497 matches
-
grup de marmură, monstrul Scylla. Sculptura, aleasă cu siguranță de Tiberius, era probabil o reprezentare a repulsiei sale tot mai mari față de femei: chipul era zâmbitor și suav, însă frumosul tors feminin se lățea, de la talie în jos, într-o învălmășeală de tentacule care-i cuprindeau pe marinarii lui Ulixes pentru a-i rupe în bucăți. În acea spelunca, moartea trecu pe lângă Tiberius când îi aduseră prânzul. Stânca se surpă și stârni o ploaie de pietre; toți fugiră, unii fură loviți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
mai frumoși cai din imperiu, deoarece tânărul Împărat împărtășea vechea, înflăcărata pasiune a poporului roman: cursele de cai. Două echipe din orașe diferite se înfruntau într-o dură competiție, în delirul susținătorilor lor: o multitudine de culori, îndemnuri frenetice, pariuri, învălmășeală, încăierări; abia după douăzeci de secole, la Roma, un alt sport (fotbalul) avea să dezlănțuie emoții la fel de puternice. Dorința de a asista la spectacole era atât de mare, încât curând, celor două echipe li s-au adăugat alte două; se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
a se realiza — de meschinăria intereselor politice: „Se vorbește de atîta timp de principiul naționalităților, după care națiunile trebuiesc să încapă exact în aceleași limite. Lăsînd la o parte faptul că împărțirea ar fi în Balcani destul de factice, gîndindu-ne la învălmășeala și amestecul cu neputință de diferențiat al populației, principiul în sine ni se pare barbar de vreme ce nu poate fi înfăptuit decît cu sabia și limitat cu sînge. Cu toate astea însă, ne înfățișăm de atîta timp un regat sau o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
a unui arbust îi simte răsuflarea ca a vânturilor deșertice. Începe aparent liniștit să-i descheie nasturii și, printre două răsuflări, ea șușotește: - Nebunule! Însă el nu se oprește iar ea îl lasă supusă să-i arunce hainele într-o învălmășeală perfectă. Simți că se înăbușă, pielea ei atât de fină îl răscolește și nu mai ține cont de nimic. Nerăbdarea și dorința veșnic arzătoare a bărbatului când întâlnește femeia, căreia nu îi convine de multe ori situația însă îl lasă
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
dincolo de pânză nu sosise nici o lovitură. Era ca și când agresorul ar fi vrut doar să Își deschidă calea, Îndepărtându-l din drum. Acum, nu mai simțea acea prezență. Se luă iar la luptă cu pânza udă, spre a se descâlci din Învălmășeala căreia Îi căzuse prizonier și Încercă să se repună pe picioare. Percepu din nou o prezență alături de el și două mâini care Îl Înșfăcau. De cum se eliberă din strânsoare, Înțelese că erau soldații ce dăduseră fuga În ajutorul său. Lângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
se strecoare în cearșaf, când se opri, cu un genunchi pe marginea patului, și o privi fără să înțeleagă. Ea plângea în hohote nestăpânite. - Nu-i nimic, dragul meu, spunea întruna, nu-i nimic. RENEGATUL SAU UN SPIRIT CONFUZ Ce învălmășeală, ce învălmășeală! Trebuie să-mi rânduiesc gândurile. De când mi-au tăiat limba, o altă limbă, nu știu, mi se zvârcolește întruna sub țeastă, ceva vorbește, sau cineva, deodată se face tăcere, apoi iar ceva sau cineva vorbește, aud prea multe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
în cearșaf, când se opri, cu un genunchi pe marginea patului, și o privi fără să înțeleagă. Ea plângea în hohote nestăpânite. - Nu-i nimic, dragul meu, spunea întruna, nu-i nimic. RENEGATUL SAU UN SPIRIT CONFUZ Ce învălmășeală, ce învălmășeală! Trebuie să-mi rânduiesc gândurile. De când mi-au tăiat limba, o altă limbă, nu știu, mi se zvârcolește întruna sub țeastă, ceva vorbește, sau cineva, deodată se face tăcere, apoi iar ceva sau cineva vorbește, aud prea multe lucruri pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
mi-au tăiat limba, o altă limbă, nu știu, mi se zvârcolește întruna sub țeastă, ceva vorbește, sau cineva, deodată se face tăcere, apoi iar ceva sau cineva vorbește, aud prea multe lucruri pe care nu le spun eu, ce învălmășeală, și dacă deschid gura, aud ca un scrâșnet de pietre ce se izbesc între ele. Să-mi pun rânduială în gânduri, să-mi pun într-un fel rânduială în gânduri, spune limba, și în același timp vorbește de altceva, da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
nu știu ce-i mila, și, ca toți stăpânii, vor să fie singuri, să meargă singuri înainte, să domnească singuri, de vreme ce numai ei singuri au îndrăznit să-și ridice din sare și din nisip cetatea lor înghețată și fierbinte, iar eu... Ce învălmășeală, căldura se întețește, sunt lac de sudoare ei nu asudă niciodată, acum până și umbra s-a înfierbântat, simt cum soarele izbește în piatra sub care mă aflu, izbește, izbește ca un ciocan în toate pietrele, și aud cântarea, cântarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
mă arde o speranță rea, vreau să trădez, ling țeava puștii și sufletul ei dinlăuntru, sufletul ei, numai puștile au sufle't, în ziua în care mi-au tăiat limba am învățat să mă închin sufletului nemuritor al urii. Ce învălmășeală, ce furie, bum, bum, beat de căldură și de mânie, prosternat la pământ, culcat peste pușca mea. Cine gâfâie aici? Nu mai pot îndura căldura asta fără sfârșit, așteptarea aceasta, trebuie să-l ucid. Nici o pasăre, nici un fir de iarbă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
căci acum îl cunosc. El visa și voia să mintă, i-au tăiat limba pentru ca să nu-i mai înșele pe oameni cu cuvântul lui, i-au bătut cuie până și în cap, în sărmanul lui cap, sărmanul meu cap, ce învălmășeală, sunt obosit, pământul nu s-a cutremurat, știu bine, n-a fost ucis nici un sfânt, nu vreau să cred asta, nu există sfinți, ci numai stăpâni răi prin care domnește adevărul cel necruțător. Da, numai idolul are puterea, el este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
vor avea boașe să facă ce au făcut acolo, zice. Tot timpul ăștia au fost capul răutăților, dom’ Roja, îi ia în vizor Tîrnăcop pe Timișoara, Bulgar și Croitoraș, ce bine ar fi dacă mi s-ar ivi ocazia în învălmășeala care o să urmeze să-i fac de petrecanie măcar unuia dintre ei, mărturisește. Frumoasă tentativă, își spune Roja admirativ gîndindu-se la Petrică, în doi timpi și trei mișcări, toată lumea s-a adunat în jurul său, are calități de lider, carismă, dicție
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
mi s-a închis într-un spasm. Dar mi-am ținut ochii deschiși, așa cum făcusem la Mamre, și m-am uitat fix la orizont ca să nu încep să plâng și ca să nu mă arunc de pe acoperiș. Zilele treceau într-o învălmășeală de obiceiuri și priveliști noi, dar nopțile erau mereu la fel. Mă luptam cu visele care mă lăsau transpirată, udam cearșafurile așa cum sângele lui Shalem udase patul nostru, căutând aer și cu frică să nu scot vreun sunet. Dimineața, mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
arcașii își încordară arcurile, iar ceilalți își cumpăniră lăncile în mâini. Unul dintre ei răcni ceva și numaidecât o ploaie de săgeți se năpusti spre soldații cu coifurile sclipitoare. Câteva sute de atlanți năvăliră cu săbiile în mâini. Se făcu învălmășeală. Folosindu-se de ea, soldatul Iahuben alergă spre atlanți, apoi se opri la jumătatea drumului, căutîndu-l din ochi pe Auta. Auta însă izbutise să se dezlege și venea spre el. Auta îl dezlegă și amândoi alergară mai departe, intrând în
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
s-ar fi uitat că e sclav și ar fi sărit să-l îmbrățișeze. Arcașul negru îl privi și el pe Iahuben, întîia oară cu încredere. Dar deodată, în partea dinspre miazăzi a satului, se auziră strigăte și se zări învălmășeală. Satul, ca toate satele oamenilor negri, era foarte mic și se putea cuprinde tot într-o privire. Țipau femeile, însă parcă țipau de bucurie, simțământ care în aceste împrejurări nu putea fi decât nefiresc. Unul dintre robii cei noi, care
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
spre răsărit. Câteva zile după venirea corăbiilor din lunga călătorie, la poalele Muntelui de Foc se petrecu ceea ce nu ținea minte nimeni să se mai fi petrecut. Într-o dimineață se stârni într-o parte a taberei de lângă peșteri o învălmășeală ciudată, printre soldații și slujbașii regești. Cum s-a putut vedea abia dimineața, când era prea târziu să se mai îndrepte ceva, un rob negru foarte voinic, la care și soldații înarmați se uitau cu oarecare teamă și care putea
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
azi înainte tu nu mai ești robul nimănui. Pentru noi ești fratele nostru. Stăteau lângă zidurile palatului regesc. Fața lui Tefnaht nu mai era acum roșie ca de obicei: era galbenă, ca a unui răsăritean. În jurul lor treceau în cumplită învălmășeală, ca totdeauna în acest mare oraș al lumii, tot felul de oameni: soldați, negustori, meșteșugari, sclavi. Nu-i lua nimeni în seamă. Afară de îmbrăcămintea ciudată a străinilor, care nu putea să mire ochii atlanților de-aici deprinși cu toate neamurile
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
se ridicară zăpăciți și se Înghesuiră unii Într-alții spre pereții laterali. Priveau cu toții năuciți. Păpușa avea acum ochii și surâsul celui care o mânuise. Și mersul său puțin săltat Îl avea. Zâmbi sarcastic celor din jur, rămași Împietriți În Învălmășeala lor, și trecu vioi prin culoarul format de aceștia, ieșind afară cu un mers țopăit și dispărând În noaptea care-i deveni imediat complice. Deasupra scenei, fluturând ușor, atârnau sforile rupte și Încâlcite, ca niște mari și confuze semne de
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
pe cineva, un soi de lider, pe calul cabrat și cu un gât lung, foarte Întins, pentru a le striga păsul, În timp ce alții, cu un tupeu exagerat, voiau să Împiedice lucrul acesta, trăgând de picioarele și de hainele rivalilor lor. Învălmășeala era În toi când el hotărî, totuși, să străpungă mulțimea și să traverseze piața. Numai că se trezi pe nesimțite Împins și smucit În toate părțile deodată, ca o păpușă din câlți ajunsă pe mâna unor băieți foarte răi. Începu
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
Îl asaltară dintr-o dată ca o muzică străină, de alămuri răgușite, dezacordate. Se opri cu palmele strivite pe urechi și regretă faptul că ieșise, că se aventurase prea departe. Se simțea singur, cumplit de singur În mijlocul acelei mulțimi forfotitoare, În Învălmășeala de voci Întretăiate și sunete sparte, care-i cotropeau auzul. Ridică ochii și găsi cerul după-amiezii de o stranie limpezime. Apoi se dezechilibră și nu mai știu nimic. Se trezi Întins pe bancă, cu o bătrână Într-un pardesiu ponosit
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
ale lui Creț și vrăjeala turnată de teatralul Bobică: Dați-l, mă, afară pe ăsta, că ne-a Împuțit aerul. V-am zis să nu-l luăm, că-i pa-pa-gal. Asta nu mai iese din țoale, Nelule!” Știu că În Învălmășeala creată am simțit o vagă lovitură. Apoi n-am mai știut ce-i cu mine. M-am trezit În casa scării, lângă lift, cu dureri cumplite În stomac și cu fața tumefiată. Se spune că Bobică, idiotul acela tembel, m-
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
hii! Se auzeau sforăituri și icneli. Când intrară toate, moșul închise poarta, răsuflând ușurat. Armăsarii se ridicară în două picioare și nechezară de se cutremură groapa. Ocoliră în goană iepele cu coamele zbârlite și le loviră cu copitele. Urmă o învălmășeală, și ucenicul văzu încordarea trupurilor roșcate și negre, nădușite. Caii se mușcau și-și loveau gâturile puternice. Căruțașii alergau pe marginea țarcului, strigînd: - Așa, Lolica, așa! - Garoafa, na la tata, na, nu-ți fie frică... Na... - Lasă-l, boala dracului
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
poarta de fier a Străuleștilor, dar în fața clopotniței se izbiră de un zid de oameni. 221 Erau milogii, vreo cincizeci de bărbați bărboși, numai zdrențe, care începură să huiduie și să lovească cu picioarele în burțile animalelor. Se făcu o învălmășeală cumplită. Zadarnic băteau clopotele tocmite. Fratele mortului se ridică pe trotuarul de pământ și începu să răcnească cerșind mila mulțimii: - Frați creștini! Nu intrați în păcat! - Voi sînteți frate cu dracu, nu cu Dumnezeu! strigau femeile, înghesuindu-se spre ușa
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Din când În când, nevoia de a comunica, de a se smulge din osânda singurătății morale se face resimțită. Există Însă talismane oculte care Îi amintesc că destinul său, călăuzit de norme misterioase, nu are nimic În comun cu marea Învălmășeală omenească: „Totuși, nu-mi scăpase din vedere că uneori ar fi dat să-mi spună ceva, dar se răzgândea pe loc, Înăbușindu-și vorba pe buze. Roșea el atunci sub suliman, i se Înnourau Într-adevăr ochii, așa cum mi se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
zidurile orașului Santa Fe. „E ciudat orașul lor cel nou clădit cu pietrele noastre vechi“, gândea Mohamed pe când pătrundeau în tabăra aceea la care se uitau de departe atât de des, cu spaimă, dar și cu curiozitate. Domnea acolo o învălmășeală ce prevestea un mare atac, ostașii lui Ferdinand pregătindu-se în mod evident să pornească la cea din urmă luptă, sau mai curând să doboare orașul încolțit, tot așa cum în arenele Granadei era dată lovitura de grație taurului sfâșiat din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]