584 matches
-
cum o dusesem la închisoare; mi-am dat seama că boala, bătrânețea, egoismul său și Luchi înăbușiseră în el orice sentiment. Uitase până și supărările pe care i le pricinuisem. Venisem acolo cu gândul să-i cer scuze că mă înverșunasem ca un prost la proces împotriva lui, dar n-am mai adus vorba despre asta. Omul din fața mea îmi era complet străin. Se părea că întrucît nu ne mai lega ura, nu ne mai lega nimic. Așa ne-am despărțit
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
M-am întors și l-am observat. Imediat s-a pierdut în mulțime... Iar acum, cadavrul lui, luminat de stele, zăcea întins dinaintea mea. Eram, practic, doi necunoscuți, nu avusesem niciodată vreo pricină personală care să ne despartă, să ne înverșuneze unul împotriva celuilalt, și totuși ceva de dincolo de noi, o putere care se folosise de el ca de un instrument, lepădîndu-l acum pe o masă de piatră, sub cerul gol, îl făcuse să mă hărțuiască, să mă dușmănească, să mă
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
o sprijinisem lângă mine de ciotul unei sălcii. Poate ar fi trebuit atunci să izbucnesc în râs. Vânătorul eram tot eu! Tot eu vânătorul și tot eu vânatul. N-am râs. În schimb, am azvârlit pușca în mlaștină. Degeaba mă înverșunasem. 38 (Din caietul de vise) Lumea aparține celor care au insomnii, așa credeam în adolescență. Pe atunci îi invidiam pe cei care nu pot dormi; îmi ziceam că în vreme ce alții dorm și visează, ei rămân singuri stăpâni peste străzile abandonate
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
putând fi interpretate drept ceva grav -, un asemenea grad de antipatie, încât, acum, când dispunea de putere dintr-odată și peste noapte, părea că nu ar fi putut să se exprime altfel decât în obstinația cu care Radu Dascălu se înverșuna în a-l exclude pe Andrei Vlădescu de la recompense și acțiuni firești în meseria lui, desigur, nu explicit și nu pe față, dimpotrivă, pe față arătând ca și cum el s-ar fi străduit, nu-i așa, din plin să obțină o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
materiei: „Credem”, spune Artaud, „într-o întâmplare fericită, într-o minune care se va produce pentru a ne revela tot ceea ce nu știm încă și tot ceea ce va înzestra cu o viață superioară profundă această biată materie pe care ne înverșunăm să o modelăm”. Astfel, metafora sculptorului care visează la o statuie vie, însuflețită de o viață superioară, apare aici ca o cristalizare a miracolului, ca o expresie o forței magice a artei, a teatrului. Mai târziu, în prefața la Teatrul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
război ciudat: om versus mașină. Mișcarea condusă de șomerul Ned Ludd îi făcea pe patroni să tremure de groază. Foștii muncitori, alungați din fabrici, năvăleau noaptea în ateliere și distrugeau toate mașinile. Loveau cu bâtele, cu topoarele, cu ciocanele. Erau înverșunați și pe deplin motivați. Dumnezeu lăsase munca omului și nu mașinilor care, oricum, nu aveau nevoie de hrană și nici neveste sau copii de întreținut. Născocirea acelor mașinării capabile să depășească puterea de muncă a oamenilor încălca rânduielile stabilite de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
creat uneori câte un nebun; dar filfizonii sunt întotdeauna creația omului. Addison În timp ce pe străzile pavate cu piatră ale Cartierului Francez mi-am uzat tălpile cizmelor până n-a mai rămas decât o fâșie subțire de crep, în lupta mea înverșunată pentru a-mi câștiga existența în mijlocul unei societăți ușuratice și nepăsătoare, am fost oprit de o veche și scumpă cunoștință (pederast). După câteva minute de conversație, prin care fără nici o greutate mi-am demonstrat superioritatea morală față de acel degenerat, m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
dar pe Domnul în locurile unde strălucește lumina, lăudați Numele Domnului, Dumnezeului lui Israel, în ostroavele mării!" 16. De la marginile pămîntului auzim cîntînd: "Slavă celui neprihănit!" Dar eu zic: "Sunt pierdut! Sînt pierdut! Vai de mine!" Jefuitorii jefuiesc, jefuitorii se înverșunează la jaf. 17. Groaza, groapa, și lațul, vin peste tine, locuitor al țării! 18. Cel ce fuge dinaintea strigătelor de groază cade în groapă, și cel ce se ridică din groapă se prinde în laț; căci se deschid stăvilarele de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
încât metodele lui reduc la minimum șansa ca martorii potențiali să dea înapoi și să ne toarne celor de la AUFT. De asemenea, nu-ți pot încredința comanda anchetei, dată fiind antipatia evidentă care există între tine și Dudley. L-aș înverșuna pe un om care până mai ieri avea aceeași funcție ca și tine și mai mulți ani vechime. În această anchetă sunteți pe poziții de egalitate, iar după ce ajungem la tribunal, nu va mai trebui să lucrezi niciodată cu el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
de speranțe tenebroase. Și el trebuia, de asemenea, să aștepte în propriul lui interes. Trebuia să știe, să afle pentru el. Și, în plus, era și Anrella! Agățat de gardul metalic, cu mușchii începând să-i obosească, Craig se gândi înverșunat la Anrella. Cu excepția acelei izbucniri uimitoare din ziua când se confruntase cu ea, cu trei săptămâni înainte, ea încercase din răsputeri să readucă relația lor pe vechiul făgaș. Venise într-o zi în spatele lui, pe când citea, și-l sărutase. Probabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
aminte la furtuna dinainte, negustorii din cabina cea mare și solii își urcară deasupra încărcăturii desagii de pe polițe și își legară strâns așternuturile și hainele tot deasupra încărcăturii, ca să nu se ude. Curând valurile începură să împroaște puntea. Se izbeau înverșunate de carena înclinată și răsunau în coastele corăbiei. Solii se pregătiră pentru ce era mai rău. Legară o funie de salvare între doi stâlpi, iar samuraiul își legă și el pe spinare cutia cu scrisorile Stăpânului și își înfipse bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
se supun căpitanului, la fel trebuie să te supui și tu. Se mai întâmplă câteodată ca, fiind prea departe de locul bătăliei, căpitanul să nu știe nimic despre adevărata stare a luptei. — Fiule, îl țintui episcopul cu privirea... ești prea înverșunat. Trebuie să-ți cercetezi bine sufletul, ca nu cumva înverșunarea asta să-l ducă la pierzanie. Velasco tăcu înroșindu-se la față. După cum spusese și episcopul, de-a lungul vieții sale de călugăr firea sa înverșunată îi adusese mereu mustrările
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
înverșunarea asta să-l ducă la pierzanie. Velasco tăcu înroșindu-se la față. După cum spusese și episcopul, de-a lungul vieții sale de călugăr firea sa înverșunată îi adusese mereu mustrările superiorilor. „Dar dacă n-aș fi fost atât de înverșunat”, își zise Velasco în sinea lui, „n-aș mai fi ajuns niciodată în acea insulă din Orient. Oh, Japonie, ca să mă lupt cu tine... trebuie să fiu înverșunat.” — De aici... o să plecăm la Madrid. Acolo aș vrea să-l rog
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
adusese mereu mustrările superiorilor. „Dar dacă n-aș fi fost atât de înverșunat”, își zise Velasco în sinea lui, „n-aș mai fi ajuns niciodată în acea insulă din Orient. Oh, Japonie, ca să mă lupt cu tine... trebuie să fiu înverșunat.” — De aici... o să plecăm la Madrid. Acolo aș vrea să-l rog pe arhiepiscop față în față... — Ce anume? — Să mijlocească o întâlnire între acești soli japonezi și rege... Episcopul Lerma îl privi cu milă pe Velasco, îi întinse mâna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
Să mijlocească o întâlnire între acești soli japonezi și rege... Episcopul Lerma îl privi cu milă pe Velasco, îi întinse mâna și-i primi sărutul. Apoi repetă cu glas plictisit: Fie ca arhiepiscopul să-ți asculte rugămintea... Însă ești prea înverșunat. Ai grijă ca înverșunarea asta să nu-ți ducă sufletul la pierzanie, repetă el. După ce mulțimea s-a împrăștiat, iar episcopul Lerma a plecat și el la episcopie și după ce japonezii s-au întors cu trăsura la mănăstire, rămas singur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
că misionarii iezuiți erau alungați în Kyushu unde cu chiu cu vai își duceau mai departe munca de propovăduire. Cu toate acestea, de câte ori soseau la Manila astfel de vești, în loc să-mi pierd curajul, eram cuprins de o dorință și mai înverșunată de a lupta. Norocul mi-a surâs în iunie 1603. Guvernatorul Filipinelor s-a hotărât să trimită o solie în Japonia răspunzând astfel la cererea de prietenie venită din partea cârmuitorului japonez. Din acea solie făceam parte și eu, nu ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
moartea jalnică. Încă din tinerețe am fost întrucâtva mult mai fermecat de Pavel decât de cei doisprezece apostoli, de pildă decât de Petru cel iubit de Domnul. De ce? Pentru că acest sfânt are ca și mine o fire înverșunată, o dorință înverșunată de cucerire și o ardoare înverșunată. Și pentru că neajunsurile sale seamănă leit cu ale mele. Din pricina tăriei și înverșunării sale, Pavel a rănit mulți oameni începând cu Petru. Din pricina gândurilor sale neabătute n-a pregetat să se înfrunte cu cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
naționale la Pitești...! Cât de atașat ești de această generație? O resimți ca pe o direcție literară majoră, sau ca pe o cale afectivă, relaționând cu "congenerii"...? Ce înseamnă generația 80 în istoria literaturii române? E bine că ai pus înverșunat în ghilimele. Nu sunt atât de înverșunat cât să-mi pierd uzul rațiunii. Generația '80 are, totuși, rolul ei cu adevărat important în istoria literaturii române. Dacă generația '60 a venit să reînnoade, peste obsedantul deceniu proletcultist, mai timid sau
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
de această generație? O resimți ca pe o direcție literară majoră, sau ca pe o cale afectivă, relaționând cu "congenerii"...? Ce înseamnă generația 80 în istoria literaturii române? E bine că ai pus înverșunat în ghilimele. Nu sunt atât de înverșunat cât să-mi pierd uzul rațiunii. Generația '80 are, totuși, rolul ei cu adevărat important în istoria literaturii române. Dacă generația '60 a venit să reînnoade, peste obsedantul deceniu proletcultist, mai timid sau mai nonșalant, firul cu literatura interbelică, generația
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
comunitățile creștine constituie o nouă mărturie în favoarea vechimii lor”. În continuare, Stăniloae descrie sistemul dionisian în contrast cu „panteismul platonician”. El nu face nici un fel de referire la Proclus, al cărui plan principal - mone, proodos, epistrophe - este reluat de Pseudo-Dionisie și se înverșunează împotriva traducerii termenului proodos prin „emanație”. În opinia sa, „emanație” presupune obligatoriu o metafizică panteistă și de aceea preferă varianta „ieșiri”: Autorul areopagiticelor face prin toate cele amintite deosebire categoricăîntre Dumnezeu și lume. Dar, pe de altă parte, el unește
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
peste flăcări, luptă la sabie, retragere! Nu lăsăm pe nimeni În viață! Cei cinci sute de Apărători rămași, Împreună cu cei trei sute de Apărători În rezervă, porniră În atac de linie, săriră peste flăcări și se prăvăliră asupra Cuceritorilor. Lupta fu Înverșunată. Săbii și iatagane erau mânuite cu iuțeală. Ambele grupuri stăpâneau la perfecție arta sabiei și a manevrelor de cavalerie. Dar loviturile de catapultă, focul și atacurile repetate ale Apărătorilor, răsăriți Întotdeauna din altă parte, făcuseră ca avantajul numeric să dispară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
ciudat, dar nu reușim să găsim nici o fotografie cu tatăl tău. E posibil ca, atunci când a plecat, să fi luat cu el toate fotografiile. Iar Sophia se va lupta cu mo rile de vânt. Rezistă, tată. Sophia va deveni din ce în ce mai înverșunată în acțiunea simplă de a recupera ceva din amintirea tatălui ei. Ceva din ce-a mai rămas din amintirea asta de tată care a ținut-o în brațele lui, în hamacul în care s-au legănat împreună, acum mulți ani
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
Eleanor se năpusti la el. — Să mă trădezi! — Ce Dumnezeu, Ellie, pricepe și tu că am fost la sauna și nimic mai mult! se dezvinovăți el. Nu s-a-ntâmplat nimic. — Nu mă refer la nenorocita aia de sauna! se înverșuna Eleanor. Vreau să zic, cum de-ai putut să-i povestești toate chestiile alea despre mine, despre viața mea intimă?! — Ce vrei să zici? întreba el, dar pe fața lui se citea mai curând întrebarea De unde știi? Eleanor apasă încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
criticat. Chestia asta ar trebui să mă facă să mă simt mai bine? — Mai rau de-atâta n-are ce să scrie. Poți să privești realitatea în față și s-o accepți? — Nu, dacă tot trebuie să-ți răspund! se înverșuna Adrian. Nu, n-o pot accepta! Nu pot suporta ideea unei jumătăți de milion de oameni care să știe adevărul despre mine. Nu-mi pot învinge slăbiciunea și mi-e rușine, dar măcar am păstrat secretul asta îngropat timp de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
gândi că Raman nici nu existase, iar opera o scrisese altcineva sub pseudonim. Zara era convins că la capătul celălalt al textului trebuie să fie cineva, oricine - o femeie? Posibil. Însă nimeni nu fusese identificat cu numele autorului. Zara se înverșună și extinse cercetările în toată lumea. Numise asistenți în aproape fiecare continent, iar aceștia aveau la rândul lor asistenți în mai toate regiunile globului. Astfel Zara deveni curând foarte cunoscut, fusese invitat în mai multe emisiuni la radio, apoi la televiziune
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]