685 matches
-
-n prag”. În ”zgomotul de iarmaroc” al vieții , uneori sufocant, alteori, parcă ”se simte mirosul de pușcă ars” / natura își face simțită prezența: ”semințele germinate străpungeau carnea maturată de ploi / simțise rădăcinile fragede hrănindu-se din atâtea adevăruri / iar deasupra înverzea o grădină / se întreba când va ajunge să pipăie frunzele proaspete /răsfirate pe crengi întortocheate ajunse la ceruri / fiindcă jos cocleau în lutul rece transpirații nocturne / ignorat arătătorul arăta cu încăpățânare / spre unde ” ( Mirela Orban / Ce bine că mâinile nu
METAMORFOZELE NATURII – SIMFONII ALBASTRE. ( ANTOLOGIE DE POEZIE). NOTE DE LECTOR. de VALENTINA BECART în ediţia nr. 2150 din 19 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379252_a_380581]
-
În genunghi, fără să meargă. Gem cărări de pași târâți Pe alocuri întrerupte, Unde rănile din suflet, Zac în chin și-n ofuri multe. Se văd urme care pleacă, Se văd urme care vin Și se văd cărări cu urme Înverzite de venin. Când privesc acum în urmă Spre cărări ce au rămas, Văd țesut prin dâra vieții, Printre lacrimi și-al meu glas. Sunt cărări de suflet triste Peste care-am plâns cu jale, Căci târându-mă lăsat-am Urme
CĂRĂRI DE SUFLET de ANGELA MIHAI în ediţia nr. 2274 din 23 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/378687_a_380016]
-
pe atât este de delicat. Vântul înmiresmat și parfumul florilor sunt urmele pașilor Lui. Iar aceste stele căzătoare pe care le vedem, sunt poezia lui, Genario. Munții cei înzăpeziți sunt podoabele care îi stau la picioare și colinele și câmpiile înverzite cu pomi înfloriți. El ridică marea în nori și din aceștia face cele mai frumoase fresce pe cerul albastru. El dă limpezimi de cristal apei și întinde aripile rândunicii care măsoară înaltul. Și tot el naște bulgări opalescenți în inima
ANCHETA.(FRAGMENT DIN ROMAN) PARTEA A TREIA- AL SAPTELEA FRAGMENT de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1829 din 03 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378610_a_379939]
-
până se face seară Urmând lumina nouă ce vine de la muguri, Dar umbra fără nume, suflare-mi înconjoară Și clipa-temnicer mă sparge-n triste cioburi. Iată cum timpul hoț mă biciuie cu frig, Secunda-i nesfârșită, un dureros exil Zadarnic înverzesc și numele tău strig, Căci ce-ți ofer din ram îți pare vis steril. În lumea din cocon mă-ntorc fără putere Aici n-ajunge dorul nici veșnica osândă, Un înger mă așteaptă în colțu-i de tăcere Să îmi hrănească
LUMEA DIN COCON de RODICA CONSTANTINESCU în ediţia nr. 2334 din 22 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/378737_a_380066]
-
ger, umili și fără nici o șoaptă în primăvara blândă să renască, schelete cu rădăcini și fără groapă ? Numai copacii o știu, cu siguranță și firul ierbii crescând mlădios, mi-e milă de trupul de lut fără speranță când risipit, va înverzi pe jos. Referință Bibliografică: Copacii știu / Cristina Crețu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1890, Anul VI, 04 martie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Cristina Crețu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai
COPACII ŞTIU de CRISTINA CREȚU în ediţia nr. 1890 din 04 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377720_a_379049]
-
de lumină aripe lungește, E solista zarea cu solstițiul ei, Flutură amorul, zbor de porumbei, Oboseală toarnă-n corpul flămânzit, Sentimente urca în cerul rănit, Ba chiar mai visează greierul bătrân, Cum că tinerețea sforăie nocturn, Se schimbă tufișuri, se-nverzesc la fața, Să mărit diurnă la jertfă pe viață, Arde primăvară prin chemarea-n flori, Dar mai am înfrânte țipete-n culori, Despre primăvară, Marte e prim nun, Inca nu-i sezonul, ursu-i taciturn, Să respira stoluri apăsând răcoarea, Zgribulite
A VENIT IAR MARTE de AUREL AURAȘ în ediţia nr. 1890 din 04 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377719_a_379048]
-
e pace, După mult zbucium și nopți în dureri, Ori, pentru alții e-ascuțită lance, Cea a dreptății divine puteri... Când se sfârșește-n lume o nouă zi, E doar un alt asfințit, ce dă nopții Viață, spre dimineață, a-nverzi Pământul din palma blând' a sorții! Referință Bibliografică: Un alt asfințit... / Cristina P. Korys : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2306, Anul VII, 24 aprilie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Cristina P. Korys : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau
UN ALT ASFINŢIT... de CRISTINA P. KORYS în ediţia nr. 2306 din 24 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377715_a_379044]
-
prin substantiv și pronume personal. Locul subiectului în propoziție poate fi la începutul, sfârșitul sau în interiorul acesteia. Folosim scrierea prescurtată a subiectului (S). S Copiii aleargă pe câmpul înflorit. S Pe cerul albastru soarele strălucește. S În anotimpul de primăvară înverzește codrul. Pentru consolidarea cunoștințelor despre subiect dau spre rezolvare exercițiile: 1. Formulați propoziții în care substantivele: Azor, mama, vântul să fie subiecte. 2. Formulați propoziții în care pronumele personale: ei, voi, eu, noi să fie subiecte. 3. Formulați propoziții în
METODE INTERACTIVE LA LIMBA ȘI LITERATURA ROMÂNĂ - clasa a III-a by MARGARETA TOMA () [Corola-publishinghouse/Science/1588_a_2961]
-
Peste acei uciși, mugind în vite, si in vînturi, Și peste Orc și Urizen plîngînd în nori și vîlvătăi, 575 Și-n strigătele nașterii și-n gemetele morții glasu-i Este auzit prin Universu-ntreg: oriunde crește-un fir de iarbă Ori înverzește-o frunză, Omul cel Veșnic e văzut, e auzit, este simțit, Cu toate chinurile sale, pînă cînd iar străvechea-i fericire și-o primi-va"." Acestfel sînt cuvintele Ahaniei și-ale lui Enion. Los aude și plînge. 580 [Însă Rahab
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
fost răscumpărat omul: "Divină Indurare/ Pășește dincolo și Mîntuie pe Om în Trupul lui Iisus. Amin" (cf. Jerusalem, 36 [32], 54-55). Blake afirmă dimensiunea cosmică a mînturii: glasul omului "e auzit prin Universu-ntreg: oriunde crește-un fir de iarbă/ Ori înverzește-o frunză, Omul cel Veșnic e văzut, e auzit, este simțit,/ Cu toate chinurile sale, pînă cînd iar străvechea-i fericire și-o primește" (Vala, VIII, 576-578). Mielul este văzut ucis în fața Porților Ierusalimului (Vala, IX, 206), atunci Omul Veșnic
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
însă erau în zadar: căci, deși izbutiseră, printr-o mulțime de loțiuni și fricțiuni, a atenua nuanța prea pronunțată a epidermii, totuși nu era decât pentru puțin timp. Un moment pielea părea a se albi de tot când seara se înverzea din nou. Sergentul și cusătorița nu se puteau mângâia de necazurile ce le făcea ăst monstru mic, care din zi în zi se făcea mai încăpățînat, rău și malițios. Melancolia ce-i coprinse îi conduse la vițiul prea comun printre
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
udat cu apă de ploaie și s-au sădit în el o salcie în greutate de cinci funți. În curs de cinci ani pământul a fost cu grijă udat cu apă de ploaie sau cu apă curată; salcia creștea și-nverzea și, pentru a feri ca pământul să nu s-amestece cu alt pământ sau cu praf adus de vânt, vasul a fost acoperit c-o placă de metal care avea o mulțime de găuri mici cari să nu dea intrare
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
alegerea ta. Cei doi bărbați străbătură împreună coridorul care ducea spre subteranele bibliotecii. Ieșiră apoi în piața centrală a Abației și se opriră pe banca de lângă cais. Copacului îi făcuseră bine zilele însorite, iar puținele sale frunze păreau să fi înverzit din nou, în ciuda toamnei târzii. Fără vorbă, Abatele începu să mângâie ramurile. Deodată, privirea îi fu atrasă de o boabă mică și verde. O privi atent. Nu, nu încăpea nici o îndoială. Era un mugure de floare. Și-atunci un lucru
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
este binevoitor cu cine voiește...” (GG) ’a lam țară ’anna All"ha ’anzala min al-sam"’i m"’an fa-tuœbi≤ al-’arð muƒðarra ’inna All"ha la”f ƒabr (22, 63): „Nu vezi cum Dumnezeu trimite apă din ceruri și pământul înverzește? Dumnezeu este Binevoitor, Cunoscător.” (GG) All"h la”f bi-‘ib"di-hi yarzaqu mân yaš"‘u... (42, 19): „Dumnezeu este binevoitor cu robii săi. El înzestrează pe cine voiește...” (GG) În aceste contexte, semnificația acestui nume este în mod limpede
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
Apoi, văzând de ce mor mieii, În brazda Universului s-a-nchis. A respirat tăcerea ca pe-o floare Și-a alergat spre răsărit, cu teamă, Căldură unei mâini purta un soare, Care i-a legănat cuvântul: ,,Mamă!". Câmpiile i-au înverzit sub pleoape, Iar nopțile îi aminteau de casă, Un fir de mac i-a spus să vină-aproape Și l-a vrăjit cu floarea lui frumoasă. Era o zână, ... Citește mai mult Născut de-o stea, la marginea Luminii,Privea cu
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381167_a_382496]
-
-n paradis,Apoi, văzând de ce mor mieii,În brazda Universului s-a-nchis.A respirat tăcerea ca pe-o floareși-a alergat spre răsărit, cu teamă,Căldură unei mâini purta un soare,Care i-a legănat cuvântul: ,,Mamă!".Câmpiile i-au înverzit sub pleoape, Iar nopțile îi aminteau de casă,Un fir de mac i-a spus să vină-aproapeși l-a vrăjit cu floarea lui frumoasă.Era o zână, ... III. ÎNTREBĂRI UITATE, de Daniel Luca, publicat în Ediția nr. 2270 din 19
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381167_a_382496]
-
hrănesc numai cu vegetale și nu se îmbolnăvesc niciodată, dat fiind că duc o viață cumpătată. Singurele lor boli sunt moartea și munca (mors et labor, v. 958). Întoarcerea lor pe pământul Iudeii este o sărbătoare de dimensiuni cosmice: iarba înverzește înaintea picioarelor lor; pretutindeni izvorăsc pâraie cu apă limpede; norii se opresc deasupra capetelor lor, ferindu‑i de arșița soarelui; munții se apleacă și se fac câmpii; un înger al lui Dumnezeu îi călăuzește de‑a lungul întregii lor călătorii
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
de a le „dantela”, acordându-le astfel o semnificație fie estetică, fie religioasă. Dezechilibrul, dizarmonia, „ieșirea din cadență” se confruntă cu liniștea și împăcarea: „lumânările/ se așază cuminți/ în duminica trupului”. Se caută o paradoxală primăvară în pragul morții („Inima înverzește pe un taler cu ghimpi”), un echilibru în dezechilibru, un „pact” între păianjeni și fructe, între moartea care se țese și viața care rodește continuu. În Exerciții de balistică (2003), carte postumă, au fost adunate articolele de critică din intervalul
SAPLACAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289476_a_290805]
-
în picturile lui Chagall, îngerii se strecoară epifanic printre case rustice nămețite („și trece îngerul în fiecare seară călare/pe-o rază de aur și nani, nani/ îmi așez pe frunte coroana// adorm cu capul pe butucul călăului/ și butucul înverzește/ zăpezile înalte au stins lămpile din pereți” - p.s.), animalele planează prin aer, elementele primordiale învăluiesc protector ființa („să-ți iei aerul ca zid de apărare/ și-o stea să-ți iei apoi s-o faci femeia ta/ cu ochii unui
PREDA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289003_a_290332]
-
în această cameră au avut loc mizanscene cu caracter blasfemic în perioada Paștelui din anul 1951, Mihai Buracu relatând că cei din celulă trebuiau să sărute un falus din săpun atârnat de gâtul unui „sacerdot”. Existau spini, bâte în loc de ramuri înverzite de salcie și un „Pilat” care l-a osândit pe „Iisus” la răstignirea pe hârdăul cu excremente 1. Juberian afirmă că acestea au fost ultimele bătăi 2, după care majoritatea celor rămași în închisoare au fost adunați la camera 4-spital
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
care frigeau, șerpii se slobozeau din păduri în valurile călduțe pentru a înșfăca cărnurile moi și placide care se soreau în cârduri. Orăcăitul se transforma atunci într-un țipăt înfiorător de omenesc, în vreme ce răcnetul universal al celorlalte continua cu nepăsare. înverzite din nou, buruienile ridicau moțuri noroioase. Prin șesul plin de apă șerpuia calea ferată. Pe movile, alături de ea, se înălțau cantoane. în vipie șinele clipeau, părând că intră de-a dreptul în văzduh. Cu alunecări scânteietoare ca o horbotă nestatornică
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
câmp. După ce a născut, a înfășat copilul în niște zdrențe aduse de Vatica, și, de teamă, l-a aruncat pe câmpul din apropiere, în spatele tufișului de porumbe unde se ascunsese în dragostea ei efemeră. Auzind această poveste, mama s-a înverzit la față și pentru o clipă i-a părut rău că le găzduise și-l lăsase pe fratele meu în grija lor... Era însă o situație disperată și s-a gândit că poate copilul mai trăiește, sau dacă a murit
Pelerinul rătăcit/Volumul I: Povestiri by Nicu Dan Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91839_a_92881]
-
zi de zi. Dispuse În escadronul lor, elevii se Îngrămădesc și trec hohotind prin timp, iar Într-o după-amiază Callie ridică privirea de pe hârtia mânjită cu cerneală și vede că s-a făcut primăvară, că florile Înmuguresc, forsiția Înflorește, ulmii Înverzesc; În pauză fetele și băieții se țin de mână, uneori se sărută pe după copaci și Calliope se simte Înșelată, escrocată. ― Mă mai ții minte? Îi spune ea naturii. Aștept. Sunt Încă aici. Ca și Desdemona. În aprilie 1972, cererea ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Încastrate În plăci albastre. Când te aplecai să te speli pe față, vedeai crăpături mititele În porțelan, ca Într-un vas Ming. Dopurile de la chiuvete atârnau de lanțuri aurii. Sub robinete picuratul lăsase dâre și porțelanul se subțiase și se Înverzise. Deasupra fiecărei chiuvete atârna o oglindă ovală. Eu nu voiam să am de-a face cu nici una dintre ele. („Ura de oglinzi care Începe la vârsta mijlocie“ a Început devreme În cazul meu.) Evitându-mi imaginea, mă Îndreptam direct spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
codană cu părul bălai, răsfirat pe umeri; obrajii îi erau numai zâmbet, iar glasul clinchet de clopoței. Eu vin din țara lui Miază-Zi. Babei Ierni îi dăruiesc ghiocei albi ca neaua, brândușe galbene precum soarele, toporași albaștri ca seninul cerului. Înverzesc câmpurile, înfrunzesc pădurile, înfloresc poienile și pajiștile. Aduc înapoi păsărelele cu cântecele lor, scot mieii să zburde la lumină. Ehei, a glăsuit la rându-i fata de alături numită Vara, zilele mele-s lungi și-nsorite, ca să aibă oamenii vreme
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]