750 matches
-
ușa salonului “criză “ , se uită În stânga și În dreapta și, asigurându-se că nu o vede nimeni, lipi un ochi de gaura cheii. Ce văzu, se Îngrozi! Toate paturile erau pline de indivizi grași care stăteau rezemați de pernă, În șezut, cu laptopurile pe burți. Nu putu să vadă ce era pe monitoarele laptopurilor și nici chipurile lor nu le văzu, doar pe unul care era spre ușă, Îl auzi gemând fiindcă ea, Între timp, Își făcu urechile, pâlnie. Apoi pe
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
caute. Din atâta zbucium și alergare, Începu să se foiască În pat și să transpire, astfel că, la un moment dat se trezi strigând: “lasă-mi nevasta În pace, americanule, că altfel, Îți crăp capul În două”! Se ridică În șezut, Își scutură capul de două ori, privi la zâna lui cum doarme neîntoarsă și zise În gând: “ a Început să mă obsedeze americanii”! Se uită la ceas; mai avea pâna să plece Încă vreo două ore. Nu mai putu să
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
rășinos care abia pâlpâia, ieșind tocmai atunci afară din peștera unde cotrobăise, auzi strigătul sutașului și spuse cu glas veșted: - Nu mai sunt arme, stăpâne. Sutașul holbă ochii: - Cum nu mai sunt? - Nu mai sunt. Sutașul se lăsă neputincios cu șezutul pe o piatră. Nu mai era în stare să judece. Dincoace, jos, în tabăra de lângă peșterile sclavilor, slujbașul regesc era ros de felurite presupuneri. Se plimba încolo și încoace, ca o panteră care încă nu s-a obișnuit să stea
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
6). Aceasta este cea mai bună poziție pentru a fi adoptată de începători atunci când practică respirația profundă, cel puțin până când își dezvoltă coapse și genunchi suficient de puternici pentru a susține postura Calului pe perioada unor ședințe prelungite. Locul de șezut al scaunului trebuie să fie tare, și nu tapisat și trebuie să ședeți pe margine, cu tălpile așezate complet pe sol, la o distanță una de alta aproximativ egală cu lățimea umerilor, cu tălpile paralele în cazul bărbaților și îndreptate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
parcă mă priveau pe mine, ridic din umeri, încep să mă dezbrac, îmi dau jos pantalonii și mi-i pun cu grijă pe speteaza scaunului, sunt pantalonii mei cei buni de școală, chiar dacă au început să lucească deja de atâta șezut în bancă mă vor ține și anul acesta, rămân în pantalonii de pijama, îi lăsasem de dimineață pe mine fiindu-mi prea frig, afară iarnă, zăpadă și, pentru o clipă, îmi trece prin minte că ar trebui să fac un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
sticlă, părintele Ioan nu e în chilie, ochelarii lângă cartea deschisă, a ieșit chemat de fratele Rafael, eu stau cuminte pe laviță, e frig afară, cum a deschis părintele Ioan ușa, un val de frig, tentația e mare, stau în șezut pe laviță, picioarele mele nu ajung jos pe podea și pentru a coborî trebuie să mă răsucesc cu tot trupul pe-o parte, iată-mă jos, mă apropii de casă, în vârful picioarelor mă ridic ca să ajung la ochelari, i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
Înfloreau pe stomac și pe coapse, iar o pereche de urme de mușcături sângerau liber pe podeaua de beton. Își simți coastele mișcându-i-se din loc pe sub piele când Îi desfăcu legăturile și o ajută să se ridice În șezut. — Ești bine? o Întrebă, scoțându-i călușul. Acesta Îi lăsase urme furioase, adânci și stacojii În jurul gurii. Scuipă pe jos un cocoloș de cârpe ude și tuși, astfel că fața i se strânse de durere. Își pipăi coastele rupte. — Du
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
făcînd semn mulțimii de deținuți să se Îndepărteze. După fețele lor supărate, era limpede că-i salutau pe nou-veniți fără prea mult entuziasm; acum erau mai multe guri de hrănit din rațiile lor și așa reduse. Jim se ridică În șezut, pe cînd camionul se Îndreptă spre poartă. Doctorul Ransome căzu pe podea și fu ajutat de perechea de englezi cu valiza de nuiele să se așeze pe o bancă. Jim Îi zîmbi femeii care mergea pe lîngă gard. CÎnd aceasta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
pe vine lîngă domnul Maxted, mișcîndu-i diafragma ca pe niște foale. Îl văzuse pe doctorul Ransome reanimîndu-i pe pacienți și era important ca domnul Maxted să se simtă Îndeajuns de bine ca să se alăture marșului. În jurul lor, deținuții stăteau În șezut, iar cîțiva bărbați erau În picioare lîngă soțiile și copiii lor, strînși grămadă. Mai mulți dintre deținuții mai bătrîni muriseră În cursul nopții. La vreo trei metri mai departe, doamna Wentworht, care jucase rolul lui Lady Bracknell, zăcea În rochia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
toți care au un Packard...? — În regulă, locotenente. Întinde-o băiete. Ești șmecher. Jim Încercă să țină poarta deschisă cu pantoful de golf, dar locotenentul Price Îl lovi În piept cu un pumn bandajat. Cu răsuflarea tăiată, Jim căzu În șezut, pe jos, În fața chinezilor care priveau. Ținu bine cutia Spam și cartușul de Chesterfield, dar cele șase reviste Reader’s Digest de sub cămașă căzură pe iarbă și fură imediat Înhățate de țărănci. Femeile mărunte, Înfometate, În pantaloni negri, se așezară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
de țăran venit aici să pescuiască. Băiatul era culcat pe spate, Înconjurat de un zid de iarbă și buruieni, de parcă ar fi Împărțit cu Jim un pat cu baldachin și i-ar fi ascultat liniștit gîndurile. Jim se ridică În șezut, cu revista făcută sul deasupra capului. Prin roiul de muște, aștepta să audă zgomot de pași În iarba Înaltă. Dar valea era goală, aerul ei luminos fiind devorat de muște. Silueta se mișcă ușor, zdrobind iarba. Prea leneș să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
satisfăcător? Nici o disfuncție? Se simți o adiere lascivă dinspre biroul lui. Nici o disfuncție, am murmurat. — Dar soția dumneavoastră? Ea a avut orgasm? Soția mea, doctore, nu e treaba ta. Nici dulceața gurii ei care te înghite cu totul sau curbura șezutului ei, cum l-am numi dacă ar călări un cal, nici geamătul înfiorat care îmi amintește întotdeauna de notele trompetei lui Bunny Berigan la finalul melodiei „I Can’t Get Started“. Mi-a pus melodia asta în prima seară când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
mult, cu cât singurul în drept să reclame a fost numai victima, a cărei inimă și limbă au amuțit ca două clopote în funduri de oceane. Omul meu făcu o pauză mângâindu-și gânditor ciocul de aramă, își sprijini apoi șezutul de glaful ferestrei și din cămașa grea de caiele și revărsată pe pântec peste betelia roșie a ismenelor încheiate cu trei nasturi de sticlă albă, a scos un caiet gros, cu scoarța de mușama neagră, pe care mi l-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
și greu, ca umplut cu alice, în vreme ce cu mâna liberă mi-am desprins bretelele. Pantalonul îmi căzu dintr-o dată ca un burduf de armonică, peste ghete. Fata mă trase după ea spre divan, pe colțul căruia se răsturnă înapoi, cu șezutul înălțat pe o pernă. O aromă putredă și dulce ca briza țărmului marin, ca mireasma ascuțită a merelor stătute în vin, îmi biciuia sângele, așa cum îngenuncheat între picioarele ei desfăcute ca un „M”, sărutam musca roșcovană a părului, fixată ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
pentru rugăciune între gleznele ei. - Te iubesc frumos și cu înțelegere, i-am șoptit sugrumat și mâinile mi-alunecară sigure dedesubtul ei, cuprinzându-i pântecul mărit și tare, ca umplut cu fontă, pe care mi-l apropiai, presându-i astfel șezutul de josul pântecului meu. M-a primit atunci întreg și fără cea mai slabă șovăire a trupului. - Faust, partea a treia - s-a scremut după aceea piticul dinlăuntrul meu, între două miorlăituri de plâns isteric. Dințișorii lui de știucă mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
tapet. Moartea trece dincolo și Hilda intră aproape goală călcând pe tocuri înalte și ținând mâinile într-un manșon negru. - Egon a murit la balamuc, spune ea distrată. Zicea că nu poate să se așeze pe scaun pentru că ar avea șezutul din sticlă. Medicii l-au găsit complet sănătos. Numai din acest singur punct de vedere, nu puteau fi de acord cu el. După ei, ar fi fost vorba de o boală a sângelui, moștenită de la părinți. - Cred, însă, că a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
Leny Pipersberg a trecut de patruzeci de ani. Deși are o fiică de optsprezece, e încă tânără, brună, înaltă, spătoasă și plină. O recunosc și de la spate, după pata de culoarea ciocolatei, fixată ca o frunză de salcâm pe buca șezutului ei zdravăn. S-a născut cu semnul acesta pe care îl cunosc toți bărbații pensiunii. Intră în cameră și se interesează, ca orice gazdă pricepută dacă toți sunt satisfăcuți, sau dacă vreunul are câte o dorință neîmplinită. Pata i se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
dinți apa adunată sub limbă în chipul hâd al unei dezolări catastrofale: în craniul bine conturat de rumegușul cenușiu al gândurilor mele. E o hârcă pe care o pălmuiesc cu sete, deși mă plimb fără grabă, cu mâinile înnodate pe șezut. Când însă mă iau cu ea la trântă, desprind brațele din josul șalelor, le duc roată prin aer, și zic: „hâc!”. Trebuie să spun de două ori „hâc”, cu toate că sunt convins că gardianul mă crede vânător de muște. Mi-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
Trupul ei e mic și plin, cu toate suprafețele rotunde, ca plămada crescută a unor cozonaci, și cu gropițe rămase ca urma unor apăsări de degete, în coca pulpelor. Rudolf îi spune la beție, „bestie” și o ciupește de buca șezutului. Cealaltă femeie, Luiza, bate în blond murdar, e cu un cap mai înaltă decât dânsul și mai în etate decât el cu zece ani. Are ochi tătărăști din care te străpung două vârfuri de creion, o gură ca o botniță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
am sprijinit pentru întâia dată cu pieptul de dosul Paraschivei. Stătea în bucătărie aplecat peste albie și freca rufele cu o pereche de brațe groase cât pulpele mele. „Fleașc-fleașc”, făceau albiturile înspumate în clăbuc, în timp ce mereu îmi plimbam mâna pe șezutul ei rotund, până la coapsele larg arcuite. „Șezi ghinișor, conașule”, râdea Paraschiva și rufele făceau „fleașc-fleașc”, în spuma galbenă a săpunului. Aveam aproape doisprezece ani, îmi surâse Rudolf, diabolic, și mă văd și acum cum suflu într-un pahar cu apă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
I-am răspuns cu un căscat de om necioplit. Gestul meu îi păru, desigur, odios, căci fără să-mi mai spună „Pardong”, se ridică din colțul patului, îndreptându-se spre ușă, de unde am putut vedea, pentru ultima oară, zdravănul ei șezut, cu pata jucăușă de culoarea ciocolatei și de forma unei frunze de salcâm. ... „Trece-o în cartea despre suflet” își dădu părerea, malițios, domnul Ferdinand Sinidis, după ce își răsturnă în gura ca de știucă, o lingură plină cu cerebrină bromată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
Henry James, mai ales din lumea literelor: Rudyard Kipling, Thomas Hardy, George Bernard Shaw, J.M. Barrie, Hugh Walpole, Arnold Bennett, Max Beerbohm, dna Humphrey Ward... Telegrame, scrisori și plicuri goale acoperă polița de la capul patului lui James. Acesta stă În șezut, sprijinit de perne, zâmbind benign pe deasupra muntelui de hârtii ca (după părerea Theodorei) un Buddha care primește petițiile scrise ale credincioșilor. Nu toate numele sunt Întâmpinate cu o Înclinare mulțumită din cap. Cel al lui H.G. Wells atrage o Încruntare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
ca o dojană, unul care ar fi trebuit să Îl facă să se simtă rușinat de găunoșenia felicitărilor sale pentru succesul lui Trilby. Spera doar că era singurul care știa de găunoșenia aceasta. Basta! Destul cu autoexaminările. Se ridică În șezut În cadă, cu o mișcare care trimise un val seismic peste margine, pe podeaua acoperită cu linoleum, Înșfăcă lufa și Începu să se frece pe spate cu zelul unui flagelator medieval. Odată cu prima poștă a zilei, pe care Smith i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
cealaltă iubire a Annei, durând în tăcere pe o linie moartă, nicicând trăită. Venea familia Härter, cu care se putea bârfi ca lumea; Fridtjof Schliephacke, un student la arhitectură, care mai târziu a proiectat, pentru satul studențesc Eichkamp, mobile de șezut și o lampă cu picior care i-a purtat numele; sculptorul Schrieber, treaz ziua, și elevul său Karl Oppermann, care curând a început să mai câștige un ban la marea firmă Meierei Bolle ca specialist în publicitate și care mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
din pânză de in și lectura unui mai vechi manifest al lui Marinetti mi-au redat echilibrul. Și acum, don Isidro, ajungem la după-amiaza crimei. Ne-a profețit-o un incident neplăcut: Muñagorri, statornic credincios lui Solomon, i-a ciomăgit șezutul lui Pampa, care, sedus de amăgitoarele chemări ale exotismului, refuza să poarte cuțitul și micuța biciușcă. Miss Bilham, guvernanta, n-a știut să-și țină rangul și a lungit peste măsură neplăcutul episod, certându-l cu Înverșunare pe Muñagorri. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]