1,089 matches
-
tehnică, a cărora încheiere nu se putea prevedea la moment, din care cauză n-am găsit de cuviință de-a ne întinde în detalii asupra cestiunii. Acuma însă, când tot incidentul e închis odată pentru totdeauna, vom da în câteva șire o relație cu totul obiectivă a întîmplării, pentru a înlătura toate faimele eronate, câte se lățise în această privire. De la un timp încoace atât pedagogul cât și maistrii au fost denunțat direcției faptul că între elevi sunt câțiva malcontenți cari
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
încît nu s-a ales nimic din gura d-sale. Se înțelege de sine că d. Popovici ni este foarte indiferent și nu d-nia lui e de vină că n-are talent și nici buna cuviință pentru a învăța cincisprezece șire pe de rost. Dar ne pare rău că, din cauza unui figurant, publicul au pierdut deodată și într-un moment iluzia ce o produsese o reprezentație pe care o credem de model. · Fiindcă nu sperăm a putea vorbi mai pe larg
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
mai aveam decât câteva sferturi de dolar și niște mărunțiș în buzunar, cam un dolar în total. Călătoria asta în amurg și în această semi-iarnă îmi dădea prilejul să văd o combinație de mărunt și imens, așa de stranie, cu șira spinării pe care o constituia trenul nostru și care gonea și se ondula, tot oțelul, rugina, vopselele sângerii care se întindeau spațiu după spațiu pe cer, și peste cealaltă existență, spațiu după spațiu. Vântul purta fumul fabricilor și ne aflam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
și disperării. Dar din punctul meu de vedere, Thea avea o viață perfectă. Așa că orice lucru, cât de mărunt, ca de pildă când se ducea în bucătărie sau se apleca să ia ceva de pe podea, când îi vedeam forma spatelui, șira spinării sau despărțitura molatecă dintre sâni, sau părul dintre picioare, orice lucru avea darul să îmi atingă sufletul. O iubeam cu o intensitate atât de mare încât orice ar fi încercat ea să facă îmi era binevenit. Eram tare fericit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
Wabash Avenue, cea care ți-ar fi salvat viața dacă te-ai fi pierdut prin pădure. Dar aveam fermoarul deschis, așa cum ședeam acolo la soare. Pisica mă tot mângâia cu botul și mă frământa cu lăbuțele sub braț - îi pipăiam șira spinării cu amuzament mulțumit și mă uitam să văd cine o să iasă din limuzina din centru acum că aranjamentele erau complete. Un aghiotant a făcut un semn cu capul și una din gărzile de corp a pus mâna pe mânerul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
pe patul meu, zice, și să mă trezească. Tatăl nostru. Rochia de bal e renăscută glorios pe umerii lui Brandy, e adusă înapoi la viață, grandioasă, de basm, imposibil de purtat oriunde în ultimii cincizeci de ani. Un fermoar gros ca șira spinării mele urcă pe-o parte până la subsuoara lui Brandy. Panourile corsetului îi strâng talia și-i fac să explodeze în sus sânii, brațele și gâtul lung. Fusta e compusă din straturi de mătase galben-pal cu borangic și tul. Are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
fi vrut să-i surprindă expresia feței - poate batjocoritoare -, dar era prea Întuneric În cameră; cu greu reușea să distingă linia cefei pe albul pernei. Respira lent, regulat. Se lipi de trupul ei. Își plimbă ușor degetele de-a lungul șirei spinării. Se excită când Îi atinse fesele. Lăsă un deget să alunece peste cămașa de noapte, peste crăpătura dintre ele. Maja nu se trezi. Elio agăță cu unghia poala cămășii și o trase Încet În sus. Descoperi stupefiat că soția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
sărutându-i o zonă foarte erogenă, din spatele urechii. Nu-i adevărat, tot tu ești cea mai frumoasă, și o să-mi placi chiar când o să ai părul alb, iartă-mă. Ea simțea acel fior atât de bine cunoscut coborându-i pe șira spinării, și totuși, continua să privească rămășițele dejunului Împrăștiate pe masă. Nu mie trebuie să-mi ceri iertare, spuse, ci femeii cu pijama. Kevin continua să sughită și la Antonio ajunsese doar cuvântul pijama. În timp ce-l Însoțea la ușă, Emma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
n-ar fi putut În nici un caz constitui explicația pe care o aștepta. Doar dacă nu cumva, din neatenție... CÎnd Daisy ajunse cu raționamentele sale aici, inima i se făcu mică, mică de tot și se ascunse undeva pe lîngă șira spinării. Aproape că nu mai bătea, ca să nu facă zgomot. Dacă cineva i-ar fi pus atunci stetoscopul, n-ar fi auzit decît un foșnet rușinat și plin de remușcări. Cu o expresie populară, Încurcase borcanele! Din cauza blestematului de Jegg
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
așa cum Îi ceruse Joanna Jeni, fără a se gîndi la nimic altceva, alungînd din minte orice imagine care i-ar fi putut corupe potențialul de energie Kundalini, sau Puterea Vieții, despre care se presupune că și-ar avea centrul În șira spinării. Cei cîțiva care se adunaseră În jurul lor nu aveau nici o reacție; doar priveau, fără să se mire, fără să Înțeleagă și probabil fără să se Întrebe ce văd, pentru a Înțelege. Sau, poate, un simț tainic Îi Încredința că
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
aflat după om pe scara evoluției, adică despre meta-om, zise. Grație progreselor actuale ale științei, el poate fi obținut În condiții de laborator, din linii embrionare stem-line. Această afirmație a făcut să-mi treacă mai Întîi un fior rece prin șira spinării, după care Îmi veni să fac pipi. Am spus la Întîmplare, mai mult din dorința de a cîștiga timp: — Important e să nu trădeze idealurile revoluției. — Nicidecum, mă asigură savantul. În primul rînd, aceste idealuri vor fi imprimate de la
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
vedem ce căcat am prins În loc de pește. Hai, Lică, sus!” Plasa era plină de nămol, cochilii de melci, crengi putrede și pene de găinușă. Din nămol ieșeau resturile Împuțite ale unei căpățâni de crap de care atârnau o bucată de șiră și câteva coaste. „Al dracului animal”, zise cu mirare Încântată Scurtul, „a vrut mai bine să moară În nămol decât să-l prindă oamenii. Avea pe puțin cinci kile. Hai să scuturăm, Lică!” Zvâcniră plasa de câteva ori și Împuțiciunile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
castronul și s-a pus pe hăpăit. Cucoanele avuseseră parte de cele mai bune părți de pește, așa că Foiște s-a ales cu o ditamai bucata de cegă, fără pic de os, numai carne și un fel de zgârci În loc de șiră...”. Vinul li se urcase la cap și toți trei se simțeau ușori și veseli, cum stăteau pe spate, cu mâinile sub cefe. Băură iară. Gropanul nu mai părea Înfricoșător. Era prietenos, mic, aproape neînsemnat. „Ia zi, băi, Lică, le-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
care dura de zile și care se prelungea În săptămâni. Aschimodiile alea de vânători nu puteau să facă Întoarsă calea, căci ar fi crăpat pe drum de foame. În loc de burți li se căscaseră niște gropi, În fundul cărora se zăreau oasele șirei spinării. Unii chiar Își ziceau În mintea lor: „Ba, ăsta Își bate joc de noi!” - adicătelea mamutul numai se prefăcea că e rănit, ca să-și râdă de prostia lor. Strângeau În mâini arcurile cu săgeți, care se inventaseră deja În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
de lucru tocmai În partea cealaltă a curții, pe lângă silozuri. Desfăcuserăm zeci de baloți și risipiserăm paiele la poalele muntelui galben. Se făcuse o saltea Înaltă, largă și moale, pe care ne aruncam după ce ne cățăram pe o latură a șirei. Făceam salturi din ce În ce mai de sus până când unul Costel, zis și Baronu, a Îndrăznit să-și dea drumul prin aer tocmai din vârf. Înainte să ridice brațele și să se lase să cadă ca din cer, strigase de umpluse pustietatea câmpurilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
ocară, Mihai Enin, cel căruia nimeni nu-i scornise poreclă, stătea cam deoparte și-i privea pe ceilalți băieți cum se jucau la zbor. Marele meșter Titel Îi lăsa, pentru câțiva mărunței, să se arunce din vârful până la cer al șirei de paie cu o parașută cusută de el dintr-o pânză imprimată cu zeci și sute de embleme ale căilor ferate. Mihai Enin nu știa de unde se născuse obiceiul ăla de a azvârli măscări În timpul plutirii. Ar fi zburat și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
nu la circ. Mihai Enin, băiatul fără poreclă, fusese și el de aceeași părere. Numai că nu știuse de obiceiul cu Înjuratul În timpul plutirii cu parașuta. Degeaba pusese la fereală bănuț peste bănuț, că nu se putea azvârli din vârful șirei care Împungea cerul. Dacă intra În joc, s-ar fi putut găsi vreun tâmpit care să se ia de el sau de familia lui. Ceilalți se Înjurau cu voioșie și stăteau cuminți să-și primească șuturile. Taxa suplimentară pentru ocări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
se dea de câteva ori. Soarele se Înălțase către miezul zilei și ardea aproape cu dușmănie. Mulți băieți plecară pe la casele lor, amețiți de gândul că vor Înghiți pui fript cu mujdei și mămăligă. Câțiva rămaseră În dosul umbros al șirei de paie. Odraslă era În mijloc și toți ochii Îl cercetau cu nerăbdare, iar urechile se ciuleau să audă cu ce minunății se laudă. Credeau fără șovăire În tot ce le spunea, pentru că știau prea bine că băiatul speculantului de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
pregătea de izbit. Avea o putere pe care nu izbutea s-o stăpânească. „A zis tata că o să mi-o dea de nevastă când m-oi face mare...” Lovi cu pumnul și răspândi În toate vânturile baloți de paie din șiră. Vârteje se iscau din mișcările lui largi; răvășeau văzduhul și-l murdăreau cu resturi ridicate din țărână. „Da’ eu n-o s-o iau dacă n-o să fie fată mare...” Palma uriașă Îl apucă pe prostovan și-l azvârli spre soare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
țigări. „Întoarce-te!” mi-a poruncit când am ajuns În fața lui și eu am făcut Întocmai. Apoi, scurt, mi-a tras șapca pe ochi și mi-a proptit un vârf de pantof chiar În noadă. M-a curentat pe toată șira spinării durerea și mi-a explodat În creieri. Oricât m-am străduit să le opresc, din ochi au țâșnit lacrimi. Norocul meu că nu se vedeau din pricina șepcii. Am scos-o de pe cap și am rotit-o În așa fel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
câteva puncte de vedere. Astfel, Ion Simionescu scria în 1937: „Limita orientală a Europei centrale se socoate cam linia dusă de la vărsarea fluviului Niemen în Marea Baltică la gurile Dunării. România se află în cuprinsul acestui ținut, strâns legată de Carpați, șira de munți care străbate Europa centrală. Prin adânci linii de fractură, ca și prin cel mai de seamă fluviu al Europei, România este despărțită de Peninsula Balcanică, în care adesea, dar pe nedrept, este reprezentată în atlasele străine. Țara noastră
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
iasă din tiparul prescris. O profesoară, fostă directoare, spune: „Care era tactica acestor tovarăși? Să te simți vinovat... Întotdeauna trebuia să știi că nu ai făcut totul. Când îl auzeam pe Ceaușescu că trebuie să facem totul, simțeam fiori pe șira spinării. Tehnica aceasta de a te scoate vinovat din orice era utilizată pentru a controla, pentru a impune autocenzura, frica de a nu greși”. Un fost judecător reflectează astfel asupra modului în care se făcea îndoctrinarea: „Nebunia era modul cum
[Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
Iată-l, astfel, pe Kirillov, personajul dostoievskian din Demonii. Iubește copiii, iubește viața, își îngrijește serios sănătatea, face gimnastică, folosește chiar și o minge în acest sens, cumpărată de la Hamburg Ă aruncând-o și prinzând-o, crede că își întărește șira spinării Ă, dar toate acestea nu-l împiedică să propăvăduiască sinuciderea. Doar că, numai aparent necioranian, el crede în extaz, acel moment al libertății absolute, identic Apocalipsei, când timpul nu va mai fi („Timpul nu este un obiect sau lucru
[Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
istorie sau de istoriografie pe care tu sau istoricul respectiv o practicați. Cel care vede că la suprafață iese un fel de lanț muntos este, după mine, istoricul care practică ideea de Mare Istorie, de istorie a principalului, cu o șiră a spinării foarte evidentă; În schimb istoricul care vede ieșind la suprafață tot felul de insulițe este un istoric al secundarului, al perifericului, al unei istorii difuze și nu al unei Mari Istorii. Cel care vede istoria ca având o
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
a spinării foarte evidentă; În schimb istoricul care vede ieșind la suprafață tot felul de insulițe este un istoric al secundarului, al perifericului, al unei istorii difuze și nu al unei Mari Istorii. Cel care vede istoria ca având o șiră a spinării ar fi istoricul arhetipal (tot aici ajungem), pe când cel care o vede ca un arhipelag este istoricul care are o perspectivă anarhetipică. Mi se pare că o narațiune sau o structură istorică În care Mihai Viteazul este În
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]