7,108 matches
-
repetând din când în când: să nu spui la nimeni, tanti Maria! Săraca fată! Nu mai discutase cu ea de astă-vară, când o întâlnise la cimitir, udând florile la mormântul fratelui său. Era așa de veselă!..A întrebat-o în șoaptă: ia spune-mi, cum a venit Făt-Frumos? Călare, sau pe jos? Cu o mașină roșie, tanti! Nu mai insistase, văzând-o așa de fericită. Soneria de la ușă îi întrerupse firul gândurilor, cu țârâitul strident și nervos. Alergă la ușă, unde
CAP. 6 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2225 din 02 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380262_a_381591]
-
lăsate, dorind să opresc trecerea clipei, dorindu-mi curaj să-i strâng și eu palma sa mare (...) Clipa trece. Palma se lasă. Mâna mea, neputincioasă, cade. Pâlpâirea de curaj se stinge.,, Ești bine azi, Taina?” - și simt și întrebarea în șoapta lui. Cicatricea de pe frunte-i se ridică și ea în întrebare, dar privirea devine serioasă, așteptând răspuns. ,,Sunt bine mereu!” îi spun. Se întoarce și pleacă zâmbind. Ochii mei rămân în urma lui, zbârlindu-i părul încă negru, măsurându-i pașii
Cristina Mihaela BARBU sau… TAINA tainelor tăinuite în Poveste [Corola-blog/BlogPost/93938_a_95230]
-
La trei decenii de la despărțirea de NICHITA, se cade a-l îmbrățișa cu-n gând duios, rostind cuvânt zămislitor de-nțelepciune și de dăruire - întru amintire. Din prea mult slăvita sa iubire, rostind, în șoaptă de vis - „ergo sum”, dezlegatu-s-a din neant, pentru a-i auzi vocea-i caldă, unduioasă, celestă: „Eu sunt poet, deci liber sunt / De faptul de-a fi fost născut / Și liber sunt / și dezlegat... / ...dezlegat printr-un cuvânt
O RAZĂ STRĂLUCIND! NICHITA STĂNESCU [Corola-blog/BlogPost/94078_a_95370]
-
târziu. Goanță a bătut în pereți semnalând prin Morse că acolo a murit profesorul Tudor Alexa. În minutele următoare s-a ridicat din toate celulele închisorii cântarea de înviere a lui Iisus. Dar de data asta nu mai era în șoaptă. Se cânta cu voce puternică, încât răsunau pereții vechii închisori. Ei toți plângeau îngenuncheați lângă patul lui Tudor. Contrariați, milițienii s-au dezlănțuit, bâtând cu bastoanele în porțile de metal ale celulelor, dar deținuții au cântat și mai tare. Vacarmul
DAN GHIȚESCU: OMUL CARE VINE DIN EST – ROMANUL SAU O PIESĂ DE TEATRU SIMBOL AL UNEI EPOCI ÎNTREGI [Corola-blog/BlogPost/94180_a_95472]
-
unui „străin de unu / un străin al unului...” Un „călător prin cuvinte...” În acest mod „se vremuiește” trecerea. Într-acest mod „se arcuiește” amintirea. Iar, Tu, Nichita, rămâi „nervura frunzelor”, triumfând în eternul saltului în timp, pentru a-ți auzi șoapta: „Mi se nălucește câteodată / întregul cerului ocean. / Corăbiile stelelor / sunt scufundate. / Lumina-mi pare câteodată / catarg / cerând un ajutor / acelui vechi înec / și-ncet încet orbesc”. (Haiku) Timpul se țintește sau se țintuiește? „Cu cât e mai aproape pare că
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/94211_a_95503]
-
lăsa mușcat: „Simt cum se răcește în mine inima, / simt cum creierul îmi îngheață...” // „Simt cum se face fuior / de abur mâna mea scriitoare..” // „Simt cum mi se dizolvă cuvintele...”(Vietate IX) Ajuns într-acest (im)pas, se impune o șoaptă-n Rugăciune: „Doamne, facă-se voia Ta / ființându-mă sau neființându-mă!... (Opere. II, 2002, p. 1166) Numai atunci liniștea se va așterne peste sufletul răvășit sau în suferință și-ncătușare... Doar atunci împăcarea cu sinele rosti-se-va așa: „Ah
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/94211_a_95503]
-
să îl adopți. Mi-i dor să mă răsfeți din nou cu vorbe dulci, Pe tărâmuri fermecate cu vocea-ți să mă duci. Vocea ce ma trezește din somnul meu ce-n noapte, De dor se zvârcolește, auzindu-te-n șoapte. Oare când mi-este dat pe pieptu-ți iar s-adorm, Mâna să-mi ții pe suflet, să-i alini crudul dor? Prin păru-ți să-mi trec degetele lungi, firave, Ce-s îmbătate de durere, de sentimente grave. Citește mai
MARIA CRISTINA PÂRVU [Corola-blog/BlogPost/378015_a_379344]
-
să îl adopți.Mi-i dor să mă răsfeți din nou cu vorbe dulci,Pe tărâmuri fermecate cu vocea-ți să mă duci.Vocea ce ma trezește din somnul meu ce-n noapte,De dor se zvârcolește, auzindu-te-n șoapte.Oare când mi-este dat pe pieptu-ți iar s-adorm,Mâna să-mi ții pe suflet, să-i alini crudul dor? Prin păru-ți să-mi trec degetele lungi, firave,Ce-s îmbătate de durere, de sentimente grave.... XXXIII. STEAUA
MARIA CRISTINA PÂRVU [Corola-blog/BlogPost/378015_a_379344]
-
de gand atunci, cănd vise ușor rostogolim, E lacrima care curge pe obrazul brăzdat de durere Sau poate-i clipă vrăjita, îmbrăcată cu multă tăcere ... Poezie sunt cuvintele noastre , cănd dragoste dăruim Atunci când pe treptele nevăzute ale timpului suim, Sunt șoaptele vântului care rătăcește prin lume hoinar Și n-are habar de cuvintele înșiruite-n dicționar... Poezie suntem noi , în existența noastră efemera Când îmbrăcam banalul într-o stălucitoare sfera, Sentimentele s-aprind și capătă dimensiuni mărețe Strălucind de bucurie și
CE ESTE POEZIA? de MARIANA CIUREZU în ediţia nr. 1982 din 04 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378162_a_379491]
-
Acasa > Strofe > Atasament > ZÂMBETUL Autor: Iulia Dragomir Publicat în: Ediția nr. 1730 din 26 septembrie 2015 Toate Articolele Autorului Ești departe, legănat în glas curtenitor, ca fluturii de noapte, aluneci poate peste un șuvoi de unduite fluturări de șoapte. Apari, dispari, ca umbra ce dulceag își șerpuiește drum prin nevăzutul murmur dintre ape, farul lunii, fum. Nu știu ce catifea, ispititor te prinde-n mângâiere. Alunec și eu tainic pe o punte nevăzută de tăcere... Nu spulber liniștea din unde ce
ZÂMBETUL de IULIA DRAGOMIR în ediţia nr. 1730 din 26 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378206_a_379535]
-
sare: lumina ce-o aducem pe crestele de val produce strălucire mai mult ca un cristal ! tăceau umil ascunse, ferite de arțag un muc de lumânare și un chibrit pribeag cu licărul anemic avut de mii de ani. rugau în șoaptă focul să`nvingă pe tirani. cine-n hățiș de umbre mă tulbură-n hodină ? întreabă sfântul soare pitit dup`o colină. au n-o să credeți oare, că cei din stirpea voastră au harul și puterea, lumina s-o sporească doar
GÂLCEAVĂ-NTRE IZVOARE DE LUMINI de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1716 din 12 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378230_a_379559]
-
în orice noapte, De nu-n al nouălea, măcar în șapte, Căci dragostea ne prinde-n multe feluri. În loc de aguridă, roade coapte, Mai bine-n soare cald decât în geruri. În loc de imprecații, vrem pasteluri, Să nu mai fie țipete, doar șoapte. În suflete doar dragoste, nu ură, Luminile s-alunge orice bezne Și fericiți să fim peste măsură. Oricare țel îl vom atinge lesne, Când ești aici cu-ntreaga ta făptură, Din creștet pân’ la mijloc, pân’ la glezne. GAMBIT E
JOCUL DE ŞAH de LEONTE PETRE în ediţia nr. 1730 din 26 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378218_a_379547]
-
Publicat în: Ediția nr. 1913 din 27 martie 2016 Toate Articolele Autorului două clipe sunt egale ,,unul naște, altul moare," restul este vers în cânt tu strigând femeia-n gând tu în zi, femeia- `noapte tu în frunză, ea în șoapte tu-n cuvânt, și ea în cartea ce-o citesc în zori, pe-afară brândușe de primăvară ciocârlia-n drum spre soare apele în drum spre mare dând mereu de înțeles că spre cer e- un singur sens.. Referință Bibliografică
ECHINOCŢIU de ELENA SPIRIDON în ediţia nr. 1913 din 27 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378258_a_379587]
-
înapoi dimineață, Cu vise frumoase cu Noi. RUGA Privește-mă că pe un nor, Ca pe o lacrima Ori că pe-o inserare. Gândește-Te la mine Ca si cum aș fi o frunză galbenă, ascunsă în uitare și planșa, doar, de șoaptă vântului ce-n zborul lui o amorțește-n nepăsare. Nu vreau prin gânduri să mă duci cu Tine și nici în vise să mă chemi în nopți senine. Nu-ți cer-decât!- Cu un surâs să mă-nvelești În friguroasa iarnă
...DE DRAGOSTE... de CORA DIMITRIU în ediţia nr. 1713 din 09 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378239_a_379568]
-
Acasa > Poeme > Sentiment > UNDE EȘTI? Autor: Mariana Ciurezu Publicat în: Ediția nr. 2319 din 07 mai 2017 Toate Articolele Autorului Unde ești? Iar mă-mbie noaptea cu vise Te caut printre gânduri ucise, În zările aprinse de soare Printre șoapte reci de uitare... Unde ești oare? întreb fără rost Și timpul îmi surâde anost , Cuvintele se pierd în eter Când totu-i ascuns în mister... Plecăm în vise , împreună Cu mâinele prinse-n cunună, Dar dispari și sunt singură mereu Îmi
UNDE EȘTI? de MARIANA CIUREZU în ediţia nr. 2319 din 07 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/378278_a_379607]
-
De-ai vrea să mă cunoști, simte pământul care ascunde eternitatea și trăiește fiecare clipă, fiecare moment, iar indiferent de circumstanțe, învață-ți inima să creadă. De-ai vrea să mă cunoști, ascultă vântul care bate dimineața și descifrează fiecare șoaptă, fiecare murmur, iar indiferent de emoții, învață-ți mintea să asculte. De-ai vrea să mă cunoști, privește cerul care învelește universul și pictează fiecare atingere, fiecare mângâiere, iar indiferent de anotimp, învață-ți ochii să mă vadă. ....și zâmbește
DE-AI VREA SĂ MĂ CUNOŞTI de DAN IOAN GROZA în ediţia nr. 2061 din 22 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/378286_a_379615]
-
noi culori/ de la șarpele curcubeului,/ de la vipera luminii,/ (...)/ și, totuși, cineva o zărise, poate, poetul/ peste a cărui tristețe princiară/ (...)/ cobora amintirea aievea,/ și fața fără de cuprindere a lui Dumnezeu, / doar el ajunsese până la esențe/ (...)/ doar lui îi vorbea în șoaptă/ pom înflorind noaptea,/ curgând din el lumină -/ (...)/ adăsta un cântec neștiut de nimeni,/ venit din alte timpuri,/ din alte zări,/ din alte lumi îndepărtate...’’. Citind și recitind anumite tronsoane din ambițiosul volum al Marianei Didu, ni s-a lămurit tot
,,Poemele fiinţei’’ de Mariana DIDU [Corola-blog/BlogPost/93548_a_94840]
-
la Cernăuți, Casa lui Aron Pumnul urmând să devină un bun de patrimoniu pentru toată România: „Însuși Eminescu este o casă a românilor, pe temelie de piatră, în mijloc cu o pâine mare din care ne hrănim și ne înveșnicim”. Șoaptele lui Eminescu au străbătut din cărțile prezentate de Mircea Lutic („Vistieria tăcerii” de Elena Marița - o întrupare de metafore poetice ideale) și Ștefan Broască („Cultivatorii de iluzii” de Ilie T. Zegrea- o culegere de subtilă eleganță din colecția „Opera omnia
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93713_a_95005]
-
Acasa > Versuri > Iubire > LA PIEPTUL TĂU MĂ FRÂNGI Autor: Doina Theiss Publicat în: Ediția nr. 1547 din 27 martie 2015 Toate Articolele Autorului Sărută-mă cu sete în noaptea adormită Ș-apoi străbate lumea păcatelor din mine! Cu șoapte diafane atrage-mă-n ispită Cu tine mă-nvelește, ascunde-mă în tine! Simți tu, oare, doru-mi cu-al tău cum se-mbină? Fiorul plin de flăcări cum trupul ni-l străbate? Imi dăruiești dulceața sărutului... ce-alină. Flacăra iubirii
LA PIEPTUL TĂU MĂ FRÂNGI de DOINA THEISS în ediţia nr. 1547 din 27 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377121_a_378450]
-
vor face-o cruce, Din versuri, din idei, din rima mea. EU Eu sunt Puterea!... Eu sunt Gândul!... Eu sunt poetul altei ere. Eu?... Sunt ideea remușcării În ale minții emisfere. Poate sunt toamnă ori amurgul Răsfrânt din florile de șoapte... Eu?... Sunt pocalul cu iubire, Stea adumbrind în miez de noapte. Eu sunt poetul remușcării, Eu sunt și Gândul și Puterea!... Uneori toamnă... Multă toamnă... Sunt melodramă, sunt Ideea! Mugurel Pușcaș ( Liga Scriitorilor din România) ( vol. " Rug de stele ") Referință
IRONIE... EU de MUGUREL PUŞCAŞ în ediţia nr. 1647 din 05 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377142_a_378471]
-
mult am contenit... Și ce puțin rămânem ici, în gânduri, Și cât de mult ne este dor de Tine, Si slavă Ta ne este jurământul, Și-a Ta iubire o stropim cu lacrima divină. FIINȚĂ DIN BETHLEEM La ceas al șoaptelor trecute, Cu stropi seduși de apå vie, Îmi reapari să mă asculți, Ființa mea, demult tirzie. Cu lauri, proaspeți într-ales, Si crez, în piept îmbălsămat, Îmi ești un cer în Univers Și tot pământul neumblat. Sărutul, prins în suflet
POEME de LILIA MANOLE în ediţia nr. 1647 din 05 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377143_a_378472]
-
lătrat Cu fitilul rău scurtat gata sunt să explodez ca să fiu din nou bărbat înflorește-un tei ce crezi Gata sunt să explodez au venit iarăși hingherii ca să latre chiar în miez pâlpâie lampa tăcerii Cu fitilul rău scurtat între șoaptă și lătrat Costel Zăgan, Cezeisme II Referință Bibliografică: CĂLĂUL NOPȚII / Costel Zăgan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1536, Anul V, 16 martie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Costel Zăgan : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului
CĂLĂUL NOPŢII de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 1536 din 16 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377182_a_378511]
-
se scurge-ntr-un vers. Te-aș striga, dar n-am nici glas, buzele mă dor de nerostire și-n privirea pierdută a rămas, doar lacrima, cu gust de amăgire. Simt mereu răceala clipei, ce suspine amare revarsă, răstignind glasul șoaptei, care sufletu-mi adânc apasă. Cumpăna deasupra vieții, se-nclină adesea-n nedreptate, strivind răni veșnice a dimineții, ce rămân nevindecate. E dureros atunci când pleci, lăsând în urmă doar tăcere, suspine adânci și zile reci și-un suflet fără mângâiere
SUFLET FĂRĂ MÂNGÂIERE… de MIHAIL JANTO în ediţia nr. 1549 din 29 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377204_a_378533]
-
bat cu bolovanii... Prăpastia-i zdrobește cu știrbele-i gingii Și hrubele-nfundate scot muget, ca vulcanii” (Penteleul) Acesate viziuni îl urmăresc și în descrierea vieții interioare: sufletul e plin de peșteri adânci, orice zgomot exterior e „un pas, o șoaptă, un suspin”, destinul înaintează prin hrube lăuntrice, jilave, întortochiate, excaladând mormane de blocuri răsturnate, printr-un peisaj ciclopic: „E un dedal de săli, de gropi și coridoare, Ce urcă, se sucesc și se coboară, Cu ioezere de ape în vâltoare
VASILE VOICULESCU-POETUL ORTODOXISMULUI ROMÂNESC de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1547 din 27 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377179_a_378508]
-
merg ca la paradă, Și scârțâie în zeci de locuri, Iar hardughia stă să cadă. Un tânăr mai înfipt din fire Pe calul său face bravadă. Iar seara, când se strâng la foc, Se-aude chiar și-o serenadă Și șoapte de îndrăgostiți Se-aud sub lună, în livadă. Dar printre ei sunt și oșteni Ce au luptat la vreo posadă, Ce, pentru țară și popor, Și-au dat și viața pe-a lor spadă. Destinul s-a-ncruntat demult În lumea lor
GAZELURI de LEONTE PETRE în ediţia nr. 1549 din 29 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377203_a_378532]