6,894 matches
-
avea și-un praf alb pe fund... că-i dai tu sau pui pe alții să-i dea telefoane de amenințare în timpul nopții, că ai antene prin care faci perturbații, că-i arunci pe geam țânțari care-aduc malarie, broaște, salamandre, șobolani gâtuiți, viezuri beliți și chiar și-un cal mort...” - Mișto gradația! - Ce-i, te-apucă teoria literară? A, am pus la cale să fie răpită, să i se scoată din creier tot ce știe. Nu știe exact, dar crede c-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
nu poți să intri, nu te lasă, nu a primit nici cu uratul și i-au aruncat cu bulgări și s-au pișat toți pe stâlpul porții. - Are o pisică neagră care merge pe tăciuni. - Are-un câine chel ca șobolanul, care doarme-n pat cu ea... Când era mic, îl ținea legat și în saci de plastic până la subsuoară, de i se rupea carnea pe el, săracul, zicea Mălăchioaia. De-aia i-a ieșit copilul lingav. Acum e bine că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
și-aseară la emisiunea mea. Ți-a plăcut cum le-am zis-o? M-a dus mintea, nu? Hai noroc! Ne mai auzim... O sacoșă cu mere răsturnată pe masă îmi semnalează întoarcerea Carinei. - Nu mai suport! A intrat un șobolan pe țevi... Am bătut cu coada măturii în ușă, dar e tot acolo. Intră și-alungă-l, mi-e frică... Dacă scapă în casă? Deschid ușa de la baie, aprind lumina, ceva trece pe lângă piciorul meu, se-oprește pe poliță. E-un șobolan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
șobolan pe țevi... Am bătut cu coada măturii în ușă, dar e tot acolo. Intră și-alungă-l, mi-e frică... Dacă scapă în casă? Deschid ușa de la baie, aprind lumina, ceva trece pe lângă piciorul meu, se-oprește pe poliță. E-un șobolan gri deschis, numai coada de el, cu ochi mari, negri. Bat din palme, nu se clintește. Pe gresie, o bucată de săpun ros. A mâncat săpun? Fac mai mult zgomot, dar nu se mișcă, se uită la mine, stă ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
părea să-l fi Înghițit pămîntul. Tunurile fură aruncate de pe culme, mărfurile și bîrnele, incediate, culturile, devastate, depozitele de apă, distruse, din munca lui Oberlus și a sclavilor lui nu mai rămase nici o urmă, Însă nu fu chip ca „acel șobolan Împuțit”, după cuvintele prim-ofițerului Stanley Garret, să iasă din ascunzătoarea lui. Umbla zvonul că tărășenia cu pricina mirosea a piraterie; cei doi bărbați trebuiau să fie supraviețuitorii vreunei nave care transporta o comoară, iar echipajul se arăta prin urmare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
și un mare număr de rozătoare oribile, de aproape o jumătate de metru lungime și cu un aer agresiv, care obișnuiau să se folosească de întunericul nopții pentru a se arunca, toate deodată, asupra alimentelor pe care tocmai le debarcaseră. Șobolani - primul cuvânt pe care il învățară de la necunoscuții semizei - și într-adevăr fu un cuvant groaznic, care îi făcea să se cutremure. Ieșiseră din carena distrusă a corabiei, înotaseră până pe insula și puseseră stăpânire pe ea, iar atunci când ochii lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
orice ca să poată descifra limba lor complicată, ca să-i poată încuraja, asigurându-i că, de îndată ce dulgherul va termina de reparat barcă, dotând-o cu un balansier lateral și cu o frumoasă pânză, vor putea naviga până la capătul universului. Însă în afară de șobolani, aur, spadă și oală nu reușea să înțeleagă decât foarte puține cuvinte, deși a existat unul care, foarte curând, a reușit să-i amărască viața cum nu se poate mai mult. Îl învăța în ziua când Vetéa Pitó scoase capul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
mult înălțimea catargelor și să prindă mai mult vânt decât ar fi putut visa vreodată orice Navigator-Căpitan din Bora Bora. Marara deveni atunci navă cea mai rapidă care traversase vreodată Micronezia și, după ce se asigurară că nu aveau la bord șobolani, păduchi, căpușe sau ploșnițe, fericiții polinezieni se despărțiră de urât mirositorii naufragiați spanioli, îndreptându-se, încă o dată, spre largul oceanului. În sfârșit, o insulă înaltă! exclama Miti Matái, paisprezece zile mai tarziu. —Unde? se miră Tapú Tetuanúi, ai cărui excelenți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
umfla, îl vom întinde. Pentru efect. Ne vom crea propria noastră orgie incestuoasă cu oameni și animale, despre care să bârfească lumea. Când vom vorbi despre cabinele din culise în care suntem cazați, le vom popula cu păianjeni veninoși. Cu șobolani înfometați. Nu doar cu pisica Directoarei Tăgadă, care-și lasă părul peste tot. O fantomă. Vom pune o fantomă în vechiul teatru pentru a construi povestea, pentru a face loc efectelor speciale. O, locul îl vom bântui noi înșine, îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
strânse genunchii din ce în ce mai tare și-l blestemă pe Dan pentru nepriceperea de care dădea dovadă. Sesiză, deodată, un chițcăit și abia atunci realiză că, în afară de vrăjitoarea cea rea, mai exista un pericol, mult mai real și mai palpabil decât primul: șobolanii. Părul i se zburli de spaimă, se ridică într-o clipită și coborî scara. Deschise, cu infinită grijă, ușa magaziei și păși tiptil afară. Lumina zilei dispăruse. Nu-i veni să creadă. Stătuse singură și îngrozită în locul acela înfiorător până
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
mari pe măsura trecerii timpului, până când a descoperit că ele nu-l mai Înfricoșau și că prezența lor constantă Îi făcea bine. I-a vorbit despre sala lungă și joasă unde dormeau laolaltă cu toți ceilalți, de acoperișul spart, de șobolanii care se fugă reau pe lângă pereți, de plânsetele copiilor În somn. Era foarte calm. Dorea să vorbească, să-i spună tot ce știa. Își amintea cum se simțea când era singur, tot așa cum Își amintea de căldura corpului lui Johan
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
și eu, căcat, mă chinui să fac rost de bani pentru o garsonieră nenorocită, apoi mieii și vacile în primăvară și caii, caii legați de picioarele din față țopăind umiliți, dar ei nu știu, apoi un fel de hârciogi mici, șobolani mai lungi care parcă aveau șenile pe burtă, atenția tuturor la trecerea trenului și mai ales zbaterea în laț care îi sugruma când trenul, ciorile în cuiburi mari cu mult negru aglomerat în crengile rarefiate, iar ploaia îmi dădea mereu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
mi-am desfășurat munca. Nimeni cuprinse cu privirea podeaua în carouri, după care coborî ochii la mâinile sale. — Când am auzit prima dată zgomotele venind de acolo, de sus în toiul nopții, mătușa mea a fost convinsă că aveam un șobolan. Vedeți dumneavoastră, munca pe care o desfășuram eu, subiectul ei, este gândirea pură, conceptul pur. — Munca pe care o desfășurați? M-am frecat pielea capului cu încheieturile degetelor, încercând să-mi limpezesc gândurile. Vreți să spuneți că asta a atras
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
și Nadejda Petrovna a Început lecția. 54tc "54" A vézut cum iese din paie o pisicé micé féré pér și se clatiné. Pe urmé s-a mai clétinat și a sérit de cîteva ori și avea coadă subțire, ca de șobolan și tot féré pér. Paiele s-au mișcat și a ieșit alté pisicé-șobolan, féré pér și s-a auzit un chițéit. Pe urmé alté pisicé a țîșnit de undeva de sub nuiele și s-a bégat În paie. Și toate erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
opiniei. Mă tem, însă, că adevărurile noastre sînt controlate iarăși. Și nu, nu întîmplător au revenit la invectivă dinozaurii staliniști. Tactica și tonul lui Brucan au fost recuperate. Accesele anticomuniste sînt cele comuniste, întoarse pe dos. "Un rat visqueux". "Un șobolan vîscos" era, după Sartre, orice anticomunist. De Eugen Lovinescu am auzit prima dată ca "valet al imperialismului". Acuma, generația nouă aude, poate prima dată, de Marin Preda ca "valet al ceaușismului". Eticheta i-o lipește cineva care se bătea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
ordonate, străduindu-se să gătească bine și ieftin. Îmi lipesc palmele de fereastra rece, la fel cum le lipea ea. Străzile lașului mi se păreau-obosite, anoste, oropsite. Zidurile cu rouruscă tristă, sala de cinema, duhnind a motorină și traversată de șobolani, unde am văzut amîndouă ceva oribil, cu un matroz sovietic, mustăcios. Asociam casa de pe "Trompeta" cu o oglindă neagră; cele sclipind erau dincolo, în "țara francă"***** a Lisellei. Bunelul rămînea închis (a ieșit mai subțiat decît un sfînt din icoanele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
fața spre ea și a putut să-i vadă ochii omenești, galbeni cu reflexe de chihlimbar... Nu semăna cu niciun animal cunoscut de ea din cărți sau din puținele ei vizite cu nepoțelele la grădina zoologică. Era de mărimea unui șobolan, îmbrăcat în zale teutonice de un violet aprins ce se terminau într-o coada ascuțită și cornoasă, asemănătoare cu coada de Armadillo. De altfel, toată înfățișarea lui ar fi putut aduce cu acest specimen, cu excepția culorii deosebit de stridente și a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
ai traiului, în ghetourile Brăilei mirosind a transpirație și mici democratici. În spitale sunt câte trei bolnavi într-un pat, din cauza consumului excesiv de democrație, se oferă pâine-hibrid, între gumă și coca cu chintalul, în rafturile magaziilor de alimente tronează preparate: șobolani tocați în mațe de porc, găini bolnave, moarte prin refrigerare, câini jupuiți în loc de miei la colțuri de stradă, struguri din import cu gust de țâță bătrână, portocale grecești injectate cu ură, brânză închegată cu aracet, bere în butoaie de inox
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
strălucitori ai piloților lumii. Așa a fost, îi spunea lui nea Costică frizerul și Șepcarului, era în perioada primei mele repetenții, când, împreună cu Titel, Grasu, Fane, Laurențiu și Virgil Țărână, alergam prin tunelurile Brăilei pentru a-l prinde pe Regele Șobolanilor. Moartea lui ar fi însemnat sinuciderea întregii rase de rozătoare, de-a lungul și de-a latul dedesubturilor lumii și, mai ales, din tunelurile săpate de turci, nu pentru a ascunde cine știe ce bogății, arme sau hrană, pentru 107.770.700
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
770.700 al soldaților lor mărșăluind pe pământurile noastre, ci pentru a-i descoperi inima și secretul puterii acestui tărâm și anihilarea neamului ăstuia de barbari cu paștele mă-sii cu tot, dar nici noi nu eram proști, cunoșteam tactica șobolanilor, dacă ar fi avut minte nu și-ar fi târât cozile, după urmele lor ne luam, oricât de mare, subtilă sau crâncenă ar fi fost dorința lor de supraviețuire, oricât de mult curaj le-ar fi dat-o frica și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
ale ghiaurilor, pe unde să te strecori, tunelurile le ocoleau și pe cât de neașteptate erau locurile răspândirii lor, pe atât de neprevăzute erau curbele, când ziceai că urci, coborai, nordul era la vest, în loc de bazalt găseam izvoare, noi și chipurile șobolanii; spun chipurile, pentru că se prindeau în laț, călcam pe burțile lor, doi dintre noi făceau curățenie în urmă, felinarele spărgeau bezna grasă, cu toții însă așteptam momentul crucial, prinderea Regelui încât, fără să vrem, ajunserăm în visurile materiei. T oată lumea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
V-a, la același nemernic de Căpcăunu, fiecare având în mână o undiță? Nu! O lance? Nici pomeneală! La naiba, e un șobolanoid! strigă Grasu. Le arătă cum se telescopează, devenind un laț cu unicul scop de prindere a Regelui Șobolanilor, ai cărui supuși invadaseră orașul și îi rodeau cu hămeseala lor cosmică rădăcinile uitării, semnalele S.O.S din Iad, senzația de apucat a ciungilor, fantoma de picior a șchiopilor, lacrimile morților. Și ne-am unit eforturile și hotărârea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
era căpitanul și inventatorul, strigă înfocat, arătând spre est, spre un tunel luminat de iazurile de deasupra: Ostași, vă ordon, la atac! Acum, când, după tot ce s-a întâmplat, abia mi-aduc aminte chipurile bravilor ostași în căutarea Regelui Șobolanilor, o singură imagine n-am putut-o uita, un singur chip. Pentru că, după îndelungi căutări, într-o fundătură, o cameră zidită cu piatră de râu, înaltă cât turnurile de veghe din Zagna. Razele roșii erau jucăușe, ca reflexele apei sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
Zagna. Razele roșii erau jucăușe, ca reflexele apei sub soarele în amurg. Noi am rămas stane de piatră, inimile băteau în ritm îndrăcit, tăcerea era de granit, pentru că în fața noastră, ridicat în două labe, uriaș cât un bivol, stătea un șobolan gras și lucios și tocmai sus un cap cu o coroană de aur, pe care se răsfrângea ecoul fricii și uimirii noastre, prăbușirea în neant a speranțelor și bucuriilor de libertate: era Căpcăunu! Și, mânându-ne ca pe o turmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
și lucios și tocmai sus un cap cu o coroană de aur, pe care se răsfrângea ecoul fricii și uimirii noastre, prăbușirea în neant a speranțelor și bucuriilor de libertate: era Căpcăunu! Și, mânându-ne ca pe o turmă de șobolani murați în apele spaimei, am ajuns prin tunelurile verticale în păduricea de lângă Siret. Șobolanoidul, aruncat cu forța, ateriză acolo unde odihneau în pace zmeiele și parașutele: pe fața întunecată a Lunii! După care stăpânul adâncurilor își luă zborul până când deveni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]