707 matches
-
hoț!... Atunci, cuvintele Vasilicăi: ”Chiar față de străini să mă faci de rușine”, rămăseseră între ei, preț de o clipă, ca o punte ce-i scutură întreaga ființă. De atunci sentimentul de vinovăție îl urmărește necontenit, pas cu pas... ”- Nu te învinovăți pentru ce i s-a întâmplat, auzi o voce lăuntrică, abia șoptit. Știu că ai ținut la ea și ai iubit-o mult. Ea a ales. Cu toții facem o alegere, la un moment dat în viață. El a deschis gura
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
Fată... Era după Sfântu’ Ilie, noaptea, într-o sâmbătă spre duminică. Iorgu în pat, cu ochii în tavan plângea... plângea mumurând... -Sunt vinovat, sunt vinovat de toate relele ce i s-au întâmplat, nu-mi voi afla liniștea niciodată. Se învinovățea el. întotdeauna am vrut să fac bine și am făcut rău. Ce pot să fac?.. Trebuie să-mi ispășesc păcatele... Dar, cum?!.. ...Primește, Fata, lacrima amarelor mele căințe și iartă-mă!.. încerca el să se apropie de Taina pocăinței... Dar
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
Mama lui îl frecționă pe mâini, pe frunte, îi dădu pe la nas cu puțin oțet. Își mai reveni un pic. - Rămâi la noi în noaptea asta, dacă ți-o mai fi rău, să fim lângă tine. În gândul ei o învinovățea tot pe Frusina de toate acestea. A doua zi, de dimineață, se înființă singură la Gheorghe acasă, să discute cu nora ei. O găsi în curte, cu treburi. Când o văzu cum arată la față, zise cu o voce scăzută
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
cu IAS-ul de care trebuia să răspundă. Și, ca un făcut, nicio fată pe care o invita în sat, la horă sau la bal nu dădea curs invitației, toate îl refuzau de când aflaseră că l-a părăsit Frusina. Îl învinovățeau pentru că de ea se știa că este o fată la locul ei iar de el se dusese vestea că este un bețiv, afemeiat și bătăuș. Într-o zi se auzi că a fost luat cu salvarea și dus la spital
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
unele registre din Bologna către sfârșitul secolului al XIV-lea arată că biserică lua jocurile de noroc mult mai puțin în serios decât blasfemia care în mod normal le acompania 64. Jucătorii îl invocau pe Dumnezeu și, cănd pierdeau, o învinovățeau pe Fecioara, care așadar își asumă rolul de Fortuna și Doamna Norocului. Bartolomeo din Trento, în Cartea Miracolelor Fecioarei Maria, care datează din a doua jumătate a secolului al XIII-lea, includea o poveste despre un bărbat din Trento care
Sacrilegiu și răscumpărare în Florența renascentistă by William J. Connell, Giles Constable [Corola-publishinghouse/Science/1047_a_2555]
-
fugit prea repede de Jean- Claude, aș fi fost o lașă care evadează fărĂ să bage de seamă oportunita- tea de a Învăța. Dacă aș fi plecat prea târziu, ar fi fost ceva În neconcordanță cu cine eram. Jean-Claude mă Învinovățea că aveam o gândire prea conservatoare. Ceea ce nu Înțelegea el e că eram În mod profund o aventurieră. iar aventura mea nu se sfârșea În patul lui și al lui Jacqueline, și nici măcar În drumurile noastre În necunoscut, În mașina
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
fi fugit prea repede de Jean- Claude, aș fi fost o lașă care evadează fără să bage de seamă oportunitatea de a învăța. Dacă aș fi plecat prea târziu, ar fi fost ceva în neconcordanță cu cine eram. Jean-Claude mă învinovățea că aveam o gândire prea conservatoare. Ceea ce nu înțelegea el e că eram în mod profund o aventurieră. Iar aventura mea nu se sfârșea în patul lui și al lui Jacqueline, și nici măcar în drumurile noastre în necunoscut, în mașina
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
general. Pe moș Costică Adochiței, acum, moș Costică Ruptu-n c..., urmau să-l facă erou al muncii socialiste. Nu l-au mai făcut. Dimpotrivă. L-au exclus și din PCR. Hotărârea a fost impusă de cenzură. Care cenzură l-a Învinovățit, pe moș Costică, de ceva deosebit de grav. Gravitatea consta În faptul că pusese, vacii, numele de Ileana,și-o purtase, atâta, și-i și făcuse așa multă reclamă, ca s-o umilească, chipurile, pe Elena lui Nicolae Ceaușescu! Tot datorită
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
ei? Nu se poate! S-a întâmplat ceva. Unde sunt?” se întreba el contrariat și speriat. Apoi înțelese că se vorbea chiar despre el. Foarte atent, a ascultat fără să clintească un deget. Până a auzit că un om este învinovățit că l-a lovit cu mașina. Se spunea că este în comă, că poate muri... „Nu se poate!” , încercă el să riposteze cu voce tare. „Sunt viu, oameni buni, lăsați omul în pace!”, dar nu-l auzi nimeni. „Targă? De ce
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
Maidă-o în plata domnului de carte, că n-am să te fac filozof. Cine citește prea mult, se scrântește. Aceste cuvinte fură spuse cu o umoare acră, ce părea intenționată și care jigni pe Felix, fiindcă Aglae avea aerul să învinovățească pe Felix de surmenarea lui Titi, deși ea însăși îl chemase. Din acea zi, Felix încetă iarăși de a se mai duce pe la Titi, până ce într-o zi Aglae îl îmbie din nou: - Domnule Felix, mai ocupă-te puțin de
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
sinceritatea Georgetei. Timiditatea de până acum i se vindecă aproape toată, dintr-o dată, și simți că cu altă femeie ar ști să se poarte de-aci încolo cu alt tact. Lucru curios! Otilia îi apăru din nou scuzabilă și se învinovăți de a fi avut bănuieli nedrepte asupră-i. Pascalopol era un om de un mare bun-simț și nu se putea ca el să fi fost așa de lipsit de respect față de moș Costache, încît să-i răpească fata ca pe
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
pentru tine, să-ți fac un altar demn de frumusețea ta. Ai să vezi tu cine e Stănică! - Suflă-n lampă, ordonă Olimpia. Stănică oftă și se execută. Gândul lui mergea departe de vorbe. Se gândea la Otilia și se învinovățea că nu știuse cum s-o ia, medita la Georgeta. S-o ia de nevastă pe aceasta din urmă nu era o afacere, deocamdată. I-ar fi stricat relațiile. Mult mai bine ar fi fost s-o mărite cu generalul
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
insinuație despre onestitatea Georgetei, răspundea înțepată: - Mai bine așa, fată care a iubit și a schimbat și s-a potolitacum și ține la casă, decât stricate de astea cu mască de G. Călinescu mironosițe. Mie-mi place. Eu n-o învinovățesc pe ea, ci pe bărbații care se țin de capul fetelor frumoase. - Mamă, aprobă Aurica extaziată, frumoasă e! De ce num-am născut și eu așa? Era decisă să ia lecții de frivolitate de la Georgeta. Astfel, în vreme ce Georgeta era îmbiată de viața
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
departe, fiindcă nu și-o putea închipui pe fată făcând acum pe austera. Căsătoria îi apăru din toate punctele de vedere absurdă, și necazul lui viril își găsi numaidecât un aliat în obligația de a deschide ochii Georgetei. După ce o învinovăți pe fată de discreție culpabilă (aceasta se apără spunând că nu era nimic sigur, numai vorbe de-ale lui Stănică), o întrebă: - Știi bine care e situația lui Titi, ce fel de om e? - Nu! Îmi închipui că nu e
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
cu mâna arătă pe Stănică. Acesta stătuse tot timpul cu ochii rătăciți pe pereți și făcea acum lui Felix niște semne mute de disculpare. - Am spus... adică am auzit... n-am zis chiar că domnulFelix. În sfârșit, ce să mai învinovățim pe unul și pe altul... trebuia să mă ascultați pe mine și să nu vă încurcați cu o individă ca Georgeta. Aia e o... știe toată lumea. Un bubuit neașteptat se auzi dinspre fereastră. Titi bătuse cu pumnul în masă și
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
de structură mahalagească, recalcitrantă la răceala protocolară, încît e foarte cu putință ca numai acesta să fi fost tot misterul reținerii lui Titi. Însă Aglae, puțin complicată sufletește, dar cu purtări de familie veche, fu implacabilă. Pe Titi nu-l învinovăți deloc că acceptase invitația, ci blestemă pe Ana și toată stirpea ei c-au îndrăznit să amețească un băiat slab, scăpat de sub ochii "mamei lui". Îl sui pe Titi care, în fond, satisfăcut fiziologicește, se simțea bine, în pat, îi
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
moment de neatenție din partea celorlalți, se sculă de la masă și se pierdu prin curte. La un moment dat, ieși din ogradă cu mâinile în buzunar și capul gol, și se plimbă pe strada pustie, stăpânită de umbra clopotniței mănăstirii. Se învinovăți de răutate, de lipsă de respect față de Pascalopol, de gelozie neîndreptățită. În planul de dezvoltare a personalității lui, pe care-l alcătuise în minte, sta acest principiu: de a nu jigni pe nimeni și de a reacționa împotriva inimiciției prin
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
veneam s-o iau, de altfel cu destulă greutate, fiindcă direcțiunea ținea, pentru renumele ei, să controleze mișcarea pensionarelor. (Era o pensiune numai de domnișoare.) Că s-a dus cu mine, nu dumneata, care cunoști lucrurile, ești îndreptățit s-o învinovățești. Se sufoca aici. De ce-ți spun asta? Eu, pe Otilia, vorbesc sincer, o iubesc, și poate nu m-aș da înapoi de la imprudența de a o lua de nevastă. Însă fac și eu ce pot la vârsta mea, ca
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
și pe mamă-sa, femeie cu aceeași mentalitate, ca descendentă a unei familii foarte bogate. Mama Otiliei încredințase, foarte neștiutoare, toți banii ei lui Costache, care apoi o pusese la un regim de avar. Murise și de tristețe, fără să învinovățească pe bărbat, pentru că nu-și dădea seama ce fel de situație era aceea în care se afla. Pascalopol, cunoscător profund al acestei stări de spirit, fiindcă el însuși trăise în astfel de condiții și avea G. Călinescu milă mai mult
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
ale antisemitismului clasic, pe care Îl introduceau În ambalajul doctrinei comuniste. Pe lângă acest antisemitism ideatic, putem Întâlni și un antisemitism În forme brutale, atacuri fizice, profanări ale unor monumente de cult, ca și răspândirea unor zvonuri de tip pogromist ce Învinovățeau evreii ca autori ai unor fapte Împotriva populației românești. Astfel, În vara lui 1946, la xe "Iași"Iași și În Împrejurimi Își fac loc zvonuri despre „evrei ce răpesc copii minori creștini”1. Momentul răspândirii acestor zvonuri nu era Întâmplător
Evreii din România în perioada comunistă. 1944-1965 by Liviu Rotman () [Corola-publishinghouse/Science/1969_a_3294]
-
doliului cu toate că sinuciderile în masă sînt mai curînd apanajul admiratorilor unor idoli de cinema. Dar și furia unei mulțimi care își preschimbă durerea în violență și își îndreaptă această violență împotriva apropiaților stăpînului de pînă mai ieri. Ea îi va învinovăți pe toți acești mici conducători care niciodată nu vor fi în stare să îl înlocuiască pe cel mare, atît de crimele, cît și de moartea lui. Iar o astfel de "vacanță a puterii" nu poate fi acoperită decît după o
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
șefului care se clatină este pus la zid dublul său activ și răuvoitor. Neputinței tuturor îi este contrapusă atotputernicia unui responsabil: evreu, negru, sărac, bogat, bolșevic și așa mai departe. Picturile din Evul Mediu ne arată scene apocaliptice. Persecutarea evreilor învinovățiți de otrăvirea fîntînilor. Sînt supuși caznelor, casele lor sînt incendiate în timp ce mulțimea scoate strigăte de bucurie, iar torționarii împing în jăratec, folosindu-și armele, pe acei fugari care credeau că vor scăpa. Or, al doilea război mondial ne-a arătat
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
de o boală cronică, cum ar fi diabetul sau bolile cardio-vasculare, sunteți prinși fără îndoială în capcana tratamentelor medicamentoase. În fiecare zi sunteți nevoit să vă luați numeroasele medicamente, și asta până la sfârșitul vieții. Nu ajută la nimic să vă învinovățiți spunându-vă că dacă v-ați fi îngrijit sănătatea mai devreme nu ați fi ajuns astfel. E clar că știți asta deja și că o regretați destul pentru a nu mai pune sare pe rană. Dar experiența dumneavoastră le-ar
Sănătate și energie Sfaturi practice pentru eliminarea toxinelor din organism by Alicia Hart () [Corola-publishinghouse/Science/2220_a_3545]
-
mare măsură, de sub controlul celor care le-au produs. Păstrând proporțiile privitoare la impactul asupra societății, analogia cu fizicienii și geneticienii (bomba atomică și ingineria genetică) nu e deplasată... Ca și în cazul acestora, realizatorul de sondaje nu poate fi învinovățit pentru felul în care se utilizează rezultatele muncii lui, dar, tot ca și ceilalți oameni de știință, el nu poate fi insensibil la consecințele - intenționate sau nu - ale utilizării produselor sale. Cu atât mai mult cu cât, în calitate de sociolog, are
Ancheta sociologică și sondajul de opinie. Teorie și practică by Traian Rotariu, Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/1855_a_3180]
-
și nu-l voi denunța pe acel om numai fiindcă s-a întors la credința părinților lui, la păcat, cum spuneți domniile voastre. Dacă am să pot, am să-i arăt calea luminii pri mijlocirea comandamentelor noastre, dar nu-l voi învinovăți. Glasul duhovnicului depăși orice măsură, lemnul confesionalului păru să se facă fărâme: Trebuie, trebuie, e o poruncă ce vine de sus. Eu nu accept porunci nedrepte; Dumnezeu e binele, milostenia, adevărul, iar nu minciuna vicleană, înșelătoria, răutatea. Glasul gros al
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]