750 matches
-
începuseră să arate un pic cam lipsite de gust, așa că puștiul și-a făcut o notă mentală să le înlocuiască rapid cu niște imagini și suveniruri gotice. La fel procedase și cu vechiul lui trenuțel, care acum stătea îndesat pe șifonier, alături de dovezile obsesiei lui cu Pokemon-ii, care apăruse în urmă cu mai mulți ani și care nu-l ținuse decât preț de vreo cinci minute. Indubitabil, camera suferea din cauză ca Jake o frecventa numai două week-end-uri pe lună. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
pătura electrică la temperatură medie. Închizându-și sutienul cel nou la spate, femeia și-a tras pe ea și chiloțeii asortați, din dantelă franțuzească neagră, după care a făcut un pas în spate ca să se admire în oglinzile gigantice ale șifonierului. —Nu-i rău pentru treizeci și doi de ani. Nu-i rău deloc, a spus ea cu voce tare, mângâindu-și abdomenul plat. Știa că lui James nu-i place să fie prea „evidentă“, așa cum se exprima el, așa că Julia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
și des. Și, mult mai important, Julia își făcea curat în dulapuri în mod regulat, aruncând orice trecuse de sezonul în care fusese conceput. Spre deosebire de majoritatea prietenelor ei, care probabil că încă mai aveau rochii cu corset îndesate prin fundul șifonierelor, Julia nu se atașa niciodată de haine. Și nici nu se mințea singură, spunându-și că dacă n-a purtat o haină timp de un an, se poate totuși s-o mai îmbrace anul următor. Hainele erau date fie la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
doi erau înapoi în cameră. Noua achiziție a Juliei se odihnea întinsă pe pat. Femeia avusese dreptate: rochia neagră i se potrivise perfect. A luat rochia și a prins bretelele din panglică pe umerașul hotelului, după care a lipăit către șifonier. Picioarele goale i s-au cufundat în covorul delicios de catifelat. James stătea pe pat, butonând leneș și privind la zecile de canale TV americane. Majoritatea păreau dominate de „clipurile publicitare“ frenetice care făceau reclamă la orice: de la un aparat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
cea mai frumoasă cameră de copil pe care o văzuse vreodată. Pereții erau vopsiți în bleu și aveau pictați și câțiva norișori. Toate obiectele din încăpere se încadrau în tema oceanului. Pe jos era un covor cu un delfin, pe șifonier erau pictate scoici, iar pe pătuțul ca dintr-o cabină de vapor fuseseră reproduse niște valuri. Dedesubtul pătuțului se afla un birou în miniatură și două rafturi încărcate cu jucării de pluș. —Au fost ale lui Caitlin, a spus Jenny
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
cu viața sexuală? Susan s-a holbat la Fiona uluită de bruschețea întrebării. —Ăăăă, păi, avem viață sexuală, dacă la asta te-ai referit. — Da, dar e o viață sexuală incitantă? — Dacă te gândești că Nick sare peste mine de pe șifonier, îmbrăcat în costum de Superman, atunci nu, asta nu se întâmplă, dar nici nu aveam o viață sexuală plată. Principala mea problemă e lipsa mea de încredere în mine. Am ajuns într-un asemenea hal încât, atunci când suntem în pat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
Us“, al lui Craig Armstrong. Album cunoscut pentru muzica grozavă, numai bună pentru o partidă de sex, s-a gândit Julia zâmbind melancolică. În continuare, femeia s-a ridicat și s-a îndreptat, lipăind cu picioarele goale pe podea, către șifonierul vast care acoperea tot peretele opus. A deschis ușa și s-a aplecat zgâindu-se în interior. Ca să ajungă mai bine, a întors puțin capul și-a început să pipăie cu mâna până când a dat peste sacul negru de gunoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
m-am prins! a pufnit Julia în zeflemea. În pat vrei să vorbesc obscen, dar altfel vrei să fac pe femeia timidă și virginală. Corect? — Nici măcar n-o să tratez întrebarea ta cu un răspuns. Apoi James s-a cufundat în șifonier, de unde și-a scos o pereche de pantofi de yachting scâlciați. Ce convenabil! Nu poți să-mi răspunzi fiindcă știi că am dreptate. Julia era conștientă că își coborâse argumentația la un nivel de bază, dar nu-i mai păsa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
la o parte din ușă ca să-i facă loc să intre în cameră. Întâlnirea a mers bine? N-a fost rău. N-a fost deloc rău. Luca și-a scos cravata și haina de la costum și le-a agățat în șifonier. —O să fiu anunțat săptămâna viitoare dacă am primit sau nu contractul. Tu ai zburat fără probleme? Da, mulțumesc. Luca s-a aplecat în fața minibarului, de unde a scos o sticlă cu apă Perrier, pe care a dat-o peste cap dintr-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
care arătau cu cel puțin un număr mai mici decât ar fi trebuit. Julia a studiat intrigată fotografia, ca să afle identitatea acelei nefericite care arăta de parcă s-ar fi tăvălit în lipici, după care s-ar fi aruncat într-un șifonier etichetat „victimă a modei“. Ah, s-a gândit Julia. O soție de fotbalist! Încă un exemplu de triumf al prostului gust, susținut de prea mulți bani. Fata era drăguță și ar fi arătat infinit mai stilată - și mai în largul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
spațioasă-n draci, treizeci și ceva de metri cu tot cu dependințe, după cum scrie-n contract, doar camera singură are șaișpe metri. Să ai mobilă să bagi în ea, măcar că ei s-au rezumat doar la dormeză și la fotoliul-pat, la masă, șifonier și televizorul NEI, antenă prin cablu la dispoziția cui s-o muta, nu l-ar costa cine știe ce ca s-o rebranșeze. E aproape un an de când n-au mai plătit abonamentul, da’ uite că Mirela tot mai trage speranță că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
aspră doamna Sabina. Îl educă și se și distrează totodată. Ce distracție idioată. Să întărâți ditamai animalul în spațiul ăsta strâmt, bucătăria de unu jumate pe doi, în care abia te învârți, și camera de trei pe trei, aglomerată cu șifonier și pat, și fotolii... Rafael se uita în jurul lui, strângând sticla de bere în mână ca pe un obiect inutil, ca și cum n-ar fi știut ce-ar putea face cu ea... Păi, în caz de nevoie, s-o spargă în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
de bani. Toată lumea-i cu ochii pe bani, cu gândul la bani... Tremuri de grija banilor, să nu-i pierzi, să nu ți-i fure... Totul se rezumă la bani, Mirelo, știa ea, doamna Petronela, ce știa. Puse teancul în șifonier, între niște prosoape. Păi, să aibă grijă, să tragă de dolarii ăștia cât de mult... Luă o bancnotă din teanc și o băgă în buzunarul blugilor; s-o schimbe, să aibă de cheltuială, cu economie, economie la sânge... Ba tocmai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
țină cont, Mirelo, așa-i omul, veșnic dispus să se amăgească, lipindu-se de ce i se pare că i s-ar potrivi și i-ar îndulci amăreala - o familie, niște copii, o slujbă, o agoniseală, banii, banii... De cum închise ușa șifonierului, tresări auzind soneria. Să țină de bani, deh, și țârâitul prelung răsucindu-se-n creier, nu se mai termină, nu se mai termină, te strivește și te ia cu leșin. E Mugurel, vine de la școală... Degeaba i-a pus cheia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
vedeți ceva cu adevărat nemaipomenit?” și mă bucuram că le pot arăta verilor mei mai mari niște lucruri ce aveau să-i dea gata. Ei încuviințaseră din cap și se luaseră după mine, în chip cât mai discret. Sus, pe șifonierul din lemn de nuc, pe care era lipit posterul cu formația Police, tata ascunsese un teanc de reviste americane. Uitase, pesemne, de ochiul meu neadormit. „Ei, unde le-a ascuns?” a întrebat Sorin. Nu e nici o plăcere să ai veri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
câine, câinele pe bărbat, câinele visând că e deja dimineață și-și pune capul alături de capul bărbatului, bărbatul visând că e deja dimineață și brațul lui stâng cuprinde trupul cald și moale al câinelui și-l strânge la piept. Alături de șifonierul așezat În dreptul ușii care ar fi permis accesul În coridor se afla un fotoliu mic unde moartea se așeză. Nu era ceva hotărât, dar se așeză acolo, În acel colț, poate pentru că Își amintise de frigul care era la această
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
moarte așa cum e obligatoriu să facă toate ființele umane, Însă el nu știe că În acest moment e ca și cum ar fi nemuritor pentru că această moarte care Îl privește nu știe cum să-l omoare. Bărbatul Își schimbă poziția, Întoarse spatele șifonierului care bloca ușa și lăsă să-i alunece brațul drept Înspre câine. Un minut după aceea era treaz. Îi era sete. Aprinse veioza de pe noptieră, se ridică, Își băgă picioarele În papucii care, ca Întotdeauna, se aflau sub capul câinelui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
sosirea stăpânului, și apoi, la fel cum ar face cineva invitat să petreacă acolo un timp, se instală. Pentru cineva care nu trebuie să se miște, e ușor, e indiferent dacă se află așezat pe podea sau cocoțat pe un șifonier. Repetiția orchestrei se terminase târziu, În curând avea să fie noapte. Violoncelistul dădu de mâncare câinelui, apoi Își pregăti propria cină din conținutul a două cutii pe care le deschise, Încălzi ce era de Încălzit, apoi Întinse o față de masă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
pe zidul magazinului din față și se topiră în chioșc. L III Sabina s-a mutat la mine. Cum mă știam un tip tandru și casnic, mi-am zis că nu vor fi probleme deosebite. Singura problemă a fost cu șifonierul, ea venind cu patru valize, două sacoșe și geanta de umăr, bej. Zilele treceau ca în basme: vara stăteam pe o piatră în fața casei și citeam. Când se făcea prea cald, coboram până în strada mare și aduceam două găleți de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
rămăseseră dintr-o familie numeroasă, din care o parte emigrase în Banat, iar altă parte în cimitir. Surorile seculare trăiau într-o vilă din centru. Apartamentul lor compus din două camere uriașe gemea de tablouri, mese cu picioare de bronz, șifoniere din lemn de trandafir cât un camion și vreo cinci cămăruțe risipite prin casă după un plan arhitectural misterios. Erau strămătuși din partea lui taică-meu, adică grecoaice cu nasul acvilin și capul strâns la menghină până li se țuguiase ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
-mi răspundea: ciolan! Era metoda folosită de Ion Creangă la Școala de popi de la Fălticeni. Sâmbăta făceam piața împreună, după care ea gătea o ciorbă cu multă lobodă, iar eu strângeam din casă șosetele și tampoanele aruncate după canapele și șifoniere, spălam geamurile, aspiram gândacii și limacșii uciși de stresul provocat de muzica lui Wagner. Mâncam și făceam somnic. Ne trezeam, jucam o partidă de sex, mâncam, făceam somnic. Duminica ne plimbam pe aleile cimitirului Bellu, aduceam cu noi cărți și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
părinții mei mi se păreau prea serioși ca să facă așa ceva, fie și la spital. Mă gândeam la lucrurile astea în lungile și chinuitoarele după-amieze când trebuia să dorm. Lumina auriu-roșietică umplea încetișor dormitorul, se reflecta în ușa cu ape a șifonierului și îmi cădea pe obraz. Stăteam în pat cu ochii deschiși și priveam prin fereastră norii minunați, rostogolindu-se strălucitori, capricioși, pe cerul verii. Uneori mă ridicam tiptil dintre cearceafurile scrobite, tăioase ca o sticlă albă, dar ușoare ca hârtia
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
vom rămâne ca de cenușă albă, mai puri, mai puri... ah, nu mai pot... Am dat azi-dimineață, pe când căutam scotchul ca să lipesc o copertă, de aceste pagini bătute la mașină, care, după cum arată, pare veche de peste doi ani. Erau pe șifonier, sub niște vaze cașerate. Le-am citit și nu mă pot stăpâni să nu scriu chiar în continuarea lor cât de surprins am fost. Nu există nici un dubiu, ele au fost scrise la Erika mea și se referă la o
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
nu ar fi sperat s-o dobândească. Se privi și din profil, uitîndu-se în oglinda mare prin oglinjoara pudrierei. Deși se gândise la "arma secretă" spunîndu-și că o va folosi după ce se va îmbrăca, nu mai avu răbdare. Deschise ușa șifonierului din odaie și scoase dintr-o veche poșetă o pereche de cercei în două culori, rombici, foarte la modă, care se prindeau de ureche ca niște clipsuri. Și-i puse, dar nu era asta arma secretă, ci acel obiect pe
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
de cercei în două culori, rombici, foarte la modă, care se prindeau de ureche ca niște clipsuri. Și-i puse, dar nu era asta arma secretă, ci acel obiect pe care îl descoperise cu câteva zile în urmă tot în șifonier și de la care îi plecase de altfel hotărârea cea mare pentru seara de azi. Scoase și acum, cu același suspin recunoscător, superbul obiect. Era o perucă blondă neobișnuit de bogată, cu bucle care coborau maiestuos și cât se poate de
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]