1,136 matches
-
tras adânc aer în piept, cu un tremur care a dat într-un hohot de plâns. Cu soțul meu. Soțul meu a murit. Deodată lacrimile îmi șiroiau pe față. Cu el vreau să vorbesc. Am scotocit prin geantă după un șervețel, în timp ce Morna își apăsa iar tâmplele. — Îmi pare rău, a zis. Nu primesc nimic. Dar există un motiv pentru asta. Mi-am ridicat capul instinctiv. Care? — Ești încărcată de energie negativă. Cineva a pus ceva nefast asupra ta, de aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
mai normală decât crezusem. —E vorba de o rochie de la Givenchy, a zis. —Unicat sau în serie? —Ohhh. Părea că nu înțelege întrebarea. —Unicat, cred. Și n-a vrut să ți-o cumpere, am sugerat eu, găsind un pachet de șervețele în poșeta în formă de căsuță. Erau imprimate cu pantofi, ceea ce m-a cam șocat. Nu scăpam deloc de accesoriile trăsnite. Nu, a spus, făcând ochii mari. Oh, nu. E pentru că tata a vrut să mi-o dăruiască, și eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
cascadă de lacrimi îi țâșni din ochi. Tata e prietenul meu cel mai bun, știi? Nu prea, dar am dat din cap că da. — Așa că e îngrozitor când nu ne înțelegem. Ei bine, ar trebui să plec, am zis. Păstrează șervețelele. Cei bogați sunt cu adevărat diferiți, m-am gândit, la naiba, sunt duși cu pluta. M-am grăbit spre birou, dornică să-i împărtășesc revelația lui Teenie. În seara aceea am primit un mail de la Helen... Către: Magiciansgirl1@yahoo.com
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
zis Leon. Eram ca frații, știi. Era cel mai bun prieten al meu. Vocea i s-a frânt. —Cel mai bun prieten pe care l-ar fi putut avea cineva. Mecanic, am căutat în geantă și i-am întins un șervețel. Leon și-a îngropat fața în șervețel, lăsând să răzbată suspine înfundate, în timp ce eu mă întrebam dacă îl credeam. Da, m-am hotărât. Îl credeam. Atunci ce se întâmpla? Dar când m-am întors la birou, mă așteptau o serie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
cel mai bun prieten al meu. Vocea i s-a frânt. —Cel mai bun prieten pe care l-ar fi putut avea cineva. Mecanic, am căutat în geantă și i-am întins un șervețel. Leon și-a îngropat fața în șervețel, lăsând să răzbată suspine înfundate, în timp ce eu mă întrebam dacă îl credeam. Da, m-am hotărât. Îl credeam. Atunci ce se întâmpla? Dar când m-am întors la birou, mă așteptau o serie de mesaje frenetice de la Kevin, iar ultimul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
de gât. Îmi lipsești, m-am gândit. Îmi lipsești atât de mult, Aidan Maddox. Dar n-aș fi dat pentru nimic timpul pe care l-am petrecut împreună. Merită, oricât aș suferi acum. Am scotocit în poșeta minusculă după un șervețel; Helen mi-a îndesat unul în palmă. Ochii mi s-au umplut de lacrimi și am șoptit, „Mulțam“. „N-ai pen’ce“, mi-a șoptit și ea, cu ochii în lacrimi, la rându-i. Pe mica estradă, Luke și Rachel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
o chestie de secunde -patruzeci și cinci de secunde, cred. A trebuit să-mi storc creierii ca să-mi aduc aminte de ceva mai rău. — Să știi că ai fost cât se poate de excitat, spuse She-She încet, în timp ce scotea niște șervețele. Da și nu. Fie vorba între noi, fusese una din acele labe, în care treci direct din starea de fleșcăială în orgasm, sărind peste erecție. Cred că She-She s-o fi folosit de vreo șmecherie glandulară, ca să termine treaba așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
înainte cu întrebările. Doar știi ce gust au nopțile astea. În cele din urmă, ea a găsit ceva mai insuportabil decât mi se părea mie și astfel, în zori, mi-a dat răspunsul întreg, lungul secret, cu un pachet de șervețele de hârtie tremurându-i pe sânii-i de gravidă. Era de necrezut, dar eu l-am crezut. Selina a rămas tăcută, așteptând. Nu știa cât era de necrezut. — Ai fost bun și înțelegător, a spus ea. O să plec dimineața asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
-se de peretele toaletei, scoase un sunet înfundat și greoi care se opri, în mod stupid, în gâtul meu. Sau poate era din cauza priveliștei dinăuntru: o fată, sprijinită de vasul toaletei, fragilă precum o grămăjoară de bețișoare înfășurate într-un șervețel. Părul deschis la culoare îi ascundea fața, mâinile îi atârnau fără vlagă pe lângă corp, ca niște frunze care cădeau din crengile încheieturii mâinii și, preț de o clipă îngrozitoare, am avut o senzație de déjà vu care m-a făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
de rolul de gazdă a serii, Sebastian s-a uitat la ceas și a spus, dregându-și vocea: — Mergem să și mâncăm ceva? Am intrat în restaurant, care era primitor, fără să fie de modă veche: fețe de masă galbene, șervețele portocalii, rame din lemn de cireș cu imitații colorate după Gauguin. Urăsc localurile minimaliste cu pereții albi și goi, cu mese din fier cu trei picioare și scaune care au găuri acolo unde te aștepți mai puțin; poate că porțiile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
am spus. —Ticăloși mici. Sebastian dădu cu piciorul într-o altă cutie, îndepărtând-o supărat. —Băieții de la St. Paul. Mulți dintre ei locuiesc în Kensington și folosesc acest loc pentru întâlniri. Fetele de asemenea. O grămadă de plozi snobi. Desfăcea șervețelele care fuseseră înfășurate pe sticlele de șampanie ca să stăm pe ele. Apoi a scos unul dintre dopuri cu degetele mari, țintind către acoperișul pavilionului. L-a lovit și a sărit înapoi cu așa un recul încât ne-am ferit instinctiv
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
A fost numai vina mea... a mormăit, încă acoperindu-și fața. A înghițit. — Doar vina mea. Nu ar fi trebuit să-i spun... Mi-am căutat în geantă. Cu o șansă de unu la o mie, aveam un pachet de șervețele îndoit, pe jumătate plin, la fundul genții. Scoțându-l, am luat unul dintre șervețele și i-am făcut semn până când l-a luat cu o mână. —Mulțumesc, mi-a spus imediat, ștergându-și fața. Era roșie și șifonată precum a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
vina mea. Nu ar fi trebuit să-i spun... Mi-am căutat în geantă. Cu o șansă de unu la o mie, aveam un pachet de șervețele îndoit, pe jumătate plin, la fundul genții. Scoțându-l, am luat unul dintre șervețele și i-am făcut semn până când l-a luat cu o mână. —Mulțumesc, mi-a spus imediat, ștergându-și fața. Era roșie și șifonată precum a unui bebeluș, deși nu vărsase chiar atâtea lacrimi. Părea complet distrusă. Uite, Jordan, i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
dacă o vei face, nu va ajunge mai departe. Încă tamponându-și ochii de parcă era atentă să nu-și ia pielea, nu mi-a spus nimic. Am adăugat cu părere de rău: — Dar altfel voi fi nevoită să implic Poliția. Șervețelul s-a desprins de degetele ei și a căzut încet, legănându-se într-o briză de aer condiționat, pe carpetă. S-a uitat la mine, îngrozită. La un moment dat, i-am văzut privirea. —Nu ai face asta, mi-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
cuvânt cu cuvânt, frază cu frază, povestirea lui de demult. Vechiul text țâșnea din mine cu o limpezime stranie. Am coborât la a doua stație. Știam că acolo era o bodegă mai specială, pentru „intelectuali cu pretenții“, după cum scria pe șervețelele de masă și pe suporturile pentru halbele de bere, comandă pentru firmă, local ținut de Karanphilou, fostul Ghiță Caranfil, cândva șăibar la „Tractorul“ din Brașov, mai apoi adus la școala de cadre a U.T.C.-ului (acolo l-am și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
bine, dacă Einstein nu se metamorfoza În Bikinski sau Papil. Atunci lucrurile luau o Întorsătură neplăcută și Noimann era nevoit să se Întoarcă din nou la Corso, altfel cifrele Îi barau calea. Mai apăreau și furculițele, cuțitele, mucurile de țigară, șervețelele, sticlele de votcă și ceștile de cafea. Armata de furculițe se ivea de cum cotea pe strada Florilor. Încetul cu Încetul, furculițele Îl Împingeau Înapoi spre semafor. Cifrele le săreau În ajutor. Nu se știe de ce, dar cel mai buclucaș se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
hainele. Costumul nu avea nici o pată. Iar pantofii, deși erau acoperiți de un strat destul de gros de praf, pătat pe alocuri de stropi de apă sau urină, păreau a nu fi trecut, totuși, prin cine știe ce Încercări deosebite. Șterși cu ajutorul unui șervețel, pantofii ar fi putut face față chiar și unei vizite oficiale. Medicul hălădui o vreme pe peron, citind graficul de trenuri, sosiri-plecări, afișat În fața uneia dintre intrări. Își pipăi cu grijă buzunarul de la piept. Portofelul era la locul lui. Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
intre Într-o nouă criză, Noimann se Îndreptă spre toaletă, unde se spălă Îndelung pe față și pe mâini... Pe drum, din mers, se aprovizionă de la Non-Stop-ul aflat la intrarea În WC, umplându-și buzunarele și geanta cu votcă, țigări, șervețele parfumate și gumă Orbit de culoare bleu. Ieșind pe peron, Noimann se simți pe moment mai bine. Dar curând starea de neliniște Îi reveni. Chiar la picioarele sale se afla un tren gata de plecare. Locomotiva șuieră de trei ori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
în colțul opus, spre stânga, are formă de sicriu și e decorat cu mascota somnambulă a clubului. Danny se postă acolo, urcându-se pe scaunul înalt și făcându-i semn cu degetul albului care ștergea pahare. Barmanul îi puse un șervețel în față. Danny strigă peste zgomotul asurzitor: — Un whiskey dublu! Apăru un pahar. Danny îl dădu peste cap. Barmanul îl umplu din nou. Danny bău și simți cum nervii încordați i se încălzeau. Numărul muzical se încheie cu un o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
detectiv de la comitat obișnuia odinioară să șutească mașini de prin Kern și Visalia, dar nu pomenea niciodată nimic despre asta când era ridicat ca suspect pentru furtul vreunei automobil. — Piese sau o afurisită de mașină întreagă? Janice își scoase un șervețel din decolteu și îl frământă în mâini. — Tapiserie, zise ea. — La oraș sau la comitat? — C-cred că la comitat. Secția San Dimas... Danny se strâmbă. San Dimas avea cea mai dură echipă de detectivi din LASD. În ’46 ofițerul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
așa că acolo îl aștepta un șiș bine ascuțit. Iar dacă Lembeck se arăta docil în arest, poate că îl lăsau în pace după o bătută bună. — Spune-i lui John că o să mă ocup de asta mâine dimineață. Janice sfâșiase șervețelul în șuvițe subțiri. — Mulțam, domnu’ Upshaw. John mi-a mai zis să fiu drăguță cu dumneavoastră. Danny se ridică în picioare, simțindu-se bine încălzit, și se întrebă dacă n-ar trebui să-l pocnească pe Lembeck pentru că făcuse pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
semn lui Dudley s-o lase mai moale, apoi i se adresă lui Eisler cu o voce foarte blândă: — Domnule Eisler, ați ținut cumva un jurnal în perioada în care ați lucrat cu Chaz Minear? Omul își frângea mâinile, ținând șervețelul de hârtie ferfenițit între degetele lui contorsionate până la vânăt. — Da. — Consemnează pasaje legate de activitățile în slujba Partidului Comunist și de colaborarea la scrierea scenariilor cu Chaz Minear? — O, Doamne... Da! Mal se gândi la raportul anchetatorilor particulari ai lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
noștri în uniformă vă vor scotoci la sânge mica dumneavoastră locuință burgheză, deranjându-vă serios mica dumneavoastră familie burgheză. Eisler încuviință scurt din cap. Dudley se lăsă pe spate. Picioarele scaunului trosniră sub greutatea lui. Mal văzu o cutie cu șervețele pe polița geamului, o luă și i-o așeză lui Eisler în poală. Eisler strânse cutia lângă el. Mal spuse: Vom lua jurnalul cu noi, iar pe Minear îl lăsăm deocamdată în pace. Iată o întrebare de ordin general: ați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
pentru faptul că nu fusese citată să apară în fața celor de la CCAA! De trei ori bingo - de milioane. Mal se sili să-și controleze vocea la fel de bine ca și Dudley. Pe cine anume a sedus? Eisler trase și rupse câteva șervețele din cutie. — Nu știu, nu știu, sincer nu știu! — Mulți bărbați? Puțini? Câți? — Nu știu. Presupun că doar pe unii actori și tehnicieni importanți, de care era sigură că puteau ajuta sindicatul. — La recrutarea cui a mai contribuit? Minear, Loftis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
La recrutarea cui a mai contribuit? Minear, Loftis? — Reynolds era la vremea aceea în Europa. De Chaz nu știu nimic. — Ce se discuta la primele ședințe ale AUFT? Se ocupau de vreo acțiune sau aveau vreun program anume? Cutia de șervețele era acum o grămăjoară de fâșii de carton. Eisler le mătură din poală. — N-am participat niciodată la ședințele lor. — Știm, dar trebuie să aflăm cine mai venea acolo în afară de membrii fondatori și care erau subiectele abordate. Nu știu! Mal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]