1,026 matches
-
adevăr nu numai cu referire la artista Sanda Ladoși, ci la fiecare dintre artiștii magnificului Teatru ce vine din trecut spre contemporaneitate cu nimbul unei istorii unice. Iată, azi, scena de la Savoy înflorește cu flori aurii, nu încetează să se înveșmânteze în lumini colorate, să zboare în zbor de glasuri, să strălucească în spectacole de Revistă nerepetabile! Aurel V. ZGHERAN (aurel.vzgheran@yahoo.com) Referință Bibliografică: Sanda Ladoși. Coroana și piatra rară a coroanei / Aurel V. Zgheran : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593
SANDA LADOŞI. COROANA ŞI PIATRA RARĂ A COROANEI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1456 din 26 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/357635_a_358964]
-
proză, dau farmec povestirii. Prilej pentru autor să facă portretul bunicii lui, care i-a rămas ca o iconiță în suflet. Respectarea tradițiilor, mersul cu colindatul în Ajun de Crăciun, mersul cu Steaua, toate acestea sporesc farmecul acestui anotimp mirifc, înveșmântat în mantie albă. Dar, cea mai mare bucurie este pentru copii, primirea darurilor de sub brăduț în Noaptea Nașterii Sfinte. „Să ne alegem meseria!” - îl are ca protagonist pe Ionuț - un puști care este tentat să-și aleagă mai multe meserii
PE CURÂND, DRAGI PRIETENI! de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 875 din 24 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/344663_a_345992]
-
așteptare. Vântul hoinar a adunat tristeți de mult uitate cu răsuflarea-i proaspătă mă cheamă în zori să-i ascult cântecul atins, de lumină ploilor de mai. Înmuguresc subit în mine visuri coapte în lumina Raiului mă simt suava, primăvara înveșmântată-n fluturi rebeli ademenita într-un plai de violete, pictat în ochii celui pe veci iubit. Calc apăsat pe roua unui cer cuprins de inocentă și amăgire. picură-n mine ploaie de gânduri zămislind în sufletul pustiu, iubirea de cuvânt
PLOI DE MAI de ELENA LAVINIA NICULICEA în ediţia nr. 332 din 28 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358906_a_360235]
-
exuberante. Când căldura toridă a verii face ca pământul să fie uscat și sterp, cursul râului este marcat de un culoar de verdeață; iar câmpia care si-a deschis inima, ca să poarte comoara de apă a muntelui înspre mare, este înveșmântată în prospețime și frumusețe, ca o mărturie despre recompensa pe care harul lui Dumnezeu le-o oferă tuturor celor ce se dăruiesc pe ei înșiși pentru a fi mijlocul prin care se revarsă spre lume acest har. Aceasta este binecuvântarea
LEGEA SFÂNTĂ A DATORIEI... de IONEL CADAR în ediţia nr. 332 din 28 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358915_a_360244]
-
majoritate a prozelor fiind scrise la persoana întâi. “Omul cu chibrituri” de pildă are aspectul unui policier. Suspence, mister, noapte, urmăriri, umbre, liniște absolută, un peisaj straniu și un cadru împietrit, cu șiruri de mese la care stăteau oameni încremeniți, înveșmântați în șube negre, ce poate fi mai misterios? Scenele se desfășoară pe cadre, ca-n filmele de televiziune. Autorul a introdus în volum și comentarii la unele volume nou apărute, ale confraților cum e cea a lui Ștefan Doru Dăncuș
RECENZIE LA VOLUMUL: POVEŞTI MURITOARE DE JIANU LIVIU-FLORIAN (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 328 din 24 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358965_a_360294]
-
-mi fie greu Sub raza Stelei prea-târzie, Învață-mă s-adorm și eu Cu fața înspre Poezie Și-acolo-n veșnicia ei Să-mi odihnesc trudita frunte, Precum de ploaie norii grei În Rugăciunea mea pe Munte. Câtă lumină mă-nveșmântă! Smerit în fața ei mă-nchin, MARIE, Născătoare Sfântă, Mormântul meu de viață plin, Învață-mă s-adorm și eu Cu fața înspre Veșnicie, Atunci când o să-mi fie greu Sub raza Stelei prea-târzie... MAMA LUI... 15 August, mereu... Cu sufletul de
POEME PENTRU MARIA de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 227 din 15 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360662_a_361991]
-
Acasa > Stihuri > Momente > APOCALIPSA Autor: Anca Tănase Publicat în: Ediția nr. 227 din 15 august 2011 Toate Articolele Autorului Iată-i, vin, cavalerii nopții înveșmântați în fier frământând între coapse cai hrăniți cu jăratic Shiva dansează... se tulbură ape, cad temple-n ruină, Shiva dansează... sunt morți țesătorii de dantele în piatră și morți menestrelii, lăutele sparte ! Shiva dansează... se dezlănțuie vânturi, ies oceane din
APOCALIPSA de ANCA TĂNASE în ediţia nr. 227 din 15 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360701_a_362030]
-
Universității? Arhitecți, proiectanți, economiști -care sunt realizați material, dar protestează pentru restaurarea moralității și demnității - profesori, doctori tineri care vor sa lucreze în țară (câteva mii lucrează pe salarii europene în lume), scriitori, poeți care îndeamnă la optimism și speranță: ”Înveșmântată ca o vestală Învăluită în speranță Sunt tot acolo, unde m-ai lăsat Aștept ca o statuie Să-ți văd pasul încolțit lângă trepte” Cine a mai venit în grupuri mari, compacte, ordonate? Tineri studenți la diferite facultăți, înzestrați cu
LĂSAŢI CHIPUL ROMÂNIEI PROFUNDE SĂ SE-ARATE! de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 390 din 25 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360629_a_361958]
-
și reviste despre trupa noastră de la diferite concursuri, cu un zâmbet nostalgic. N-au mai rămas mulți dintre noi. Unii au părăsit țara, alții au părăsit viața. Privesc forografiile de la demonstrațiile de 23 august sau cea de la 1 Mai, când, înveșmântați în costume de epocă și cu o pancartă mare pe care scria: TEATRUL NOSTRU, defilam prin centru și pe faleza superioară, că așa se cerea în acele timpuri. Petrecerile organizate după spectacole sau din turneele pe care le organiza regizorul
CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 730 din 30 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359107_a_360436]
-
ele se autodefinește.” Corneliu Șerban Popa Să pornim cu definirea cuvântului iie (plural ii) care înseamnă bluză țărănească, un fel de cămașă din pânză de in, cu pieptul brodat în șiruri colorate. Iia românească are menirea ei firească de a înveșmânta și de a da un plus de semeție trupului. Prefer să scriu cu doi de i acest frumos cuvânt, luând în considerație principiul fonetic și faptul că așa era cândva scris. Îmi amintesc ca prin vis de bunicul meu, din partea
IIA ROMÂNEASCĂ de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 1683 din 10 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/340244_a_341573]
-
să-mi spui și basme-apoi,/ înfiorându-ne-apoi mamă, de teamă, amândoi...”. Așa mi-o recita bunicul! Criticul literat, poetul, filosoful Tudor Vianu (1898-1964) spunea că „Adevărata cultură constă în transformarea ideilor în sentimente”. Și oare ideile femeilor românce de a se înveșmânta cu aceste odăjdii, a înveșmânta și bărbații lor cu minunate geometrii realizate cu ajutorul acului, a firului de ață și a mâinilor iscusite, nu au fost făcute din sentimentul dragostei de frumos pentru om? Originali ca întotdeauna, românii au creat aceste
IIA ROMÂNEASCĂ de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 1683 din 10 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/340244_a_341573]
-
înfiorându-ne-apoi mamă, de teamă, amândoi...”. Așa mi-o recita bunicul! Criticul literat, poetul, filosoful Tudor Vianu (1898-1964) spunea că „Adevărata cultură constă în transformarea ideilor în sentimente”. Și oare ideile femeilor românce de a se înveșmânta cu aceste odăjdii, a înveșmânta și bărbații lor cu minunate geometrii realizate cu ajutorul acului, a firului de ață și a mâinilor iscusite, nu au fost făcute din sentimentul dragostei de frumos pentru om? Originali ca întotdeauna, românii au creat aceste ii, pentru plăcerea ochilor și
IIA ROMÂNEASCĂ de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 1683 din 10 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/340244_a_341573]
-
avea mai multe ace cu gămălie în gură decât data trecută. Am văzut tricourile pe o masă, m-au trecut fiorii, parcă fusesem înțepată de un țipar electric. Mă vedeam deja trecând înfumurată pe lângă muritorii care nu descoperiseră minunile croitoriei, înveșmântată în tricoul meu bleu, cu un blazer cu nasturi de argint pe deasupra și cu bască de fetru. Am scos fițuica galbenă din portofel, cea care ținea loc de chitanță. Atunci m-a văzut, și-a frânt mâinile a scuze, a
„- De ce vrei să le repari, fetiţă?” La croitorie „o doamnă de la TV cu o rochie superbă” mi-a luat fața precum Tăriceanu la permise () [Corola-blog/BlogPost/338913_a_340242]
-
în proză cultivă rostiri și tăceri presărate cu îngândurări, incertitudini, bucurii, amăgiri, ispite, penitențe, ispășiri, melanholii, imagerii, toate respirând esența „Frumosului.” Aflăm din Istoria adevărată, după Lucian din Samosata, că „aici, la ceas sorocit, gândurile poeților se întrupează în pești înveșmântați cu solzii de argint ai versului, pentru ca, risipiți prin oglinda fără de sfârșit a timpului, să amintească oamenilor, cu strălucirea lor, de adevărata bucurie a firii.” Asumându-și ipostaza Creatorului, logosul său devine un mecanism semantic fundamental într-un monolog adresat
RADIOGRAFII LIRICE. Cronică, de Prof. Dr Nicoleta Milea () [Corola-blog/BlogPost/339489_a_340818]
-
Litania gândului și-a mâinii / Să ți se-nchine, Voroneț - // Ți-aduc în dar poteca strâmtă / Care învinge peste hău, / Cuibarul inimii, de-i frântă, / Să ți se-nchine, Sfânt Ceahlău - // Ți-aduc, de peruzele, cerul, / Când peste răni, te înveșmântă, / Și-ți este și liturghierul... Să ți se-nchine, Putnă Sfântă! // Ți-aduc în dar mătasea ierbii, / Și de prin codri, toată rana, / Când către cer, se roagă cerbii... Să ți se dăruie, Tismana! // Ți-aduc în dar un mir
Jianu Liviu-Florian: Caligrafii pe sufletul inimii () [Corola-blog/BlogPost/339598_a_340927]
-
în câmp albastru azur, se află un ciorchine de strugure adextrat de o cruce și senestrat de un spic de grâu, totul de aur. În partea inferioară, în câmp de aur, se află două brațe naturale, care își dau mâna, înveșmântate în cămăși naturale, pe care se află motive geometrice distincte negre, pe brațul drept șase romburi, pe brațul stâng cinci cruci de dimensiune mică, urmate de patru trifoi cu patru foi. Scutul este timbrat de o coroană murală de argint
HOTĂRÂRE nr. 661 din 13 iunie 2024 () [Corola-llms4eu/Law/284090]
-
această icoană. Același detaliu este reprodus pe afișul expoziției și pe invitații. Aceasta arată importanța capodoperei, ea fiind reprezentativă pentru începutul secolului al XVI-lea, când putem vorbi de o cristalizare sau maturizare, a artei icoanelor în Țara Românească. Fecioara, înveșmântată cu rochie si bonetă, albastre, este drapată într-un maforion roșu-vișiniu închis, poartă Pruncul pe brațul stâng, iar cu mâna dreaptă arată spre textul filacerului și spre vasul cu capul tăiat al Sfântului Ioan Botezătorul. Chipul Fecioarei este redat clasic
NECESITATEA UNUI MUZEU SĂTESC de GEORGE BACIU în ediţia nr. 292 din 19 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/340721_a_342050]
-
ILUMINARE În lumina de pe coastă Se răsfrânge cerul lin. Se răsfrânge luna-n valuri Și-n miros de trandafiri. Clipele o iau la goană Printre frunze respirând, O alee le stă-n cale Pentru a scrie rând pe rând Secole înveșmântate În al morilor avânt. Crucile se-nchină-n cale Mândre de al lor cuvânt, Stând de pază la hotare Și-aducând lumină-n gând. Foșnetul răzbește-n inimi Adunat de prin păduri, Din glas fraged de izvoare Și din valul
ULUI de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1391 din 22 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341109_a_342438]
-
cu viețuitoarele zglobii, Iarba cu miresmele florilor, Pomii cu mugurii surâzând, Plantele legănându-se îmbobocite, Codrul cu rapsodiile maeștrilor lui, Soarele cu strălucirea sa, Luna și Stelele cu podoabele lor și sus de tot, peste toate acestea, ca un rege înveșmântat în splendoarea frumuseții este așezat Omul - chip al lui Dumnezeu. Purtăm în noi această dumnezeiască mirare în fața ființării Sfinte, în care Poetul Iubirii a înfrumusețat cu Adevărul Său, Poemul Vieții Sale. Dacă vom fi încântați de splendoarea Poemului dumnezeiesc, scris
TAINA SCRISULUI (43) – LA ÎNCEPUT A FOST CUVÂNTUL DĂTĂTOR DE VIAŢĂ de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 767 din 05 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/341387_a_342716]
-
flămând de taine dosite-n scrinul vrerii Tale, ba frunză smulsă de păcate din pomul vieții fără moarte, ce de furtuni e-nvârtejită și-apoi în tină azvârlită... CRĂIASA ZĂPEZII Mai alb ca neaua și lumina e al crăiesei trup divin, înveșmântat în văluri dalbe și-n toate aducând a crin. Miros de crini ea răspândește la fiecare gest regal - zeiță e, dar și femeie cu părul lung și-obrazul pal. Stă singură-n al ei palat durat din gheață și din
POEMELE NOULUI AN (2) – TESTIMONII LIRICE de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 1112 din 16 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/342110_a_343439]
-
inginer Laurențiu Bănuț. Oameni de litere, oameni ai legii, slujitori ai sănătății sau ai bisericii, ziariști, reporteri de televiziune, studenți, au fost, pentru două ore în acea seară de noiembrie, fascinați de forța versului, de rostogolirea de rouă a cuvintelor înveșmântate în mireasma grâului tânăr, în care hălăduiesc macii, privighetorile și noi, oamenii, cei care ne rezemăm de o umbră, repede trecătoare suflare de viață. Afară, melancolii-unduiri-ale toamnei, chemări spre departe, doruri frânte precum gâturile lebedelor în trestii subțiri, pe Nil
SEARA DE LEGENDA de LAURENŢIU BĂNUŢ în ediţia nr. 53 din 22 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341661_a_342990]
-
pururi prin lacrima verde a bărbatului cu sprâncenele înrourate și prin legănarea de doină în măduva fecioarelor odihnindu-se în ierburile-nalte... O lansare de carte cum nu a mai fost încă, o nuntă împărătească, în care POEZIA a venit înveșmântată în voaluri tremurătoare de sfioasă și neprihănită mireasă. George Voica, Membru al Uniunii Scriitorilor din România SEARĂ DE CULTURĂ DE NEUITAT Râmnicul, numit de savantul Nicolae Iorga „Capitala tipografilor” și-a menținut, peste secole, un suflu cultural aparte, a format
SEARA DE LEGENDA de LAURENŢIU BĂNUŢ în ediţia nr. 53 din 22 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341661_a_342990]
-
sunt încărcate de mister și magie... Dacii au crezut în nemurire, iar Mihai Cătruna, prin intermediul tabloului „Sybilla”, ne reamintește aceasta. Mesajul său întărește credința în renașterea Conștiinței și Spiritului Neamului Nostru. Priviți tabloul! Sybilla Sybilla E-nmărmurită și albă pădurea, Înveșmântată în cristale sclipitoare, Prin inima ei, sanctuar de Lumină, Străbate Calea o frumoasă, suavă, Sybillă. Fecioara în taină se roagă La zeii ce suflet i-au dat, Să traverseze în pace pădurea, Cu sufletul deschis, neîntinat. E început de drum
SYBILLA DACICA de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 754 din 23 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342318_a_343647]
-
drumul stelei, să deschidă ochii mortului și să-i dezlege simțurile; Cei care au scânteie înfloresc și sub gheață, topesc totul în jur; Iar mortul ... își scutură vălul și aleargă; Aleargă spre infinit. Ana-Cristina Popescu CAPTIVI ÎN TOAMNĂ Adesea suntem înveșmântați într-o toamnă atât de adâncă, încât uităm să mai gustăm apa izvorului spre a da voie păsărilor să-și încerce aripile pentru a trece dincolo de tot ceea ce este țărână. Privind la toamna de afară și la toamna din suflet
ANA CRISTINA POPESCU de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1383 din 14 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/342649_a_343978]
-
pune-mi agate în veșminte! Lasă-mi din podgorie mănoasă, Balsamul în ciorchinii gândului! Iar din livezi, aroma de gutui, Adu-mi în a sufletului casă! De vrei să îmi nutrești gândirea, Cu miez răscopt de nuci și alune, Te înveșmântez în al meu nume; De belșugul tău să-mi leg menirea. Dulceață din prunele brumate Îți voi savura cu prisosință, Să-mi revigoreze conștiință Ce îmi face gândurile coapte. Aromele de mere și gutui Ți le voi păstra în sân
TOAMNĂ CU AROMĂ DE CUVINTE de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1733 din 29 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343928_a_345257]