1,988 matches
-
pe vremea împăratului Teodosie. Doar că aceste mănăstiri au fost în timp pustiite de hoardele năvălitorilor. Petru Athonitul, plecat de la Roma din porunca Maicii Domnului apărută în visul lui, a gasit muntele pustiu. El s-a adăpostit într-o peșteră întunecoasă plină cu tot felul de târâtoare otrăvitoare, pe care le-a dat afară cu rugăciunea sa, fără luptă sau foc ori altceva. El s-a hrănit cu ierburile ce creșteau în apropierea peșterii. Mai târziu a primit hrană cerească, o dată
MUNTELE SIHAŞTRILOR (2.) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 927 din 15 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364251_a_365580]
-
venise ningea cu roșu peste-o mare adâncă de atâtea vise [2] Și tu stăteai atât de albă la marginea acestei lumi și-ți beai cafeaua în apusul care sufla dinspre genuni [3] Și eu veneam dinspre adâncul acelor codri-ntunecoși cu două cosmosuri pe umeri în locul ochilor mei scoși [4] Și-ți vedeam capul de departe pe-un fel de culme un mormânt care plutește și se duce venind din veac adus de vânt [5] Și eu strigam din ce în ce mai stins
POEME PROFETICE de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 1897 din 11 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368475_a_369804]
-
într-un sfârșit să-l pot ajunge asemeni lumii pe pământ [23] Și iar vedeam plutind pe zări chipul acela și mormântul care pierea înspre pustie în veac de veac iluminându-l [24] Și eu veneam dinspre adâncul acelor munți întunecoși cu două cosmosuri pe umeri în locul ochilor mei scoși ----------------------------------------- Ștefan DUMITRESCU București-Galați 1970 - 2016 Referință Bibliografică: Ștefan DUMITRSCU - POEME PROFETICE / Ștefan Dumitrescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1897, Anul VI, 11 martie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Ștefan
POEME PROFETICE de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 1897 din 11 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368475_a_369804]
-
Stânca devine element de legătură între două lumi, una a luminii, a soarelui, a diafanului, cealaltă a întunericului, a furtunii. Privind în stânga ochiul este scăldat de imaginea luminoasă a stâncii și a cerului, privind în urmă este înspăimântat de imaginea întunecoasă a acestuia. Ești cuprins de două porniri diferite, să stai locului pentru a privi extaziat sau să te grăbești pentru a nu fi prins de ploaie și furtună. Ne continuăm drumul spre centrul orașului, în pas normal. Un spectacol cromatic
BALCICUL INIMILOR NOASTRE de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1601 din 20 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/367651_a_368980]
-
acolo locuia unul dintre amicii noștri, care împreună cu mai mulți băieți, amenajase două încăperi de la subsol, acceptabile pentru pretențiile noastre tinerești. Fetele nu făceau nazuri referitoare la luxul încăperilor, așa că petreceam sâmbătă seară la dans și pupături prin cotloanele mai întunecoase ale subsolului. Din puținii bani pe care îi aveam fiecare, cumpăram câte o bere sau o sticlă de Cico pentru fete. Alteori, mergeam la dans la Clubul D.N.M. , însă era riscant acolo, pentru că intrau tot felul de tipi și persoane
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA (ROMAN) de STAN VIRGIL în edi��ia nr. 252 din 09 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367284_a_368613]
-
acolo locuia unul dintre amicii noștri, care împreună cu mai mulți băieți, amenajase două încăperi de la subsol, acceptabile pentru pretențiile noastre tinerești. Fetele nu făceau nazuri referitoare la luxul încăperilor, așa că petreceam sâmbătă seară la dans și pupături prin cotloanele mai întunecoase ale subsolului. Din puținii bani pe care îi aveam fiecare, cumpăram câte o bere sau o sticlă de Cico pentru fete. Alteori, mergeam la dans la Clubul D.N.M. , însă era riscant acolo, pentru că intrau tot felul de tipi și persoane
DULCE COPILARIE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 202 din 21 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366835_a_368164]
-
îi însoțea frica firească, iar ea, mergând pe balustradă, își spunea Tatăl nostru, simțind că cel mai bun lucru acum e să nu se oprească, ci să continue să se roage în gând. Și azi, ca niște ciori negre, persistă ulițele întunecoase în orașul acesta, dar pe atunci la nici un colț al străzii nu mai lucea lumina sclipitoare a felinarelor. Orașul anilor 90 se cufunda foarte devreme în miezul monumentalei nopți. Unicul centru vizitat de lume, în orele târzii, și care mai
DRAGOSTEA, DELOC FAMILIARĂ de LILIA MANOLE în ediţia nr. 1884 din 27 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367660_a_368989]
-
privească fața plină de durere. Zăcea, trecându-și prin minte vorbele uneia dintre cele care au pășit săltând pe lângă trupul lui rostogolit și lipsit de vlagă: un bețiv nenorocit. Ochii îi lăcrimau dar figura lui surâdea trist așteptând, în seara întunecoasă, care se așternuse atât de repede peste oraș un semn de ajutor. Într-un târziu, cu ultimele sale puteri, a vrut să se ridice apucând să-și rezeme capul de zidul rece al clădirii aceleia dezafectate. Privea încețoșat și simțea
DE CE ÎMI PLÂNGE ZIUA CE-A TRECUT (ESEU) de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 212 din 31 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366973_a_368302]
-
depăși zona digurilor de protecție de la port, spre stațiunea Venus, vom vedea toate stațiunile, de la Olimp până la Vama Veche ca o ghirlandă de steluțe galbene și sclipitoare. Norii acopereau întregul cer. Nici o stea nu reușea să se strecoare prin perdeaua întunecoasă și prevestitoare de furtună. Speram ca luna palidă să-și facă apariția firavă pe bolta întunecată, prevestitoare de evenimente rele, să ne călăuzească pe direcția bună. Trăgeam tăcuți de vâsle. Eu și fratele meu mai mare cu patru ani și
INVINGEREA STIHIILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 212 din 31 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366968_a_368297]
-
îl trimisese la el pe acel Iisus pentru judecare pentru că Iisus era prin naștere cetățean al Galileei, parte din stăpânirea tetrahiei sale și se cuvenea să-l judece Irod, așa gândea Pilat. De aceea Irod primi alaiul într-o încăpere întunecoasă, cu ferestrele zidite, o încăpere care avea în tavan o mică deschidere ovală care lăsa lumina să vină de sus revărsându-se într-un con și în care praful aflat în suspensie dădea o senzație ciudată. Irod dorise să facă
ANCHETA(FRAGMENT DIN ROMAN-2) de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 206 din 25 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366942_a_368271]
-
tine, dar te rog să ai grijă pe pământ de mama. E singură și neajutorată. Vin ploile. Pământul își va spăla fața și soarele...îl va lumina din nou și din seva trupului meu și a celorlalți vor crește codri întunecoși cu fantomele lor. A fost frumos, păcat. Am plecat așa de repede..." Ceva metalic, agățat de copita unui cal, îl pocni scurtându-i suferința. Rămase așa, cu ochii umezi, cu privirile pierdute îndreptate spre drumul pe unde mama lui va
DRUMUL CARULUI (ROMAN ISTORIC) de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366961_a_368290]
-
electorale de pe ziduri cu săpunul, detergentul, mopul sau bidineaua, după ce la început le “aplicasem” în bătaie de joc și năduf c-au “pierdut ai noștri”, ori o materie fecală - scuze!, aflată la îndemână în cine știe ce parcuri sau tufe sau străzi întunecoase sau poate special aduse de acasă (sic!) ... „Indians Welcome” rămâne tot acolo, nepăsătoare lozincă și fără vreun afront adus cuiva, semn peste generații ca mărturie certă a unui spirit ospitalier, îngăduitor, de elevată clemență etnică!... Pentru a mai da o
ALCATRAZ-UL DESTINELOR NOASTRE!... de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 174 din 23 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367024_a_368353]
-
litoralul, pentru a însoți stolurile de păsări migratoare. Doar acum trei ani a mai fost un asemenea ger năpraznic, când marea a înghețat la mal peste două sute de metri spre larg. Noaptea se apropia de întâmpinarea zorilor. Era o noapte întunecoasă, fără stele, fără posibilitate de orientare. Doar licăritul slab al becului de veghe de la stațiunea meteorologică de lângă hotel mai arunca o scânteie de lumină spre cârdul de lebede înghețate. Zorile începeau să-și facă apariția. Situația era dezolantă. Valurile se
PLANSUL PUIULUI DE LEBADA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 182 din 01 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367112_a_368441]
-
lunile ploiase ale anului, iar cele care au încolțit profețesc luni favorabile rodului. Multe ritualuri se fac pentru atragerea iubirii: fetele pun sub pernă un fir de busuioc sfințit, iar în vis va apărea iubitul. La miezul nopții, în camera întunecoasă, între două oglinzi, cu două lumînări aprinse în mîini, complet dezbrăcate, priviți în oglinda din față pentru a vedea imaginea iubitului reflectată în oglinda din spate. Tot în ajunul Sfîntului Andrei, cei ai casei pun grîu la încolțit. Dacă pînă
LEGENDE, SUPERSTITII de MARIA DIANA POPESCU în ediţia nr. 92 din 02 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350463_a_351792]
-
cu lapte. Reveni repede cu sticlele cu lapte, intrând în grabă în odaia ce îndeplinea atât rol de bucătărie cât și de cameră a ei, a Romeliei, dar și cameră de zi. Odaia nu era deloc frumoasă: tavanul scund, ferestrele întunecoase, pereții coșcoviți și înnegriți din cauza fumului. De când venise Romelia, însă, încercă să o facă cât de cât primitoare, având grijă să o mențină curată, ordonată, să șteargă praful permanent. Puse laptele la fiert și așeză pe ochiul alăturat fiertura pentru
FRÂNTURI DE VIAŢĂ -CAPITOLUL II – EPISODUL 4 de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1901 din 15 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/348523_a_349852]
-
spiritual iar munca pe care ai făcut-o în aceste domenii va fi răsplătită. Viitorul poate fi luminos. Păcat că există oameni care nu înțeleg sau nu iau în considerare ce le transmite propriul suflet și îl inchid în temnițele întunecoase ale nesiguranței, uitând-ul sau ignorând strigătele sale de libertate și dorința de contopire cu alt suflet. Degeaba le explici ... nu vor înțelege pentru că nu le pasă sau pur și simplu nu pot trăi acel sentiment minunat de iubire dublată
OCHII GOI ... de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 1557 din 06 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348670_a_349999]
-
în România comunistă Lumina taborică s-a ascuns în inimile oamenilor, spațiul exterior fiind măturat de luminile reci și impersonale ale reflectoarelor birourilor de anchetă și ale unei societăți a supravegherii totale, devenite un imens lagăr de concentrare. Dar lumina întunecoasă a utopiei comuniste n-a reușit să stingă razele întunericului supraluminos al iubirii revărsate pe fața lui Iisus Hristos. Ieșită din lanțuri și temniță, Lumina taborică a erupt din nou în teologia ortodoxă românească a anilor ’70-’80. Părintele Profesor
DESPRE EVENIMENTUL ŞI EPISODUL SCHIMBĂRII LA FAŢĂ A DOMNULUI NOSTRU IISUS HRISTOS ÎN ORTODOXIA ROMÂNEASCĂ... PARTEA A II A de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2041 din 02 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/344361_a_345690]
-
visat, ce-am văzut sau la ce m-am gândit Continui să zâmbesc și să împărtășesc la lumea din jur un Salut, o urare sau o felicitare, un efort mic dar cu efect mare Poate schimba o zi rea, noroasă, întunecoasă sau ploioasă Într-o zi veselă, senină cu mult soare, o deplină sărbătoare, așa Că voi continua să urez o zi bună, o zi cu soare, un zâmbet la Fiecare coleg, prieten, vecin și chiar și la un necunoscut, un
ZÂMBET de STELLA REEVES în ediţia nr. 685 din 15 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/344578_a_345907]
-
Toate Articolele Autorului fata în negru care cântă la pian are mâinile albe și degete lungi care alunecă pe claviatură ca niște lumânări aprinse fata care cantă la pian are părul lung și negru care se scurge într-o melodie întunecoasă fata de la pian nu zâmbește și nici nu plânge sufletul ei e doar o pâlnie prin care durerea trecând se preface în cântec. Referință Bibliografică: fata în negru / Valeria Iacob Tamaș : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 265, Anul I
FATA ÎN NEGRU de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 265 din 22 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348107_a_349436]
-
pămîntul negru-negru din jur, descusut de arături. Cum să fie acele duminici asemeni limbii române? Își închipui un limboi luuung, bălos, întins de la Borcan la Stația cadavre moarte, atîrnînd peste blocurile pătrățoase, peste balcoanele cu rufe, prin scările murdare și întunecoase, între buticuri și afișe electorale rupte, între bețivi mătăhăind descheiați la prohab, optimiști și generoși, și femei cu sîni monstruoși, oh, acele femei ieșind urlînd din apartamente, între scrîncioburile cariate de rugină, atîrnînd strîmb ca niște spînzurători, și mame în
LIMBA ROMÂNĂ NU ESTE CA O DUMINICĂ de RADU PĂRPĂUŢĂ în ediţia nr. 376 din 11 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348221_a_349550]
-
nici nu mai vedea bine, dar chiar dacă nu se mai speria nimeni de el, era un câine în curtea gospodarului. Așa a făcut și înainte ca bătrâna să facă comoția. Toată noaptea a urlat, de parcă urla la stele. Noaptea era întunecoasă, nu se vedea nici o stea pe cer și totuși Lăbuș urla parcă a pagubă. Oare să fi prevestit plecarea stăpânei sale din lumea drepților cum spunea singură? Gândurile lui Săndica se învălmășeau și se întreba mereu dacă să plece sau
ROMAN (CONTINUAREA ROMANULUI CAT DE MULT TE IUBESC...) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1153 din 26 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347650_a_348979]
-
decât să alunec și să mă fac bucăți. Sfinx: E așa de plăcut să simți nepătrunsul în aerul rece al văzduhului. Păpădie: Tu ești puternic, Sfinx! Eu sunt asemeni apei domoale care se ferește să-și sape drumul prin păduri întunecoase și văi adânci. Sfinx: Într-o zi vântul de câmpie îți va răpi și ție coroana. În acel moment vei plânge după clipa înălțimii ce ai refuzat să o guști. Păpădie: Eu sunt o părere, o umbră, o pasăre cu
LUMINA UITATĂ DIN STÂNCĂ de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1833 din 07 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350035_a_351364]
-
Acasa > Poezie > Oglindire > MELANCOLICA Autor: Irina Bbota Publicat în: Ediția nr. 1463 din 02 ianuarie 2015 Toate Articolele Autorului E frig. E ger. E iarnă. Ea amintirile și le răstoarnă, În odaia ei rece, întunecoasă O cuprinde o profundă angoasă. Ea, o fată cu păr rebel, roșcat, Parc-ar fi fost proaspăt inelat, Cu pletele-i zburlite, ondulate, De șuvițe blonde împăienjenate, Părul mirosind a flori de tei, Amintește de veșnice primăveri. Pe fata de
MELANCOLICA de IRINA BBOTA în ediţia nr. 1463 din 02 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350098_a_351427]
-
s-a transfigurat în “gruparea milenaristă” din jurul anului 2000. Am recunoscut ipostaze și întâmplări din vremea când Clujul era capitala cenaclurilor de poezie din Ardeal. Ce vremuri frumoase erau când tineri studenți ne întâlneam la serate de poezie în încăperile întunecoase (de criza post-comunistă) ale Casei de Cultură a Studenților (director Victor Bercea) și ne citeam încercările poetice stângace de debut. După cenaclu coboram îmbătați de metafore la sala mare a Casei de Cultură a Studenților unde urmăream un film la
POATE FI CLUJUL CAPITALA POEZIEI ROMÂNEŞTI? de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 377 din 12 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361829_a_363158]
-
Acasa > Eveniment > Comemorari > MIRAJE Autor: George Nicolae Podișor Publicat în: Ediția nr. 373 din 08 ianuarie 2012 Toate Articolele Autorului Miraje De timp uitat curg lacrimi de tăcere Ca boabele de mici mărgăritare, Ferite de lumină și de soare - Întunecoase umedele sere. Din dizolvarea vechilor calcare Cu picături oprite în cădere - Cariatide bolții de mistere, De jos vin altele-n întâmpinare: Coloane, statuete translucide - O lume subterană fascinantă; Dar poarta spre lumină se deschide Prăpăstioasă, zâmbitoare pantă, Cu flori, cu
MIRAJE de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 373 din 08 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361871_a_363200]