1,232 matches
-
cu mine ... Prin urmare, acum la încheierea acestui material, voi susține cu toată convingerea și responsabilitatea, că Forța a treia este cea mai coerentă pledoarie pentru normalitate într-o vreme în care acest termen este pus sub semnul întrebării cu înverșunare iresponsabilă. România normală apărată de Ovidiu Hurduzeu și Mircea Platon nu este nici Românie pășunistă adormită suav pe “Mugur de fluier”, nici teocrație musculoasă, ci o Românie ordonată, în care economia nu este pârghie de control a ingineriei sociale, cultura
A TREIA FORŢĂ – ROMÂNIA PROFUNDĂ de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 148 din 28 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/344346_a_345675]
-
vis le poți avea. Dacă ai fantezia necesară, bineînțeles. Se ridică într-o parte, îi luă capul sub braț și-l sărută cu pasiune. Din nou se dezlănțui fiara din ea și-l atacă pe Ștefan cu o mai mare înverșunare. Dorea să ia cât mai mult de la acest bărbat de care nu știa dacă va mai avea posibilitatea să se apropie. Era conștientă că nu-i aparține decât atunci când îl are în brațe și atunci doar fizic, nu și mental
ROMAN (CAP. NOAPTEA DE TAINA) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 612 din 03 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343751_a_345080]
-
o valiză nemțească, drept captură de război, aștepta pe cineva care să-i ia în primire. Curioșii care intrau în vorbă cu minorii, prezență inedită în gară, printre militarii din ambele tabere beligerante, izbucneau în râs când aceștia susțineau cu înverșunare că vin din lagărele germane. La fel și ofițerul care i-a dus la Primaria orașului. Acolo, carnetul de de deținut la Erfurt a lui Grigore, singurul care deținea un asemenea document, risipi nedumerirea celor din preajma copiilor. Desigur, au fost
COPII ROMÂNI ÎN LAGĂRELE NAZISTE (III) de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 624 din 15 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343883_a_345212]
-
Acasa > Poeme > Emotie > CIOBURILE PLOII Autor: Bianca Aura Buta Publicat în: Ediția nr. 1755 din 21 octombrie 2015 Toate Articolele Autorului Vine un timp când lacrimile se opresc și tac! V'am mai spus asta nu'i așa? Cu ce înverșunare tac ele și se usucă sub conjuctiva împăienjenită de neiertarea acelor ace care sapă, sapă sfredelind șanțuri de roșu bizar! Pupile arzânde își prăbușesc ostenirea chinuindu'și bocetul neîndestulat de prea săratul lor! Iar mie?!... mie îmi este sete de
CIOBURILE PLOII de BIANCA AURA BUTA în ediţia nr. 1755 din 21 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343347_a_344676]
-
de aripi... ne vom scălda ... XI. CIOBURILE PLOII, de Bianca Aura Buta , publicat în Ediția nr. 1755 din 21 octombrie 2015. Vine un timp când lacrimile se opresc și tac! V'am mai spus asta nu'i așa? Cu ce înverșunare tac ele și se usucă sub conjuctiva împăienjenită de neiertarea acelor ace care sapă, sapă sfredelind șanțuri de roșu bizar! Pupile arzânde își prăbușesc ostenirea chinuindu'și bocetul neîndestulat de prea săratul lor! Iar mie?!... mie îmi este sete de
BIANCA AURA BUTA [Corola-blog/BlogPost/343358_a_344687]
-
buzelor mele paloare deschise'a închinare în trista, sumbră așteptare a sorbirii tale mereu... prea amare! De: Bianca Aura Buta ... Citește mai mult Vine un timpcând lacrimile se oprescși tac!V'am mai spus asta nu'i așa?Cu ce înverșunare tac eleși se usucă sub conjuctiva împăienjenităde neiertarea acelor acecare sapă, sapă sfredelind șanțuride roșu bizar!Pupile arzândeîși prăbușesc ostenireachinuindu'și bocetul neîndestulatde prea săratul lor!Iar mie?!...mie îmi este sete de tinesă te sorb încet,din paharul ciobital
BIANCA AURA BUTA [Corola-blog/BlogPost/343358_a_344687]
-
de a se apropia de ea. Își dorea o altă viață, un viitor, o facultate și, apoi, o dragoste adevărată, frumoasă, care să o împlinească cu adevărat. În aceeași măsură, Iuliana avea să fie și jignită de unii băieți pentru înverșunarea ei de a rezista acestui asalt de avansuri, care uneori o scârbeau prin vulgaritate și insistență. Iată cum, domnul Malciu ne aduce în atenție, ca și în celelalte romane, un personaj feminin principal plin de calități, care, după cum vom afla
DESTINE ÎNTRETĂIATE PE O FRESCĂ DE VIAŢĂ FĂRĂ CULORI. de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1700 din 27 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/343973_a_345302]
-
pozitivă, un visător prin excelență, dornic să învățe a zbura. „..Rostogolirea era tot mai evidentă / chiar dacă mai părea a fi mers, / aripile acelea nu dădeau rezultate / ba uneori efectul era invers. / Așa că mai mult se adîncea / zadarnic lovind aerul cu înverșunare, / cu toate încă mai credea / că în curând va reuși să zboare”. (Încă mai credea, p. 64.) În Ca luminile rătăcite (p. 19), poem închinat poeților, „specie” aparte în conglomeratul unei lumi atât de pestrițe, autorul realizează unul dintre cele
SPRE ȚĂRM ( POEZII 1975-1994) DE VASILICA GRIGORAȘ de DORINA STOICA în ediţia nr. 1743 din 09 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343205_a_344534]
-
umăr, m-ai cuprins firesc Tremura și visul ce curgea-n neștire Depănând povestea dorului lumesc. Ce dorință oare vrei să furi iar nopții Când pe boltă stele încă strălucesc ? Mă aduni la pieptu-ți și in fața sorții Strigi cu-nverșunare : - Știi cât te iubesc ? Știi că pentru tine aș fura și noaptea Și cu mii de stele te-aș încununa? Viselor de taină aș deschide poarta Când i-aș spune lunii cum că ești a mea ! Simt ce niciodată n-
TE-AM VISAT de MARIA BĂLĂCIANU în ediţia nr. 1858 din 01 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377489_a_378818]
-
încă din Paleolitic, dar mai ales năvălirile barbare din mileniul I, cât și veșnicele războaie de cotropire, stabilirea unor imperii, incepand cu cele din Orient (acum 6 - 7.000 de ani). Culmea, aplicarea principiului teritorial continuă și azi, cu aceiași înverșunare, atât pentru ocuparea unor noi zone de influență politică și economică, dar și o miscare opusă, de independență unor teritorii restrânse având o limbă/religie comună (Scoția, Kosovo, Corsica, 61 Catalonia, etc) . Dacă se poate găsi o explicație logică, JEFUIREA
EXISTA O BIOLOGIE A ISTORIEI ? SAU UN EXPERIMENT BIOLOGIC MARGINALIZAT de RADU OLINESCU în ediţia nr. 1708 din 04 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377624_a_378953]
-
cunoască într-un timp atât de scurt, când numai plăcerea carnală a nopților de dragoste erau importante pentru ea. Am mai încercat odată să o aduc înapoi cu forța, întâlnind-o în autobuz la un ceas de noapte, însă, văzând înverșunarea cu care refuza întoarcerea, nu am mai insistat. Am lăsat-o să plece din nou și plecată este și acum cu totul, doar dragostea pentru ea mi-a bântuit întreaga viață ce a urmat plecării sale, transformând-o într-un
DRĂCUŞORUL DIN CASĂ de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1751 din 17 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378351_a_379680]
-
și morții în sân, răniților, salvându-le viața, care a urcat de la treptele de jos ale debutului atât de dramatic, până la consacrarea eminentă în domeniul medical, a muncit, a avut har, pasiune, consecvență, respect pentru viață, compasiune față cu durerea, înverșunare în luptă cu boala, a clădit uman și material un castel de spital pentru consultații, internare și tratare a suferinzilor primejduiți a li se curma dreptul la lumină, să fie atât de silențios? Ce capricii, ce fantezii, ce ură, ce
PĂTIMITORII PENUMBREI ŞI NEVEDERII, CĂTRE PROF. UNIV. DR. MONICA POP de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1980 din 02 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378812_a_380141]
-
în neștire. În amintirea ta, am întins mâinile să te cuprind, dulce plăsmuire, m-am strecurat în miezul înțelegerii terestre și am aprins rugul răbdării. În amintirea ta, am nins cu lumină până când gândul mi-a albit, am trecut cu înverșunare peste cruzimea gerului, frate mi-a fost vântul, soră, ploaia. În amintirea ta, dorință minerală în fibre-nsângerate, am plâns până când am devenit apă... Am înțeles nerostirea și m-am închis într-un cuvânt... tăcere... Citește mai mult În amintirea
GEORGETA MUSCĂ OANĂ [Corola-blog/BlogPost/379861_a_381190]
-
plouând în neștire.În amintirea ta,am întins mâinile să te cuprind, dulce plăsmuire,m-am strecurat în miezul înțelegerii terestreși am aprins rugul răbdării. În amintirea ta,am nins cu lumină până când gândul mi-a albit,am trecut cu înverșunare peste cruzimea gerului,frate mi-a fost vântul, soră, ploaia.În amintirea ta,dorință minerală în fibre-nsângerate, am plânspână când am devenit apă... Am înțeles nerostireași m-am închis într-un cuvânt...tăcere......
GEORGETA MUSCĂ OANĂ [Corola-blog/BlogPost/379861_a_381190]
-
și învăța bine, când a venit vremea, părinții au hotărât ca fiul lor cel mare să meargă la liceu. Nu și-au imaginat că băiatul avea cu totul alte gânduri și că ar avea curaj să le susțină cu destulă înverșunare. El dorea să fie tractorist și le-a cerut să-l înscrie la o școală profesională de profil. După mai multe discuții, care nu erau altceva decât „muncă de lămurire", l-au convins că poate fi ceea ce își dorește și
EPISODUL 8, CAP. III, NOAPTEA FRĂMÂNTĂRILOR, DIN CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1654 din 12 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379943_a_381272]
-
din piatră de râu și-n cap de povârniș, nu se afla-n pericol, nu! Deci era bine că dormeai! Primejdia era aproape numai de poiata păsărilor și de adăpostul caprelor. Într-acolo îmi îndreptasem pașii în bezna înfrățită cu înverșunarea de ape. Eliberate de sub încuietori, găinile își luară zbor înspre acoperișuri ori crengile mai joase ale dudului din apropiere. Chiar zâmbisem în mine când le descoperisem ogoindu-se așa! Erau învățate să se-nalțe spre ramurile copacului! Nu acolo găseau
CE SĂ FI FOST?! – PREMIUL AL II-LEA PENTRU PROZĂ SCURTĂ LA FESTIVALUL NAŢIONAL DE LITERATURĂ “AGATHA GRIGORESCU BACOVIA” de ANGELA DINA în ediţia nr. 1738 din 04 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381816_a_383145]
-
Acasa > Poezie > Amprente > TREZIȚI-VĂ! Autor: Elena Armenescu Publicat în: Ediția nr. 1927 din 10 aprilie 2016 Toate Articolele Autorului TREZIȚI-VĂ! (celor care se declară împotriva construirii Catedralei) De unde vine atâta furie și-nverșunare Împotriva unui sfânt lăcaș de preamărire Ce faceți cu talanții primiți la născare ”Demolați” templul, aduceți nenorocire? Ați terminat de condamnat toate relele Atacați ce-așteaptă neamul de-un veac? Loc de-nchinare, unirea ce-aduce binele Semn, prilej de bucurie
TREZIŢI-VĂ! de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 1927 din 10 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381965_a_383294]
-
este, singurul ce poate, Să fie deodată sfârșit și-nceput! * Ultimul gând A mai rămas un gând neprihănit La umbra înserării stă și plânge Când dorurile toate s-au unit Iar neputința inima ne-o frânge. Și vânturile bat cu-nverșunare Gonind căldura altui început Iar tot ce-a fost se pierde în uitare Lăsând în urmă doar un gest durut... La capăt de-așternut veghează chipul Din poza-ngălbenită și tăcută Când șoaptele iubirii doar nisipul Clepsidrelor, încet le mai ascultă
ÎN UMBRA CUVÂNTULUI de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 2081 din 11 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379578_a_380907]
-
americanismul peste ocean, niponismul în Orientul Îndepărtat), o mistică în care „naționalismul depășește marginile naționalului”, transformându-se în mesianism, și statul - după părerea lui Ludwig Bauer - ajunge „să monopolizeze până și crima”, în perioada războiului rece s-a urmărit cu înverșunare capitularea necondiționată a inamicilor politico-ideologici, îndeosebi prin furibunda cursă a înarmărilor, iar după căderea formală a comunismului european s-a continuat catastrofala cale a integrării națiunilor într-o Europă profund totalitară și foarte puțin unitară (deocamdată doar libera circulație a
MISTICA GLOBALISTĂ A POLITICIANULUI ACTUAL de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 2029 din 21 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381025_a_382354]
-
de gloanțe a războiului inept, pacea își anunța, cel puțin la nivel simbolic, existența. Cu toate acestea însă, peste zgomotul de sirenă al vieții bătea cu un dangăt sec și nepăsător moartea... În Munții Tatra și Matra se lupta cu înverșunare, ca și cum nimic nu avusese loc la masa tratativelor de moment ale istoriei, împotriva unei agresiuni militare începute cu aproape șase ani în urmă pe teritoriul european, la 1 septembrie 1939, când Germania devotată trup și suflet lui Adolf Hitler invada
MAGDALENA ALBU [Corola-blog/BlogPost/380929_a_382258]
-
de gloanțe a războiului inept, pacea își anunța, cel puțin la nivel simbolic, existența. Cu toate acestea însă, peste zgomotul de sirenă al vieții bătea cu un dangăt sec și nepăsător moartea... În Munții Tatra și Matra se lupta cu înverșunare, ca și cum nimic nu avusese loc la masa tratativelor de moment ale istoriei, împotriva unei agresiuni militare începute cu aproape șase ani în urmă pe teritoriul european, la 1 septembrie 1939, când Germania devotată trup și suflet lui Adolf Hitler invada
MAGDALENA ALBU [Corola-blog/BlogPost/380929_a_382258]
-
favorite calomniei, au disprețuit cu toată ura lor izvoarele istorice creștine, prelucrând altele înverșunate, încărcate cu fiere și venin, depreciind și devalorizând Chipul Împăratului: admirația, cinstirea, slava, credința, măreția, sfințenia sa, contribuția incomensurabilă adusă Istoriei creștinismului, respectiv Bisericii lui Hristos. Înverșunarea acuzatorilor apuseni, bâjbâitori în cercetarea justă, cu privire îngustă, semită, urmașii fideli ai tenebrosului Eutropius: Iulian Apostatul, Herodot II, Ipolit, Victor Aurelius Sextus, Zosima, Grigorie de Tours, J.B. Bury, Kodinos, Luigi Pareti, Edward Gibbon, Paolo Breți, James Carroll, Luciano Petek
ÎMPĂRAŢI ŞI SFINŢI DACI AI PĂMÂNTULUI ŞI CERULUI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2333 din 21 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/381053_a_382382]
-
una în alta în troșcoleta aceea, un fel de remorcă acoperită, cu două geamuri mici în spate, unde era și ușa, tractată de un tractor. Mirosea a haine îmbâcsite de umezeală, a rachiu prost și a ceapă. Ploua continuu, cu înverșunare iar picăturile de ploaie se prelingeau pe gemurile remorcii și pentru că ușa nu se închidea etanș, intrau și înăuntru, făcând o băltoaca ce se plimba de colo, colo, în funcție de zdruncinături. Drumul trecea pe marginea pădurii, era un drum desfundat, pe
DRUMUL de STELUȚA CRĂCIUN în ediţia nr. 1992 din 14 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381386_a_382715]
-
Acasa > Versuri > Spiritual > SCULPTATĂ SUNT... Autor: Lilia Manole Publicat în: Ediția nr. 1920 din 03 aprilie 2016 Toate Articolele Autorului Sculptatu-mi-s-a huma pe-a mea față, Brăzdatu-mi-s-a gura cu înverșunare, Și scriu pământului un cer ce se înalță În ochii cufundați- n a lor splendoare. Deschid aureola - mi - vântului, sa intre În frageda țărână, unde mi- e răstignit Cuvântul, să muțească - n necuvinte, Și cerul să se înalțe până la pământ
SCULPTATĂ SUNT... de LILIA MANOLE în ediţia nr. 1920 din 03 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381434_a_382763]
-
una în alta în troșcoleta aceea, un fel de remorcă acoperită, cu două geamuri mici în spate, unde era și ușa, tractată de un tractor. Mirosea a haine îmbâcsite de umezeală, a rachiu prost și a ceapă. Ploua continuu, cu înverșunare iar picăturile de ploaie se prelingeau pe gemurile remorcii și pentru că ușa nu se închidea etanș, intrau și înăuntru, făcând o băltoaca ce se plimba de colo, colo, în funcție de zdruncinături. Drumul trecea pe marginea pădurii, era un drum desfundat, pe
STELUȚA CRĂCIUN [Corola-blog/BlogPost/381390_a_382719]