661 matches
-
un mic serviciu. Dacă o să mai apară vreodată soră-mea aia adevărată? Se pocni peste frunte cu primele două degete. Crezi c-o să mai poți păstra un pic de afecțiune pentru mine? „Sinele se prezintă ca fiind un întreg voluntar, întrupat, continuu și conștient.“ Cel puțin așa scrisese Weber la un moment dat în Infinitul de trei livre. Dar chiar și atunci, când nu știa nimic, știa cum pot eșua oricare dintre aceste premise. Întreg: munca lui Sperry și Gazzaniga cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
mai puțin de o treime de secundă înainte de hotărârea de a mișca degetul. Acel noi care are inițiativa nu este ceea ce credem că suntem noi. Voința noastră e ca rolul acela clasic de comedie: băiatul vagabond care se crede director. Întrupat: să ne gândim la autoscopie și la experiența decorporalizării. Cercetătorii în neuroștiințe din Geneva au ajuns la concluzia că aceste evenimente sunt rezultatul unor disfuncții cerebrale paroxistice de la nivelul conexiunii temporoparietale. Puțin curent electric aplicat în locul potrivit, pe cortexul parietal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
de multe cuvinte am încrucișa, ne-am juca, le-am minți, murdări și iar spăla, mai devreme sau mai târziu, cuvintele vor aduce Lumina. Iar noi oricât de viteji ne-am crede, până la urmă rămânem singuri printre cuvinte ... Doar Cuvântul întrupat e Cel care ne îmbrățișează într-o continuă bucurie a Liturghiei lăuntrice, adunându-ne toate cuvintele în și pentru veșnicie. Binecuvântările Sfinților Mănăstirea este lăcaș de rugăciune stăruitoare și loc de retragere, liniștită. Aici petrec monahi după anumite reguli de
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
este, în plus, un profet fals cel care vorbește în numele propriu și nu în numele Domnului (cfr. Ier 23). Suntem preoți pentru a predica și pentru a hrăni poporul creștin cu hrana întăritoare și plăcută a Cuvântului Maestrului, care este Cuvântul întrupat. Pontificalul Roman, în omilia de la Ordina-țiunea prezbiterală, pune între primele datorii ale preotului slujirea demnă și plină de zel a Cuvântului: „De-acum înainte vei distribui tuturor acel cuvânt al lui Dumnezeu, pe care tu însuți l-ai primit cu
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]
-
descoperit în puțul unei fântâni secrete, s-au m-ai găsit alte două: unul la așezarea civilă cu semnul creștin flancat de «A», indicație evidentă a literei biblice Alfa, desemnând Începutul teologic sau scripturistic ca o aluzie limpede la Dumnezeul Întrupat, și altul în dărâmăturile de la colțul de S-E al cetății, unde, pe brațul superior al crucii, întâlnim cuvântul Cristos. S-au descoperit numeroase catarame, decorate în mijlocul lor cu câte o cruce. Numeroase sunt cazurile când, pe amforele de producție
Elemente ale prezenţei paleocreştine în necropolele din Sciţia Minor (secolele IV-VI) by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100982_a_102274]
-
Armanoush când au ajuns pe aleea de lângă țărmul mării. — Portocala Mecanică... presupun. — A, da! a Încuviințat Armanoush dând din cap. Ascultă, În ceea ce privește fascinația mea pentru istorie, a spus punându-și gândurile În ordine, trebuie să Înțelegi că, În ciuda Întregii dureri Întrupate În ea, istoria e cea care ne ține În viață, care ne ține uniți. — Ei bine, aș spune că ăsta e un privilegiu. — Ce vrei să spui? — Acest sentiment al continuității e un privilegiu. Te face să te simți parte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
pustnic? A pus jos penelul și s-a așezat, cu umerii slabi rezemați de zid și cu mâinile pe genunchi. Privindu-mă în ochi, mi-a spus: - Tu nu ești longobard. Crezi în cele două naturi, devenite una în Logosul întrupat, sau într-o singură natură? Am înțeles ce era cu el, și n-am vrut să mă prind într-o dezbatere fără de folos, drept care i-am răspuns: - Cred pur și simplu în Dumnezeul nevăzut și în Isus Hristos, fiul în care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
diafană și zâmbitoare, rostind limpede și respectos: Bună sara! Lampa cu flacăra ei roșie sta între Dan și umbra închegată. Călugărul ia locul umbrei sale căpătând acces la memoria tuturor avatariilor anterioare, în timp ce umbra cade în condiția inferioară de ființă întrupată: Dan întoarse foile, șopti și umbra deveni om. „Omul sămăna cu el și se uita spărios și uitit la Dan, fixându-l ca pe o umbră, cu buzele tremurânde și cu pași șovăitori. Dan era o umbră luminoasă”. În această
Timp şi spaţiu în literatura română - viziunea lui Mihai Eminescu şi a lui Mircea Eliade -. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Cristiana Grigoriu, Daniela Luca, Adriana Pîrţac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_949]
-
că, la Augustin, conceptul de persoană este dat de posibilitatea unui raport între două naturi individuale, adică de relație. Acest lucru iese în evidență în cadrul relației trinitare dintre Cuvânt și Dumnezeu Tatăl: Cuvântul, ca Fiu, are viață proprie. În Cuvântul întrupat, persoana este cea a Fiului care a luat natura umană. O natură rațională, așadar, considerată în sine, nu este în mod propriu persoană decât în raportul său cu celălalt. După ce am arătat importanța și sensul conceptelor de substanță și persoană
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
informată de suflet”, unde sufletul nu depinde de trup; „sufletul nu este omul și nu este persoana”, dar avem omul ca o substanță complexă apărută din unirea celor două principii ale ființei, „sufletul forma” și „materia primă”, adică „omul spirit întrupat”. Această antropologie a secolului al XIII-lea o regăsim, în mod deosebit, în gândirea lui Alexandru de Hales, care se referă la anumite definiții dualiste despre om, de origine augustiniană: înainte de toate, el afirmă că „există două substanțe în om
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
judecățile sale sintetice și apriorice. Cunoașterea este rodul experienței sensibile și al elementelor a priori, deja prezente în intelect. Mintea umană reușește să atingă doar lumea fenomenelor și nu noumenul. Potrivit lui Kant, soluția este atribuită concepției despre om, ca spirit întrupat. Experiența sensibilă este o componentă insostituibilă pentru cunoașterea umană. Se trece de la o concepție naturală a rațiunii (H. Spencer), la o concepție istorică, ce-și are actul de naștere în Fenomenologia spiritului lui Hegel. Acesta este terenul care a favorizat
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
corp. Acesta este considerat doar în raport cu propria persoană, în mod individualist și narcisist, nu în serviciul și spre binele celuilalt și, cu atât mai puțin, în raport cu societatea. 2. Iubirea și valoarea persoanei Există o distincție clară între persoană ca spirit întrupat și valorile persoanei care se găsesc în ea, înnăscute sau dobândite. Acestea din urmă au un rol semnificativ în iubirea dintre bărbat și femeie. În timp ce valoarea persoanei este legată de ființa sa întreagă, celelalte valori sunt o particularitate a ființei
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
uman este unirea intimă cu forma sa umană, sufletul spiritual. Cu alte cuvinte, expresia trup uman, conține deja compoziția din materie și formă spirituală. Pentru acest fapt, trupul are o valoare fundamentală. Prin corporalitate omul se prezintă ca un spirit întrupat, nu ca un spirit ce locuiește în trup. Unitatea dintre spirit și trup este astfel încât nu există acte umane care să poată fi realizate independent numai în trup sau numai în spirit. Se înțelege că organismul nu este pentru noi
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
numai în spirit. Se înțelege că organismul nu este pentru noi doar un simplu instrument și nu-l putem transfera în domeniul posesiei. Valoarea morală a corpului, din punct de vedere filosofic, derivă din faptul că omul este un spirit întrupat, prin urmare rezultă că activitatea morală depinde de starea corporalității. În acest sens se inserează gândirea filozofului francez, G. Marcel (1889-1973), citat de E. Kowalski: „Spunând că eu am un trup nu înseamnă doar că eu am conștiința trupului meu
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
ar fi zis: Dușmanul meu, mintea!, privind din celălalt capăt lucrurile; și-ar fi ușurat mult existența; ar fi scăpat de tot felul de gînduri obositoare. Ce se alesese de odraslele sale vîndute, asta ajunsese problema lui? De parcă le vînduse Întrupate, persoană, nu microscopice, un fel de bacterii ce parazitau apoi o femeie, hrănindu-se, luni de zile, din trupul, din carnea ei. Culmea ar fi fost să se simtă și de asta vinovat, de tribulațiile viitoarei mame, de moartea ei
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
tot mai des. Însă, ceea ce ne face să ne minunăm, oarecum, este tema aleasă. Dacă e să ținem cont de numeroasele nenorociri care otrăvesc lumea și care îi afectează și pe creștini este, oare, viața consacrată o problemă prioritară? Spiritualitatea întrupată a acestui papă, experiența pe care a trăit-o printre marile mizerii și oroarea dictaturilor, fluctuația oamenilor între secularism și «revenirea lui Dumnezeu», în sfârșit, orbecăiala «războiului nesfârșit» în care lumea s-a angajat, nu ar fi trebuit, oare, să
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
societas perfecta, posesoarea exclusivă a doctrinei despre «Dumnezeu și despre lucrurile divine», decât ca «semn» al unei noi umanități fraterne - mântuită întru iubire și pace - ce s-ar fi cuvenit să fie. Ezitările, neînțelegerile, incertitudinile în ceea ce privește «diferența» creștină și Cuvântul întrupat și proclamat de Isus din Nazaret, dar și distorsiunile pe latura instituțională, ne-au determinat să ne amintim că ecclesia semper reformanda. În ultimii ani, această stare de lucruri i-a scandalizat pur și simplu pe credincioși și i-a
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
cu întruparea Cuvântului și cu punerea sa în practică: „Prin aceasta îl cunoașteți pe Duhul lui Dumnezeu: orice duh care îl mărturisește pe Isus Cristos venit în trup este de la Dumnezeu” (1In 4,2). Principiul realității, a unui Cuvânt deja întrupat, este de căpătâi pentru evanghelizare» (EG 233). Pe bună dreptate putem spune că acest principiu este la fel de esențial pentru vitalitatea vieții consacrate, cât și pentru fidelitatea ei creativă și devotată față de necesitățile evangheliei și ale istoriei concrete care, mai înainte de
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
delineeze cauzele principale ale problemelor de care suferim fără să știm. Este vorba de elemente biologice, geografice și personale. Domnul Isus le cere ucenicilor săi să nu mistifice, ci să-și asume cu luciditate și curaj condiția de ființe umane întrupate. Numai în măsura în care luăm cunoștință și acceptăm condiția noastră umană, ne putem permite să adăugăm: «totul este posibil la Dumnezeu». Dacă nu ar exista această condiție prealabilă, singurătatea afectivă - experimentată pe propria piele de Isus din Nazaret, fără vreun fel de
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
grijă de instituțiile în care viețuim, nu trebuie să ne fixăm pe carismă, lăsându-ne antrenați într-un fel de zel terapeutic. Îndeosebi, nu trebuie să mistificăm realitățile care sunt darul lui Dumnezeu într-un anume context al istoriei, expresie întrupată a aspirației spirituale, și care, atunci când condițiile se schimbă, trebuie să fie regândite, reinventate. Ori, cu simplitate, trebuie să ne aliem până ce vom ajunge să ne unim, punând împreună forțele pentru a reîmprospăta speranța tuturora, fără a ne lăsa prinși
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
mea și dîndu-mi mie pe a ta, eu voi deveni om de rând, uitând cu desăvârșire trecutul meu; iar tu vei deveni ca mine, etern, atotștiutor și, cu ajutorul cărții, atotputernic. Tu mă lași pe mine în împrejurările tale, cu umbra întrupată a iubitei tale, cu amicii tăi; mă condamni să-mi uit vizionara mea ființă; iar tu întreprinzi o călătorie cu iubita ta cu tot, în orice spațiu al lumei ți-ar plăcea... în lună de pildă. Acolo vei trăi un
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
viața ta luminoasă nu s-a putut ivi nici umbra măcar a unei dureri asemenea aceleia ce-mi nimicește inima. O nimicește! închipuește-ți că dintr-un om cu simțire, dintr-o ființă aievea n-ar rămâne nimic decât o lungă, întrupată desperare. Tu nu cunoști asemenea oameni. Ei nu pot aparținea cercurilor în care te miști tu. Ei sunt jos. Când o inimă pierdută-n mizerie, în apăsare, în neputință de a cultiva simțiri, căci fiecare din ele își găsesc marginile
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
fie o fericire - și ea ghicise adevărul. - Lui i-i mult mai bine decât mie, el acolo va găsi pe mama, va avea cu cine vorbi - numai eu n-am pe nimene-n lume. În fața lui ședea cuconul Drăgan Ciufă, antiteza întrupată a înțeleptului Iosif. C-o moșioară mică până la disparițiune și c-o închipuire de sine ș-o deșertăciune până la disparițiune de mare. Capul lui era un calup chelbos, nasul mare, fața sluțită de vărsat și niște musteți zborșite, groase și
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
muritorilor de rând și în mod sigur el n-ar fi putut spune: „Lăsați copiii să vină la mine” (Lc. 18,16). Toate acestea revin la a spune că pentru creștini măsura tuturor lucrurilor nu este intelectul creat, ci Cuvântul întrupat, Cel întru care „au fost făcute toate, cele din ceruri și cele de pe pământ, cele văzute, și cele nevăzute”. Revelația exprimată în Scripturi conține deja anumite presupoziții ontologice despre condiția umanității, posibilitățile cunoașterii și vocația ultimă a creației făcute „prin
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
complexă operă hermeneutică redactată din perspectiva evenimentului central al economiei divine care este Învierea Domnului. Am putea spune că Învierea este singurul eveniment în urma căruia apostolii l-au recunoscut definitiv pe Învățătorul lor ca pe Fiul lui Dumnezeu și Cuvântul întrupat al Tatălui. Marcată de această Revelație pascală, proclamația (kerygma) apostolică s-a agregat prin efortul de reconstituire a datelor existente despre faptele și cuvintele lui Iisus. Reconstituirea avea să țină cont de tot ceea ce Legea, Profeții și Psalmii anticipaseră, „în
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]