959 matches
-
s-o recruteze nu era încartiruită la Muntele Komaki, nici la Sunomata, ci în mintea lui. Coborând din turnul de veghe, în apartamentele sale, Hideyoshi îl chemă pe Hikoemon. Hikoemon apăru imediat, întrebând: — Cu ce vă pot ajuta? Fără a învrednici nici c-un gând fosta lor relație, îl respecta pe acel tânăr ca pe stăpânul lui. Vino mai aproape, te rog. — Cu permisiunea dumneavoastră. — Voi, ceilalți, retrageți-vă până vă chem eu, le spuse Hideyoshi samurailor din jurul lui; apoi, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
la mine. — A scăpat? Am urlat la el din toți bojocii, dar toți servitorii Domniei Sale își luau masa de prânz. N-am găsit pe nimeni prin preajmă și, din nefericire, era prea iute de picior pentru mine. Shingen nu-l învrednicise nici cu-o privire pe călugăr, ascultând în tăcere, dar când ochii săi îi întâlniră pe ai lui Kaisen, vorbi încet: — Amakasu Sanpei face parte dintre însoțitorii mei de azi. Să-l punem să-l urmărească pe individ. Chemați-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
mai abătut. Intrigile lui contra dumneavoastră au devenit fățișe, stăpâne. — Ei, îmi pot imagina. La urma urmei, Shingen nu a ajuns nici măcar până la Mikatagahara, după care shogunul a auzit că se retrăsese. — Shogunul Yoshiaki e un politician abil. Se frăsuiește, învrednicind oamenii cu favoruri și făcându-i în mod indirect să se teamă de dumneavoastră. A folosit cu succes în scopuri de propagandă pârjolirea Muntelui Hiei și pare să incite și alte grupări religioase la rebeliune. Un sistem de împrejurări deloc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
să insist. În timp ce vorbea, intră fără a privi nici la stânga, nici la dreapta. Cum putea acel om să intre atât de calm în mijlocul inamicilor? În timp ce urca pe aleea prelungă, în pat, dintre prima poartă și poarta centrală, Hideyoshi nu-l învrednici cu nici o atenție pe omul care îl conducea. Când se apropie de intrarea citadelei, Mikawa îi ieși în întâmpinare. — Nu ne-am văzut de mult, spuse Hideyoshi, ca și cum n-ar fi fost decât un salut firesc. Se cunoscuseră cândva, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
un fermier care urcă în lume și ar trebui să te deprinzi cu faptul că invidiile și cusurgismele celorlalți provin din propria lor înfumurare. Nu-ți uita trecuutl din Nakamura și fii atent întotdeauna la favorurile cu care te-a învrednicit stăpânul său. Nobunaga dădu din cap, iar Hideyoshi continuă: — Credeți că aș putea gândi orice strategie a unei campanii care să nu vă aducă de câștigat, stăpâne, când am o asemenea mamă? Consider lecțiile ei ca pe niște talismane. Chiar dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
care-și petrecea convalescența într-o vilă din incinta templului. Călugării erau intimidați de sosirea neașteptată a unui oaspete atât de sus-pus, dar Hideyoshi îl luă pe unul dintre ei deoparte și ceru să omită la tratamentul cu care-l învredniceau îndeobște pe un musafir de rangul lui. — Servitorii mei au adus cu toții provizii, așa că nu vă îngrijiți de nimic altceva decât apă fierbinte pentru ceai. Și, de vreme ce m-am oprit numai pentru a-l vizita pe Takenaka Hanbei, nu e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
lui Nagoya nu erau în stare. Din când în când, pe parcursul conversației, Nobutada și Nagato se simțeau stânjeniți, întrebându-se dacă se cuvenea într-adevăr ca acei negustori să vorbească atât de franc. În același timp, se întrebau de ce îi învrednicea Nobunaga cu favorurile lui pe oamenii aceia de rând. Era foarte improbabil ca Nobunaga să-i tolereze drept prieteni numai fiindcă erau maeștri ai ceaiului. Pe Nobutada, conversația îl plictisea. Nu i se trezi interesul decât când discuțiile dintre tatăl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
fi fost subordonați. Și ei ajunseseră treptat să simtă că se aflau cumva sub comanda lui Hideyoshi. Cu siguranță, nu era un sentiment plăcut pentru nici unul dintre ei, dar nimeni nu protestase. Chiar și la intrarea în castel, Hideyoshi nu învrednici decât cu o privire scurtă ruinele arse ale clădirii și nici nu se gândi să se oprească. Ordonând ca în grădină să se amenajeze o îngrăditură perdeluită, își instală taburetul de campanie lângă al lui Nobutaka, îi convocă la iuțeală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
Acum, Onaka vărsă pentru prima oară lacrimi, după care își lăudă fiul: — Ai făcut bine că ai distrus clanul Akechi în doar câteva zile. Sufletul Seniorului Nobunaga este cu siguranță mulțumit și nu are de ce să regrete pentru că te-a învrednicit cu afecțiunea lui. Ca s-o spun pe-a dreaptă, eram hotărâtă să nu te las să petreci nici măcar o noapte aici, dacă veneai înainte de a fi văzut capul lui Mitsuhide. — Nu, și nici eu nu te-aș fi putut vedea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
o binecuvântare. Ostaticii fură trimiși de îndată la Azuchi. Imediat după aceea, Samboshi, care fusese ținut la Gifu, îi fu predat lui Hideyoshi și transferat și el la Azuchi. În continuare, Nobuo fu însărcinat cu îngrijirea tânărului senior. După ce-l învrednici cu această încredere, Hideyoshi își făcu întoarcerea triumfală la Castelul Takaradera. Ajunul Anului Nou fu sărbătorit la două zile după înapoierea lui. Apoi, sosi prima zi din al unsprezecelea an al lui Tensho. Începând de dimineață, razele soarelui scânteiară pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
insuportabil să-și vadă oamenii șovăind încă din zorii zilei. Lașii care se grăbiseră să arunce armele și să dezerteze nu fuseseră puțini la număr; Katsuie îi privise cu căldură pe mulți dintre acei oameni și ani de zile îi învrednicise cu favorurile lui. Când îui veniră în minte aceste gânduri, Katsuie nu-și putu stăpâni lacrimile. Dar, indiferent ce gândea, Katsuie lovi cu călcâiele scărilor în coastele calului, alungându-și expresia îndurerată de pe chip cu un muget tunător: — Ce tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
judeci, e clar că Seniorul Samboshi e mult prea tânăr, iar succesorul trebuie să fie Seniorul Nobuo. Dacă Hideyoshi nu i se supune Seniorului Nuobo, ar putea fi acuzat de neloialitate și de uitarea numeroaselor favoruri cu care l-a învrednicit clanul Oda. — Cam neplăcută, toată situația, nu? Intențiile lui Nobuo sunt străvezii, și totuși nu pare capabil să înțeleaă că ceea ce se va întâmpla e tocmai opusul a ceea ce ar dori el. — Dar crezi că e într-adevăr cu putință
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
mai bine trimit astă noapte la el un mesager. La primirea urgentei scrisori, Shonyu porni în galop spre tabăra lui Hideyoshi. Era schimbul al patrulea și încă nu se lumina de ziuă. — M-am hotărât, Shonyu. — Perfect! Ai să mă învrednicești cu comanda unui atac surpriză în Okazaki? Cei doi terminară toate preliminariile înaintea zorilor. Shonyu luă micul dejun împreună cu Hideyoshi, apoi se înapoie la Inuyama. A doua zi, câmpul de luptă păru, la suprafață, somnolent, dar pe dedesubt se simțeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
mi s-a uscat de-a binelea gâtlejul. Luând gamela, își turnă pe gât ultimul strop de apă. — Nu e bine să bem prea mult când ne deplasăm, îl sfătui un vasal. Aveți puțină răbdare, stăpâne. Dar Hidetsugu nu-l învrednici nici măcar cu o privire. Oamenii pe care-i trimisese Hideyoshi să-l păzească erau pentru acel tânăr ca niște cuie în cap. La numai șaisprezece ani, era general comandant și, firesc lucru, avea chef de luptă. — Cine fuge în direcția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
sunt atât de supusă, încât ai să te lași dus de val și-ai să te irosești. Mi-a spus că ar trebui să-ți mai și vorbesc, din când în când. — ăsta-i motivul pentru moxa? râse Hideyoshi. — Nu învrednicești nici c-un gând grijile ei. Lipsa ta destrăbălată de temperare ți-a risipit spiritul filial. Când am fost eu netemperat? — N-ai făcut un mare tărăboi pentru ceva întâmplat în camera Doamnei Sanjo, până-n zori, acum două nopți? Slujitorii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
numerariul din țară va fugi pe mărfurile industriale ce ne trebuiesc, încît vom rămânea numai cu gologani de aramă {EminescuOpX 114} și franci de hârtie; căci modelul după care se formează banca e cel din Austria, unde-ntr-adevăr nu te mai învrednicești să vezi circulând galbeni de aur și fiorini de argint și unde există mii de oameni bătrâni cari nu țin minte să fi văzut vrodată ban de metal. Invidiînd starea înfloritoare a finanțelor austro-ungare, d. C. A. Rosetti et Comp. ne
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
adevărate, de-oarece partea interesată nu caută să le răstoarne. Cum rămâne dar cu jupân Avram sin Moișe -Leiba Roșu Dreicop Burăh, cum am zice cu d. Paeudo-Misail? Care va să zică în Camera românească, înainte chiar de Tractatul de la Berlin, ne-a învrednicit Iehova să vedem și un român cu cusur pe banca de deputat; căci, după cum vedem în documentul de mai sus, feciorul lui Moișe Leiba Roșu sin Dreicop Burăh a asigurat pe tatăl său, când l-a găsit în proastă stare
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
ei majoritate, mai ales cea mai depărtată de târguri, n-are drept hrană zilnică decât mămăligă cu oțet și cu zarzavaturi, drept băutură spirt amestecat cu apă; foarte rar, la zile mari, și nici chiar atunci în multe cazuri, se învrednicește să mănânce carne și să bea vin; trăind sub un regim alimentar așa de mizerabil, țăranul a ajuns la un grad de anemie și de slăbiciune morală destul de întristătoare. Chipul unui țăran român, om de la țară, trăit în aer liber
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
poate pescui ce-i trebuie. Astfel dar, astăzi s-au dres șurupurile stricate ale mașinii parlamentare; toate roatele ei unse, se înțelege cu toată îngrijirea gospodărească de dd. mașiniști, funcționează acuma cu punctualitate, și așa, peste câteva zile, ne vom învrednici a avea a doua ediție a afacerii Stroussberg de aceiași autori, revăzută, corectată și adăogită conform celor din urmă descoperiri ale științei financiare. În timpul dintre cele două ediții, radicalii n-au uitat nimic din obiceiurile lor, nici n-au învățat
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
ianuarie 1880] ["UN ARHIEREU... Un arhiereu născut la Limoges a fost cândva ales papă. Limuzinii au trimis numaidecât o deputațiune cătră Sf. Părinte sprea-i arăta bucuria acelei părți de țară pentru fericita împrejurare că unul dintr-ai lor s-a învrednicit a se așeza în scaunul Sf[întului] Petru. Unul din deputațiune a mai adresat Papei următoarele cuvinte: Venim, Preasfinte Părinte, pentru a vă ruga, în numele tuturor compatrioților, ca să întrebuințați în folosul lor puterea cea nemărginită care se zice că o
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
doi fac patru. Nu. De ce? Nu admiți că doi și cu doi fac patru? De ce n-ai subscrie un adevăr incontestabil? Nu-mi pun semnătura alături de a ta nici pentru a recunoaște că există Dumnezeu". Să ne rugăm a fi învredniciți cu harul curajului ori harul răbdării, cel mai potrivit pentru a înfrunta răul. Pentru Nicolae Steinhardt preocupările majore ale omului gînditor sînt: ce e viața? ce-i omul? de ce există durere? cum ajungem la fericire? restul, prin raportare, sînt fleacuri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
care nu se poate măsura, cu atât iubește mai nemăsurat pe Dumnezeu. Conștiința nemăsurată a sărăciei proprii e capabilă de iubirea nemăsurată a lui Dumnezeu, din care poate avea totul. Și amândouă sunt temelia credinței. Iar pe măsura lor se învrednicește cel ce le are și de făgăduința vieții nemăsurate de la Dumnezeu. Omul acela se mișcă între puținătatea sa nemăsurată de făptură adusă din nimic la existență și între nemăsurarea vieții dumnezeiești, de la care are și așteaptă totul într-o sporire
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
fiind ea însăși cel mai subtil mod de cunoaștere. Căci numai credinței i se dezvăluie persoana celuilalt, care nu vrea să fie redusă la obiect și nu poate fi redusă la obiect. (n.s.49, p.46) footnote>. Căci toți sfinții, învrednicindu-se să afle această stare care e iubirea de Dumnezeu, viețuiesc, din puterea credinței, în desfătarea petrecerii celei mai presus de fire. Iar credință numim nu pe aceea prin care crede cineva în deosebirea preaslăvitelor și dumnezeieștilor Ipostasuri și în
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
vouă pe Mângâietorul, Duhul adevărului, pe care lumea nu-L poate primi; și Acela vă va învăța pe voi tot adevărul ș.a. (In. 14, 17; 16, 13); și iarăși: Până ce va veni Acela, care este desăvârșirea tainelor, și ne vom învrednici în chip arătat de descoperirea lor, credința liturghisește între Dumnezeu și sfinți taine negrăite. Fie ca și noi să ne învrednicim de ele prin harul lui Hristos însuși, acum ca de o arvună, iar acolo în ipostasul (temelia) adevărului, în
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
ș.a. (In. 14, 17; 16, 13); și iarăși: Până ce va veni Acela, care este desăvârșirea tainelor, și ne vom învrednici în chip arătat de descoperirea lor, credința liturghisește între Dumnezeu și sfinți taine negrăite. Fie ca și noi să ne învrednicim de ele prin harul lui Hristos însuși, acum ca de o arvună, iar acolo în ipostasul (temelia) adevărului, în Împărăția cerurilor, cu cei ce-L iubesc pe El<footnote Tâlcuirea Pr. D. Stăniloae: Credința a doua, mai înaltă, e o
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]