618 matches
-
multe ori. Vomitam și iar vomitam, dar răul nu-mi trecea. Aveam o geantă pe care am pus-o sub cap, în chip de pernă. Stăteam întins cu capul pe ea. Era foarte frig. Cu toate astea, transpirația îmi curgea șiroaie. Îmi era iar greață. După această hartă mă aflam la prima ieșire. Stăteam lungit acolo. Nu știam ce e cu mine, de ce mi-e așa de frig. Mi se păreau niște lucruri prostești. Îmi amintesc că cerul era învăluit de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
mă duc la serviciu. Când a auzit că mi-e rău, mi-a spus să aștept puțin și a adus un prosop nou din portbagaj. L-am ținut l-a gură să nu cumva să murdăresc mașina. Transpirația îmi curgea șiroaie, șiroaie. Eram trei persoane urcate în mașină. În afară de mine, mai erau un bărbat și o femeie. Doamna stătea pe scaunul din față, iar noi doi în spate. Nu aveam nici o informație. Mașina s-a oprit la Hatchōbori și am fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
duc la serviciu. Când a auzit că mi-e rău, mi-a spus să aștept puțin și a adus un prosop nou din portbagaj. L-am ținut l-a gură să nu cumva să murdăresc mașina. Transpirația îmi curgea șiroaie, șiroaie. Eram trei persoane urcate în mașină. În afară de mine, mai erau un bărbat și o femeie. Doamna stătea pe scaunul din față, iar noi doi în spate. Nu aveam nici o informație. Mașina s-a oprit la Hatchōbori și am fost preluați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
aurită e de soare Ce cu văpaia-i albă, frumoasă, orbitoare Împrăștie în neguri subțiri din juru-i norii, Ca la minune cată la dânsul călătorii. Dar iată că apusul se lumină de-o ploaie, Se lumină, căci raze, sclipiri curgeau șiroaie, Pe șesurile limpezi... ploaia cădea cu soare, Împlind întreaga lume de-o stranie splendoare. Un colb de diamante părea că se lățește În ceață preste lume, de scânteie și crește, Și lacuri și pârâie ardeau sub acea ploaie Încungiurați de
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
PSAMIS) Ai răbdare... el plătește pentru toate. PSAMIS (încet) Da LAIS Și pleci? ARIOBARSANES Da, îți zic "rămîi cu bine" și cu bine să petreci. Domni iubiți, rămâneți numai. Despărțirea dintre noi Se va face fără patos, fără lacrimi în șiroi. {EminescuOpVIII 450} LAIS O, desigur! (aparte) Câtă scârbă mie-mi fac a lui batjocuri! ARIOBARSANES În curând, iubiți prieteni, părăsesc aceste locuri. (leapădă lanțul de la gât și brățarele sale; cătră LAIS) Drept aducere aminte ia podoabele aceste Și în schimb
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
curgea o sudoare rece pe fața-i. Văzui că aice nu puteam face nemica și trăsei clopoțelul spre a chema pe servitoriu. Acesta veni, palid și plâns. - Ian caută, zise contele râzând sălbatec, ian caută, părinte! Toată noaptea a vărsat șiroaie de lacrimi și a îndrugat la neghiobii numai și numai pentru că i-am arătat prostului că nu aveam neci eu, neci el suflet... că nu esistă neci rău, neci bine!!... da' toarte comici mai sunteți haha! hahaha! ca niște oi
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
ar fi fost spăimântat de ceva. - Vuuu! zise el, și privirea-i iritată se rătăcea prin casă, era așa de mult sânge, așa de mult venin care curgea pe pământ și șerpi pătați cu alb se târâiau {EminescuOpVIII 573} în șiroaiele de sânge, eu însă stam sus și priveam cum se înghițeau unii pe alții. O turturică albă zbura deasupra pământului; însă un șerpe-și ridică capul din adâncime și apucă pe turturica albă. Ea fâlfâia, sărmana mititică, însă o parte
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
înapoi la Shanghai. El se întinde după ea. În tăcere, îl lasă să o umple. După un timp, el se dă bătut. Se răstoarnă la o parte de pe ea, cu fața spre tavan. Părăsește-mă acum. Pleacă. Lacrimile-i curg șiroaie pe când își încheie nasturii. Pur și simplu nu văd o modalitate. Nu vreau să fiu o concubină. O privește și ea aude zgomotul scrâșnetului scos de dinții lui. Jos, lângă perete, apare un șoarece. Înaintează, traversează precaut încăperea, apoi aleargă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
întoarce pe spate și înoată cu burta în sus. Arată de parcă ar ține o minge. Își închide ochii și continuă să plutească. După un răstimp, înoată spre marginea bazinului. Îl privesc cum iese din piscină. Apa cade de pe el în șiroaie argintii. S-a îngrășat enorm. Mușchii de pe piept și brațe sunt umflați și moi. Sub pântecul rotunjit, picioarele îi sunt extrem de subțiri. Ia de jos un prosop și își pune niște pantaloni scurți gri. Sună-l pe premierul Zhou să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
vă vor face să suferiți. Există un preț care trebuie plătit pentru a fi fost adeptul meu. Ce o să spun? Ce-o să le zic copiilor voștri? Sunt o cauză care merită? ... Își lasă capul în jos și lacrimile îi curg șiroaie pe obraji. Ce pot face pentru a vă proteja? Audiența răspunde cu hohote de plâns și suspine. Cântărețul de operă Hao Ling, care a jucat rolul principal în Legenda lampionului roșu, iese în față. Bărbați curajoși! strigă el. Haideți la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
era el însuși șeriful. Dintr-o dată, Toni și-a îndreptat spinarea. Mirosea a ce avusese în pahar. Dintr-un salt s-a ridicat de pe taburet și a nimerit cu picioarele peste sacoșele cu cumpărături care zăceau pe podea. Laptele curgea șiroaie din pungile de plastic. A plătit, m-a luat de mână, a apucat sacoșele și ne-am grăbit să ieșim. A azvârlit pungile cu lapte într-o străduță și a cumpărat alte sacoșe de la un magazin. Aproape de casă, mi-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
fără tata. Nu știam dacă Lea avea un drăguț și cine putea fi el. Într-o zi, a sunat telefonul. Lea mă invita la un film. La cinema nu s-a întâmplat nimic. Aveam palmele jilave și m-au năpădit șiroaie de transpirație. Pulpele ei erau foarte aproape de ale mele, dar asta nu părea s-o intereseze deloc. Urmărea filmul cu încântare. La sfârșit s-a aprins lumina și, peste o clipă, eram în stradă. Am schimbat câteva impresii despre film
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
de pe moneda de zece lei. E hărmălaie mare. Trântesc porcul jos. Se zbate disperat În mâinile lor. Guiță sinistru a moarte și Îndurare. Măcelarul Mardare Îi Înfige cuțitul lung În gât și apasă adânc, În jos, spre inimă. Sângele curge șiroaie Într-un lighean. Lenuța tebecista vine iute cu o cană de tinichea. O umple cu sânge. Zbiară că este bun la T.B.C. și Îi dă și fetiței ei care a avut paralizie infantilă. Pe fetiță o cheamă Carolina. Nu vrea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
Rami Pașa, dacă poporul meu va munci din răsputeri ca să umple haznaua împărăției cu aur curat, lucitor și bine sunător, nu se cuvine a i se lua și puțina îmbucătură de hrană de la gură (Din ochii lui vodă lacrimile curgeau șiroaie, făcând pete închise pe caftanul din satin). Rogu-te plecat, înălțimea ta, spuse domnul căutând să-și îndrepte spinarea, șterge din înscris mucarerurile, mâncăturile, huzmeturile și bumbașirile pe care le dădeam înainte, să rămână datoria noastră față de voi plătită doar
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
pas spre lumină, până când, ajuns în fața butucului, se identifică întru totul luminii: — Cred, Doamne, și mărturisesc! Îngenunche. Butucul îl vedeau doar cei din corturile din partea opusă eșafodului, el Ștefan Brâncoveanu nu vedea decât Tronul Slavei lui Dumnezeu. De sub eșafod, sângele șiroi începu să șerpuiască pe pavajul alb al pieții. Nu erau mulți curioșii care veniseră să asiste. Greci și turci priveau prelingerea sângelui și-și aminteau povești de groază spuse de bunici bătrâne, legenda marelui duce Notaras care, atunci când Mahomed al
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
ajuns la sfârșit? Ia zi, măi, acum că, evreu fiind, le-ai rezolvat pe toate la paișpe ani, știi măcar un singur lucru din minunata istorie și moștenire consemnate în epopeea poporului tău? Pe obraji, însă, lacrimile îi curg deja șiroaie și noi și noi lacrimi stau să i se rostogolească din ochi. — Are numai zece la școală, zice el, dar în problemele de viață a rămas la fel de ignorant ca în ziua în care s-a născut. Ei bine, s-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
-n gură. — Pe nas. Închipuie-ți că înoți. Dar nu înot! — ÎNCHIPUIE-ȚI! i-am sugerat eu dar, deși a mai făcut o încercare plină de vitejie, peste câteva secunde a ridicat capul chinuită de un acces de tuse, cu șiroaie de lacrimi pe față. Am luat-o în brațe (pe scumpa asta bine intenționată! pe care Mozart o convinsese să i-o sugă lui Alex, vai, dulce ca Natașa din Război și pace! vai, tânără contesă plină de tandrețe!). Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
să ne ia coroană cu care am fost încununați. Dar cu-ale mele rădăcini am întocmit epistola - lumină care ne va umple cu nădejde. Eu, umilul copac, te invoc! Lasă-l pe cer să se înnoreze, ploaia mea! Curgi în șiroaie peste capetele noastre, pește brațul meu înmormântat că altul să-și deschidă pleoapele, iar ochii să nui fie încercănați și nici obrazul vânat. Lasă să prindă viață; lasă firele să se prindă într-un joc al reîntregirii mele. Cu bună
A doua oară unu by Ursuleanu Smaranda- Ioana () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91792_a_92949]
-
mașinii. Era unul din indicatoarele pe care Milton nu le mai văzuse până atunci. Știa ce indică. În acel moment Milton Începu să plângă. Dintr-o dată, fața i se umezi și și-o atinse, smiorcăindu-se, cu lacrimile curgându-i șiroaie. Se lăsă pe spate și, cum acolo nu era nimeni să-l vadă, deschise gura și-și revărsă tot amarul care-l copleșea. Nu mai plânsese din copilărie. Sunetul pe care-l scotea vocea sa gravă plângând Îl surprinse. Aducea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
muniție, cic, cic, cu care să găurească trupul și așa plin de schije al indianului cu cuțit, pentru cei lași nu se scriu povești frumoase, picioarele indianului încalecă grumazul lui Frenc, iar cuțitul îi sfârtecă pieptul cu sălbăticie, sângele curge șiroaie, Frenc pleacă într-o lume mai bună, e azvârlit în prăpastie, torenții râului îi spală rănile, arată ca nou, se întoarce rapid, o mână îl ridică în zbor, pe câmpul de bătaie, la fel de fioros, dar cu un alt nume, până
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
urcă Într’o mașină de piață, dând adresa hotelului socotind necesar să se relaxeze, mai ales să centralizeze toate fazele Înbolnăvirii sale,În cea mai deplină singurătate...! A doua zi la birou, Atena Îi sări de gât cu lacrimi curgând șiroaie. „Nando m-a informat...” - suspină ea copleșindu-l cu Îmbrățișările. „Am fost atât de speriată....! Dece n-ai dat un telefon?” Tony Pavone strânse mâna lui Nando care-l privea duios, apoi trecu În revistă persoanele care-l așteptau. Șefi
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
vâlvoi, urme de sânge Închegat În jurul bărbiei, cearcăne evidente În jurul ochilor, hainele mototolite o dovadă În plus a coșmarului pe care-l trăise! Când Îl văzu, se aruncă de gâtul lui scoțând un strigăt de bucurie cu lacrimi curgându-i șiroaie, rostind. “Iartă-mă...!” IV VULPE TRANVESTITĂ ÎN BLANĂ DE MIEL Cele două săptămâni petrecute la munte avură menirea să deconecteze câtuși de puțin atmosfera, s’o facă pe Atena să socotească arestarea ei stupidă un accident, lăsând pe planul a
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
În jurul lor alte milioane de planete generatoare de viață și unde desigur oamenii acolo, vor fi la un Înalt nivel de civilizație...! În momentul când realiză situația de fapt, Tony Pavone izbucni În plâns. Un plâns În care lacrimele curgeau șiroaie, care nu mai putea fi oprit. Capul Îi vâjâia, inima Își mărise pulsul atingând vibrațiile periculoase a unui eretism cardiac, simțind o stare de leșin datorită fierbințelii În timp ce Încă mai plângea!! Tony Pavone, Își acoperi ochii Înlăcrimați exclamând. „Cu ce
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
momentul când o văzu ieșind afară din instituție, o privi Întrebător. Mai mult alergând fata, Îl luă de mână peTony Pavone, ocolind colțul unei alte clădiri și curmă emoția prietenului ei, arătându-i viza opținută, În timp ce, cu lacrimile curgându-i șiroaie, Îi șopti fiind agățată de grumazul lui. „Prietenul meu drag, bucuria vieții mele...!! Ziua salvării noastre din totalitară Închisoare e atât de aproape Încât, zilele ce le vom mai avea de trăit ne vom bucura de ele cu toată ființa
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
acele rafturi goale. Cel mai trist a fost duminică, zi În care a și plouat. Am coborît cu Liftul și m-am așezat pe perna roșie de pe scaun și am privit prin vitrina prăvăliei la ploaia ce se scurgea În șiroaie cenușii pe geamul murdar. Mi-am lăsat obrazul pe o lăbuță și m-am gîndit la poetul francez Paul Verlaine, care a scris o celebră poezie despre cum scaldă ploaia orașul. Atunci cînd plouă, spune poezia, inima plînge. Înțelegeam perfect
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]