareUna care să nu fie trecatoareLinistit, să poți merge
ANGHELUŢĂ LUPU [Corola-blog/BlogPost/360606_a_361935]
-
vezi numai fete primitoareSatul de mâhnirea inconjuratoareSi-ai vrea să zâmbești în continuareDar atmosfera-i prea apasatoare.Ai pierdut multe și încă mai pierziAcum nici nu știi ce să mai creziIncet, începi să te resemneziCrezi că altfel nu se poateDe-ntristare, le greșești pe toateSi iubita îți intoarece-un spate... XXI. DRAGOSTE ÎNTÂMPLĂTOARE, de Angheluță Lupu , publicat în Ediția nr. 462 din 06 aprilie 2012. Credeam că nu am cum Sa imi găsesc un drum Să găsesc ceva bun Totul era doar
ANGHELUŢĂ LUPU [Corola-blog/BlogPost/360606_a_361935]
-
nu ne mișcam. Acum începea prohodul. Toți cei 5000 de prizonieri politici din Aiud, asistați de cei 400 de preoți ortodocși, se rugau după rânduială: Cu sfinții odihnește, Doamne, sufletul adormitului robului tău, Ilarion preotul, unde nu este durere, nici întristare, nici suspin, ci viață fără de sfârșit. Acestea le rosteau toți, chiar dacă în celulă nu era preot, dacă era preot se făcea o rânduială mai dezvoltată, tot sub pătură. Cei de jos ne comunicau că s-a ajuns la poarta principală
CHIP AL CHIPULUI DUMNEZEIESC de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 536 din 19 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359721_a_361050]
-
condamn a' tale fapte; Calci peste tot ce ne mai ține Și, deghizată-n zi sau noapte, Sfidezi viața, fără de rușine. Trăim ca doi străini isterici Prinși de a timpului visare, Fugind de sfinți și de biserici Cuprinși de-aceeași întristare. Te-aștept în trupul de zidire, Iertare cerului a-i cere, Ca într-o veșnică trăire Să-mi fii mereu o mângâiere. ÎN AMURG Adeseori, în prag de înserat, Mi-apari în gând cu chipul de ispită. Nu-mi amintesc
FEMEIA SUFLETULUI MEU (1) – VERSURI de GAVRIL MOISA în ediţia nr. 1106 din 10 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/359814_a_361143]
-
înfoiata, iar prin unele dugheni, măi răsărite, cireșe, căpșuni și multe altele, mai mult de pofta și cu prețuri de neuitat... de-ale trufandalei! Multe lucruri stau, vitrinele sunt pline și oamenii stau în fața lor: unii a mirare, alții a-ntristare, unii a visare... puțini cu dare de mână! Primăvară scoate din amorțire sămânță și zvâcul din sângele țăranului, dar face și ea, primăvara, atâta cât poate. Scoate la iveală sămânță ce-o are, că-i de buruiana sau ... Citește mai
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/359021_a_360350]
-
înconjurătoare Si-ai vrea să zâmbești în continuare Dar atmosfera-i prea apăsătoare. Ai pierdut multe și încă mai pierzi Acum nici nu știi ce să mai crezi Încet, începi să te resemnezi Crezi că altfel nu se poate De-ntristare, le greșești pe toate Și iubita îți intoarece-un spate Și prietenii se dau la o parte. Viața deseori coboară dar și urcă Însă pentru asta ai de muncă L-anceput totul pare că-i degeaba Ușor începi însă să-ți dai
DOAR CLIPE... de ANGHELUŢĂ LUPU în ediţia nr. 462 din 06 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359133_a_360462]
-
ai dat cu totul peste cap Și totul nu mai e prea plat Nu înțeleg ce mi-ai făcut Oricum să știi că mi-a placut Și inca-mi place foarte mult Era nevoie de-o schimbare Eram satul de întristare Vroiam o fată zâmbitoare Și un moment de evadare Deși e la-nceput Va fi ceva plăcut Că te iubesc prea mult Și-o știi, nu e nevoie de cuvânt E ca o frunza-n vânt E ca o carte
DRAGOSTE INTAMPLATOARE de ANGHELUŢĂ LUPU în ediţia nr. 462 din 06 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359134_a_360463]
-
pentru rărit! cum strâng mohor și susai să dăm, când ajungem, la cele cu pene, la cele cu lapte, la toate cele cu toate cele! că sfântă-i și multă verdeața asta despre care zice popa că nu conține nici întristare și nici suspin!... Și adun, și mă uit la soare cum se duce la vale și se apropie de capăt, și mă uit la mătușile mele și la unchiul meu cum prășesc și cântă, cum se apropie de capăt și
Ţâncul pământului şi hectarul cu păpuşoi (III+IV) () [Corola-blog/BlogPost/340002_a_341331]
-
sufletului - cea mânioasă și cea poftitoare. Dumneavoastră aveți partea sadică, adică cea crescătoare. Ați văzut-o vreodată? Știi dumneata cum crești? Sau te-ai văzut vreodată cum crești? Afară de asta. Dumneavoastră aveți puterile sufletului, cum este cugetarea, alegerea, hotărârea, mâhnirea, întristarea, bucuria; le-ați văzut vreodată pe acestea, căci acestea sunt puterile sufletești? Nouă ne spune Scriptura că omul este chipul și asemănarea lui Dumnezeu. Dar nu după forma cea dinafară, ci după cea sufletească. Iată câte puteri are sufletul! Și
Dialog în tren dintre Părintele Ilie Cleopa şi un grup de ofiţeri () [Corola-blog/BlogPost/340036_a_341365]
-
sunt puterile sufletești? Nouă ne spune Scriptura că omul este chipul și asemănarea lui Dumnezeu. Dar nu după forma cea dinafară, ci după cea sufletească. Iată câte puteri are sufletul! Și nici mânia, nici rațiunea, nici pofta, nici bucuria, nici întristarea, nici mâhnirea, nici imaginația, nici voia liberă, nici viața, nici mintea nu le-a văzut nimeni. Și toate există. Și la filosofia profană se învață că există aceste puteri ale sufletului. Dar sufletul l-ați văzut vreodată? - Păi tocmai, că
Dialog în tren dintre Părintele Ilie Cleopa şi un grup de ofiţeri () [Corola-blog/BlogPost/340036_a_341365]
-
avea suflet, n-ai mai vorbi cu mine! Dumneata nu poți clipi o dată fără Dumnezeu, dacă n-ar fi viața în dumneata. Și vedeți câte sunt? Și viață, și minte, și voie liberă, și rațiune, și mânie, și bucurie, și întristare, și poftă, care se crede de toată lumea, fără să se vadă. Toate facultățile sufletului sunt nevăzute, toate puterile lui sunt după chipul și asemănarea lui Dumnezeu, că Dumnezeu este nevăzut. Iar omul este prototip și icoană a lui Dumnezeu pe
Dialog în tren dintre Părintele Ilie Cleopa şi un grup de ofiţeri () [Corola-blog/BlogPost/340036_a_341365]
-
este construit după un plan riguros, căci arta nu este numai inspirație, ci și „meșteșug”. În autoreflexele răpaniene se suprapun două planuri poetice: unul de echilibru, rezultat din contemplarea atemporală, rece, a Universului, „În Câmpie, pustiul hotarelor mute, nori de-ntristare ascund toți guzganii. Numai catargele inimii - anii - se-adună-ntre aripi mereu...” și altul, al trăirii pasionale, al arderii vitaliste, „Visul țărânii Tăcere rămână, sunet pur între abscisele uitării, jugul tandru al desperecherii cum să-l îndur? E un cântec ce nu
RADIOGRAFII LIRICE. Cronică, de Prof. Dr Nicoleta Milea () [Corola-blog/BlogPost/339489_a_340818]
-
în fața „Ușilor Raiului”./ Mă simt ușoară, plutesc./ Cu genunchii plecați rostesc rugăciuni,/ implorații și gândesc:/ Dacă rugăciuni nu s-ar mai spune,/ dacă credință nu am mai avea,/ pământul părăsit de cer/ cum ar arăta?/ Îmi îndrept pașii spre „Tărâmul Întristării”,/ spre care se îndreaptă viața noastră, toată ./ Închid ușa mare și grea,/ cobor tulburată/ cărarea pietrelor reci. Vavila Popovici -Raleigh, Carolina de Nord Referință Bibliografică: AVEM NEVOIE DE CATEDRALA NEAMULUI ! / Vavila Popovici : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 218, Anul
AVEM NEVOIE DE CATEDRALA NEAMULUI ! de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 218 din 06 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/340742_a_342071]
-
să mai rămân?... A Unde este noaptea, unde este ura? Eu, în mine nu simt, doar în jurul meu; Tu le simți în tine? Dă-le-acum de-a dura! Și păstrează-ți visul neatins mereu... M De le simți în juru-ți, cruda întristare Va cuprinde-n taină sufletul curat, Vezi că-n lume astăzi prea curând se moare Sub înfrigurarea unui greu păcat... A Eu tot vreau să-ți semăn zâmbetu-n privire Tu te-ascunzi în toamne și mă întristezi; Ploi și vânt
DIALOG POETIC ADINA ŞI MIRCEA (D-ALE NATURII) de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 784 din 22 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/341290_a_342619]