682 matches
-
aliaje rezistente. Dallas îndreptă fascicolul de lumină în sus, trecu în revistă la repezeală încâlceala de țevi, monitoare, indicatoare de nivel. ― Acolo! Deasupra lor își făcu apariția gazul, urmat de un mic șențuleț de lichid gălbui amestecat cu aliaj ros. Șiroi un moment și apoi se desprinse în stropi grei fumegători. Imediat, locul unde cădeau începu să sfârâie și să clocotească. Dallas și Brett, dezarmați, se uitau cum se întindea mica baltă și apoi cum se scurgea prin orificiul pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
răsfiră ca buzele unei răni, când o lighioană, un căpușor cât pumnul, împroșcând cărnurile lui Kane, ieși la aer. Aceasta se zbătea ca un șarpe. Capul minuscul era de fapt o gură cu o sumedenie de dinți, lungi și subțiri șiroind de sânge. Pielea lucioasă, de o vâscozitate scârboasă se întunecă din cauza sângelui stacojiu care o acoperea. Nici un alt organ exterior nu era vizibil, nici chiar niște ochi. Un miros dezgustător, fetid, pestilențial, ajunse la nările celor care, țintuiți, asistau la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
pedantă, își trecea lama peste obrazul săpunit hiperabundent, lăsând pârtii timide de piele ușor înroșită, pe care nu prea multele fire de păr secționate de la rădăcină iradiau, puncte minuscule, o culoare verzuie. Imediat, acele pârtii se umpleau de apa care șiroia din părul umed. Se privea în oglinda mâncată de umezeală de la baie, în care se mai vedea un perete muced, vopsit, prin cine știe ce capriciu de gust, în albastru ultramarin, culoare de ulei. Se mai vedea și closetul, spart într-un
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
de pe policioara de sticlă murdară de sub oglindă, pe care se mai aflau și câteva lame de ras uzate, aruncate într-o băltoacă și care ruginiseră, lipindu-se între ele. Apa de pe bărbie, tulbure de cremă de ras, începu să-i șiroiască pe gât și pe piept, rece ca gheața, își privi pieptul în oglindă cu amuzament. Dacă ar fi venit acum cineva acasă, putea să iasă în întîmpinarea lui sau a ei așa cum se găsea, în blugi și cu pieptul gol
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
bucăți de gheață șira spinării. Stăteam ghemuită acolo sub cortina de mâl și poate acolo aș fi rămas pentru totdeauna, ca insecta prinsă în boaba de rășină, dacă nu mi-aș fi amintit de drumul meu. Am ieșit, cu părul șiroind, cu pielea numai râulețe, pe malul celălalt, unde îmi aruncasem îmbrăcămintea. M-am uscat, cu brațele depărtate în soarele verde-albastru-galben-transparent-sonor al dimineții. Trilurile păsărilor conturau cu linii subțiri bolți uriașe, ogivale, în tăcerea pădurii. Am plecat mai departe, mică și
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
și șuvoaie groase de apă cu mormoloci inundând orezăriile. Am văzut un bătrân decapitând o lăcustă. Și când termometrul Puiei arătă 39 de grade, am văzut trei soldați pălmuind o bătrână și o casă împachetată în ziare și un dric șiroind o dâră de sânge și un chitarist mușcat de un gușter. Am văzut o muscă luptând cu păianjenul și un bolnav zâmbind unui fluture. Am văzut un om rătăcit în uzină și un savant înhămat la o roabă și un
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
a clădirii era dărâmată, iar suflul exploziei, spărgând geamurile, îi rănise pe funcționarii dinăuntru. Unul dintre aceștia a fost prima victimă ce am văzut-o. Primise lovitura în față, un ochi i se scursese și, cu găvanul însângerat, cu obrazul șiroind de sânge nou peste cel vechi, închegat, cu mâinile bâjbâind prin acel întuneric dureros dimprejurul lui, înainta, împins și târât de niște femei, spre locul unde așteptau cei ce aveau să fie duși la spital, scoțând gemete înfiorătoare. Picioarele mi
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
cum Muti începea, pe departe : Măsuța aceea cu rotile și servanta din camera dumitale sunt o amintire la care țin... Dacă ai avea dumneata grijă... Voia de fapt să o atenționeze să nu mai pună sticla cu ulei și vasele șiroind de apă și crătițele abia luate de pe foc pe ele ! — Petruța e scroafa care s-a urcat în copac... — Da, da... Dar să nu crezi că n-avea replică !... Și mneatale, ca mămica mea ! Asta era replica Petruței : Mămica mea
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
din el și doar pentru cîteva clipe. Dar ce se aude din el e elocvent, televizorul țipă la rîndul lui. Oameni buni, se aude, Ceaușescu a fugit! LIBERTATE! Ajunge. Îmi vine inima la loc. Și pentru că Îmi vine, ochii Îmi șiroiesc iar de lacrimi. Asta se transmite. Se transmite la televizor că a fugit Ceaușescu, deci lucrurile nu se mai Întorc. Înseamnă că așa trebuie să fie. Definitiv. Cei din față le povestesc celorlalți ce se vede. — SÎnt niște oameni În
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
piezișe, asaltau parbrizul, anulând într-o secundă frenetica strădanie a ștergătoarelor. Pe sticlă, picăturile se alcătuiau și se dizolvau în mici chipuri de draci. Strălucirea galbenă, intermitentă, a felinarelor, iluminând atomii de vijelie, se frângea în steluțe aurii pe geamul șiroind. Mașina se hurduca pe pietre, zornăind și bubuind. Când George se lansa într-una din crizele lui de furie, Stella rămânea de obicei tăcută. Dar de astă-dată prinsese glas: — George, dă-mi voie să trec eu la volan. Nu. — Lasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
ca visul unui prunc despre venirea pe lume. George avea impresia că o împinsese spre scări. Nu-și putea aduce aminte cum a trăs-o prin canal. Odată ajuns la scări, lucrurile se schimbaseră, Stella era ca un sac greu, inert, șiroind de apă, care trebuia să fie ridicat treaptă cu treaptă. Și în clipa aceea i se năzărise că era moartă. Dar după ce au ajuns pe chei, s-a dovedit că nu murise. Zăcea pe pietre, zvârcolindu-se, gâfâind, zvâcnind și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
pe un pește? Vreau să-l arunc înapoi în mare. Nu fi idioată! Nu putem zvârli cu banii. Categoric, nu. Gabriel se răsuci și începu să alerge mai departe, cu sufletul la gură, picioarele înfundându-i-se în nisip, fața șiroindu-i de lacrimi. Și-acele tălpi, în vremi străbune Călcat-au pe engleze dune? Și mielul sfânt, dumnezeiesc Păscut-a pe plai englezesc? Și chipul lui a scânteiat Pe cer englez, înnegurat? Cei patru tineri erau din nou împreună în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
ușile, se uită pe ferestre. Nimeni. Începuse iarăși să plouă. Tom porni în fugă pe aleea alunecoasă, acoperită de mușchi, de sub copaci, și ieși pe poarta din spate. Rămase locului în stradă, în timp ce ploaia îi muia, în tăcere, părul lung șiroindu-i pe obraji, ca lacrimile. Își prinse din nou capul în mâini, încercând să gândească. Când ușa se închise în urma lui Tom, Alex i se adresă lui Ruby, care continua să șadă pe scaunul de lângă perete: — Cum îndrăznești să șezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
și trupa de pe șosea erau mitraliate de avioane inamice. Cu mare greu s-a lungit pe podea, privind în jur. Unul din cei întinși pe jos avea țeasta străpunsă de un glonț. Nu mai răsufla. Doar o dungă de sânge șiroia ca o panglică pe fruntea nefericitului. Un altul, gemând, își strângea umărul din care șiroia sângele printre degete picătură cu picătură. „Apoi aici îi mai rău ca <acoloă. Aici nici nu te poți apăra măcar. Doar norocul te poate ajuta
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
pe podea, privind în jur. Unul din cei întinși pe jos avea țeasta străpunsă de un glonț. Nu mai răsufla. Doar o dungă de sânge șiroia ca o panglică pe fruntea nefericitului. Un altul, gemând, își strângea umărul din care șiroia sângele printre degete picătură cu picătură. „Apoi aici îi mai rău ca <acoloă. Aici nici nu te poți apăra măcar. Doar norocul te poate ajuta”... Când au scăpat de avioanele inamice, oamenii întinși pe jos s-au ridicat. S-au
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
Dedodată se încordează ca un arc și cu toată puterea zvâcnește înainte... Căpăstrul îi zdrobește carnea de pe bot. O pocnitură scurtă și... se rostogolește în afara cercului de foc... se ridică fulgerător și țâșnește ca nebun galopând în neștire... Cu sângele șiroind din rana largă făcută de căpăstru pe bot aleargă... aleargă... Calcă pe bucata de lanț ce o târâie după el, se împiedecă gata să se dea peste 108 cap, dar nu se oprește... Galopează ca scăpat din ghearele unui monstru
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
întors cu fața spre ea și cuprinzându-i capul în palme și l-a apăsat pe piept pentru a-și liniști bătăile inimii... În zori de zi, două umbre îmbrățișate ședeau în mijlocul întinderii de cenușă. Pe obrajii înegriți de tăciune șiroiau lacrimile care lăsau în urmă șanțuri șerpuitoare... Geana roșie a răsăritului se profila deja pe creasta dealului când cei doi, împleticindu-se, au pornit către casă. Drumul până în ogradă li s-a părut nesfârșit. Când au ajuns, s-au oprit
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
când cobra se leagănă în jurul unui om care țipă e mai degrabă un fel de complicitate, îmi spuneam. Și mi se părea că întreaga primăvară trecuse de partea cobrei. Cu flori, cu arbori, cu cerul limpede și cu soarele care șiroia peste tot, cu căldura tandră care făcea să gâlgâie viața. Cobra se târa prin această primăvară nerușinat de indiferentă, adulmecând victima, gata s-o atace fulgerător, și în timpul acesta, din parcuri, de pe alei, i se aruncau flori. Întreaga primăvară încuraja
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
nu le strângea nimeni. Am întîlnit chiar un copac căzut. Suind niște trepte, m-am pomenit în fața unei uși masive, de stejar, care era întredeschisă. N-a trebuit decât s-o împing. Am intrat pe un coridor la capătul căruia șiroia pe pereți o lumină ciudată, spectrală. În dreapta și în stânga, se aflau două rânduri de portrete, cu domni foarte severi, țepeni, care mă inhibau. Dând cu ochii de o oglindă, m-am speriat. Eram foarte palid, îmi fugise tot sângele din
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
mânuțele și picioruțele cu iubire de mama și apoi, adorându-L ca pe un Dumnezeu, făcând sute de mătănii la leagănul Pruncului și zicându-I: „O, Fiul meu și Dumnezeul meu!” Îmi plec și eu genunchii sufletului și lacrimile îmi șiroiesc pe obraji, căci nu îndrăznesc să mă apropii de Dumnezeiescul Prunc. E Noaptea Sfântă! E Noaptea Nașterii Mântuitorului meu, care a venit pentru mine pe pământ să se răstignească și să mă mântuiască. Pentru mine a curs Sângele Lui nevinovat
NE POVESTEȘTE ... BUNICA -Povestiri de Crăciun by SOFIA TIMOFTE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91581_a_93215]
-
unei distinse doamne. Ce jale în inimioarele bietelor fetițe! Dar iată, că doamna cumpără și trenulețul care-l fascinase pe puști. Acesta își stăpâni cu greu un suspin, dar, deși „bărbat”, nu-și putu opri lacrimile care începură a-i șiroi pe obraji. Da, nu avea bani să-l cumpere, dar era fericit să-l știe acolo în vitrină, să-l admire, în fiecare zi și să-și imagineze că el este mecanicul de care ascultă locomotiva și vagoanele și cu
NE POVESTEȘTE ... BUNICA -Povestiri de Crăciun by SOFIA TIMOFTE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91581_a_93215]
-
să moară. Știu ca Tu poți face tot ce voiești, salvează-l, Doamne! Suntem săraci și nu avem bani să-l ducem la doctor. Dar Tu, care ești doctorul trupurilor și sufletelor noastre, vindecă-l, Doamne!” Și lacrimi fierbinți îi șiroiau pe obrajii săi palizi. Îngerașul, cutremurat de milă, își dădu seama că nu întâmplător ajunsese el la acești oameni necăjiți, ci Dumnezeu rânduise astfel, pentru a-i ajuta. Că nu întâmplător, din grabă, luase la plecare din cer o coroniță
NE POVESTEȘTE ... BUNICA -Povestiri de Crăciun by SOFIA TIMOFTE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91581_a_93215]
-
Nici cerul Africii, sub care ajunsese mai târziu, nici clipele de răgaz din lagăr nu-l lecuiseră de acea mâhnire. Dar meditațiile îndelungi, precum și soarele îl scoseseră oarecum din starea lui normală. Într-o zi, în timp ce, sub cortul peste care șiroiau valuri de plumb topit, zece oameni, printre care și eu, gâfâiam înconjurați de roiuri de muște, a început din nou să-și strige diatribele împotriva celui pe care-l numea "Romanul". Era nebărbierit de câteva zile și se uita la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
ați aresta, ar fi un început frumos. Poate ar urma apoi și restul, s-ar putea, de pildă, să fiu decapitat și atunci nu m-aș mai teme de moarte, aș fi mântuit. Deasupra mulțimii adunate veți înălța capul meu șiroind de sânge proaspăt, pentru ca oamenii să se recunoască în mine, iar eu să-i stăpânesc din nou, prin exemplul meu. Totul va fi fost săvârșit, îmi voi fi dus la capăt meseria mea de prooroc mincinos, care strigă într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
de serviciu dacă este vreo treabă pentru dânsul, lua apoi la cutreierat orașul. Îmbătându-se prin bufete, nu bea niciodată atât cât să cadă pe stradă. Mergea doar șovăind pe trotuar, cu capul gol indiferent de vreme și cu grumazul șiroind de apă. Cu o expresie de beatitudine, Neculai apostrofa pe toți cei care îi ieșeau în cale. În autobuz nu scotea niciodată bilet : băga sub nasul taxatorilor un pumn de tichete consumate și, odată suit pe platformă, tuna triumfal cu
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]