852 matches
-
grijuliu să nu îl păteze cu grăsimea transpirației lui abundente. Ciocăni ușor în ușă, dar cum nu primi nici un răspuns, își luă inima în dinți și intră în vîrful picioarelor. Aruncă o privire asupra patului, încă nedesfăcut, pe care trona șalul de lînă de culoarea smeurei, neterminat, alături de ghemul uriaș. Temător, înaintă către scaunul cu rotile din dreptul ferestrei, în care Walburga, cu părul cînepiu lăsat de-alungul umerilor, părea că abia mai respiră. Hansi se propti în fața ei, și îi văzu
Poetul din Hadernsee by Florin Gabrea () [Corola-journal/Imaginative/10849_a_12174]
-
umpluse pe Hansi de admirație. - Să te duc în pat, floarea mea? întrebă Hansi și, mai înainte ca Walburga, devenită ușoară, imobilă și somnolentă, să răspundă, o apucă, o ridică din scaunul cu rotile și o așeză pe pat, lîngă șalul de culoare smeurie și ghemul uriaș. - Sunt frîntă, micul meu Hansi, și nu mai pot croșeta, spuse ea cu vocea încă aspră, dar ceva mai muiată de somn. - Ai croșetat destul, inimioara mea. A venit vremea să te mai și
Poetul din Hadernsee by Florin Gabrea () [Corola-journal/Imaginative/10849_a_12174]
-
basca lăsată peste ochii celui care, la cîteva ore istovitoare după o zi de muncă se așterne în pragul casei și nimic vătămător nu mai poate intra înăuntru mergeam pe strada aceea care nu oprea, largă și întortocheată era ca șalul mătăsos al unei curtezane, aruncat pe podeaua alcovului numai un arhitect nebun putea să lase zeci și zeci de străzi să se piardă în largul ei, să o-ngroașe așa, orașul ăsta urma să plesnească împins înainte, un cheag neștiut
O stradă mai lungă decît viața by Dan Bogdan Hanu () [Corola-journal/Imaginative/12422_a_13747]
-
erau singurele cuvinte pe care le învățase și care îi foloseau aproape tot timpul. Când Zaouf, doica octogenară a amantului ei, intra dimineața să-i aducă prosoape, ea se trăgea înapoi, sub cearșafuri, murmurând acest nu răstit, până când îi schimbau șalurile de cânepă cu prosoape adevărate. Când pleca cu Zaouf în souk, femeile berbere care stăteau pe pământ, lângă dunele de curmale, aproape îi puneau piedică cu brațele lor încărcate de lucruri, însă ea spunea "mulțumesc", uitându-se înainte și tot
Mehria by Daniela Zeca () [Corola-journal/Imaginative/7937_a_9262]
-
ce nu lasă urme nici nume nici formă încărunțesc și noaptea în somn scâncesc ca o copilă Sânziene Noaptea de Sânziene a lui Ioan care Râde se deschid cerurile din norul prea luminat al Maicii Curate coboară chiar Mama... ...cu șalul pe umeri ajunge la jilțul putred acum locul e cald ținut de o carte vie un hymen etern Ea știe totul, ea care știe totul iar eu închisă în țarc pe întuneric pun cap la cap imagini despre viețile altora
Poezie by Lucia Negoiță () [Corola-journal/Imaginative/11603_a_12928]
-
se așeze în cealaltă parte, lângă felinar. Dar nici de-acolo nu se vedea nimic. Era doar o beznă frumoasă, în care dispăreau și din care ieșeau apoi siluetele vizitatorilor imprudenți. Aproape de Ignat, intră în prăvălie și Țenefațem. Gătit cu șal nou și cu giubeaua garnisită cu blană de vulpe, dascălul lui Nane deschise ușa peruchierului. "Poate sunt rude!" își dădu cu părerea Rață, iar pe Nane îl fulgeră o părere de rău târzie că nu-i venise ideea să-l
Prăvălia de peruci by Doina Ruști () [Corola-journal/Imaginative/6599_a_7924]
-
în fuiorul șerpuitor care cuprinsese aproape tot Bucureștiul. Cineva îl salută cu reverență, iar Nane realiză abia atunci că nu mai era el, cel care intrase în prăvălia cu peruci. Acum devenise un bărbat matur, cu mijlocul strâns într-un șal verde. Iar această descoperire îi dădu deodată un sentiment de siguranță și, ca și când și-ar fi adus aminte, o luă spre malul Dâmboviței, la noua lui casă, întrebându-se cu o nedumerire sinceră de ce-i trebuise atât de mult ca să
Prăvălia de peruci by Doina Ruști () [Corola-journal/Imaginative/6599_a_7924]
-
torsul gros și chipul excesiv de păros; fața îi rămâne nedefinită sub stufoasele sprâncene împreunate, sub bărbuța îmbinată deasupra gurii, sub perciunii care-i inundă obrajii cu păr sur. Poartă la gât o legătură lată, pépite, iar peste gulerul surtucului un șal care atârnă până la genunchi; contele nu se sfiiește să-și expună fizicul, deloc prezentabil, iese în față masiv, indiferent, ba chiar cu un strop de cochetărie. Numai că totul la el e butucănos, toate prelungirile trunchiului și ieșiturile capului sunt
Index la ultimele însemnîri ale lui Mateiu Caragiale by Ion Iovan () [Corola-journal/Imaginative/9997_a_11322]
-
apele spăla-vor, chiar cu substanța ta albă din laokung, singura armă expusă'n muzeul dintre cele două lumi pe care le- atingi deodată ca pe un poem cu mai multe uși deschise la limita lumilor Sitalcas de dimineață îmbrac șalul oriental, acopăr cu el frigul, umerii mei, apoi intru la ora de anatomie și mătur și mătur etherul, pentru dansul cu săbii extrag din lumină un singur radical atomii de wolfram, pământurile rare pe care le transform, numai la solstiții
Archange by Nazaria Buga () [Corola-journal/Imaginative/11999_a_13324]
-
săbii extrag din lumină un singur radical atomii de wolfram, pământurile rare pe care le transform, numai la solstiții, în ochii mei tandri ca diamantul ce separă, �n tăiere, minus de plus și,-n 8 ale iernii, mă bucur de șalul, de pacea de după al treilea război mondial, întorc ceasul substanțial pe care iarna, în dansul sălbatic al morții și-al vieții, mi l-a-nnodat la glezne mesagerul o dată pe an, îți bat în fereastră la masa de sub icoană, îți fac apoi
Archange by Nazaria Buga () [Corola-journal/Imaginative/11999_a_13324]
-
-și ieie! Dau lovitura, schimb nu fața, ci fesele tuturor literaturilor! Închipuiți-vă, pentru o clipă, pe Anna Karenina! Nu amețiți? Dar aici, la Poșta centrală, mai este o funcționară ce i-ar putea sta alături.) * Să nu uităm însă șalul verde, de lînă franțuzească, pe care îl pune Katerina Ivanova cînd înnebunește. Cu stimă și afecțiune, Emil Brumaru 7-VIII-980
Pe stradă, femei cu sînii intoxicați de privirile noastre demente by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13508_a_14833]
-
Doar când vara-i luna-n toi, Izmenindu-se-n zenit, Ca un turkestan balșoi.) în căldură? mai nu spun Că am încetat să sper. Pas de-ar fi niscai zăbun Atârnat colea-n cuier! Clopu-i bortilit nițel, în schimb, șalul iaște ioc! ...Pitula-s-ar neica-n el Ca-ntr-un guler de cojoc! Și de-atâta bocnă-n sat, Câinii-s, hămăind, puțini. Ca în iernile de-al' dat': Crapă calciul în găini. . . Din tavan până-n papuc, Numai ger
Poezie by Gheorghe Azap () [Corola-journal/Imaginative/15553_a_16878]
-
că iarăși spun: Cât voinicii lați în spate!), Cad în satul meu străbun, Și-n galop și pe-ndelete. Năvălesc peste Ticfani, Rotofei ca o gutuie, Dar, fiind că-s diafani, De cucui, pericol nu e. Cad pe limbă și pe șal, Parcă-s puși pe năsărâmbe; Cad în pragu-mi pastoral Și pe gardurile strâmbe. Cad buluc, sau mai înceți, Stăruind să îmi arate Doară ei că îs poeți: , , D' ăia clasici, măi fârtate!'' Cad în jos; au și humor, Că admit
Poezie by Gheorghe Azap () [Corola-journal/Imaginative/15553_a_16878]
-
ude. Îmbrățișând milesianul îi spui: "Adu-mi biberonul cu lapte pentru copil și nu mai sta cu picioarele goale pe ciment!" Ninucika, tu îi pui ciorapi de lână, cimentul e rece, el te îmbracă în cămașa de noapte, îți pune șalul pe umeri și nemurirea în picioare. Privirea îți cade pe cei doi sâni ai lui cu zmeură din care mâncăm până ne devin buzele cotoare de Biblie. Cu ochi de flamingo te vede, tu, apă râzând, cu gât lung Te
Poezie by Cătălina Cadinoiu () [Corola-journal/Imaginative/7424_a_8749]
-
nu scap de amintirea lui. Îl visez așa cum era: plin de flori și dame. Totul se petrece cât se poate de realist: mă văd în Tiergarten, ou je suis tres talon rouge, mândru de ghetele mele cu capace și de șalul violet care-mi înfășoară gâtul; privesc panorama nemțească și caut înfrigurat un pont, o lovitură care să-i consterneze pe toți capsomanii. Je me remets en selle. Merg în Pasagiul Român la prăvălia lui Müller, aleg cadouașul pentru ziua de
Primăvara pe Pod by Ion Iovan () [Corola-journal/Imaginative/8733_a_10058]
-
vechi, desenele unui personaj ori paginile de literatură ale unei prozatoare numite... Adriana Bittel se desprind pentru a deveni autonome siluete mișcătoare, o superbă tânără căreia nu i se pot vedea trăsăturile feței (deoarece n-au fost desenate) sau un șal de angora gălbui, care încălzește genunchii naratoarei. Aceasta și fiindcă o parte din povestiri sunt la persoana întâi, asumat subiective, personale stilistic. E limpede că în multe dintre texte se răsfrâng, într-un fel sau altul, experiențe biografice ale autoarei
Cum ne trece viața by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9916_a_11241]
-
frumusete.ele.ro); Sunt o tipă mai clasică și habar nu am să mă accesorizez. Adică, știu să-mi aleg pantofii și o geantă frumoasă... dar eu vorbesc de mai mult de atât...de lucruri care vin din imaginație... un șal, o broșă, mărgele, cercei... aș vrea să mă accesorizez în aur..." (mirandaspune. wordpress.com). Termenul apare destul de des și în discuțiile despre vehicule, în construcții identice, diferențiate doar de context: "De-abia acum am început și eu să mă accesorizez
Limbajul chic by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/7341_a_8666]
-
pe Gheorghe. - Părinte, dar ce-i asta? La ora asta? Era o zăpadă afară! Erau troiene. - Ileană, te rog, du-te imediat! Că eu mă duc! - Ce spui, părinte? - Du-te și nu mai ... Săraca bătrână și-a tras un șal pe umăr. S-a dus la fin - noroc că finul stătea alături - l-a sculat, a adus preoții. - Ce s-a întâmplat, părinte? - Începeți slujba, părinților, începeți slujba, vă rog începeți slujba! Să-i facă stâlpii. - Părinților, un pic mai
Zoe Dumitrescu-Bușulenga:"Aveam o grădină splendidă în spatele casei. Acolo am trăit până la 29 de ani." by Teodora Stanciu () [Corola-journal/Journalistic/9313_a_10638]
-
picură amomul./ Pe clin, un subaquatic lampadar/ Strecoară'n pâcle despletite cromul,/ Avar, pe fiecare nenufar.// Jocul privirilor începe lin./ Sub stratul suprafețelor de var,/ Meduze, în seraiu ultramarin,/ Adună sticle sparte de fanar.// Paloarea și-a pierdut prin brume șalul/ Și apele-l acopere cu flori,/ Ca pe un fiu pierdut al toamnei. Valul/ Înghiață sub povara de palori." Amomul de Asiria e, plantă de parfum, tot din Bucolice. O rimă interesantă, sunînd și între strofe, în Câmp: "Un singuratec
Poezie și întuneric by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6983_a_8308]
-
Care a zis că după moarte nimicul se transformă în nimic! - Bravo! și pe cine-ai mai întâlnit?... - Pe Florin Piersic, venit la Socola, de zilele instituției... În costum negru, cu o batistă roșie în buzunarul de la piept, cu un șal alb la gât, el a fost întâmpinat cu aplauze de către toți nebunii... A zis: "Mă bucur că mă aflu în mijlocul dumneavoastră! Poate unii amici de-ai mei ar spune că aici îmi este locul!" Mitu Mihelangelo Simon din Atena - Gogea
întoarcerea tatălui risipitor by D.R. Popescu () [Corola-journal/Journalistic/7811_a_9136]
-
nume de rumori eoliene: Aura, Favonia, Zéphyrine. Cu Umbre, lande, doamne în mînă (e o carte). Cu un brelan de doamne în mînă (e o carte), să pierzi la Qui-perd-gagne (și viceversa) " (Un vis...). Sau: "Rosine, Edith, Alice adore-i/ șalul, eșarpele de lux;/ șalul e șarpele de lux,/ roz, inedit, al Isadorei" (Antistrofă). E un idiom sofisticat, al cărui țel nu e atît comunicarea, cît disiparea și ocultarea înțelesului. Dificultățile propriei sale elaborări formînd mesajul de căpetenie al discursului, ne
Poezia lui Șerban Foarță by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17261_a_18586]
-
Aura, Favonia, Zéphyrine. Cu Umbre, lande, doamne în mînă (e o carte). Cu un brelan de doamne în mînă (e o carte), să pierzi la Qui-perd-gagne (și viceversa) " (Un vis...). Sau: "Rosine, Edith, Alice adore-i/ șalul, eșarpele de lux;/ șalul e șarpele de lux,/ roz, inedit, al Isadorei" (Antistrofă). E un idiom sofisticat, al cărui țel nu e atît comunicarea, cît disiparea și ocultarea înțelesului. Dificultățile propriei sale elaborări formînd mesajul de căpetenie al discursului, ne putem gîndi la o
Poezia lui Șerban Foarță by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17261_a_18586]
-
cette valse est un vin que j'ai bu dans tes bras" (Cf. Louis Aragon, Elsa-Valse) dansez fals însă nu îți aud azi reproșul/ te iubesc nu surîde și nu întreba/ pe-o eșarfă albastră-ți jur și pe-un șal roșu" (Scrisori șmai mult decîtț deschise). Deși personalitatea tutelară rămîne Mallarmé, în transcendența sa eretică, în angelismul său fără îndestulător har, convertit în mistuitor-rece ebuliție estetă. Acel obsedant Mallarmé, producător - bardul nostru îi reia cuvintele teoretice - al unui "prodigiu de
Poezia lui Șerban Foarță by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17261_a_18586]
-
ca ea, mecanicele urzitoare vor fi decis să nu-i ursească un simplu fir uniliniar, fie și dacă prea-sinuos (cum fu acela al Ariadnei, ce este unisensul însuși), dar o rețea întreagă, și anume, cu șase mîini paciente și integre, șalul (ei) lung, ca o greșeală. E ceea ce, în ocurență, fac eu însumi, urzind, bătînd, de-a lungul și în lat, în strînse, de(n)se linii, o țesătură Culegerea de texte de care ne ocupăm stă sub semnul morții muzelor
Poezia lui Șerban Foarță by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17261_a_18586]
-
lung, ca o greșeală. E ceea ce, în ocurență, fac eu însumi, urzind, bătînd, de-a lungul și în lat, în strînse, de(n)se linii, o țesătură Culegerea de texte de care ne ocupăm stă sub semnul morții muzelor. Celebrul șal al Isadorei Duncan, care i-a provocat sfîrșitul, îi oferă titlul, după cum o altă inspiratoare eseniniană, Galina Benislavskaya, se vede celebrată postum într-o veritabilă baladă cu ritumuri alegru-macabre: Cînd amor nu mai e/ ne rămîne sub cer/ o Promenade
Poezia lui Șerban Foarță by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17261_a_18586]