755 matches
-
aceasta nu devine prilej de a trece dincolo de sine. Logic vorbind, clipa ca atare nu există. „Din punct de vedere socratic, ea nu poate fi nici văzută, nici deslușită, nu există, nu a fost și nu vine; din care cauză învățăcelul este, vezi bine, tocmai adevărul [căci își reamintește cele adevărate, le obține prin anámnesis], iar ocazia clipei nui decât o glumă, la fel cum nici coperta unei cărți nu face parte în mod esențial din carte.“ Cu alte cuvinte, intelectul
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
aceasta nu devine prilej de a trece dincolo de sine. Logic vorbind, clipa ca atare nu există. „Din punct de vedere socratic, ea nu poate fi nici văzută, nici deslușită, nu există, nu a fost și nu vine; din care cauză învățăcelul este, vezi bine, tocmai adevărul [căci își reamintește cele adevărate, le obține prin anámnesis], iar ocazia clipei nui decât o glumă, la fel cum nici coperta unei cărți nu face parte în mod esențial din carte.“ Cu alte cuvinte, intelectul
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
din condiția umană profană, adică sclavia și neștiința, pentru a renaște în libertate, fericire și nirva1a. Terminologia indiană a renașterii inițiatice amintește uneori simbolismul arhaic al "trupului nou" dobândit de neofit prin inițiere. Chiar Buddha o spune: "Le-am arătat învățăceilor mei mijloacele prin care pot crea, pornind de la acest corp (alcătuit din cele patru elemente, supuse stricăciunii), un alt corp de substanță intelectuală (rûpim manomayam), întreg și înzestrat cu însușiri transcendentale (abhinindriyam)."27 Simbolismul celei de-a doua nașteri sau
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
și "învia" neofitul în societățile arhaice, tot așa cum puterea ritului îl preschimba în făt pe cel ce urma să facă un sacrificiu, la hinduși. Dimpotrivă, Buddha "năștea" prin "gură", adică făcîndu-și cunoscută doctrina (dhamma); datorită cunoașterii supreme dezvăluite de dhamma, învățăcelul se năștea la o noua viață, care îl putea duce până în pragul Nirvanei. La rândul său, Socrate spunea că face exact ceea ce face o moașă, adică ajuta la "venirea pe lume" a omului adevărat pe care fiecare îl purta în
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
critici literari - numeroșilor truditori (ostași, cred că le-ați putea spune) care au investit ceasuri lungi, și adeseori cu palide speranțe de strălucire, în febrilele noastre arte neofreudiene și în clinicile literelor. Mai cu seamă, poate, acelor încă foarte tineri învățăcei și acelor clinicieni încă boboci, care plesnesc de sănătate mentală, fiind (incontestabil, cred) liberi de orice inerent morbid attrait către frumos, și care intenționează ca, într-o bună zi, să se specializeze în patologia estetică. (Trebuie să admit că acesta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
și cu cădelnița fumegând, scuipau În sân, ca și cum l-ar fi văzut În fața ochilor pe Necuratul și se duceau apoi pușcă la ușa părintelui Fadei, ca să-l Îndemne să trimită mânia Domnului asupra lui sau măcar să-l afurisească pe neastâmpăratul Învățăcel... Își făceau un adevărat plan de bătaie: colindau Întâi rudele și familiile cu dare de mână, apoi mergeau și pe la ceilalți. Nu ocoleau nici casa preotului, situată la marginea satului, care le ieșea În Întâmpinare, Înălțându-și barba albă, despicat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
abia în anii ,,revoluției culturale" se va pune capăt acestei înclinări, când forțele atașate conlucrării servile cu U.R.S.S. din P.C.C. vor fi înlăturate, când se vor denunța alianța sovieto-chineză, statutul de aliat junior al Chinei populare și postura de învățăcel al Uniunii Sovietice în toate cele). Și totuși, conducerea P.C.C. și-a asumat obligațiile decurgând din această înclinare, spre a conferi o anume soliditate aranjamentului. În conducere a fost înființată o ,,primă linie de conducere" în frunte cu Liu Shaoqi
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
vorba lui, ceva care mă tulbura - și cu o sfială ciudată mă uitam la mânile uriașe, negre, cu degetele noduroase. Încet-încet trecură însă acestea. Și el încet-încet uita pe boier. Începeam să-i fiu un tovarăș, după ce-i fusesem un învățăcel, și parcă se mai domoli față de mine, când, la sfârșitul săptămânii, îi strecurai în palmele care mă înfricoșaseră două piese de câte cinci lei. Îi scăpărară ochii, într-un fulger verzui. Apoi mă privi mulțămit, cu un zâmbet: —Să trăiești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
de luni întregi. Dăduse oare uitării pățania, trecuse cu buretele, el despre care se spunea că săpa în marmură cea mai măruntă injurie? Mi se întâmpla să-mi pun întrebări, rodul neliniștilor trecătoare iute măturate de ocupațiile mele captivante de învățăcel. Îmi petreceam timpul în sălile de clasă, la moscheea Karauiyinilor, de la miezul nopții până la ora unu și jumătate, potrivit orarului de vară, iar restul zilei la colegiul cel mai celebru din Fès, medersa Bu-Inania; dormeam în pauze, un pic în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
oameni versați în toate domeniile cunoașterii. Pentru a se deosebi de gloată, unii își înfășurau turbanul în jurul unor calote înalte și ascuțite, asemănătoare acelora pe care aveam să le văd purtate de medici, în cursul șederii mele la Roma. Noi, învățăceii, aveam o simplă tichie. În pofida științei și veșmântului lor, profesorii noștri erau mai toți oameni plăcuți, cu răbdare la explicații, atenți la talentele fiecăruia. Câteodată, ne pofteau la ei acasă, ca să ne arate biblioteca; unul avea cinci sute de lucrări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
totuși aceea de a da uitării resentimentele spre a istorisi, cât mai fidel cu putință, ce am cunoscut eu despre Ahmed, începând cu ziua când a intrat pentru prima oară în clasă, în anul acela, întâmpinat de râsetele și batjocura învățăceilor. Tinerii fasioți se arată nemiloși cu străinii, mai cu seamă dacă dau senzația că vin drept din provincia natală, și mai cu seamă dacă trag după ei câte o infirmitate. Șchiopul își plimbase ochii pe deasupra sălii, ca pentru a fixa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
dar care i-au intimidat pe toți cei care erau de față, începând cu profesorul. Ahmed s-a întors la locul său, cu capul sus. Încă din prima zi de colegiu, devenise cel mai respectat și cel mai admirat dintre învățăcei. Nu mai mergea decât înconjurat de un roi de camarazi de școală supuși, care râdeau când râdea el, tremurau când se mânia și îi împărtășeau toate dușmăniile. Acestea erau foarte tenace. Într-o zi, unul dintre dascălii noștri, fasiot de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
Eu personal nu l-am urmat niciodată pe Șchiop, și desigur că ăsta era motivul pentru care mă respecta. Nu ne vedeam decât singuri, uneori la mine acasă, alteori la el, adică chiar în medersa, unde fuseseră amenajate camere pentru învățăceii a căror familie nu locuia la Fès; ai lui locuiau la marginea regatului Marrakech. Trebuie să recunosc, chiar și atunci când eram doar noi doi, unele dintre atitudinile lui îmi displăceau, mă nelinișteau, uneori mă și înspăimântau. Numai că i se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
vin, pe care am refuzat-o politicos. El a luat însă una și a sorbit o înghițitură, după care a continuat: — Numai noi suntem privilegiați: vedem trecând prin satele noastre oameni din Fès, din Numidia, din ținutul negrilor, neguțători, dregători, învățăcei sau ulema; fiecare ne aduce câte o monedă de aur sau o haină, o carte de citit și de copiat sau măcar o poveste, o anecdotă, un cuvânt; adunăm astfel, după cum vin caravanele, bogăție și cunoaștere, la adăpostul acestor munți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
Ibn Battuta 1 și alți călători la fel de iluștri. Am făgăduit că o voi face într-o zi, cu ajutorul lui Dumnezeu. Dascălul m-a mai întrebat dacă doream să lucrez, căci fratele său, director al maristan-ului, ospiciul orașului, căuta un tânăr învățăcel pe care să-l angajeze ca secretar pentru o leafă de trei dinari pe lună. Am primit cu entuziasm, pentru că spitalele și ospiciile îmi stârniseră întotdeauna curiozitatea; am căzut de acord că aveam să încep din toamnă. Am lăsat să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
cei mai buni prieteni ai săi, singurul pe care-l asculta cu respect și atenție. Am priceput pe dată motivul pentru care mă chemase și pentru care mă lăudase în chip atât de neașteptat. Ahmed începea să capete importanță, mulți învățăcei din Fès și din Marrakech părăsindu-și căminul pentru a pune mâna pe arme și a i se alătura în lupta împotriva lentei invazii portugheze care amenința toată coasta atlantică. Șchiopul străbătea țara împreună cu partizanii lui, criticându-l în cuvinte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
voia să-l înștiințeze pe Șchiop că portughezii avuseseră mai mulți morți decât noi și că suveranul era teafăr și nevătămat, din voia Celui-Prea-Înalt. Când l-am întâlnit, Șchiopul începuse asediul Agadirului, iar oamenii săi clocoteau de entuziasm. Mulți erau învățăcei veniți din toate colțurile Maghrebului, care tânjeau după jertfă așa cum ar fi tânjit după o misterioasă logodnică. După trei zile, bătălia continua să facă victime, iar spiritele erau încinse de beția sângelui, a răzbunării, a sacrificiului. Deodată, spre uluirea tuturor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
capetele noastre... Drept material didactic pentru lecția nouă își pregătise, probabil la un meșter tâmplar, niște corpuri geometrice care se descompuneau în figuri regulare din geometria plană pentru a le calcula mai ușor ariile și a găsi formulele specifice cu ajutorul învățăceilor. Datorită emoției (iată că și dascălul nostru putea fi emoționat), a montat greșit o secțiune, iar poligonul obținut semăna mai degrabă cu un pelican cu ciocul spre cer, decât cu un trapez... Încremeniți în bănci, priveam cu uimire ciudata arătare
GÂNDURI DIN SUFLET DESPRE CEI CARE AU PUS SUFLE. In: ARC PESTE TIMP 40 ANI 1972 – 2012 by Loredana Ţară () [Corola-publishinghouse/Imaginative/288_a_583]
-
totdeauna. Cortegiul funerar a oprit pentru câteva momente și în fața școlii noastre... Apoi, în aceea zi mohorâtă și rece, lutul jilav l-a înghițit pentru totdeauna... Toamne peste toamne au plouat frunzișuri însângerate peste ETERNITATE... Dar, atâta vreme cât măcar unul dintre învățăceii săi își va aminti de albastrul-oțelit al privirilor sale și îi va închina un gând de recunoștință, dascălul va continua să trăiască printre noi... Fost profesor, Gabriela Muscaliu, In memoriam Maria Vrabie: Un om între oameni (1943-2006) Motto: Numai aceia
GÂNDURI DIN SUFLET DESPRE CEI CARE AU PUS SUFLE. In: ARC PESTE TIMP 40 ANI 1972 – 2012 by Loredana Ţară () [Corola-publishinghouse/Imaginative/288_a_583]
-
creat învățătorul și a întrebat îngerii cum ar trebui să fie acest dascăl. Îngerii au răspuns: „Să iubească copiii!”, „Să rămână veșnic tânăr, amabil, înțelegător, modest, creativ și corect”, „Să stăpânească prin tact pedagogic și talent un grup mare de învățăcei, fiecare având propriile idei și aspirații”. La auzul acestor cuvinte, Dumnezeu a spus: „Acestei ființe care primește atât de puțin și dă sau i se cere atât de mult, îi mai adaug ceva: lumină, multă lumină ca flacăra învățătorului să
PAȘI PRIN TIMP ÎN DEVENIREA NOASTRĂ.. In: ARC PESTE TIMP 40 ANI 1972 – 2012 by Larisa Târzianu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/288_a_580]
-
strămoș îmi este și cu Mircea cel Bătrân. Steagul sfânt să fie‐n frunte și să fâlfâie mereu. Ce n‐aș da, ca, pentru țară, Pentru steag, să cad și eu! După alte pagini de carte, semn al creșterii maturității învățăcelului, urma o altă poezioară: MĂMICA. Dacă sunt tare supărat De‐un fluture ce‐mi scapă, și‐n altă floare a zburat, Mămica mă‐ mpacă! De m‐am lovit, când am căzut, Numaidecât îmi trece, Din clipa‐n care‐a început
Mama. In: OMAGIU MAMEI by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1073]
-
cap, etc. - oamenii înșiși devin monstruoși, având figuri stranii și corpuri de animal). Evocând “nenorocirea unei lumi care încăruntește”, în romanul Numele trandafirului, Umberto Eco face o descriere amănunțită a portalului unei biserici din perspectiva înspăimântată a neinițiatului Adso; tânărul învățăcel descoperă “viziuni groaznice la privit și justificate în locul acela numai datorită puterii lor de parabolă și alegorie, sau pentru învățătura morală pe care o transmiteau (...); și am văzut o femeie depravată goală și descărnată, roasă de scârbavnice broaște râioase, suptă
Interferenţe ale urâtului cu alte categorii estetice. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_942]
-
sădească și să le dezvolte în mintea și inima copiilor și tinerilor. Dascălul va putea să înfăptuiască aceste sfinte îndatoriri dacă are chemare pentru profesia didactică, dacă manifestă pasiune și devotament pentru ceea ce face, dacă este un strălucit model pentru învățăcei. Numai astfel va putea înfăptui marea operă, adică OMUL, cu trup sănătos, cu minte luminată și cu caracter diamantin. Existența germenilor care stau la baza aptitudinilor didactice era riguros verificată la concursul de admitere în școala normală. Și era bine
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
școli la oraș pe singura odraslă, odor de preț, dar fără tragere de inimă la carte. Cinstitele fețe bisericești de la seminar Își rotunjeau buzunarele și cuvioasele burți, făcându-se a nu vedea de tot umilele performanțe școlare dovedite de tânărul Învățăcel În ale Domnului. Vindea, În curtea care era mereu plină de tot soiul de mărfuri, fier-beton, cornier, țevi, azbociment, cuie, sârmă, plasă de sârmă, scânduri, cabluri, cărămizi - pe astea, Într-o vreme, Învățase să le facă singur. Îi văzuse pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
care i se ofereau de-a gata. Câți copii din țara asta aveau la dispoziție, numai pentru ei, câte un apartament cu trei camere, Înzestrat cu tot confortul care putea fi imaginat pe vremea aia? Păi, toată viața lui de Învățăcel - Întâi licean și spoi student - și-o dusese În camere cu zeci de inși, În paturi cu saltele de paie și În cantine În care i se dădea mai totdeauna un sfert de pâine neagră și un castron de zeamă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]