837 matches
-
din tava cu darurile oferite invitaților, în seara de Ajun. Recunoscu și eșarfa roșie. Însă... era mai mult de atât. Descifra un limbaj deosebit de grăitor, un mesaj transmis privitorului. Nu șalul în sine, cât mai ales unduirea molatecă a acelui șal în jurul Marioritzei o tulbura. Descifra tandrețea unei îmbrățișări, dar și așteptarea. Speranța, dar și reținerea melancolică. O subtilă invitație, în fond. Dacă o adresase pictorului, de ce îl părăsise? Plecarea ei semăna mai mult cu o fugă. De ce fugise Marioritza? Sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
Speranța, dar și reținerea melancolică. O subtilă invitație, în fond. Dacă o adresase pictorului, de ce îl părăsise? Plecarea ei semăna mai mult cu o fugă. De ce fugise Marioritza? Sau... de cine? Privirile lui Mariam reveneau mereu asupra cerceilor și asupra șalului. Șalul, mai ales, părea să fie piesa de bază a tabloului și purtătorul de mesaj. De ce ținuse Marioritza să fie imortalizată cu cele două daruri primite din partea prințului? Dante Negro își aruncă deodată pensula în borcanul cu ulei. ― Nu merge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
dar și reținerea melancolică. O subtilă invitație, în fond. Dacă o adresase pictorului, de ce îl părăsise? Plecarea ei semăna mai mult cu o fugă. De ce fugise Marioritza? Sau... de cine? Privirile lui Mariam reveneau mereu asupra cerceilor și asupra șalului. Șalul, mai ales, părea să fie piesa de bază a tabloului și purtătorul de mesaj. De ce ținuse Marioritza să fie imortalizată cu cele două daruri primite din partea prințului? Dante Negro își aruncă deodată pensula în borcanul cu ulei. ― Nu merge! Lipsește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
Trăsura se opri. Și iar se auzi sunetul brățărilor. Zerenda își strânse fustele înainte de a sări, murmurând niște cuvinte de mulțumire. Prințul o urmări cum se îndepărta. țiganca nu mergea. Înainta pe vârfuri în fluturarea mută a volanelor și a șalului mare cu franjuri lungi. Aluneca ușor, cu grația efemeră a nălucilor. Fără substanță. Fără să facă nici un zgomot. Manuc bătu cu bastonul de două ori în tavanul trăsurii și se cuibări între perne. Și vei pune temeliile unui oraș... Orașul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
douăzeci de ori, Înlocuind câte-un cuvânt, schimbând câte-o Întorsătură a frazei, Înainte de a le consemna În tainița manuscrisului său. Djahane, sosită pe neașteptate, mai devreme ca de obicei, s-a strecurat pe ușa Întredeschisă, desfăcându-și fără zgomot șalul de lână. Înaintează În vârful picioarelor, prin spatele lui. Omar rămâne absorbit, ea Îi cuprinde dintr-odată gâtul cu brațele goale, Își lipește fața de a lui, Își lasă părul parfumat să-i cadă peste ochi. Khayyam ar trebui să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
Teheran, preasupusul dumneavoastră servitor”. Îi surâsesem, Îl Întrebasem ce voia să Însemne „fost negustor” și ce-l Îndemnase să-mi povestească istoria lui. Tocmai deschisese o prăvălie de haine vechi, când unul dintre fiii șahului a venit să cumpere marfă, șaluri și blănuri de o mie o sută de tumani 2 - În jur de o mie de dolari. Numai că, atunci când Mirza Reza se prezentă, a doua zi, la locuința prințului, spre a fi plătit, a fost insultat și bătut, amenințat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
mai târziu. Pentru moment, eram foarte ocupat să rețin textele dlui Nicolas, care-mi procurau, dincolo de cunoașterea persanei, informații utile despre țară. Se găseau acolo dialoguri de acest tip: „- Care sunt produsele care s-ar putea exporta din Persia? — Sunt șalurile de Kirman, perlele fine, turcoazele, covoarele, tutunul de Șiraz, mătăsurile de Mazanderan, lipitorile și narghilelele din lemn de cireș. — Când călătorim, suntem obligați să avem un bucătar cu noi? — Da, În Persia nu poți face un singur pas fără bucătarul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
mine, aducându-mă brusc cu picioarele pe pământ când eu și Jake făceam o baie cu spumă, și tocmai ne ocupam cu niște lucruri foarte „fierbinți“. E Vanessa. Se repede peste peluză spre marginea de beton a piscinei. — Ăsta e șalul meu cel mai bun, strigă ea indignată, aplecându-se să ridice una dintre așa-zisele porți. Finn, tu ai pus ăsta pe marginea piscinei, ca să-l calce toată lumea în picioare? Uite în ce hal e! E ud leoarcă! Finn, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
E murată toată! —Lasă-le acolo, Vanessa! urlă alt jucător. Ne trebuie rahaturile alea de porți! — Există porți în magazie, strigă ea, porți cu plase. Dacă nu erați niște putori ordinare, vă duceați să le căutați, n-ați fi folosit șalurile noastre scumpe! Se învârte în jurul piscinei, pescuind și alte lucruri de pe „terenul de polo“ improvizat. —Pe astea le duc să se usuce, zice ea furioasă, n-aveți decât să luați porțile din magazie, dacă vreți să mai jucați. Finn, oftând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
ale acestei băuturi. Chiar și culoarea este în ton cu nuanțele din apartament, care e amenajat în stilul Girlie Central. Parcă ar fi coperta revistei Flower Power. Peste tot vezi numai trandafiri: pe pernele canapelei, pe paravan, până și pe șalurile brodate de pe spetezele fotoliilor roz. De fapt, nimic nu se asortează. Covorul oval este roz închis, iar pe pereți sunt acuarele vechi înfățișând buchete de flori. Decorarea ar fi fost floare la ureche chiar și pentru un nepriceput în materie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
tasta pentru mesaje vocale și observ cu surprindere că îmi tremură mâna. „Aveți un mesaj vocal nou“ spune robotul. Da, știu, prostule, grăbește-te să mi-l „înmânezi“! Între timp, cu mâna cealaltă încep să smulg franjurii de mătase ai șalului chinezesc cu care Daisy a acoperit canapeaua. „Rebecca, sunt Jake“, zice o voce al cărei timbru gros și foarte masculin mă face să mă înfior. „Mi-e dor de tine. Îmi pare rău că nu a fost un sfârșit de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
Mă întreb cum a reușit să spargă dulceața din borcan. Sorb din cafeaua grecească cu grijă, să nu mă tai la buze în ceașca ciobită. Începem să bârfim familia. - Asta nu-mi plăcea la Claudia - cheltuia totul pe rochii și șaluri. De asta n-au casă acuma. - Da, da, și a moștenit obiceiul ăsta tâmpit și fiică-sa. - Niște proaste! - Mai ții minte, Mizi, rochia aia cu volane pe care mi-am luat-o în 46? - Nu, bre, era în ’44
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
de 4000 rotații/secundă că îi place poezia, umpluse două registre din alea mari, a lăudat-o și Cezar Ivănescu, la care a fost acasă, e pricepută la croitorie, și-a tăiat hainele de piele și-a creat brățări, coliere, șaluri, apoi le-a tăiat și pe ale maică-sii, la un moment dat și-a vândut bijuteriile și a cumpărat două mașini de cusut, a angajat două femei de serviciu care se pricepeau cât de cât. Lucrau în apartamentul pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
cântecul țigănesc, în limba țigănească, însoțindu-l de gesturile adecvate. Părea acum o adevărată țigancă doar că-i lipsea acel instrument în formă de sită pe care țigăncile îl bat cu palmele pentru a da ritm cântecului, fusta largă și șalul lor. Ei n-o văzuseră când jucase rolul de țigancă pe scenă de câteva ori, așa că nu bănuiau c-ar avea o asemenea costumație potrivită cântecului țigănesc. Au rămas totuși uluiți de frumusețea cântecului plin de nerv, de frumusețea ei
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
orice trăisem până atunci mi se revela de fiecare dată când o mângâiam, mergând din ce în ce mai departe. Într-o seară, ea își adusese din altă cameră vreo douăzeci de rochii vechi, rămase de la bunica și străbunica ei, galbene ca șofranul, cu șaluri împodobite cu franjuri de mătase, cu centuri brodate cu fir de aur. Își pusese cercei cu diamante și probase apoi, în timp ce beam un soi de cocktail de portocale și Havana Club, toate acele rochii în fața mea, învîrtindu-se ca o sfârlează
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
Lucien. Casa inginerului, în Bhowanipore, o cunoșteam, căci fusesem o dată acolo, cu mașina, să ridic niște planuri. Dar niciodată n-aș fi bănuit că în interiorul unei case bengaleze se pot găsi asemenea minunății, atâta lumină filtrată prin perdele transparente ca șalurile, atât de dulci la pipăit covoare și sofale din lână de Kashmir, și măsuțe cu picior asemenea unui talger de alamă bătută, pe care se aflau ceștiie de ceai și prăjiturile bengaleze, aduse de Narendra Sen pentru lămurirea lui Lucien
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
cât de incapabil sunt să prevăd evenimentele esențiale, să ghicesc oamenii care schimbă mai târziu firul vieții mele. Maitreyi mi s-a părut, atunci, mult mai frumoasă, în sari de culoarea ceaiului palid, cu papuci albi cusuți în argint, cu șalul asemenea cireșelor galbene, și buclele ei prea negre, ochii ei prea mari, buzele ei prea roșii creau parcă o viață mai puțin umană în acest trup înfășurat și totuși transparent, care trăia, s-ar fi spus, prin mira nu prin
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
s-a rugat să-i fie îngăduit să privească mai de aproape costumul Maitreyiei, bijuteriile și ornamentele, și inginerul a acceptat cu humor, aducîndu-și fata de mână, căci Maitreyi se rezemase de fereastră, cu buza de jos tremurând și cu șalul căzîndu-i pe frunte. A fost o scenă neasemuită acel examen al veștmintelor, acea cântărire în mâini a bijuteriilor, urmată de exclamații și entuziasm, de întrebări și răspunsuri transcrise stenografie de Lucien în carnetul lui de note, în timp ce Maitreyi nu mai
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
bărbat seducător, deștept și subtil, instruit, plin de humor, blând și drept. Cum stam și-l priveam așa, intră ― aducând cu ea o atmosferă stranie de căldură și panică ― soția inginerului, Srimati Devi Indira, îmbrăcată într-o sari albastră, cu șal albastru muiat în aur și cu picioarele goale, tălpile și unghiile roșite. Doamna nu știa aproape deloc englezește și zâmbea întruna. Probabil că mâncase în acea după-amiază mult pan, căci avea buzele sângerii. Când am privit-o, am rămas uimit
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
în brațe. Am încercat și eu să schițez acel salut indian, și am simțit, în acea clipă, cât de ridicolă era situația. Am avut atunci câteva clipe de panică, până ce mașina a putut pleca. Întorcând capuî, am zărit încă fâlfâind șalul de culoarea ceaiului palid al Maitreyiei. Tovarășii mei s-au amuzat de respectul și jena cu care salutasem "un negru". ― Am să te văd curând ducîndu-te să te scalzi în Gange, Allan! îmi spuse răutăcios Geurtie. ― Cum de poți avea
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
odaia ei. VI Într-o zi, d-l Sen bătu la ușa mea. Ieșii în prag și îl văzui gata de plecare, iar pe Maitreyi înveștmîntată în cea mai frumoasă sari pe care o avea, de culoarea cafelei crude, cu șal maron și papuci de aur. ― Fiică-mea ține o conferință despre esența frumosului, îmi spuse. Eu îi privii surprins și zâmbii cu o mirare și încîntare prefăcute. Maitreyi se juca indiferentă cu șalul. Avea un sul manuscris în mână și
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
o avea, de culoarea cafelei crude, cu șal maron și papuci de aur. ― Fiică-mea ține o conferință despre esența frumosului, îmi spuse. Eu îi privii surprins și zâmbii cu o mirare și încîntare prefăcute. Maitreyi se juca indiferentă cu șalul. Avea un sul manuscris în mână și coafura foarte îngrijită. Fără îndoială că se parfumase cu "Keora atar", pentru că pătrundea până la mine esența aceea zăpăcitoare. ― Îi urez din inimă tot succesul. Numai să nu se intimideze, adăogai eu, privind-o
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
O turbura numai atitudinea mea. Ea voise să se joace, iar eu ajunsesem mult mai departe.) Maitreyi e o fată rară; dar soție nu va fi tot atât de mediocră ca oricare alta? A venit mai târziu, spre seară, cu acel admirabil șal stacojiu, care o lasă aproape goală și îi vădește sânii bruni într-o paloare ucigător de turburătoare. Știu că a îmbrăcat acest costum obscen și fermecător pentru mine; inginerul e absent, altminteri n-ar fi avut curajul să-l îmbrace
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
a început să plângă. Nu am fost emoționat. A plâns a doua oară, la ieșire, violent. Eu i-am spus: "Maitreyi!" și am tăcut penibil. În aceeași seară a plâns iarăși la mine în odaie, nervos, acoperindu-și fața în șal. Totdeauna fără nici o lămurire. Dar a avut puterea să râdă când au venit ceilalți." " Neașteptate "explicații" cu Maitreyi. Ea a fost mai tare astăzi A plâns numai o singură dată. Eu m-am arătat nervos, desperat, insinuând o plecare urgentă
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
albă mă izgonește din casa aceasta, că Sen mă privește absent de pe terasă. Mă deșteptam mereu, cutremurat, cu fruntea rece și umedă. Parcă săvârșisem un mare păcat. Am găsit-o pe Maitreyi la birou, într-o sari albă, cu un șal cenușiu pe umeri, scriind fișe pentru catalog. I-am urat bună dimineața extrem de încurcat, neștiind dacă trebuie s-o sărut sau să-i zâmbesc numai, sau să mă port ca și cum nimic nu s-ar fi întîmplat de curând între noi
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]