1,698 matches
-
Márquez, cu Fontane, cu Mark Twain, cu o sumedenie de scriitori, chiar și cu scriitori ruși (am început acum la vîrsta de 72 de ani să-i citesc pe acei autori cu care am fost comparat). Ce m-a speriat întrucîtva au fost lucrările de diplomă și de masterat (numai în diagonală l-am citit) unde au fost interpretate și filtrate cărțile mele... Și la Sorbona, de exemplu, s-a făcut o lucrare de masterat foarte interesantă despre a doua mea
Eginald Schlattner - Viața ca poveste și izvor de povești by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/11016_a_12341]
-
cu gîndul la o însemnare a lui Bertoldt Brecht: Ne parle pas trop souvent de cynisme. Sois-le toujours!" Cinismul lui Caragiale (anafectivitate, versatilitate, bruscări ale conduitei etc.) nu e însă, din păcate, examinat mai stăruitor. Scăldînd într-o luminozitate continuă, întrucîtva idealizatoare, figura scriitorului, dl Vartic trece ușor peste ceea ce a provocat exasperarea lui Noica față de ,zeflemeaua" permanentă a lui Caragiale ("când m-am aplecat asupra românescului am făcut-o, cred, exasperat de zeflemeau lui Caragiale"), ori decepția lui Mircea Eliade
Caragiale între oglinzi paralele (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10863_a_12188]
-
de extracție modestă, luptînd în cea mai mare parte a vieții cu insuficiențe materiale și morale, Caragiale a năzuit cu ardoare la condiția burgheză de artist thomasmannian, de ,"gemütlich", cum spun nemții, bine instalat în domesticitatea sa" (Șerban Cioculescu). Reușind întrucîtva în etapa ,exilului" său berlinez, a rămas totuși în forul său intim un neadaptat, un răzvrătit care n-a ezitat a sfida ordinea oriunde se izbea de rigorile ei, inclusiv ordinea superioară, cea metafizică. Temperamentul său terestru avea un dur
Caragiale între oglinzi paralele (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10863_a_12188]
-
apropo de regizor, tot britanic: Iain Softley este ,autorul" unui film drag mie și nelipsit de merite artistice, K-PAX, cu Kevin Spacey în rolul principal. S-a vorbit despre el în termeni de genul ,gotic sudic" și eticheta este îndreptățită întrucâtva. Mai ales în termeni de voodoo și hoodoo. Tensiunea este bine potențată din punct de vedere cantitativ, dar materia brută sigur vă este familiară, așa că veți ghici inexorabil finalul. Și pentru că toate clișeele sunt la locul lor: fata gigea care
O premieră cu tâlc și două DVD-uri fără by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10871_a_12196]
-
89 a fost una importantă. (...) Trebuie, la rigoare, să recunosc faptul că acea critică literară a vremii a fost formidabilă" (p. 242). Mircea A. Diaconu își trăiește menirea literară ca pe o aspirație spre absolut: "ceea ce putea să mă modifice întrucâtva nu era apariția în sine a cărții, ci scrierea, gândirea, facerea ei" (p. 258). Un bun spirit investigativ, relativizant în sens superior, l-a inspirat pe Nicolae Coande să abordeze și doi oameni de cultură străini: teatrologul John Elsom și
Portrete în mișcare by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/10195_a_11520]
-
am intrat. Le țin amintire de la Nae. Când mai prinzi așa ceva în viață?! Cum a reușit Maria să obțină rolul principal? Nae Caranfil: Am dat probe cu multe actrițe și știam că este rolul în care se aleg apele. E întrucâtva filmul lui Kitty și îmi trebuia o scorpie simpatică. Acum că mi s-a părut că e cea mai bună... asta este! Sper ca publicul de care are nevoie Maria, mai mult decât am eu de el, să o aprecieze
Interviu cu regizorul Nae Caranfil și actrița Maria Obretin [Corola-blog/BlogPost/96613_a_97905]
-
Dostoievski trebuie privit nu exclusiv prin Stavroghin, Kirilov, Versilov, Svidrigailov sau Ivan Karamazov, ci prin Dostoievki însuși, adică prin mozaicul tuturor personajelor sale, negative și pozitive, excepționale și obișnuite, bizare și normale, etc." Criticul constată, ca în treacăt, că imaginea întrucâtva ,demonică" a romancierului este: ,produsul deprinderii obstinate de a-l discuta prin prisma doar a unui mănunchi de eroi, aproape mereu aceiași". Or, prisma cu pricina a pus în umbră ,densitatea oamenilor buni" din această operă. Valeriu Cristea își numește
Florina Ilis Am îndemnat-o pe Doamna T. să scrie... by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10789_a_12114]
-
mea... Omul avea un fel de a fi care-i permitea să comunice foarte bine cu copiii, boxerii, fotbaliștii, șoferii, femeile de serviciu, activiștii de partid, scriitorii... Știa să-i vorbească fiecăruia pe limba lui, uzînd de o cordialitate smerită întrucîtva, pe care unii o răstălmăceau numind-o slugărnicie. Relația lui cu tata, pe care am aflat-o mai explicit ceva mai tîrziu, era de tipul: „Pe mine nea Leon m-a adus aici, el m-a făcut ziarist”... În fapt
Eroi în moarte civilă by Radu Aldulescu () [Corola-journal/Journalistic/3982_a_5307]
-
bună în general”), avînd drept medie verdictul anunțat din titlu de Daniel Cristea-Enache („matur și inegal”). Nu-i vorbă, inegal a fost Komartin de pe cînd era un talent precoce ca, altădată, rimbaldienii Labiș sau Dinescu. Iar versatilitatea sa poetică seamănă întrucîtva metalului favorit, important prin compușii, combinațiile și aliajele în care intră. Nu e prima oară cînd un poet înzestrat își arată afinitățile cu un element chimic printr-un volum sau măcar printr- un poem omonim. Komartin și-a ales ca
Damnarea glossy by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/3074_a_4399]
-
asta, el scrie atît romane foarte simple, ca Platforma, dar și unele mult mai inovatoare, ca Extinderea domeniului luptei, Particulele etc. El a reușit să se facă cunoscut ca un autor „concertant”, după care a scris o literatură deconcertantă, educîndu-și întrucîtva cititorii. O ultimă întrebare acum. În cartea dumneavoastră, poezia nu ocupă prea mult loc. În România, însă - și încă - poezia e un gen prizat, iar cel mai important scriitor român în viață, Mircea Cărtărescu, este în primul rînd poet. Ce
Interviu cu Dominique Viart by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/4124_a_5449]
-
prețioase. Cu alte cuvinte, tortura a devenit parte a sistemului celei mai democratice țări din lume, unul din instrumentele culegerii de informații, deși nu toate informațiile obținute în acest fel conduc la lichidarea liderului Al Qaeda. Scenele de tortură reprezintă întrucâtva și inițierea Mayei (Jessica Chastain), o ambițioasă analistă CIA, ca actor în vastul teatru de operațiuni desfășurat de agenție. Tortura asociază durerea fizică cu umilirea și cu recompensa într-un calculat joc psihologic al dozărilor. Ulterior, Maya vizionează sute de
O epopee americană by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/3843_a_5168]
-
umilirea și cu recompensa într-un calculat joc psihologic al dozărilor. Ulterior, Maya vizionează sute de casete cu interogatorii intensive, într-o operațiune de documentare la care scopul propus o trimite. Dan (Jason Clarke), cel care conduce interogatoriile, o inițiază întrucâtva, iar reculul emoțional pe care-l simte și pe care i-l putem citi pe chip nu o alungă din camera de tortură. Kathryn Bigelow își construiește personajul pornind din acest punct limită, de la acest test neechivoc de autocontrol. În
O epopee americană by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/3843_a_5168]
-
CIA care o întreabă ce alte realizări are în anii care s-au scurs, iar Maya îi răspunde sincer: „Niciuna”. Iar șeful citește corect în răspunsul ei mărturia unei supreme abngeații, a unui jurământ de castitate al profesionistului pursânge. Recunoaștem întrucâtva modelul din ceea ce ne propune și filmul său anterior, The Hurt Locker (2008), construit în jurul unui singur personaj, sergentul James, un genist pentru care meseria a devenit o a doua natură încât tot ceea ce se întâmplă pare să ruleze într-
O epopee americană by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/3843_a_5168]
-
Justiției este, cu certitudine, cel mai bine plasat pentru a lua decizii curajoase într-un domeniu guvernat de cele mai furtunoase pasiuni politice", scrie DW. În schimb, autorul articolului, atrage atenția că "Victor Ponta riscă, e adevărat, să-i dezamăgească întrucâtva pe unii dintre simpatizanții cei mai pasionați ai USL, dar el pare să fie perfect conștient de acest lucru". Deși comentariul pledează pentru o înțelegere între taberele politice pentru numirea unor procurori-șef, DW, același care vara trecută îl apăra
DW: Conduita lui Băsescu este dizgrațioasă și se apropie asimptotic de borna ne-constituţionalităţii by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/38485_a_39810]
-
Elegia introductivă a tot atât de faimoasei cărți a lui Harold Bloom, Canonul occidental, încât să nu mai fie nevoie să-mi explic și să-mi detaliez titlul. Singura lămurire pe care s-ar cuveni s-o dau vizează obiectul articolului meu întrucâtva recuperator, întrucâtva entuziast. Deși, probabil, nici acesta nu e tocmai un mister. Putem, deci, trece fără vreun preambul la adevăratele și esențialele semne de întrebare. Cum se face, așadar, că Dana Dumitriu, autoare a unui roman excepțional ca Prințul Ghica
Dana Dumitriu în posteritate - Jurnal inedit din ianuarie 1985 by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Memoirs/9210_a_10535]
-
a tot atât de faimoasei cărți a lui Harold Bloom, Canonul occidental, încât să nu mai fie nevoie să-mi explic și să-mi detaliez titlul. Singura lămurire pe care s-ar cuveni s-o dau vizează obiectul articolului meu întrucâtva recuperator, întrucâtva entuziast. Deși, probabil, nici acesta nu e tocmai un mister. Putem, deci, trece fără vreun preambul la adevăratele și esențialele semne de întrebare. Cum se face, așadar, că Dana Dumitriu, autoare a unui roman excepțional ca Prințul Ghica, nu are
Dana Dumitriu în posteritate - Jurnal inedit din ianuarie 1985 by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Memoirs/9210_a_10535]
-
sale: o modalitate de a spune adio copilăriei...” Într-adevăr. Scriitorul a avut o nevoie vitală să se despartă de nostalgia copilăriei. Omul n-a putut s-o uite. La fel i s-a întâmplat și cu Dumnezeu. Un adevăr întrucâtva adevărat: „...Cioran era cotropit de o nefericire care nu putea decât să trezească pasiuni în acele femei care se cred investite cu misiunea de a salva un bărbat de el însuși și de a-l distruge apoi.” Cu câteva observații
însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/3875_a_5200]
-
-i-o încet,/ Să nu se deștepte.../ Și-n cuprinsul pălmii drepte,/ De zântii de marte,/ Pune-i mărțișor o carte”. Adică ceea ce, sărind de la una la alta, pe firul unei teme câteodată subtile, nu foarte la vedere, am încercat, întrucâtva, să fac aici.
Mărțișoare by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/3881_a_5206]
-
de-al doisprezecelea și ultimul copil al lui Lev Tolstoi - Alexandra Lvovna Tolstaia (1884- 1979), este o evocare, impresionantă prin însăși sobrietatea ei, a ultimelor săptămâni din viața fratelui său, Ilia Lvovici Tolstoi. Ca atmosferă și dimensiune tragică, textul amintește întrucâtva de Moartea lui Ivan Ilici - dar pornind din perspective diferite: în vreme ce pentru personajul nuvelei lui Tolstoi (scrise la puțină vreme după celebra lui conversiune religioasă de la sfârșitul anilor 1870) moartea este procesul, pe cât de dureros, pe atât de necesar și
Moartea lui Ilia Lvovici by Alexandra Lvovna Tolstaia () [Corola-journal/Journalistic/4080_a_5405]
-
What’t next promite să ne țină la curent cu ce mai urmează să apară în varianta online. Francis Bacon, Hobbes cu Leviathanul, Spenser cu Fairie Queene își așteaptă rândul în 2013. Foiletonul revine la o altă viață și face întrucâtva mai palpitantă istoria literaturii.
Cărți vechi în medii noi () [Corola-journal/Journalistic/4044_a_5369]
-
despre un concurs, nu e câtuși de puțin ofensator să ne întrebăm - firesc - prin ce se de-ta--șează Tavanul ipotetic? Chiar necunoscând contracandidații, ochiul de microbist sau de virtual arbitru al fiecăruia se deschide atent. La sfârșitul lecturii, interogația se schimbă întrucâtva, se reorientează: de ce ne-am lăsat prinși în povestea aceasta nebuloasă, cu atâtea personaje fără chip și cu atâtea ramificații? O carte care te obligă la onestitatea adnotării și un fir narativ care deziluzionează, exact ca o sfoară aprinsă dinspre
Abordările ipotetice by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Imaginative/10090_a_11415]
-
Iulia Argint Romanul-jurnalul Atmosfera hipnotic-învăluitoare din Serbările mării se datorează, printre altele, scriiturii autoarei (sau să spun: a stăpânei jurnalului, Emilia, care, la urma urmei, este întrucâtva ea însăși autoarea romanului în discuție, de vreme ce jurnalul și romanul se suprapun?!); trece de la una la alta, de la o amintire la un prezent viu colorat și invers, după voie, nu ține seama de bariere pentru că ele, în spațiul Jurnalului, nu
LECTURI LA ZI by Iulia Argint () [Corola-journal/Imaginative/13615_a_14940]
-
titlu o vorbă a lui Caragiale: Titircă, Sotirescu&Co. , Noi și-ai noștri , Nu cerneală, Năică, ... vitrion englezesc!, Box populi, box dei, Îți trag palme, mă-nțelegi?...De ce reușesc articolele acestea să pară părți ale unor capitole? Răspunsul, găsesc, ține întrucîtva de domeniul evidenței: există întotdeauna la Mircea Vasilescu ceva care e mai mult decît simplul comentariu al unor știri culese din presa scrisă sau de la televizor. Un fundal teoretic, e adevărat, bine camuflat de tonul ironic al gazetarului. Apoi faptul
LECTURI LA ZI by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Imaginative/13564_a_14889]
-
mai victimizăm atâta! -, căci nu e tocmai locul potrivit. Cum o arată și titlul cărții (conținutul unui pachet primit de acasă), mediul surprins în poezia lui Dan Sociu este cel al căminelor studențești, un mediu mizer, incert, adesea sordid, salvat întrucâtva de boemă. Poetul cultivă un biografism auster, firesc, un confesiv din doar câteva linii, evitând sentimentalul și încărcătura metaforică. Acest tip de minimalism biografic nu este nou deloc, cu atât mai puțin original, destul de răspândit astăzi (e chiar o modă
LECTURI LA ZI by Marius Chivu () [Corola-journal/Imaginative/13680_a_15005]
-
deorece valoarea operelor sale scade mai mult când e lăudată de cine nu trebuie decât când e criticată de cine trebuie. Ca unul care am trecut prin școli de pictură (laică și bisericească), având efectuate picturile murale ale câtorva biserici, întrucâtva multe dacă am în vedere măsura a ce poate trudi un om într-o viață în care nu s-a ocupat exclusiv de biserici, dar destul de puțin în raport cu sporul de tablouri sau biserici pictate în viteză de meșteri așa de
PAUL CIPRIAN SURUGIU. FLORI ŞI SUFLET de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1997 din 19 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385289_a_386618]