1,139 matches
-
lucru limpede în toamna lui 1962, la sosirea în Onești. Cum se vede, nu au lipsit șansele. Dacă prima fusese Călinescu, a doua șansă era chiar locul ales, noul oraș „muncitoresc” ajuns celebru, „zâmbet cald pe harta țării”, cum glăsuia șlagărul. Deși prin industrializarea forțată se dislocase un sat vechi de cinci secole și se polua întreaga zonă, locuințele urbane și locurile de muncă rămâneau oferte hotărâtoare. Populația a crescut de la câteva mii la mai multe zeci de mii. Pe de
Convorbiri fără adiţionale by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Science/692_a_989]
-
cu publicul. Ce, la televiziune mă întâlnesc cu el? Ce reprezintă Savoy pentru dumneavoastră? Totul. E normal să fie așa, din moment ce le simt sprijinul. Dacă nu ar fi fost ei... ...nu ar fi apărut nici Ioane, Ioane și atâtea alte șlagăre pe care le cântați împreună. Cum s-a născut această variantă a cântecului fredonat acum de toată lumea? Marian a fost cu ideea să-l facem. Am avut un turneu în Uniunea Sovietică și lam auzit cântat de Sofia Rotaru. Stilul
Convorbiri fără adiţionale by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Science/692_a_989]
-
acum se cunosc deja. Peste câteva zile voi pleca în Grecia, cu Ansamblul Folcloric al C.C. al U.T.C., iar între 1417 octombrie voi fi în Uniunea Sovietică, împreună cu Savoy. În ianuarie 1985 sunt invitată în Cuba, cu Privighetoarea, la „Șlagăre în studio”, aici urmând să participe soliști din alte opt țări invitate. Acest șlagăr, la fel de îndrăgit de public, a apărut recent și pe un disc. Ce surprize ne veți mai oferi în continuare? Până în noiembrie sper să apară și discul
Convorbiri fără adiţionale by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Science/692_a_989]
-
al C.C. al U.T.C., iar între 1417 octombrie voi fi în Uniunea Sovietică, împreună cu Savoy. În ianuarie 1985 sunt invitată în Cuba, cu Privighetoarea, la „Șlagăre în studio”, aici urmând să participe soliști din alte opt țări invitate. Acest șlagăr, la fel de îndrăgit de public, a apărut recent și pe un disc. Ce surprize ne veți mai oferi în continuare? Până în noiembrie sper să apară și discul Pentru oameni, pentru flori și pentru copii, am făcut o emisiune de varietăți cu
Convorbiri fără adiţionale by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Science/692_a_989]
-
folk ’73, titulatură schimbată apoi în Flacăra folk ’73. Cum a fost primit discul? Destul de bine, din moment ce în mai puțin de o săptămână nu se mai găsea pe piață. A urmat apoi, dacă îmi aduc bine aminte, Din bătrâni, un șlagăr pe care Radioul îl difuzează și astăzi. Cât a rezistat grupul intrat atât de repede în conștiința tinerilor? A supraviețuit până prin ’78, dar lucram cu apariții foarte rare, deoarece locuind în trei orașe diferite, era foarte dificil să repetăm. Cu
Convorbiri fără adiţionale by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Science/692_a_989]
-
de dimensiuni monumentale, poezii. Multe versuri sunt puse pe note și circulă ca folclor. A avut o impresionantă corespondență cu personalități politice, scriitori, poeți, oameni de știință, Învățători de țară și profesori universitari. Unele versuri puse pe note au devenit șlagăre ce le cântă școlarii la serbări, recitatori la adunări publice, oameni În vârstă cu dor de Basarabia. O listă lungă este alcătuită numai din poeți, scriitori și oameni politici din Basarabia cu nume de mare rezonanță pe care i-a
Refugiaţi basarabeni apostoli ai neamului românesc by Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91599_a_93564]
-
s-a căsătorit cu Willi Baker și a adoptat numele lui în aparițiile scenice. În anii următori a avut un succes răsunător. A primit oferte să danseze în spectacole de revistă, în anii '30, la Paris. În 1931 a lansat șlagărul J'ai deux amours (Am două iubiri: America și Franța). A efectuat numeroase turnee în diferite orașe europene, a înregistrat cântece, a jucat în filme: Zou-Zou, Prințesa Tam-Tam, în 1935, Moulin Rouge, 1940, în filmul Sirena tropicelor l-a avut
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
ar face, cred, să zâmbească sardonic la anumite accente mai dezinvolte din textul de mai jos, scris la moartea lui. "Trecerea în veșnicie a marelui actor Gheorghe Dinică a generat o orgie mediatică presărată cu momente, interviuri, decorații, amintiri și șlagăre lăutărești care ar fi stârnit, cu siguranță, zâmbetul ironic al unui personaj boem, anti-star prin excelență, fulminant plăsmuitor de personaje dure în ciuda candorii sale angelice, cum a fost cel care a dat viață miilor de personaje memorabile, principale sau secundare
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
duce cu sine, grație înaltei tehnologii și ajutorului fetelor sale care le înregistrează, mii și mii de piese muzicale de toate genurile, pe care le ascultă în timpul nenumăratelor sale călătorii. Printre aceste piese dragi, foarte des reascultate, se regăsesc toate șlagărele românești din anii ’50 și până în ’63; muzică populară; de café concert; muzică simfonică; romanțe, începând cu cele interbelice (acelea pe versuri de Eminescu fiind o preferință absolută) etc. Vorbeam mai sus și de muzica difuzată la radio în România
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2006_a_3331]
-
și adolescenței lui Moshe. Și ea are un loc proeminent în fonoteca sa inepuizabilă, nici ea nu a fost uitată: savantul Moshe Idel, universal admirat, a participat la o conferință în localitatea italiană Portofino numai fiindcă își amintea de celebrul șlagăr cu același nume, uitat până și în orașul omonim... Se poate conta pe memoria lui Moshe, în schimb. El e persoana cea mai apropiată de borgesianul personaj titular din povestirea Funes, el memorioso, care nu uita nimic, nici măcar forma norilor
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2006_a_3331]
-
de recunoscut de câte ori apare, este la Mircea Cărtărescu atât de îmbelșugat, încât ar apărea și pe eticheta unui borcan de mazăre mijlocie semnată de el. Or biografia fictivă înfățișată drept reală, a fetei care i-ar fi inspirit compozitorului-cântăreț cunoscutul șlagăr interbelic este o asemenea probă de talent. Astfel încât pe măsură ce citeam despre tragedia fermecătoarei țigănci, îmi zbura somnul, iar la sfârșit m-am trezit, la orele unsprezece și treizeci de minute noaptea, cântând, de mama focului, în blocul adormit: Vreau să
Cum am spânzurat-o pe Emma Bovary by Doina Jela [Corola-publishinghouse/Science/937_a_2445]
-
dacă mă gândesc bine, conștiința mea morală a devenit foarte limpede după ce eu însămi am stat două zile în Piața Universității și am văzut ce se întâmpla acolo, am ascultat discursurile, am îngenuncheat în amurg, pentru rugăciunea finală, am cântat șlagărele „golanilor”. Acolo am înțeles consistența unui etos creat ca dublu al revoluției române. Ca studenții mei să înțeleagă cât de cât fenomenul „Piața Universității 1990” era (este) necesar să le proiectez întotdeauna filmul documentar realizat de Stere Gulea, Vivi Drăgan-Vasile
Năravuri româneşti. Texte de atitudine [Corola-publishinghouse/Journalistic/2083_a_3408]
-
Și acest lucru, ca și opțiunea pentru decadentul postsincron (ca de obicei, cu rateuri), precum și amestecul de București cu „un oraș din Europa“, de an 1978 cu 1940, de limbă română cu engleză cu accent românesc, de „Miss Lori“ cu șlagăre străine, de Jean Constantin cu Simona Pătruleasa dau un film complet afazic, rupt de orice realitate, o creație suspendată a cărei unică menire e să se constituie în soclul unei statui. Printr-o ironie, George Mihăiță și Vladimir Găitan apar
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2207_a_3532]
-
generează în România un tip de folclor ce seamănă izbitor de mult cu cel din închisorile naziste și comuniste. Atît deținuții, cît și cadrele care au cunoscut penitenciarele țărilor occidentale spun la unison că folclorul instituțional a dispărut, deținuții fredonînd șlagărele la modă în lumea liberă, și nu cîntece proprii. Condițiile de detenție românești, bazate pe privațiuni numeroase, pe umilințe frecvente și pe traiul la comun într-un spațiu restrîns generează un fenomen cultural desuet, dar cu reverberații în cultura societății
Mediul penitenciar românesc by BRUNO ŞTEFAN () [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
de popularizare a științelor, iar sub titlul Să cântăm împreună! inițiase a acțiune de învățare a muzicii populare. Era în armonie cu ceea ce scrisese: "Astăzi, sufletul omului de la țară este, și el, contaminat de produsul muzical periferic adus de la oraș: șlagărul"78. 7. Epoca ideilor fixe Reședința comitatului Szolnok-Doboka (astăzi Sălaj - Szilágy) se afla la Ileanda (Nagyilonda), localitate situată la marginea văii Someșului. Conform recensământului de la începutul anului 1941, populația comitatului se compunea din 710 locuitori de limbă maternă română și
Transilvania reîntoarsă: 1940-1944 by Ablonczy Balázs () [Corola-publishinghouse/Science/84996_a_85781]
-
lungi, decoltate, vișinii; muzică de cafă-concert care te face să te rușinezi de micii din fața ta. Piese alese cu grijă, adecvate locului, contrazicând ideea, larg răspândită, după care miticii „consumă” numai manele. Am descoperit și un alt București. Cum e șlagărul acela pe care-l cânta Gică Petrescu? „București, București...”. (20.07.2009) Meditații la Vovidenia Era un obicei, poate o modă, printre ieșenii de odinioară, să petreacă vara pe la mănăstiri. Scriitorii, universitarii, artiștii, oamenii cu dare de mână, dar și
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
rădăcinile sexualitatea umană dacă o castrează lipsa antenei? Să stingem televizorul înseamnă să ne stingem". Jaques Séguéla, Un fiu al publicității, traducere de Dora Duță, Editura Publica, București, 2008, pp. 75-76 Telemania este exploatată și pozitiv însă: India utilizează subtitrarea șlagărelor muzicale pentru stimularea alfabetizării populației și pentru ridicarea gradului de abilitare în folosirea limbii. Internetul este consacrat totuși ca cel mai revoluționar mediu; practic, internetul a liberalizat informația, cunoașterea și învățarea, modul de a munci și de a trăi. Dacă
Globalizare etică. Responsabilitate socială corporativă by AURICA BRIŞCARU [Corola-publishinghouse/Science/951_a_2459]
-
cuprindă societatea franceză în secolul al XIX-lea, continuă să se propage. Mai spune-mi de iubire, Ți-e plină vorba de dulceață, A ta splendidă rostire Aș sta să o ascult o viață... cânta Lucienne Boyer în 1930, în șlagărul pe care-l știm cu toții. Și pe măsură ce tabuurile cu privire la trup și sexualitate încep să dispară, imaginarul erotic se eliberează, iar dimensiunea spirituală, chiar divină a iubirii este glorificată. Acum peste tot este cântată, elogiată, proslăvită "marea dragoste": în romane, în
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
foarte bune, Doamnă Marchiză..". Mii de tineri și mai puțin tineri fredonează aceste refrene odată cu Trenet, lăsându-se legănați de un val de optimism. Totul merge bine... "toate-s foarte bune, Doamnă Marchiză", așa cum cântă Ray Ventura într-un alt șlagăr rămas celebru. La acest sfârșit al anilor '30, tinerii, "tolăniți în fân"118, se lasă în voia bucuriei de-a trăi. Francezii dansează, râd, petrec, se îmbulzesc în sălile întunecoase să vadă Mayerling, Un carnet de bal, Hôtel du Nord
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
luni, din octombrie 1939 până în mai 1940, nu se întâmplă nimic. Este "războiul ciudat". În spatele liniei, viața continuă ca mai înainte, iar soldații aflați pe front se plictisesc. Pentru a-și omorî timpul, ei joacă cărți sau ascultă la radio șlagărele la modă. "O să ne agățăm rufele pe linia Siegfried, dacă linia Siegfried o să mai fie acolo", râd ei, cu un aer batjocoritor și încrezător... Iar apoi, după câteva zile, se produce dezastrul. Pe 10 mai 1940, Wehrmacht-ul lansează o
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
au înfruntat cu republicanii (n. trad.). Parc public din Paris (n. trad.). 110 Pierre de Chantenay, op. cit. Lucienne Boyer (1903-1983) a fost una dintre cele mai populare cântărețe franceze din perioada interbelică. Cel mai mare succes al său a fost șlagărul citat de autoare, Parlez-moi d'amour, scris de Jean Lenoir special pentru Boyer (n. trad.). Max du Veuzit este pseudonimul Alphonsinei Vavasseur-Acher Simonet (1886-1952), scriitoare franceză, autoarea mai multor romane sentimentale care s-au bucurat de mare succes, printre care
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
guvernat între 1936-1937. Reunea principalele trei partide franceze de stânga SFIO (secțiunea franceză a Internaționalei Muncitorești), Partidul Comunist Francez și Partidul Radical-Socialist (n. trad.). 117 Cântec-emblemă pe muzica lui Șostakovici. Autoarea face aluzie la Boum!, unul dintre cele mai cunoscute șlagăre ale lui Trenet (n. trad.). Pentru a înțelege la ce se referă autoarea, trebuie să cunoști versurile șlagărului Toate-s foarte bune, Doamnă Marchiză. Pe scurt, povestea este următoarea: Doamna Marchiză, plecată de acasă de cincisprezece zile, dă un telefon
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
Francez și Partidul Radical-Socialist (n. trad.). 117 Cântec-emblemă pe muzica lui Șostakovici. Autoarea face aluzie la Boum!, unul dintre cele mai cunoscute șlagăre ale lui Trenet (n. trad.). Pentru a înțelege la ce se referă autoarea, trebuie să cunoști versurile șlagărului Toate-s foarte bune, Doamnă Marchiză. Pe scurt, povestea este următoarea: Doamna Marchiză, plecată de acasă de cincisprezece zile, dă un telefon să vadă cum mai stau treburile pe domeniu. Vorbește pe rând cu mai mulți servitori, care o asigură
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
pestrița sa carieră de om“. Nebuniile lui Nathan sunt și nebuniile noastre, cele de zi cu zi. Traducere din limba engleză și note de Cornelia Bucur, colecția „Biblioteca Polirom“, Editura Polirom, 2007, 26.95 lei MUZICA EPOCII DE AUR De la șlagăr la hit Muzica Epocii de Aur revine! Cel mai blamat „gen“ la începutul anilor ’90, „muzica ușoară“ a reînceput să fie difuzată, uneori chiar și la radiourile comerciale. Ea face, în același timp, obiectul unor campanii puternice realizate de publicitari
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2196_a_3521]
-
mai blamat „gen“ la începutul anilor ’90, „muzica ușoară“ a reînceput să fie difuzată, uneori chiar și la radiourile comerciale. Ea face, în același timp, obiectul unor campanii puternice realizate de publicitari. Cine ascultă? Cine și ce urmărește cu relansarea șlagărelor de altădată? Să fie nostalgia la mijloc, e marketing pur? Participă la dezbaterea noastră scriitorul Matei Florian (și în calitate de cronicar muzical al „Dilemei Vechi“), realizatorul de radio Valentin Panduru, inițiator al radioului online www.alternativ.ro, și regizorul Radu Afrim
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2196_a_3521]