KorAP: Find »[drukola/base=șezlong & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...16 17 18 ...24 >

586 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568

fusese un coșmar. Un coșmar grotesc. Neplăcută, agitată și atât de plină de ea, că nu știai când o să explodeze. Ceea ce nu ar fi fost un lucru chiar rău, se gândea Lisa. Când ajunsese acolo, Frieda era întinsă pe un șezlong, îmbrăcată într-una din creațiile ei exagerate, cu părul lung și gri lăsat să se rostogolească peste talie. Stătea cu jumătate de corp pe un morman de materiale și cu fața într-o pungă cu un meniu de mic dejun

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270

depravata lume a filmului. Mi-am păstrat pentru mine urarea, i-am zâmbit la rândul meu, apoi am ieșit. Bill Koenig stătea în picioare pe verandă, cu mâinile încrucișate la spate, iar Donald Leyes și Harold Costa erau trântiți pe șezlonguri, cu privirea buimacă pe care o ai după câteva scatoalce. Nu ei au omorât-o, mă anunță Koenig. Nu zău, Sherlock! Nu mă cheamă Sherlock, replică el. — Nu zău?... — Ce? întrebă Koenig. • • • Întors la secția Hollywood, mi-am exercitat prerogativele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
în curtea din spate? Am încuviințat. Jane mă conduse prin casă până pe o verandă umbroasă, cu vedere spre o fâșie întinsă de gazon, care era plină de brazde pe mai bine de jumătate din suprafață. M-am așezat într-un șezlong, iar ea a turnat în pahare ceai cu gheață. — De duminică până acum am făcut tot ce vezi în grădină. Cred că m-a ajutat mai mult decât toate telefoanele de condoleanțe pe care le-am primit. — Te-ai împăcat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336

niciun motiv să nu se fumeze și ea puțin, apoi să se lase din nou când ajungea acasă; la urma urmei, Adriana făcea chestia asta tot timpul. Vrei și tu una? întrebă Adriana cu un zâmbet răutăcios, întinzând mâna spre șezlongul lui Leigh. Leigh se uită urât la ea, apoi se aplecă în față. — Doar să miros și eu, spuse ea apropiindu-se de dâra de fum. Suspină de plăcere, vocea ei aspră sunând încă și mai profundă decât de obicei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
a spus nimeni că e un obicei prost? Și urât pe deasupra. — Bună dimineața, soare! Ești veselă în dimineața asta, nu-i așa? spuse Leigh. Bău sucul de portocale care mai rămăsese în pahar și-și trase sacoșa de plajă pe șezlong. — Doamne, abia aștept să stau puțin la soare. Îți vine să crezi că e deja luna iulie și eu n-am ieșit nici măcar o dată în vara asta? Adriana o măsură pe Leigh din cap până-n picioare cu ostentație. — Vai, dar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
e mai bine. Chiar el. Clătină din cap în semn că da. — De fapt, prietenii îi spun Toby. Leigh se holbă la ea. — Glumești? Zi odată, femeie! Trebuie să auzim— — Desigur! zâmbi Adriana. Dar după ce înot puțin. Se ridică de pe șezlong ca o felină care și-a încheiat somnul de după-amiază și se îndreptă spre piscină. Las că le învăț eu minte, altădată să mă ia în serios. Întinse piciorul să vadă cum e apa, apoi intră în bazin cu totul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
Nu prea am ce să-ți spun. Mamele noastre au început pregătirile de nuntă, dar noi încercăm să nu ne implicăm. Clar că e o decizie bună, murmură Emmy. O deranja faptul că tipul își aruncase portofelul și prosopul pe șezlongul de alături și începuse să-și scoată cămașa. Din moment ce nu era absolut nimeni la piscină, de ce a trebuit să vină chiar lângă ea? — Mda, nu prea mă interesează. Acum am destule pe cap la serviciu și tocmai am aflat că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
împrejmuiau zona acoperită de un covor de iarbă verde ademenitoare, dar nu prea îngrijită. O mică piscină din gunite — atât de mică încât puteai numai să stai în ea ca într-un bazin cu apă caldă — era flancată de două șezlonguri și o masă cu scaune și părea să se piardă în fundal, lăsându-ți atenția să se concentreze asupra adevăratului loc de atracție: un mic iaz minunat, poate de șase pe nouă metri, cu un doc plutitor și o barcă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335

care se lăsă, Jim putea auzi strania litanie tărăgănată pe care o scoteau chinezii cînd știau că urmează să fie omorîți. În jurul terenului de adunare, sutele de deținuți priveau fără să se miște. Bărbați și femei stăteau În așa-zisele șezlonguri din fața barăcilor, sau pe treptele blocurilor-dormitoare. Echipa de actori Își Întrerupse repetiția. Nimeni nu vorbea În timp ce soldații japonezi se Învîrteau În jurul ricșei, lovind cu picioarele În scaune și În carcasă și făcîndu-le țăndări. Din cutia de sub scaun, căzură o boccea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345

puntea vasului. Oceanul este nemărginit. Vaporul este mare. El este un transatlantic. În mijlocul unui grup de oameni, o femeie cu pălărie albă, râzând. Un copil o ține de mână. Soțul ei o cuprinde cu brațul peste umăr. În spatele lor pe șezlonguri o mulțime de alți oameni. Fericiți și ei. Către capătul punții apare căpitanul. Poza ai găsit-o În pod Într-o valijoară plină cu rujuri de buze consumate și cutiuțe de pudră, goale. În pod se găsesc de toate. Mirosul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
nu te mai face pionier și nu te mai primește la școală. Mama plânge. Dau foc la fotografie și fotografia arde, și ard domnul și doamna Ciocănescu, care au emigrat În Argentina, arde copilul, ard oamenii fericiți care stau pe șezlonguri, arde vaporul, arde căpitanul care tocmai apăruse pe punte și arde și lumina Împreună cu oceanul. Ești posac. Îți place cuvântul Argentina și cuvântul emigranți. După ce Îți dai cuvântul de onoare că nu spui la nimeni, te culci. Icoana Maicii Domnului

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394

răspunse, Angela. Poate că reușisem s-o jignesc. Mama ta era în grădină cu Raffaella, care vara închiria un cottage pe plajă, nu departe de noi. Râdeau. M-am aplecat și am sărutat ușor obrazul Elsei. Era întinsă pe un șezlong, mi-a trecut o mână leneșă prin păr. M-am retras imediat. Mă temeam că ar fi putut să-și dea seama de parfumul celeilalte. Raffaella se ridică. — Plec. I-am promis lui Gabry că o să-i duc crema pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
vremea aceea, desigur, nu avea cancer. Avea o pereche de saboți care, în contact cu dalele, produceau un zgomot insuportabil. Am rămas în tăcere până când tropăitul acela deranjant nu s-a pierdut în tăcerea nisipului. Picioarele Elsei ieșeau afară de pe șezlong. M-am așezat pe jos și am început s-o mângâi. Îmi întindeam încet mâinile spre genunchii ei, avea o piele fină, parfumată de crema de plajă. De câte ori soseam la ea la mare, de câte ori mă gândeam la sosirea aceea, eram

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
început s-o mângâi. Îmi întindeam încet mâinile spre genunchii ei, avea o piele fină, parfumată de crema de plajă. De câte ori soseam la ea la mare, de câte ori mă gândeam la sosirea aceea, eram mulțumit. Acum eram acolo, ghemuit la capătul șezlongului ei, fără bucurie. Am remarcat o nepotrivire. Nu găseam ceea ce așteptasem. Mici neatenții: nimic proaspăt în frigider, costumul meu rămas, după ultima baie, să se decoloreze într-un loc însorit, cămașa mea preferată necălcată. Și mai ales Elsa, chipul ei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619

piloni de fier. Caracterul lor puțin pedant demonstra o „origine solidă, de viță veche“; ajunseseră din vremuri străvechi în noile noastre manuale, poate din Cöln-ul mamei, unde în salon priveau portretele Carolinei și al lui Wilhelm S. de deasupra unui șezlong verde-auriu, dar la fel de bine puteau să provină și de pe stâlpii de afișaj, de pe care se instiga cu cruci și cârlige, mai pe scurt cu crucea încârligată, tocmai la lichidarea acestei lumi a Cöln-ului. Dar în manualul școlar aceste litere povesteau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
lampă uriașă. Ne-am pus rucsacurile în spinare, am urcat muntele cu tata înaintea noastră, lovind în bolovani cu bastonul lui care răsuna vesel, și astfel petreceam ore în șir printre pietre. În zilele de odihnă se așeza într-un șezlong, mai la o parte, printre colți de stâncă, răsfoia un atlas despre flora alpină sau voia s-o convingă pe mama să urce cu el în Paradiesli, un umăr de stâncă deasupra hotelului, unde afinele erau coapte și zemoase. Amestecate

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196

care, după calculele Theodorei, i-ar fi epuizat propriul buget pentru Îmbrăcăminte pe un an Întreg. Purta un parfum greu, pe care Theodora Îl găsi apăsător În camera supraâncălzită, cu ferestrele bine Închise, și ședea pe jumătate Întinsă Într-un șezlong, fumând o țigară turcească dintr-un portțigaret. Theodorei, așezată drept, În cel mai puțin uzat dintre costumele sale taior, cu mâinile Împreunate În poală, Edith Wharton i se păru pe jumătate grande dame, pe jumătate grande courtisane, zvonurile despre neregulile

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
putea lăsa ceea ce bătuse Într-o zi pentru ca Henry să citească și să revizuiască seara, pregătind pentru corectura de a doua zi dimineața. Uneori, În timp ce dicta, se plimba În sus și În jos prin birou, alteori stătea Întins, relaxat, În șezlong. Găsea țăcănitul clapelor mai degrabă odihnitor decât supărător, iar MacAlpine era atât de tăcut și de impasibil, Încât aproape uita că este o ființă omenească, cu o conștiință proprie, care Îi nota cuvintele pe hârtie. Era conștient că frazele lui

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
grădinii Într-o parte și deasupra străzii liniștite În cealaltă, cu spațiu pentru două mese mari de scris, una pentru el și una pentru MacAlpine, și cu loc destul pentru plimbat de colo-colo, ca și pentru un fotoliu și un șezlong lângă cămin, unde se putea Întinde și reflecta. Era paradisul! Era impresia copleșitoare, făcută În acea primă după-amiază - că găsise cumva drumul Înapoi spre grădina raiului, dincolo de ușa mare și verde, cu ciocănelul de alamă, din West Street - o senzație

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439

nu. Ce-i cinstit e cinstit. Atenția ne-a fost atrasă de fereastra de la bucătărie. Mama ridicase perdeaua și gesticula și bătea în geam. — Ce vrea? a zis Anna somnoroasă. Cred că ne salută, am spus, ridicând încet capul de pe șezlong ca să mă uit la ea. —Salut, am zis amândouă moale și am salutat cu mâinile fără energie. Mama a continuat să bată în geam. Gesturile îi deveniseră mai frenetice și mai vulgare. —Du-te tu, i-am spus Annei. Nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
răspuns sec. —Te deranjează? m-a întrebat Anna îngrijorată. Sigur că nu mă deranjează, am spus ultragiată. Atunci de ce ești așa de furioasă? m-a chestionat Anna. Pentru că m-a deranjat de la plajă - m-a făcut să mă ridic de pe șezlong și să merg - doar ca să-mi spună chestia asta. Nu-mi vine să cred! Pur și simplu nu-mi vine să cred! Ce idiot! Dar să-l lăsăm pe James. Pe mine mă îngrijora Kate. Nu crezi că s-a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
Adam să intre înapoi în casă. Apoi mi-am dat seama, îngrozită, că Adam nu avea de gând să facă treaba asta. „Fir-ar al naibii“, m-am gândit înnebunită. „Vine încoace“. Helen și Adam au venit până la oaza cu șezlonguri, Diet Coke, loțiune de protecție solară, reviste pentru femei și chipsuri pe care eu, Anna și Kate ne-o construiserăm. Adam a rămas în picioare, în timp ce umbra lui s-a proiectat asupra mea și a Annei, care rămăseserăm întinse pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
Diet Coke, loțiune de protecție solară, reviste pentru femei și chipsuri pe care eu, Anna și Kate ne-o construiserăm. Adam a rămas în picioare, în timp ce umbra lui s-a proiectat asupra mea și a Annei, care rămăseserăm întinse pe șezlonguri uluite. Adam nu părea prea relaxat. Șarmul lui obișnuit și degajat lipsea din peisaj. Adam părea stânjenit și ușor neprietenos. Mie îmi bătea inima să-mi sară din piept. Mă simțeam îngrozitor de dezavantajată. Doamne, de ce nu mă avertizase Helen, într-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-i Annei o privire care spunea „ești demnă de milă“. Adam și Anna au continuat să murmure. Apoi Helen și-a întors atenția asupra mea. —Dă-te la o parte, mi-a ordonat ea încercând să mă dea jos de pe șezlong. Tocmai am ieșit de la examen. Trebuie să mă întind. — Foarte bine, am spus eu ridicându-mă în picioare. Oricum plecam. Era important să-i dau de înțeles lui Helen că nu mă obligase să-i cedez șezlongul. Că i-l

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
dea jos de pe șezlong. Tocmai am ieșit de la examen. Trebuie să mă întind. — Foarte bine, am spus eu ridicându-mă în picioare. Oricum plecam. Era important să-i dau de înțeles lui Helen că nu mă obligase să-i cedez șezlongul. Că i-l lăsam pentru că așa voiam eu. Jocurile puterii. Eram așa de infantilă. — Da, a zis Anna grăbită, cu fața roșie ca sfecla. Și eu plec. —De ce? Unde te duci? a vrut să știe Helen. —Înăuntru, am spus eu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]