5,591 matches
-
Trebuie să recunoaștem că suntem tâmpiți... Sacerdotul creștin nu e mistagog, el nu interpretează misterele. Mistagog e păgânul, care interpretează falsa lectură a vieții și universului — și asta se cheamă mitologie. Preotul creștin nu tălmăcește misterele, ci le comunică, fiind învăluit ritualic de ele, ca și credincioșii. Dogma euharistiei, dogma Trinității... ce, e de nasul unui popă să le comenteze, comportă asta comentarii? Mistica nu e altceva decât vehicularea misterului. MÂNTUIRE A ști, la scară umană, poate fi folositor — dar în
322 de vorbe memorabile ale lui Petre Ţuţea by Petre Ţuţea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1381_a_2692]
-
și ea, nu mai cheamă mângâierile cândva transparente și naive. Ironie N-ai să petreci vara aceasta cu mine, nu va fi nici nuntă nici moarte rochia mea albă și-a pierdut candoarea acestor mari sărbători. Nici nuntă să ne învăluie mireasma credinței, nici cucernica îngenunchere în fața morții. Este și acesta un portret a trecut ca o ironie ca frunza a apărat floarea de ploaie și furtuni, de soarele pătimaș, ce ne adoarme obosiți la amiază, de iarna aceasta cu veselia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
gândit la Tiron martirul pe care îl invocau cei din catedrală. Corul se ridica rugăciune de îngeri spre cer Tatăl nostru, versurile ne revigorează paharul este plin de sfiiciunea păcătosului, așteptând iertarea veșnică. Preotul aduce mirul și oamenii cântă, să-i învăluie în odăjdiile rupte din soarele mântuirii. Și cântecul se-nalță tot mai sus, să nu-l putem ajunge -. Ceva din noi își ia zborul, pleacă o clipă sau pentru totdeauna. Așa o fi moartea? Prea sfinte părinte binecuvântează! Cu evlavie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
trezească din acest animism păgân. Remușcările, pasiunile s-au frânt la jumătatea drumului. Un copac se zbate cu vocile lui, se apleacă la pământ, se înalță spre cer cu frunzele cunună, atinge iarba, o arde șuierând. Apa crește și îl învăluie până la glezne, până la genunchi; îi sugrumă mijlocul și îi despică aripile. Eram pe masa de operație, lângă mine bântuirea mare punea ordine în ritm, în mișcarea vocilor. Fenomen spiritualist S-au pierdut cheile de la casă. Manifestările lor sunt frecvente. Le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
înspumați de ninsoare coama le-a înghețat pe zare. Azi, începe postul cel mare, ține șapte săptămâni, prin zilele lui subțiri cu soarele încă neputincios în priviri. Oare cât o să mai dezleg acum, izgonirea lui Adam pe pământ? Albastru veșmânt învăluie rugăciunea înghețurilor cuprinse în balans în razele vechilor voivozi fără merinde, și-au pierdut chipul peste fața mea s-a așternut demult soarele și nisipul -. 17Martie 2013 Nevoia de aer Mă cheamă aici la munte, umilit și apăsat de păcat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
ce nu le-am cunoscut. Vin din schimbarea unghiurilor, ce râvnesc la trăirea vieții în aventura ei, lacome de alte idei, de atmosfera, care măsura o caută, mereu în lumea cealaltă: cu birouri și mese de scris, candelabre de vis, învăluite de marmura de pe credenț, ceasornice mari, scoase din timp seculari; cu ramele mari din abanos; viori cu arcușul rupt, pianine pe care stau dansatoare de argint, ce încă ne mai mint. Oglinzile stăpânesc universul de jos. Cu taină, cresc primejdia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
și veștejite. Oare așa să fie sfârșitul? Tablou uitat Am visat în această noapte, că mă plimbam prin grădinile din Ada Kaleh și prin cetate. Era un rai, să stai printre flori, smochini, măslini și chiparoase. Un fum de cafea învăluia cetatea cu porțile ei de fier ce au ascuns lumini și mister. Orașul, fără statui, fără tipare, ca o stea, la Dunăre te aștepta, din geamie se umplea cerul cu smirnă și tămâie. Cunoscută de argonauți, de cavaleri, bătrână cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
odată toată slujba cea minunată, cea a înnoirii; de aceea acasă totul se vopsea, se spăla, se curăța, se uda strada și curtea plină cu flori, și gardul se văruia; ferestrele se luminau în strălucire argintie. O lumină vie ne învăluia urcând treptele suferinței. Săptămâna Luminată ne duce pașii, pentru a retrăi zi cu zi treaptă cu treaptă comemorarea. Adevărat a înviat! Îți răspunde fiecare creștin, după ce a numărat zilele săptămânii legate de suferință, este răspunsul bucuriei întru credință. * * * N-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
a trecut ca un vis. Șaptesprezece ani a ales din stâncă în stâncă, fructele de pădure apa de izvor, floarea de colț și de cicoare; prin ele mi-a trimis semnul albastru din apa de mare, întunecat și violet mă învăluia în haina de dantelă încet. Eram frumoasă, se spune cât va ține apa și nori și luna, până vor cădea stelele și vor dansa pe pământ ca ielele. Rămân zidiți anii în amintiri cât vor sta în loc, în brâul ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
parfum și fiori i-am ascultat freamătul până în zori: știam că-l voi pierde. Nimic nu este întâmplător. * * * Am fost un pacient docil, voința de-a mă vindeca devenise forța care mă mai ținea cu fruntea lipită de cer; coboară învăluind în ceață, și-n umbre de fier, durerile mele! Am sa încerc să rup o floare! În cât timp moare petală cu petală? Câteva zile trec triste prin glastră, cu fața tot mai albastră, se apropie de stele, dansând noaptea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
Aș vrea să mă trezesc din acest coșmar, toți mor încet cu vraja pe frunte: unii urcă la munte, alții spre câmpie coboară, parcă ar fi primăvară! Ei se duc pe rând noi ne ținem de mână, până vraja ne învăluie fața, așteptând ca buzele să le trezească dimineața. Cântecul Arinnei îmi acoperă fața. Trecea iubirea cu mâinile legate în panglici roz de mătase, împletite dur peste pieptul alb de marmură rece, cu sunetul măsurat și pur. Știam că peste cetate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
băut avar din licoare, nu m-am îmbătat. Angela, vara mea, de mică înțelegea suferința; fără mare popas, am rămas cu tristețea somnului greu, respirând odată cu trupul și sufletul ei și al meu. Simțurile nu mă înșeală, mireasma lor mă învăluie protector ele îmi spun dacă trăiesc sau o să mor, dacă sunt mințită frumos, ca firul ierbii mătăsos, ruginit de vreme ca în albastrele poeme chemat de condeierii bătrâni în pagini de suflet stăpâni. Marea iubire nici nu cred că ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
de scriitori și filozofi (Platon,Eminescu, Blaga, Labiș, Nichita Stănescu, Basarab Nicolescu, Mircea Ciobanul, Emil Brumaru, Marian Papahagi), cu evocări de mobilier vechi, de vitrine, de candelabre, cu fel și fel de componente ale unui Paradis arhaic, reverii și fantazări învăluite în nostalgii și reflecții melancolice. Principalul laitmotiv al lirismului meditativ e timpul. Timpul individual, străbătut, din perspectiva prezentului, în ambele sensuri, spre izvor și spre vărsarea în eternitate. Vehicolele acestei deplasări sunt memoria și imaginarul. Fiindu-i străină lumea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
cu forme pline, cu mișcări sigure și cochete, cu deplină stăpânire a tuturor mijloacelor feminine de seducție. Avea o rochie albă, de o ingenuitate calculată. Decoltată tare, cu subsuoarele goale, cu brațele ca două fluiere rotunde și subțiri, goale; era învăluită într-un tul transparent care le mărea goliciunea, încheiat sus, la gât, cu un guler de blană strâns până sub bărbie, cu aere de falsă modestie. Deasupra blănii albe, un cap de pisicută de acelea albe de tot, numai cu
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
de memorii, în curs de editare. După ce am întâlnit oameni de talia acestor basarabeni (exceptându-l pe Buzdugan: bucovinean) interesul meu pentru P.H.Lippa se înscrie într-o ordine firească. Numai că există și o atracție în plus: enigma ce învăluie narațiunea din caiet, posibilitatea de a descoperi secretul unei vieți, plăcerea decodării unei povești de dragoste. 30 aprilie Revin la caietul cu scoarțe negre. Sentimentul comiterii unei indiscreții nu m-a părăsit cu totul. Mă scuz gândind că autorul va
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
vedere! Ea, catolică, făcuse un jurământ de fidelitate pe viață. Dar pentru soț nu era decât însoțitoare obligatorie, conform protocolului, la întâlnirile diplomatice. Ea se „lansează” în aventura cu scriitorul, dar acesta simte că o parte din viața ei rămâne învăluită în mister. Gelos, angajează un detectiv particulat ca din partea soțului (!), care nu îndrăznea să o facă. Îl ajută prietenul!... Femeia vizita în secret un medic (era bolnavă de tuberculoză) și un preot. Detectivul îi oferă date scriitorului, ce îi servesc
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
răspuns la disanalogia ontică dintre misterul avar și realul uman, exercitată de "frânele transcendentale" divine. În volumele "Poemele luminii", "Pașii profetului" -apolinicul (Lumina raiului, Din copilăria mea), se asociază cu dionisiacul (Vreau să joc, Dați-mi un trup, voi, munților) învăluite în clarobscur. În culegerile "În marea trecere" (Psalm) și "Lauda somnului" (Somn), "La cumpăna apelor" (Din adânc) domină abisalul, pentru ca în volumele "La curțile dorului", "Nebănuitele trepte", "Mirabila sămânță" să izbucnească dionisiacul iubirii (Catrenele fetei frumoase, Pean pentru o tânără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
actul I, scena III) Rostirea poetică preschimbă spiritul în verb, în imagine vie și, prin această magie, poetul poate dezlega taina vieții: Nu știam, copil încă, această lume străină Care se agita ziua în fața ochilor mei, Și formele sale mărețe învăluiau Cu miracole, cu figuri strălucitoare... Atunci un cântec se năștea în mine, o rugă-n poem, În care inima mea suia din umbre la lumină Și dând numele lor acestor Străini Prezenți în juru-mi, Zeii Naturii, Și lăsând Spiritul să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
Deși contemplă aceste splendori ale naturii, nu le simte frumusețea. "Nu sper să aflu printre formele din afară/ Pasiunea vieții ale cărei izvoare sunt în noi înșine". Ah, din suflet trebuie să vină O lumină, un nimb, o ceață strălucitoare Învăluind întreg pământul. Și din suflet trebuie să se înalțe un glas armonios și magic, Viață și principiu ale tuturor sunetelor melodioase ! De ce să mă întrebi, tu care ai sufletul pur Ce este această puternică muzică a sufletului Această lumină, acest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
încercă să glumească Lupino, pentru a-și păcăli nerăbdarea. ...Dar, oricît am întrebat, nimeni n-a știut răspunde de unde-ai apărut și cum, cine te-a adus aici și pentru ce motiv. Mă tem că toate astea au rămas, deocamdată, învăluite în umbră. Și atunci? Lupino simțea că trebuie să fi apărut ceva în plus față de ceea ce bănuise sau știa deja. Și atunci ne-am consultat unii cu alții ca să știm încotro să te îndrumăm. Și ați găsit... Nu, de găsit
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
e capabil s-o facă. Vei proceda cum vei crede de cuviință; eu, dacă aș fi în locul tău, spre miazăzi mi-aș îndrepta pașii. Într-acolo a plecat înțeleptul și, dacă ai noroc, acolo vei găsi și dezlegarea misterului care învăluie nașterea ta. Lupino rămase tăcut. Era acesta un progres în căutările sale? Nimic concret, nimic real; doar o poveste tristă în plus față de ce avea pînă acum. Și totuși... Vi s-a întîmplat să simțiți vreodată "chemarea inimii"? Un impuls
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
o dată, din mijlocul pustiului s-a înălțat o stîncă golașă; în vîrful ei stătea mama. Sînt sigur că era ea; mi-a apărut de atîtea ori în vis... Dar abia acum i-am distins cu claritate chipul. Altă dată era învăluită în ceață... Și, ca întotdeauna, lupoaica din vis mă chema la ea, rugătoare. Tată! Nu vreau să mai întîrziem nici măcar o zi. Trebuie s-o găsim pe mama! Lupul înțelept îl ascultase vrăjit. Așa, învăluită în ceață, o visa și
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
claritate chipul. Altă dată era învăluită în ceață... Și, ca întotdeauna, lupoaica din vis mă chema la ea, rugătoare. Tată! Nu vreau să mai întîrziem nici măcar o zi. Trebuie s-o găsim pe mama! Lupul înțelept îl ascultase vrăjit. Așa, învăluită în ceață, o visa și el adesea. Detaliile înșirate de Lupino îl surprinseseră, însă, mai mult decît vroia s-o arate. Sesizîndu-i tulburarea, Lupino continuase: Este timpul să-mi dezvălui adevăratul motiv al întoarcerii tale aici. Ai spus că vrei
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
Femela se ridică, păstrîndu-și calmul. Privirile li se întîlniră, și Lupino simți că-l lasă picioarele cînd, în semiîntuneric, o recunoscu. Stătea acolo, exact în fața lui, frumoasă și blîndă, așa cum o văzuse de atîtea ori în vis, chip drag adesea învăluit în ceață sau, în nopțile limpezi, luminos ca-n oglinda apei. După atîta dor usturător, după atîtea căutări și atîta zbucium, speranța care nu-l părăsise niciodată se transforma în realitate. Era aceea, cu adevărat, mama sa? Visez sau e
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
a personalității care anticipează viitorul, reușește să transforme prezentul în direcția anticipării sale, să descopere și să rezolve situațiile împreună cu ceilalți. “Problema creativității a preocupat numeroși cercetători, psihologi, pedagogi și practicanți în domeniul educației, impresionați de valoarea acestei capacități care învăluie persoana și comportamentul unor indivizi creatori. Analizând creativitatea, J. Dewey(1921) pornește de la semnificația sa de atribut al gândirii; G. W. Allport(1938) evidențiază faptul că în actul creației sunt implicate aptitudinile și chiar toate procesele psihice. Atât J.
Modalități de dezvoltare a abilităților de întreprinzători la copiii preșcolari by Crivoi Mihaela () [Corola-publishinghouse/Administrative/91884_a_92364]