590 matches
-
autoritatea a statului tocmai s-a oprit în fața șezlongului, îl privește și-l aude spunând următorul vers din poemul Verset divagat: "Nu eu să dirig lumea..." și pentru că volumul vocii poetului este cam mic s-a aplecat mai marele spre șezlong ca să priceapă. Pricepe. S-a luminat autoritatea și dă din mână amuzat: "nu vă faceți griji, tov Bacovia zice, "nu dumneavoastră trebuie să dirigați, avem noi grijă să dirigăm", așa-i spune și pe când dă să plece se oprește crucit
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
cu un aer de vacanță eternă, din marginea unei pajiști căreia nu-i zăresc capătul. În prim plan, în stânga, se ridică o salcie uriaș despletită, care rimează teribil cu mica senzație de părăsire a locului, cu voleurile trase și cu șezlongurile pliate și rezemate de zidul verandei. Ocolim casa, însoțiți de umbra zdrențuită a unor mesteceni, și pătrundem înăuntru prin intrarea din spate. Casa are patru încăperi mari, mobilate cu piese de epocă. În camera în care stătea Blaga, pe lângă un
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
chema ea la masa lor, Îi era tare milă cînd Îl vedea În costum de golf și totuși fără să semene a jucător, cine i-o fi vîndut tricoul ăsta? După ce stăteau la masă, se odihneau cîtva timp tolăniți În șezlonguri și plecau din nou să lovească mingea albă și micuță, să continue arcul acela larg marcat de optsprezece gropi, pe care-l Începuseră dimineața. Susan Îi Însoțea și ea, În tovărășia cîtorva prietene, soții de diplomați și de oameni bogați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
un sedativ pentru durerea de cap și pentru amorțeala din picioare. Se simți cuprins de mînie cînd se Întîlni nas În nas cu Lester și Santiago, care citeau liniștiți reviste ilustrate, zîmbitori sub uriașii lor ochelari de soare, Întinși În șezlonguri și nescoțînd la iveală nici un semn de proastă dispoziție. N-avea nici cea mai mică Îndoială: trecuseră prin orgie, prin chiolhanul acela, calculînd totul și evitînd excesele, astăzi se sculaseră puțin mai tîrziu, renunțaseră la haletere pînă mîine, fiindcă era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
fusese un coșmar. Un coșmar grotesc. Neplăcută, agitată și atât de plină de ea, că nu știai când o să explodeze. Ceea ce nu ar fi fost un lucru chiar rău, se gândea Lisa. Când ajunsese acolo, Frieda era întinsă pe un șezlong, îmbrăcată într-una din creațiile ei exagerate, cu părul lung și gri lăsat să se rostogolească peste talie. Stătea cu jumătate de corp pe un morman de materiale și cu fața într-o pungă cu un meniu de mic dejun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
o nuanță de „viață cunoscută pe viu“, precum Charles Lindbergh, care Își povestea cu precizie peripețiile zborului deasupra Atlanticului. Nu s-a mai auzit nimic despre mobilele cele noi care, dacă Îi dădeam crezare tatei, trebuiau să umple casa: un șezlong făcut de Le Corbusier, o masă proiectată În Italia de un tînăr arhitect care restaurase o mînăstire, mobilă nouă de bucătărie, de fabricație daneză... Tatei Îi plăcea mobilierul modern. Visa să avem așa ceva. A fost toată viața un visător, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
Ar fi atît de odihnitor! Și Kay simțise odată ceva asemănător, de fapt. Dar asta fusese Înainte de război, Înainte de a o Întîlni pe Helen. Acum spuse cu o voce seacă: — Pacea adîncă, infinit de adîncă, a patului matrimonial, după talmeș-balmeșul șezlongului safic. — Exact. — Ce prostie. — Vorbesc serios, zise Binkie. O să-ți dai seama cînd o s-ajungi de vîrsta mea - avea patruzeci și șase de ani - și cînd o să te trezești dimineața și-o să privești partea aceea imensă de cearșaf neîncrețit. Încearcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
socru-meu fericit. Apoi, mormăi către Dan, pe un ton mult mai scăzut: — Dar nu sînt sigură ce-o să spună maică-ta. Probabil că o să se Înverzească de invidie, zice el. Și vreau neapărat numele chirurgului ei. Dan trage două șezlonguri lîngă Gregory și Trish. — OK, spune ea, sculîndu-se În picioare și ferindu-și ochii de soare. Avînd În vedere că sîntem pentru prima dată În prezența aproape nudă a celorlalți, e necesar să clarific unele lucruri. Astea (se Întoarce și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
plecat, răspund eu, tot cu un zîmbet. Mă duc să văd ce face Tom. — Te uiți și la a mea? strigă Lisa. Deși, cred că Încă mai doarme. — Vin și eu, să mă uit la Oscar. Trish se tîrăște de pe șezlong și se Întinde. N-ar fi fantastic să fie atît de obosiți Încît să doarmă toată după-masa, iar noi să lenevim cît e ziulica de lungă, prefăcîndu-ne că nu avem copii? — Nu că am schimba vreodată situația..., spun eu, privind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
și va urla? — Da, sare ea plină de entuziasm, bineînțeles. O să-mi facă mare plăcere. Mă mulțumesc să-mi dau ochii peste cap și plec, călcînd apăsat În direcția piscinei. — Nu pot să cred ce face maică-ta. Stau În fața șezlongului lui Dan, asigurîndu-mă că-i blochez tot soarele și arunc o umbră uriașă asupra lui. — Ce? oftează Dan. Ce-a mai făcut acum? — A venit și l-a trezit pe Tom din somn. S-a tot jucat cu el și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
peisaj. Probabil că n-a mai văzut așa ceva pînă acum. Nu atît de aproape, oricum. — O, te referi la celebrele coline din sudul Franței. — Da, chiar la ele. Și rînjim amîndouă. Dan vine la noi și se așază pe marginea șezlongului. — Ellie, mă dai cu cremă pe spate? Îi masez crema pînă intră În piele, sărutîndu-l Într-o parte, pe gît, atunci cînd termin. — Mm, mulțam. Am de gînd să-l iau pe Tom În piscină. Vrei să intri și tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
toți În urale În vreme ce eu mă Îndrept ca prin ceață spre Tom, care șade pe prosop. — Ce-aș vrea ca și soțul meu să mă lase să dorm mai mult dimineața, zice Trish, uitîndu-se țintă la Gregory. Mă apropii de șezlongul ei, mă așez pe marginea lui și-l iau pe Tom În poală. Mă uit la Dan, dar de Îndată ce ochii ni se Întîlnesc, și-i ferește. E Încă furios din cauza harței de aseară, dar nici mie nu mi-a trecut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
răpește lucrurile frumoase, dar le păstrează în aceeași condiție. Aici e adevărata ei măreție. Nu ne putem împotrivi. Lui Destinat îi plăcea să privească timpul scurgându-se și nu făcea uneori nimic altceva decât să stea la fereastră într-un șezlong de lemn, sau pe banca ce ieșea în afară, datorită unei mici movile artificiale pe care primăvara o acoperea cu anemone și saschiu, lângă apele molcome ale râului Guerlante și cele, mai grăbite, ale micului canal. Putea fi luat, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
îmi făcuse o scară subțire, parcă din grisine, care se sfărmau dacă o întrebuințam. M-am plâns ei, musafirii nu mai puteau ajunge în odaia uriașă... cădeau... Și colac peste pupăză, în spatele casei, unde citeam de obicei, trântit într-un șezlong comod, sub copaci, își mutase, în aer liber, pe un soi de postament, atelierul de tâmplărie... Adio liniște și răsfăț. Cum aș mai fi putut să citesc, cu dânsul trebăluind alături, geluind scânduri, foindu-se? În general, visul era disconfortabil
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2205_a_3530]
-
munte, fie „jos”, În chimnițe, fie alergând la Manej, sub supravegherea cățelelor, a buzeștilor...). După primul atac al bolii, mama nu a mai putut merge decât cu ajutorul a două bastoane, recuperându-și, penibil, picioarele ca și moarte. Îi instalasem un șezlong În curte, pe iarbă. Fiindcă Îi era mereu frig la picioare (avea În jur de cincizeci de cuvinte și vreo sută de expresii pentru a zugrăvi feluritele nuanțe de durere), Își punea câteva rânduri de ciorapi - de bumbac, de lână
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
Nu m-a mai poftit niciodată la pește. Stau În calidor și știu: nu sunt boer, dar sunt domn. Adică un boer mai mititel - de asta. PARAȘUTE Stau În calidorul casei noastre din Mana. Stau În calidor, Întins Într-un șezlong, Învelit În pături de la brâu În jos. Soarele apune de toamnă, pieziș, spre stânga mea, Îndărătul pădurii de la Hirova. De aici, din calidor, la vremea asfințitului, peste pădure, se văd din ce În ce mai des corole trandafirii, căzând din cer, ușurel, depunându-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
descriu problemele, iar printre acestea, cum ar putea lipsi, dragostea descântată în 20 de feluri/poziții diferite. Sunt valoroși, dom’le, tocmai pentru că sunt vechi. Țin minte doar două dintre videoclipurile lor de la începutul anilor ’90, cel cu vocalul plimbâdu-și șezlongul, îmbrăcat ca un rege, și cel în care același vocal, distrus, se lasă plimbat în mașină de un prieten. Codruț Iulie 2006 3 iulie 2006 Nu-mi propun să-ți transmit o enervare, ci doar să scriu, pur și simplu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1949_a_3274]
-
lângă plajă și printre delabratele hoteluri rămase de pe vremea „Visului de aur“ a turismului comunist tot felul de cocioabe pretențioase, unde se vând mărfuri ieftine și hrană proastă, ordinară (dar nu ieftină!). Pe plajă strălucesc în soare sute, mii de șezlonguri pe care nu le folosește nimeni - nu se știe cui aparțin de fapt, dar au apărut în urma hotărârii de a privatiza plajele. Turiștii, în marea lor majoritate, își dispută cu înverșunare metrii pătrați rămași disponibili între linia apei și linia
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1949_a_3274]
-
pe care nu le folosește nimeni - nu se știe cui aparțin de fapt, dar au apărut în urma hotărârii de a privatiza plajele. Turiștii, în marea lor majoritate, își dispută cu înverșunare metrii pătrați rămași disponibili între linia apei și linia șezlongurilor frumos aliniate, dar inutile. Nimeni nu pare a fi indignat de absurditatea unei astfel de situații. Pe apă bubuie ski-jeturile, în ciuda tarifului care-l depășește pe cel de la Saint-Tropez: 80-100 lei ora (aproape 30 de euro pentru 10 minute). Tot
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1949_a_3274]
-
în jos către firul de apă șiroind domol între malurile nisipoase. Fusese o vară secetoasă. Plopii din luncă aveau o culoare gălbui-cenușie. Pe Fana au găsit-o în curte, citea o carte sub un umbrar de vie. A sărit din șezlong sprintenă, toată numai zâmbete. Ce surpriză, ce surpriză, tu aici, Carmina, exclamă! Avea o rochie albastră cu guleraș alb încheiată în capse. Soarele îi rumenise obrajii arăta foarte bine. Îi sărută pe amândoi. Nici tu, Ovidiu nu ai mai venit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
știut cum să se comporte. La dracu, își spuse Sidonia și-și presă cu degetele rădăcina nasului. Era chiar obosită. Avea un început de nevroză astenică, ce se petrecea cu ea? Ar fi vrut să fie la mare într-un șezlong, alături, pe salteaua pneumatică să șadă întins cineva. Ce era oare cu imaginea asta? Când i se întipărise pe retină, acum câți ani oare? Da, avea și o fotografie, ea prinsă în fața unei forme de piatră, bătea vântul, ea avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
se aplecă spre ea, cu un aer conspirativ, schimbând subiectul. Orice avea de-a face cu serviciul, fie că era al lui Simon sau al oricui altcuiva, o plictisea de moarte. Ce mai face minunatul doctor? Fran se lăsă în șezlongul ei de lemn și închise ochii. Era spre seară și se aflau în grădina Henriettei, care arăta de parcă ar fi fost făcută la comandă, după modelul Expoziției Florale de la Chelsea. — Bine. Însă am fost atât de ocupată, încât nu l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
vreuna din voi încă un rând? Henrietta nu se lăsă intimidată și îi întinse paharul. Simon, care avea o idee destul de clară despre cât băuse ea deja, își țuguie buzele și o ignoră. — Ce avem la cină? Își trase un șezlong, puțin cam prea aproape de al lui Fran. — Somon rece fiert cu maioneză. — Mai exact, somon rece fiert cumpărat de-a gata de la magazinul de delicatese, la un preț exorbitant, care nu ți-a solicitat în nici un fel talentul culinar? întrebă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
rar, îi spăla rufele și făcea curățenie. Doar răsfoia revistele pe care i le aducea Andrei Vlădescu. Își deschidea ușa-fereastră a dormitorului către balconul care înconjura apartamentul pe două laturi, ca o terasă, se așeza cu destulă greutate într-un șezlong foarte vechi, decolorat, dar încă rezistent și rămânea ore întregi la soare, ca o șopârlă, cu o carte în brațe. Urmărea cu mare atenție cum i se încălzesc pielea și rochia; își privea mâinile de parcă le-ar fi văzut prima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
Nu le spunea cum se simte. Dar nu se simțea bine. Într-o zi toate puteau fi extraordinare, ca și cum ce suferise până atunci ar fi fost un coșmar uitat. Dar în ziua următoare putea fi țintuită la pat sau în șezlong sau cine știe unde de o stare neplăcută de sfârșeală și dureri. De acestea, mai ales. Nu le-ar fi putut descrie decât ca pe o apăsare sufocantă. Acum ai să mă întrebi de ce am acceptat toate acestea și de ce nu mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]