533 matches
-
teologică. Interpretarea Scripturilor trebuia făcută în limitele trasate de premisa (hypothesis) teologică a tradiției apostolice. Martirii Bisericii au consacrat divorțul teologiei de înțelepciunea lumii, sceptică și dubitativă. Prin mărturia lor, sfinții nu aparțin Bisericii, ci o constituie. Cuvântul răstignit și înviat sălășluiește în trupul viu al memoriei celor morți pe Cruce. Destinul martiric al profeților lui Israel anticipează vocația profetică a martirilor creștini. Aceștia n-au murit pentru un adevăr personal, ci pentru insuportabila veste bună a Domnului. Într-un anumit
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
inventat prin aplicarea unor „strategii metodologice”. O simplă ereditate culturală (religia acceptată ca bun venit „din moși strămoși”) nu face nimănui drept cadou discernământul vizionar sau inspirația duhovnicească. Or, fără aceste atribute teologice, mărturia apostolică despre Hristos Cel răstignit și înviat n-ar fi fost cu putință. Gramatica și lexicul Ortodoxieitc "Gramatica și lexicul Ortodoxiei" Ar trebui să acceptăm mai des să ne punem în pielea apostolilor sau a primilor Părinți ai Bisericii. Ar fi fost oare adepții credinței în literă
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
aduce tuturor iertarea. „Învierea, nu moartea este temeiul eticii. ș...ț A te da pe tine însuți, dacă e necesar, unei morți sacrificiale înseamnă să primești deja un trup dincolo de mormânt. A dărui, a fi bun, înseamnă a fi deja înviat”1. Altera civitastc "Altera civitas" Înțelegerea virtuții creștine din perspectiva Învierii face trecerea perfectă de la sociologie către ecleziologie, de la gândirea seculară la teologie 2. Aceasta indică Biserica ca loc de întrupare a virtuții iubirii, ca societate sau comunitate renăscută în
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
Lui. Căci învierii trebuie să-i premeargă moartea. Dacă deci moartea trupului ar fi avut loc undeva pe ascuns, nearătată fiind moartea și întâmplată fără martori, nearătată și fără martori ar fi fost și învierea Lui. Sau pentru ce, odată înviat, ar fi vestit învierea Sa, iar moartea ar fi căutat să o sufere pe ascuns? Sau pentru ce ar fi alungat pe draci în văzul tuturor și pe orbul din naștere l-ar fi făcut să vadă de față cu
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
nu a făcut aceasta, rânduind cu înțelepciune și acest lucru de mai înainte 61. Căci ar fi putut zice cineva că El nici nu a murit, sau că moartea nu L-a cuprins deplin, dacă s-ar fi arătat îndată înviat. Sau dacă moartea și învierea s-ar fi petrecut în același moment, ar fi rămas nevăzută însușirea nestricăciunii 62. De aceea trebuia să se arate trupul mort. Deci a înviat trupul Său numai a treia zi, ca să se arate moartea
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
împărați, pe dregători și popoare, care aveau și săbii și grătare și cuptoare aprinse și-i amenințau cu mii și mii de primejdii de moarte în fiecare zi, dacă nu s-ar fi putut bucura de puterea și ajutorul Celui înviat? Minuni asemănătoare făcuse Domnul; înviase atâția morți; dar nici una din aceste minuni nu i-a făcut pe iudei să se rușineze, ci au răstignit pe Săvârșitorul lor. Aveau, oare, să creadă popoarele în învierea lui Hristos numai pe spusele ucenicilor
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
lipsit de vedere? Căci cum, va zice acela, am lepădat stricăciunea, dacă urmările ei se păstrează și stăpânesc mai departe mădularele noastre? Cred că problema aceasta nu trebuie lăsată necercetată. La îndoielile acestea răspundem, pe cât se poate, că în starea înviată nu va mai rămâne în noi nici o rămășiță de stricăciune 101, ci, precum a spus înțeleptul Pavel despre trupul acesta: Se seamănă întru necinste, înviază întru slavă, se seamănă întru slăbiciune, înviază întru putere (I Cor. 15, 43). Dar ce
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
neîndoielnic că poate face aceasta, ca trupul nostru să devină la fel cu al Lui”. (Sf. Ioan Gură de Aur, Omilii la Epistola către Filipeni, omilia a XIV-a, p. 243-244) „Deci așa va fi și cu trupurile noastre cele înviate, fiindcă noi avem aceeași fire omenească cu Hristos. Aceasta o arată Pavel și mai lămurit în cuvintele: El va schimba trupul smereniei noastre, ca să se facă în chipul trupului slavei Lui (Filip., III, 21). Iar dacă trupul nostru va fi
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
a religiilor ar trebui să fie eshatologia, care se ocupă cu "studiul lucrurilor de pe urmă", sau cum va arăta viața de dincolo. Problema centrală a oricărei teorii privind învierea morților pare să fie stabilirea identității dintre persoana originală și cea înviată, crede autorul, și ne furnizează pilda lui Toma d'Aquino privind învierea canibalilor și a celor mîncați de ei. Oamenii de știință au învățat că multe teorii vechi și uitate trebuie la un moment dat reamintite și reconsiderate. Așa s-
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
de ceea ce se crede în daoism și hinduism. Expresia Sfîntului Pavel, de "trup spiritual", descrie bine modul cum vede fizica învierea trupului, adică simultan materială și imaterială, foarte asemănătoare cu învierea lui Iisus, descri-să în Evanghelia după Luca. "Viața morților înviați va fi de o calitate net superioară decît cea trăită realmente de oricine în prezent sau în trecut; iubirea lui Dumnezeu față de noi ne asigură de acest lucru. Cu toate acestea, natura exactă a acestei vieți depinde de faptul dacă
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
oricine în prezent sau în trecut; iubirea lui Dumnezeu față de noi ne asigură de acest lucru. Cu toate acestea, natura exactă a acestei vieți depinde de faptul dacă "Punctul Omega" alege să suspende finitudinea noastră înnăscută. Dacă da , atunci viața înviată poate fi o viață a devenirii individuale continue, o explorare într-o realitate inepuizabilă, care este Punctul Omega" (op. cit., p. 19). "Raiul" și "Purgatoriul" vor exista în viitorul îndepărtat, în timp ce "infernul" poate exista sau nu, depinzînd de faptul dacă finitudinea
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
nu-i indică prezența efectivă în textul lui Shakespeare, dar cardinalul privește țintă, ca un nebun, ceva ce nu vede decât el, o stranie arătare despre care nu știm cu precizie dacă este apariția unei fantome sau a unui mort înviat, ieșind din mormânt și umblând. Arătarea nu mai are ochi, părul îi este zbârlit „ca firele unei momeli cleioase, cu care ar vrea să-mi prindă sufletul din zbor”, spune cardinalul. Să fie oare Gloucester „revenit la viață” sau fantoma
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
creștinătate; cunună; curiozitate; divină; Domnul; dor; dorințe; dragostea; dulce; dumnezeiesc; dumnezeire; Egipt; el; emoții; enigmă; eveniment; excelentă; nu există; extraordinar; extraordinară; fantezie; fantomă; faptă; Far Alexandria; feerie; forță; frumusețe; grandoare; graniță; haos; Hristos; iluzie; Iisus Hristos; izvor; încredere; îndeplinire; întîmplător; înviat; lapsus; loto; lucru bun; magic; mamă cerească; marea veste; măreață; măreț; măreție; melodie; mică; minunat; minunată; miraculoasă; misiune; misterios; mit; mîncare; moarte; muzeu; muzică; nou-născut; neadevărat; necrezut; de necrezut; neexistent; nefiresc; nemăcinat; nenorocire; niciodată; nimic; normal; nota 5; note mari
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
colindători; după ce este însoțit pe ultimul drum, "mortul" este aruncat în apă, de pe un pod, în "produc" (copca făcută în gheață), "cetluit" cu un butuc, pentru ca, astfel, să ajungă dincolo de Apa Sâmbetei, considerat tărâmul morților, dar și ținutul Binelui; o dată înviat, "Crăciunul" lua o prăjină lungă, în vârful căreia a fost pusă o legătură cu cenușă, sub forma unui prapur, și da în toate părțile, cenușă amintind de o incinerare simbolică, străveche, a unei păpuși de paie care simbolizează Crăciunul, obicei
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
Inima reginei" cuprinde poeme ce reiau ciclul închinat lui Ieronim, portret transfigurat de lumină; așa cum a cerut reînvierea lui Ieronim, va oficia și reînsuflețirea reginei: "Astfel una câte una porți din mine s-au pierdut/ și începe să le adune înviatul trup de moartă." Nu numai sufletul se întrupează într-o altă ființă, ci și trupul, vechiul trup se adună, se așază "înapoi precum a fost". Un întreg ritual de cântece e închinat moartei mirese sau reginei: "Căci eu ca și
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
adică Dumnezeu, și a luat ceea ce nu era, adică natură umană. Acesta unire a celor două ipostasuri sau chipuri ale divinității și umanității sale se numește unire ipostatică. Ea va dăinui până la sfârșitul veacurilor în Hristos cel născut, mort și înviat. Cu aceeași calitate de Dumnezeu și om, pe care au cunoscut-o apostolii, Mântuitorul a înviat din mormânt, s-a înălțat la ceruri și la sfârșitul lumii va veni din nou cu același trup ca să judece viii și morții. Bibliografie
[Corola-publishinghouse/Science/1510_a_2808]
-
lucrările, Hrușciov reunește delegații pentru o ședință excepțională. Prim-secretarul a impus într-adevăr lecturarea primelor rezultate ale unei comisii ce analiza acțiunile lui Stalin, conduse de către istoricul Pospelov. Preambulul acestui raport luminează în același timp revoluția ce se vrea înviată, dar și limitele ce trebuie să se impună: Tovarăși, în raportul comitetului central al partidului la cel de al XX-lea Congres (...) multe lucruri s-au spus despre cultul personalității și despre consecințele sale nefaste. După moartea lui Stalin, comitetul
Europa comuniştilor by José Gotovitch, Pascal Delwit, Jean-Michel De Waele () [Corola-publishinghouse/Science/1433_a_2675]
-
aibă o putere magică de răscumpărare și de iertare. În cadrul ceremoniilor magice, omul primitiv oferă sîngele strămoșului divinizat tatălui, pentru a intra în relații de schimb cu el, ca să-i cumpere bunăvoința, pentru ca acesta, bînd sîngele, să învie și, odată înviat, să-l apere. Fără împlinirea sacrificiului, divinitatea-tată ar risca să devină spirit osil, strigoiul-vampir care s-ar răzbuna pertru sacrilegiul comis față de el, cerînd o jertfă, și i-ar persecuta și pedepsi pe vinovați. Atunci cînd, evoluînd, moravurile s-au
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
miracole mai mici sau mai mari: sora naște un "heruvim nerăbdător ale cărui aripi s-au uscat imediat/ făcându-se brațe cu pene ciunte pe care le mișca-n sus și-n jos", din cer cad "ca niște fulgi/ părinți înviați, buchete de flori, case de turtă dulce/ și o pace ca de basm încuiat undeva/ și lăsat să se rescrie când este uitat", păsările moarte renasc primăvara etc. La o primă vedere, astfel, cartea apare ca un un șir de
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
n.) ți-am dat voie / Să te sui de la cerul întâiu / Până la al doilea / Și de la al doilea / Până la al nouălea cer / Și tu te-ai dat jos." 17 E tonul oricărei mame nemulțumite de neascultarea odraslei, iar Hristos cel înviat îi răspunde docil, ca un copil mustrat: "A, maică, măicuța mea, / Mi-a fost drag / S'aud vântul bătând, / Iarba fâșâind, / Boii mugind, / Plugurile scârțâind, / Voinicii șuierând."18 În alt loc, Fecioara Maria îi spune: "mare putere ți-am dat
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
poetic, un genial artist al cuvîntului și un mare critic (I. L. Caragiale și G. Ibrăileanu) au susținut publicarea sonetelor în care Panait Cerna, el însuși poet, intuia valori străbătătoare ale timpului: "Băiatul dumitale e un talent remarcabil [...]. Trecutul nostru tot înviat în cîteva rînduri! O parte din puternicul d-tale talent a trecut în odrasla d-tale, luînd o formă proprie și făgăduind flori, care nu se scutură niciodată." Chiar dacă Mateiu e considerat un artist fără antecesori și fără urmași, martor
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
un rol istoric și bine definit. Femeia este chemată să-și dezvolte întreaga personalitate umană în această lume plină de păcate. Fie ca Bunul Dumnezeu să răsplătească femeilor credincioase, pentru binele făcut și pe care îl fac. Fie ca Mântuitorul înviat să le întâmpine 1 la fapta cea bună pe cărările vieții cum le-a salutat în zorii zilei luminate, când s-a arătat credincioaselor femei cărora le-a zis: „Bucurați-vă!” ca și astăzi să fie ceea ce trebuie să fie
Femeia în viziunea creştină by pr. Ioan Cârciuleanu () [Corola-publishinghouse/Science/1163_a_1936]
-
o retrăire a marilor valori, temelie creatoare, „fântână” a „nenașterii”. Pentru vizionarul poet, nașterea este percepută ca o moarte: „se-arată semnele morții pe trupul meu / Ca niște pete pe-o baltă de minereu...”, dar și ca o renaștere, devenind: „înviatul Dumnezeului Meu...”, prin binecuvântare ( Am trăi o vreme numai cu pâine, apă și amintirea luzi Dumnezeu). înveșmântarea trupului nou-născut e al mirelui, mângâiere diafană, „costumul de rugăciune” al purității (Costumul de mire). Firește că acel strigăt galateic, „naște-mă”, nu
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
misterul crucii, ca să credeți în El, care pentru mântuirea lumii a purtat pe lemnul crucii aceste răni pe care voi acum le vedeți, și ca să știți că eu sunt slujitorul aceluia pe care vi l-am predicat răstignit, mort și înviat. Însă, pentru ca orice îndoială să fie îndepărtată și să puteți persevera în credință cu statornicie până la sfârșit, aceste răni, pe care acum le vedeți în trupul meu deschise și sângerânde, se vor însănătoși și se vor închide imediat ce voi muri
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
lor vor deveni vampiri!-strigă Daniel. -Da. Soțiile lor vor deveni vampiri!-adăugă Mihail. Verificând în sat, cadavrele soțiilor dispăruseră. -Să mergem la castel. Mama este în pericol. -Mergeți voi. Eu merg la grotă. Liliecii vampiri morți sunt vii. Nevestele înviate, în drum spre castel, n-au făcut victime. Mihail și Gabriel n-au făcut economie de muniție. Le-au împușcat cu precizie în cap și inimă. Cadavrele au fost duse în cimitir. Stupoare când au ajuns, au constatat că trupurile
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]