975 matches
-
venit timpul să îmi arate și mie traseul lui spectaculos, cu scene decupate dintr-un album patriarhal, cu dealuri și pajiști verzi, cu căpițe de fan, asemănătoare unor mingi uriașe, rostogolite pe câmp de zmeii năzdravani din poveste, cu Dunărea șerpuind agale, ajunsă la finalul aventurii sale, pe tărâm românesc, pregătită să îmbrățișeze marea. Parcă avem aceeași poveste, si eu fiind plecată într-o aventură a cunoașterii, numai că drumurile noaste sunt în direcții total opuse, ea îndreaptându-se spre răsărit, eu
OAMENI SI POVESTI PE PORTATIVUL MEMORIEI de ELEONORA STOICESCU în ediţia nr. 1710 din 06 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373274_a_374603]
-
secretul. Și, iată cum, căluții mei Învățară să caute, În chemare, răsfățul! ÎNCENUȘARE Îmi curge lavă peste amintiri. Fumul vulcanic mă face să vreau branhii. Tabloului îi curg lacrimi de stele Și mersului i se nasc umbre prea suri. Îmi șerpuiește foc și zloată prin vene - M-am adaptat la cerințele terne - Coboară un puf de păpădie pe gene Și-un fel de zefir, pe frunte, truda-și așterne. Tresaltă-n răstimpuri cenușa din cortex: Se spulberă năzuința-i în vortex
VERSURI (2) de DANIELA POPESCU în ediţia nr. 1882 din 25 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373395_a_374724]
-
mi s-a părut cel mai firesc gest pe care l-am făcut când am cunoscut-o pe Ana în cafe-barul din gară întâmplător sau nu ne-am privit era dragoste la prima vedere era înnebunitor de fermecătoare în jurul gâtului șerpuia un șal tricotat nu era frig cuceritor și irezistibil zâmbetu-i explodat de sub priviri îmi încătușa vederea simțeam un fel de căldură tăioasă până la os atunci mi-am dat seama că ceva doare toate aceste lucruri erau lângă mine și Ana
PUŢINUL DIN ADOLESCENTUL DIN MINE A RĂMAS ACOLO de TEODOR DUME în ediţia nr. 1693 din 20 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373435_a_374764]
-
rupt de lumea reală. Pe atunci școala cea mai apropiată se afla la circa patru khilometri de sat și noi pentru a ajunge la ea străbăteam acea distanță pe potecile, tainice prin păduri coborând și urcând coastele pe cărări ce șerpuia urcând pieptiși pe marginea râpilor săpate în coasta dealului de scurgerea torenților repezi care se formau în urma ploilor și a topirii zăpezilor abundente, în iernile aspre de pe la noi. Urmam sinuozitățile potecii pe sub poalele pădurii până la gârla din vale, pe care
COPILĂRIE ÎNTRE REAL ȘI FANTASTIC de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1984 din 06 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373451_a_374780]
-
fericirii Și regăsindu-mă am plâns De focul pustiirii . ÎMI AMINTESC CĂ: Veneai cântând în pas ușor Frumoasă ca pădurea, Păreai un vis amețitor Ce tulbură gândirea . Iar vântu-n plete-ți unduia În șir mărgăritare Și-un lan de spice șerpuia Din creștet la picioare . Un văl de-argint îți adia De-a umerilor creastă Și-o lacrimă udând cădea Pe-a sânilor fereastră . Iar ochii tăi...ah, se-mpletea Și gândul în visare... Păreai un tot ce-asemuia O apă
SINGURĂTATEA ZĂRII de VIRGIL URSU în ediţia nr. 1690 din 17 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373543_a_374872]
-
vreme îndeajuns ca la-ntrebări să aflu un răspuns pentru-a putea aprecieri să capăt. Părere-a fost și minunatul țel ce m-a-ndemnat mereu să cred în el și să-l ating măcar c-o împlinire, căci drumul meu a șerpuit haihui și-am obosit prin hopurile lui, uimit că viața-nseamnă istovire. Părere am să fiu curând și eu, chiar dacă m-am cioplit în timp mereu. Anatol Covali Referință Bibliografică: Părere / Anatol Covali : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1690
PĂRERE de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1690 din 17 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373544_a_374873]
-
copacii, cum se colorează nuferii, cum curge părăul cu orice tulbure stare, cum își albesc trunchiul mestecenii, cum se fudulesc crengile în frunze și cum își așează greierii în iarbă armonia. Așa am ajuns, vănticel din vărful plopilor, lăsănd timpul șerpuind pe aleea zilei, într-o detașare totală. Ca-ntr-un final, brațele ploii mă învărteasc, limpezesc și ochii mari ai speranței îi văd cum lucesc. Referință Bibliografică: Tresărire / Lia Zidaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2018, Anul VI, 10
TRESĂRIRE de LIA ZIDARU în ediţia nr. 2018 din 10 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371334_a_372663]
-
de grinda inimii. un orb îmi schița pagini cu săgeți de cântec. într-o zi le voi răsuci dincolo de masca dintre maluri și le voi trimite peste prăpăstii. de acolo pornesc corăbiile spre oceanul de niciunde. între timp, ziduri înțelepte șerpuiesc pentru cetatea în care vom fi trăit, și eu, și tu, în desișul luminii... Referință Bibliografică: în hohot să ardă / Gina Zaharia : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1178, Anul IV, 23 martie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Gina
ÎN HOHOT SĂ ARDĂ de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 1178 din 23 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371502_a_372831]
-
povestea câte ceva hazliu. Peste o saptămână Vasea era într-un autocar ce pornise din Valencia spre Lerida, așezat la geamul autocarului privea peisajul ce i se întindea în față. După un timp autocarul ajunsese într-o zonă deșertica prin care șerpuia drumul iar Vasea rămase cu ochii ațintiți la orizont unde se vedeau niște munți iar deasupra lor albastrul nesfârșit simți că călătoria îi face plăcere se asemui în mintea lui cu un vultur ce se înalță și se desprinde de
VASEA ( 2 ) de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 1409 din 09 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371518_a_372847]
-
de băietani se năpustiră asupra milogului satului, aruncând în el cu te-miri-ce și grozăvindu-se de-așa ispravă prin țopăieli, țipete și râsete. Omul, nevoit de adunătura strânsă de zmei, scăpă târând cu greu piciorul beteag și lăsând o dâră șerpuită în urmă. Își află salvarea în Lina, care-l ogoi în ograda ei săracă, omenindu-l cu o strachină de lapte și-un colț de turtoi. Milogul sorbi cu plăcere printre plescăituri picul de lapte, pitind, însă, boțul uscat și
ŞARPELE CASEI de ANGELA DINA în ediţia nr. 1402 din 02 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371544_a_372873]
-
el fâșâind și dând ocol unei lădițe în care femeia punea la fereală mălaiul. Capacul și preajma cutiei aveau urme de mămăligă uscată. Arătarea sâsâi ca de obicei, legănându-și corpul subțiratic până femeia prinse de veste. Apoi se strecură șerpuind, piciorul beteag însemnând c-o urmă unduitoare poteca. Mirată de bâțâiturile milogului, privește către ladă, atingând-o ușurel cu vârful piciorului, îngrijorată de cum să-ntindă cât mai mult din puținul mălai. Spre uimirea bătrânei, lada nu răsună a gol! Nu
ŞARPELE CASEI de ANGELA DINA în ediţia nr. 1402 din 02 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371544_a_372873]
-
Fals. CLAUSTROFOBIE ...și ai plecat Plângînd, Cu urme lungi Pe nisipul fierbinte... Am făcut căuș palmele Și le-am cules Una câte una... Luna A fulgerat scurt Pe cerul roșu De-nserare. O Lună și un Soare, Pe aceeași cărare Șerpuind În noapte. Ecoul tău ma-ntrebat: „Există, oare, Moarte?” „Moartea e-n-toate”, am răspuns, „În cele ce sunt Și-n cele ce mâine Vor râde la soare” Pe cărare, noaptea (moartea) Se insinua Cameleonic In negură și fum... Pe drum, Doar cântecul
ÎNTÂLNIREA DE LA MIEZUL NOPŢII (POEME) de AURELIA SATCĂU în ediţia nr. 2171 din 10 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371596_a_372925]
-
altul și ne priveam zâmbetul arcuit între buze dăruit doar seara la culcare părea trist și nu vorbea niciodată despre nimicuri trăia într-o lume numai a lui până în seara în care conspirativ îmi trase cu ochiul (sub care parcă șerpuia un drum) ascultă, mi-a zis așează-ți capul pe pernă și privește fluturele acela alb care mănâncă lumina din lampă până adormi (...) și-am adormit dimineața aerul călduț îmi înfășura trupul ascuns între palme simțeam o stare de sufocare
MOARTEA, UN FLUTURE ALB de TEODOR DUME în ediţia nr. 1663 din 21 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374892_a_376221]
-
ieri trebuie să ne grăbim Oricum Au fost acolo flori de ghiocei Gheață alunecoasă iaz liniștit Durerea întoarce flori de martie Destul să le atingi tu te îndepărtezi Zidurile nu mai sunt de ajuns LA MALUL RÂULUI Acest râu ce șerpuiește prin amintiri Este viața strămoșilor mei A strămoșilor strămoșilor mei Din el țâșnește viziunea generațiilor Spumă aspră a istoriei trăită la fel În stropul care a sărit de la izvor Am găsit testamentul bunicului și al străbunicului Îl voi apăra de
POEZIE ALBANEZĂ DIN KOSOVA VEHBI MIFTARI de BAKI YMERI în ediţia nr. 1918 din 01 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375011_a_376340]
-
I. DELTA DUNĂRII, de Paul Leibovici , publicat în Ediția nr. 2351 din 08 iunie 2017. Citisem mai de mult că apele Nistrului, apele Bugului și ale Niprului se vărsau în Dunăre. Iar Dunărea șerpuia departe, spre răsărit, iar insulașerpilor era de fapt un deal.Au trecut desigur secole, dar pe deoparte cercetătorii și istoricii; pe dealta au fost descoperite între scoarțele mâncate de țânțari, ici colo, niștefoi ruginite a unor cărți care păstrează povestiri
PAUL LEIBOVICI [Corola-blog/BlogPost/371832_a_373161]
-
care ne aventurăm pecanalele Deltei Dunării îmbătați de splendida natură, de bogatele comoricare dau vieții -nu numai a băștinașilor-dar ... Citește mai mult Citisem mai de mult că apele Nistrului, apele Bugului și ale Niprului se vărsau în Dunăre. Iar Dunărea șerpuia departe, spre răsărit, iar insulașerpilor era de fapt un deal.Au trecut desigur secole, dar pe deoparte cercetătorii și istoricii; pe dealta au fost descoperite între scoarțele mâncate de țânțari, ici colo, niștefoi ruginite a unor cărți care păstrează povestiri
PAUL LEIBOVICI [Corola-blog/BlogPost/371832_a_373161]
-
lemn aflată dincolo de o intrare strâmtă acoperită de un capac de lemn peste care se aflau niște butoaie și niște saci vechi și prăfuiți. După coborârea abruptă de pe scara lungă de lemn, Baraba porni printr-un tunel aproape orizontal care șerpuia printre umeri de piatră ori praguri și grinzi întărite cu drugi de lemn. Avea la el două lămpi de rezervă și două torțe cu bitum dintre care una era aprinsă. În spate avea prins un sac cu două baiere și
AL PAISPREZECELEA FRAGMENT de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1632 din 20 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372427_a_373756]
-
căci poteca la capul căreia se afla fie se pierdea în nuanțe de albastru ceresc, ici-colo pătate de vălătuci albi aducând a nori, fie se-mpotmolea în verdele unui frunziș de copac, cum l-ar fi asemuit amintirea lui ori șerpuia într-un ruginiu vârstat cu negru, scurgându-se spre înainte, de parcă o uriașă reptilă veninoasă ar fi însemnat drumul... Nu-i venea vreun sprijin nici dinspre ce vedea în lături! Pomi foșnitori străluceau în tonuri alternante de mov și galben
ZILELE BABEI de ANGELA DINA în ediţia nr. 1521 din 01 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373016_a_374345]
-
când tot se preschimbă-n nimic, Frunți tăcute-ncrețim, generând întrebări Spre nimicul din noi, ce din mic... e mai mic. Neputința a pus, peste noi, resemnări, Și plimbăm așteptări... răstignite de cer. Printre umbre de gând, rătăcim pe cărări, Șerpuind fără rost prin destine ce pier. Desnădejdi care stau, prin speranțe, pripon, Ard un vis rătăcit...printre câte mai vin. Pe culori de trecut vrem să punem un ton... Ne cunoaștem prea mult, sau ne știm prea puțin ? Căutând prin
UNEORI MAI COPIL... ALTEORI MAI ADULT de MARIN BUNGET în ediţia nr. 1846 din 20 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371064_a_372393]
-
DE ÎNALT Autor: Anne Marie Bejliu Publicat în: Ediția nr. 1318 din 10 august 2014 Toate Articolele Autorului Hristos Pantocrator icoană (sec.XIX), pictată Gh. Tattarescu, la Mănăstirea Ciolanu ocrotește-mi Doamne zorile când între mine și sinele zdruncinat potecile șerpuiesc în cuvinte aldine deasupra tuturor patimilor omenești cu un cerc de sare înconjoară-mi gândul apoi trânește-l de argila albă praful se va ridica între Tine și sfera liniștii cu încă un grad de trezire măruntă accedere la tronul de
FĂRĂ EXPIRAŢIE DE ÎNALT de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1318 din 10 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/371295_a_372624]
-
încurcat secundele și-n haos Își stivuiesc bătăile cum pot... O rugă stă ascunsă-ntr-o icoană Cu Ecce homo-adulmecând un cer Mai jos se zbate ca un fel de toană Un gând rămas pe laturi de echer... Amenințări mai șerpuiesc prin ploaie Și teama se-nroșește de plăcere O veste-n avataruri se îndoaie Și fuga-n sine sacrificii cere... În cimitir, mormintele respiră Un rest de timp încolăcit pe cruci E-atâta moarte hâdă și se miră Un râs
DESCHIDEŢI-VĂ MORMINTE de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 838 din 17 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345920_a_347249]
-
orele prânzului. Până mâncară și mai turnară câteva ulcele de vin pe gât, ca să le treacă durerea de cap, se făcură ceasurile amiezii. În cele din urmă, câțiva călăreți se furișează pe drumeagul din pădure către munți, urmează poteca ce șerpuiește printre stânci și ajung pe firul unei ape repezi și zgomotoase ce se prăvălește furioasă la vale. O traversează când pe o parte, când pe alta, apoi, fiindcă râușorul e străjuit de pereții abrupți, înaintează prin vad. Pesemne, iscoada rătăcise
SUB SEMNUL BLESTEMULUI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 842 din 21 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345942_a_347271]
-
gheață, gânduri este poemul cu care se deschide volumul. Citez: Voi lăsa în palmele tale câte o filă. una va fi iubirea, alta va fi tăcerea/ să-mi spui care din ele este lizibilă./ eu văd doar zece degete înfrigurate, șerpuind prin geometria/ aerului, rănindu-l. Această dihotomie spiritual-sufletească, asumată patetic este ruga umanului în fața spiritualului. Cele zece degete înfrigurate sunt răspuns la marile frământări ale ființei, structură duală și reversiblă a eului dominator. ...nu mi-e foame./ vreau liniște și
CU ÎNCREDERE, DESPRE POEZIE DE DOAMNA IOLANDA MALAMEN (PREFAŢĂ LA VOLUMUL GEOMETRIA SUFLETULUI ) de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 851 din 30 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345998_a_347327]
-
nr. 824 din 03 aprilie 2013 Toate Articolele Autorului De mult îmi pusesem în gând să-mi iau un concediu de la eul meu și să las „ispita de la trebi" pentru a mă retrage imaginar la marginea unui râu minunat care șerpuiește liniștit printre arini. Ajuns cu bine aici, pentru a-mi reface forțele, ar trebui să mă așez pe covorul de iarbă mirositoare ca o cosiță de fată și să trag în coșul pieptului mireasma fânului proapăt cosit. M-aș mulțumi
DE PE MARGINEA UNUI CON DE LUMINĂ PRIVESC EXTAZIAT SPRE INSULA FERICIRII de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 824 din 03 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346039_a_347368]
-
înainte de a fi acoperită de apele fluviului în urmă lucrărilor ce se făceau la baraj.Toți turiștii eram curioși să vedem ultimele imagini ale acestui picior de pământ oriental implantat în mijlocul apei ,între două lumi .Drumul din port până în interior șerpuia deasupra unor canale unde băltea apă Dunării. Îmi amintesc de case dărăpănate și fără curți, sau cu fragmente de garduri. Geamia am găsit-o închisă ,dar ea totuși domină insula și cu minaretul ei înalt era ușor de recunoscut chiar
FOSTA INSULĂ ADA KALEH ÎN LUMINA UNOR SURSE DOCUMENTARE.2 de VARVARA MAGDALENA MĂNEANU în ediţia nr. 907 din 25 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346006_a_347335]