540 matches
-
noapte: // Doamne, ajută-mă să trec cu bine / Și noaptea asta". Dacă n-ar fi durerea asta îngrozitoare / Aș accepta senin, mioritic, / Chiar și figura asta de schingiuit". Acest al doilea Sorescu nu poate fi izolat de celălalt. El, prăbușitul, întristatul, nu voalează totuși chipul celuilalt pe care îl regăsesc luminos în amfiteatrele Universității ieșene. Despre cei doi Sorescu scriu cu mâna tremurândă. MĂȘTILE LUI IOAN ALEXANDRU La modul cantitativ, strict măsurabil, Ioan Alexandru este titularul unui record absolut; nimeni, în
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
configurează un cadru constrictiv, anxios. Prin cetate mișună șobolani; realul inculcă aprehensiuni, nimeni necunoscând Calea. Totuși, Țara lui Ieronim e "țară sfântă". Deasupră-i: "un cer cu îngeri și cu păsări și cu sfinți". La picioarele unei nimfe (în Inima reginei), întristatul Ieronim cu un umăr de-argint "plânge cu plâns curat". Poeta însăși își urmează plânsul. Fantome împresoară; o Doamnă pasăre are "bot de pasăre / și picioare de copil"; în odaie intră un "ochi de gheață", motiv de descântec (Talismanul). Până
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
trăi pe-acest pământ. Toate ideile de aici, cu rădăcini în milenarium, orientează spre timpul vertical al națiunii, timp reactivat, reinvestit cu rezonanțe noi. Alteori aripile poetului se lasă peste cei de rând, peste ființe sugerând lepădarea de sine, lângă întristați și umili Ceea ce în unul din primele volume pillatiene fusese duioasa poveste despre un Pictor ignotus "necunoscutul meșter" italian din "veacul lui Cellini", la Nicolae Dabija e Zugravul anonim, poem dedicat "ctitorilor de frumuseți nepieritoare" în spațiu moldav. Anecdota se
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
răsfirăm mâinile pe pereții muntelui de care căutăm să ne agățăm cu palmele. Cu degetele, înșfăcăm niște colțuri tăioase pe care le strângem cu putere. Într-unul dintre pumnii însângerați, găsim strivită o floare măruntă și gingașă. Suntem speriați și întristați, dar nu putem rezista chemării destinului. Ne continuăm suișul, întorcându-ne cu fața la stânci. Cu picioarele umblăm, printre bolovani, după locuri în care să ne înfigem călcâiele pentru a păși în siguranță. Ne facem singuri curaj, spunându-ne că râpa din spatele
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
27 sau săvîrșit. Paraschiva/ să numește în mormînt acope/rită. Trecătoriule/ citești că au fost maică pre iubită/ soție pre lăudată a unui băr/batu cinstitu unită în bună/ faptă stolnicului Iu/rașk numitu. Pe copii și/ pe bărbatu cu întristate cău/tări înspăimîntați iau lă/satu aici în vecinici uitări /. Lîngă apa curgătoare/ deodată cumplit căzu/ din trăsura călătoare /. Au rămas necunoscută/ cu bărbatul și copii(i) /. Pe pristolul vecinicii/ iartațo de mii de ori/ D-neavaastră cetitori/ că toți suntem
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
că prin posițiunea distinctă ce ocupați, veți fi în stare să-mi dați asemenea relațiune"219. Încercarea n-a dat greș. Fără multă stăruință, Nicolae a fost convins să vină la Ipotești. La 20 aprilie 1880, poetul, vădit obosit și întristat, i-a scris Henrietei: "Pentru ce nu scriu acasă, știi tu. Mai tîrziu, cînd mi-o da mîna, scriu. Altfel poți zice tatei tot ce vrei tu, că mă aflu bine și sănătos, că sunt fericit ce vrei. Ce nevoie
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
găina a luat-o tot Gică... Da ce tărăboi a fost! A scăpat găina din legătoare... a ajuns în groapă... părintele slujea... rudele plîngeau... găina nu se lăsa prinsă și cîrîia... Gică înnebunit de furie umblînd prin groapă după ea..., întristata adunare crăpa de rîs... da pînă la urmă a prins-o... săraca găină... nimeni nu scapă, domnule! Singurul personaj serios era mortul... Ce mai faceți, dom' profesor? (și pentru că Costache tace...) Octav: Tocmai îi propunem tatii să fie viu... Groparul
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
Octav: Mamă, despre morți numai de bine... Costache: Octave, eu știu că tu nu ții la băutură... dar acum chiar că te-ai pilit cam tare... Octav: Mai bine ai rosti un discurs... da ceva frumos... duios... să plîngă toată întristata adunare... Hai, spune că am fost un copil frumușel... deștept..., un adolescent sclipitor... bun... curajos..., bagă și "nu-l vom uita niciodată" și gata, amin! Groparul: Doamne miluiește, Doamne miluiește... Ne trebuie un popă. Marieta: Dom-le, dumneata ești oleacă
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
noi, persistent, și reprezintă chipul nostru tăinuit, recuperabil atunci cînd ajungi să-l înțelegi întru-totul. Toți purtăm în noi teatre mai vechi de unde uneori scoatem actorii, îi dezvelim și vedem cu certitudine că acele chipuri sunt chipurile noastre, jubilante sau întristate. Teatrul este recunoaștere. Ieșirea din teatru. Plonjarea în timp Filigranat, scenariul oferă o serie de oportunități teatralizante. Textualismul face referință la două planuri: unul în interiorul platoului, iar celălalt, exterior acestuia. Cutia scenei în miniatură pe care a amenajat-o în
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
gol și mușcă din Isus". Se reînvie un univers biblic, unde, ca și la Lucian Blaga, sfinții mor și universul se desacralizează. Viața devine înșelăciune și păcat, de aceea și preoții în altare acceptă păcatul: "Și preoții stăpâni din marmor întristat/ au fost privit la dulcele păcate/ ș-au plâns și râs cu ochiul vinovat". Universul balcanic ne trimite la Anton Pann, Ion Barbu, G. Magheru. Așezat la mijloc de "Rău și Bun", viii sunt legați de cei morți, astfel că
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
repede cartea, să scap de obsesia aceasta, să devin din nou liber, tânăr, sănătos... Ileana mia ghicit de la început neliniștea. Te cuprinde demonul, spunea ea râzând. Mi sa părut curios că, de data aceasta, dorința mea de scris na mai întristato. Dimpotrivă, am avut chiar sentimentul că mă îndeamnă, că mă ajută să mă izolez: să rămân cât mai mult timp singur. Sa înscris la un curs de limba italiană și se așeza ceasuri întregi lângă fereastră, cu cartea pe genunchi
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
diateze, la un mod personal sau nepersonal, sau printr-o locuțiune verbală: a) După aceea ziua curse liniștită. Noaptea se lăsa murdară și grea. Puii sunt mâncați fripți. b) Priveam la apa care se strecura lină și limpede. Toți așteptau întristați, deznădăjduiți. A auzit-o întâia oară suspinând ușurată. Cum cutezați a intra nechemați? Se așează zâmbind fericiți pe banca de lângă fereastră. c) Stătui de vorbă vesel, ca niciodată. Numele predicativ circumstanțial stă mai ales pe lângă verbe intranzitive care exprimă mișcarea
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
Atunci când devii mamă ești mama tuturor copiilor. Din acel moment, orice copil rănit, abandonat sau speriat este al tău. Trăiești în mamele suferinde din toate rasele și toate credințele și plangi pentru ele. Tânjești să le alini pe toate mamele întristate.” Charlotte Gray „Mamele își iubesc copii mai mult decât tații pentru că ele sunt mult mai sigure că sunt copiii lor.” Aristotel „Femeile sunt aristocrate, iar mama ne face întotdeuna să simțim că aparținem unei clase alese.” John Lancaster Spalding „Maternitatea
Femeia în viziunea creştină by pr. Ioan Cârciuleanu () [Corola-publishinghouse/Science/1163_a_1936]
-
cu gîndul dus departe Și frînele din mînă le dase la o parte Fugarii lui năvalnici, atât de-obișnuiți De glasul lui s-asculte, pășeau acuma mîhniți, Cu ochii stinși, cu fruntea înspre pămînt plecată Părînd a-i înțelege gîndirea întristată. 1570 Și-acum nici al tău tată n-ar ști să-l recunoască. Tezeu O fiul meu! Speranța de care sunt lipsit! Voi, zei fără-ndurare, prea lesne m-ați slujit! Ce remușcări cumplite îmi vor fi date mie! Teramen
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
unui amplu tablou: Priveam pe fiul vostru în carul lui mergînd Soldații lui în gardă îl însoțeau tăcînd O similitudine reiterată transpare din relația soldați-erou-caii de luptă: Cu ochii stinși, cu fruntea înspre pămînt plecată Părînd a-i înțelege privirea întristată Odată cu apariția monstrului intensitatea epică este maximă: S-a ridicat un munte de ape învolburate; Apoi s-a spart în două talazul furtunos, Zvîrlind sub ochii noștri un monstru fioros. Se-nfiora pămîntul de mugetu-i năpraznic, Nu mai văzuse cerul
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
pământul bătătorit al cărării. — Și m-ai dus în tindă, pe partea stângă lângă ușă mai era o piatră... — „S-a prestăvit roaba lui Dumnezeu, monahia Eufrosina, după moartea a patru fii, care au fost tăiați; veșnica ei pomenire! Prea întristată mamă până la moarte!” Ieromonahul scoase din traistă un codru de pâine și începu să mănânce. Treceau prin vad un pârâu. I se părea că prințul plecase cu gândul departe și-i părea rău că nu-l luase și pe el
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
cu gândurile vălmășag... De câte ori zărea hârtia, îi fulgera prin minte cum, totdeauna înaintea luptelor grele, când simțea în suflet frica morții, a scris mamei sale scrisori lungi, luîndu-și rămas bun... Le scria cu teamă și îngrijorare, și totuși printre rândurile întristate, scriind, citea numai speranțe bune. Dragostea de viață era atunci mai tare ca frica de moarte. Pe urmă, după ce trecea primejdia, recitea "testamentul" și zâmbea fericit și rupea în bucăți foarte mici foaia cu gândurile posomorâte. Câte "testamente" de acestea
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
clipelor acelea au dispărut însă de mult în cavoul anilor, iar ora aceea tainică la care s-a săvậrșit misterul se refuză însăși amintirii.... Timpul și locul sunt de altfel fără nici o însemnătate, esențială rămậnậnd doar clipa în care tu, întristatul meu contemplator, vei fi simțit trupul meu fremătậnd de doruri, de dorințe aprinse, de patimi efemere... sậnii mei încremeniseră sub privirile ochilor tăi, sfințiți de văpaie, aurul părului torențial îmi ajungea pậnă la coapse, iar parfumul trupului tậnăr sugera toată
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
unde-o ascund? Astfel trece și viața-mi, Dar o floare-n valu-i nu e, Nici nu spun ca tine doru-mi Nimănuie, nimănuie. Ci eu trec tăcut ca moartea, Nu mă uit la vechii munți; 15Scrisă-i soarta mea în creții Întristatei mele frunți. Numai colo, unde teiul Lasă floarea-i la pământ, Eu încep să mișc din buze Și trimit cuvinte-n vânt. Vis nebun, deșarte vorbe! Floarea cade, rece cîntu-i Și eu știu numai atâta C-aș dori odat-să mîntui
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
stau a lene Și visează și gândesc, Colo alții chiuesc, Iar femei cu lunge gene Râd în taină și privesc. Una face că nu vede Și cu capul stă plecat, Pe când ochii, -namorat, A lor raze își repede La streinul întristat. La strein cu fruntea pală Și cu părul ca de corb - Buzele ei roșii sorb Când în brațe și pe poală Doarme dus amorul orb. {EminescuOpIV 478} l5. LA QUADRAT (cca 187O ) Înger în patru colțuri, o stea cu barbă
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
li se muia inima, le zîmbeam. Și nu puteau izgoni seninătatea de pe fruntea mea. 25. Îmi plăcea să mă duc la ei, și mă așezam în fruntea lor, eram ca un împărat în mijlocul unei oștiri, ca un mîngîietor lîngă niște întristați. $30 1. Și acum! Am ajuns de rîsul celor mai tineri decît mine, pe ai căror părinți nu-i socoteam vrednici să-i pun printre cîinii turmei mele. 2. Dar la ce mi-ar fi folosit puterea mîinilor lor cînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85105_a_85892]
-
doar câte o cămașă. Viața grea, cu aspecte dramatice, pe care o trăiesc, în nesfârșita tranziție cei mulți și obidiți, o putem numi, cu un cuvânt elegant, supraviețuire. Câteva situații, pe care le-am cunoscut direct, m-au siderat și întristat. Un dascăl de prestigiu, care a condus mulți ani cunoscute școli ieșene, cumpăra două banane cu care să-și asigure desertul la două mese de prânz. Câte o jumătate de banană la desert, atâta își poate permite, de două ori
Parfum de spini by VASILE FETESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91814_a_92973]
-
lung la cei doi pămînteni: - Mătasea veșmântului tău e încă minunată, Nefert. Dar dacă ne ducem în vreun oraș din țara aceea cu pământ negru, ție, Auta, ți-ar trebui altă îmbrăcăminte. - Alta n-am, cârmaciule, știi bine... zise Auta întristat. Și de unde s-o iau? În orice oraș aș putea să-mi cumpăr, dar cu ce? M-aș duce să muncesc la cineva... - Ca să te facă iarăși rob! Asta nu. Să ne gândim la alt mijloc, spuse cârmaciul. Nefert îl
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
iomi fac treaba. Dar mi se pare puțin cam dezgustător, mai ales fiindcă simt că am putea avea mult mai mult. — Mă simt atât de confuză... mă zăpăcești... behăie ea. Cu toții suntem confuzi ca curu, clatin din cap, lent și Întristat. Acum cred că mai bine ar fi să pleci. — Vreau să stau cu tine Bruce. Trebuie să vorbim! Îmi mișc capul făcându-i semn să se care. Plănuisem să mă duc la club În Shrubhill În seara asta. Vreo două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
have to see, the more you have to say se spune atât de frumos în America. Din literară și poetică, așa cum era la începutul secolului, critica modernă de artă a devenit, spre sfârșitul acestuia, conceptuală și filosofică. Spiritele logice, dar întristate își vor explica astfel această evoluție: o epocă mai fecundă în muzee decât în opere de artă este totodată, din aceleași motive, mai fecundă în semiologi, sociologi și mediologi decât în vrăjitori. Să ne mărginim la această constatare: voga atotsimbolicului
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]