KorAP: Find »[drukola/base=șocat & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...16 17 18 ...37 >

924 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453

zâmbesc. Se lasă un nou moment de tăcere și mă uit În jur, căutând să găsesc un subiect de conversație. — Îhm... trebuie să-ți mărturisesc ceva, spun, arătând spre farfuria lui. Ți-am furat o scoică. Aștept să se prefacă șocat sau furios. Sau cumva. Nu-i nimic, spune absent și Începe să-și Îndese mâncarea În gură. Nu Înțeleg. Ce s-a Întâmplat ? Unde s-a dus toată veselia ? Parcă e brusc alt om. *** Când ne terminăm puiul, tarhon cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
procesează cu viteza fulgerului. Dacă neg, probabil că o să Începem să ne certăm ca la ușa cortului. Dar, dacă recunosc adevărul, poate că o să se ofuscheze și-o să plece nervos. Așa e, spun. Am o Întâlnire. Urmeză o tăcere absolut șocată. — Nu-mi vine să cred, spune Connor, clătinând din cap și, spre iritarea mea, se lasă să cadă pe zidul grădinii. Mă uit rapid la ceas. Opt fără trei minute. Shit ! — Connor... — Mi-ai spus că nu e vorba de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
adânc, după care se Întoarce spre mine și-mi zâmbește. Vezi că ai sos de roșii pe bărbie. În timp ce se Întinde să mă șteargă, Îmi Întâlnește privirea. O, Doamne. Ăsta e marele moment, ăsta e. E chiar... — Jack. Tresărim amândoi șocați, și scap din mână cocteilul. Mă Întorc și mă uit siderată. La poarta micii grădini se află Sven. Ce naiba caută Sven aici ? — La țanc, murmură Jack. Salut, Sven. Dar... ce face aici ? Îl fixez pe Jack. De unde știa unde suntem

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
șaptezeci de ani ! Îi strâng mâna ca În transă, și constat că e uscată ca un pergament, exact ca a bunicului meu și reușesc cu greu să Încropesc o mini-conversație de serviciu, despre vreme. Dar tot timpul ăsta sunt absolut șocată. Vă rog să nu mă Înțelegeți greșit. N-am nimic cu persoanele În vârstă. Și, de fapt, cu nimeni. Cred că oamenii sunt la fel, fie că sunt albi sau negri, femei sau bărbați, tineri sau... Dar e un moș

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
strigă și fug ca speriată de bombe În camera mea, trântesc ușa și mă arunc pe pat. Îmi bate inima să-mi spargă pieptul. Mi-e pur și simplu rău de la stomac. În viața mea n-am fost atât de șocată. Nu trebuia să deschid În viața mea ușa aia. Nu trebuia să deschid În viața mea ușa aia. N-a mințit ! Făceau sex ! Dar, pe bune, ce fel de sex dement și contorsionat era ăla ? Of, ce mă enervează ! N-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
din locul ăsta. Tot ce pot face e să rămân uitându-mă În gol spre ecranul pe care vocea lui Jack continuă inexorabil. Toate secretele mele. Toate secretele mele intime și personale dezvăluite la televizor. Sunt În așa hal de șocată, că nici măcar nu mai sunt În stare să-l ascult. — La prima Întâlnire Își pune lenjeria norocoasă... Împrumută pantofi de firmă de la colega ei de cameră și-i dă drept ai ei... minte că ar face kick-box... confuză În legătură cu religia

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
imediat când Îmi remarcă expresia. Scuze. Scuze. Cred că trebuie să te simți absolut Îngrozitor. — Da. Așa mă simt. Rănită. Furioasă. Și extrem de jenată. Și mă Îndoiesc de tot și de toate, adaug În gând. Sunt atât de confuză, de șocată și de uluită că abia mai reușesc să-mi mențin echilibrul pe banca asta. În câteva minute, Întregul meu univers s-a prăbușit. Credeam că Jack mă iubește. Credeam că... Credeam că el și cu mine... Mă săgetează o durere

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
capul. O batistuță, ceva ? — Close to yoooou... vocile se unesc iar În cor și cineva Încearcă să-și Înăbușe râsul. N-am să reacționez. N-am să le dau satisfacția asta. Clichez cât pot de calmă pe mail, și tresar șocată. În mod normal, am cam zece emailuri În fiecare dimineață. Azi am nouăzeci și cinci. Tata : Aș vrea foarte mult să vorbim... Carol : Mai am Încă două persoane pentru clubul Barbie ! Moira : Știu de unde poți să-ți iei niște bikini

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
Pe bune, cât de greu e ? Cară-te, Wendy ! spune Katie. Las-o pe Emma În pace. — Acum nu mai poate omul nici măcar să vorbească cu tine, nu ? spune Wendy. Acuma, gata, crezi că ești deasupra noastră, nu ? — Nu ! exclam șocată. Nu cred deloc că... Dar Wendy a ieșit deja ca o vijelie. — Bravo, zic, cu voce ușor tremurândă. Bravo ! Nu era destul ce mi se Întâmplase, acum o să mă mai și urască toată lumea ! Expir adânc și mă privesc lung În

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
de mine la un mod absolut monstruos. Toți cei de la birou m-au luat peste picior, În fel și chip. Artemis a făcut mișto de mine că... — Am s-o dau afară, mi-o taie Jack ferm. Sunt atât de șocată, că aproape pufnesc În râs, lucru pe care abia reușesc să-l maschez repede cu o tuse. — Și Nick la fel... — Îl dau afară și pe el. Jack rămâne un moment pe gânduri. Ce zici de asta : Îi dau afară

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
exagerezi, crede-mă. — Eu ți-am spus toate secretele mele, spun Încăpățânată. Și tu nu mi-ai spus nici măcar un secret de-al tău. Jack oftează adânc. — Emma, nu te supăra, dar e cu totul altă situație... — Poftim ? Îl fixez șocată. De ce ?... De ce ar fi cu totul altă situație ? — Te rog să mă Înțelegi. Unele lucruri din viața mea sunt foarte delicate... foarte complicate... și foarte importante... — Și crezi că lucrurile din viața mea nu sunt la fel ? Îmi explodează vocea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
și fața aia gen sunt-de-o-mie-de-ori-mai-bună-ca-tine. OK, hai să nu mă las furată de val. — Nu... am nici cea mai mică idee ce-ar putea avea. Îi zâmbesc. Vă doresc ședință plăcută. Tot restul zilei, sunt În culmea fericirii. Mai exact, șocată și fericită, În același timp. Nu-mi vine să cred să sunt promovată. Am să fiu Marketing Executive ! Dar nu e doar asta. Nu știu ce mi s-a Întâmplat. Mă simt cu totul alt om. Și ce dacă i-am spart

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
va dura, dar lucrul ăsta a făcut ca totul să fie și mai intens. După care mi-a mai zis și că nu i-a pomenit niciodată despre asta lui tata. Doamne. Adevărul e că sunt cât se poate de șocată. Întotdeauna am crezut că mama și tata... cel puțin, niciodată n-am... Mă rog. Asta nu face decât să demonstreze că nu știi niciodată. Dar are dreptate. Unele relații sunt de scurtă durată. Evident, cea dintre mine și Jack n-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
neajutorat după mine. Ce Înseamnă asta ? Ce mărime ar trebui să-i cumpăr ? — Patruzeci și patru ! strig peste umăr. Ea e. E Jemima. Care stă În picioare, În foaier. Ce caută aici ? Ușa se deschide iar și sunt atât de șocată, că mă ia cu leșin. E și un tip cu ea. În jeanși, cu păr tuns scurt și ochi de viezure. Are o cameră de filmat pe umăr și privește În jur cu interes. Nu. Nu se poate să fi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
În timp ce pornim spre interiorul curții. A, OK. Acum vine o chestie pe care chiar n-ai voie s-o spui nimănui. Se apleacă ușor și coboară glasul. Adevărul e că nu-mi place deloc Panther Cola. Prefer Pepsi. Nu ! spun șocată. — Și că uneori Îmi torn Pepsi În cutia de Panther... — Nu pot să cred ! pufnesc Într-un râs nebun. — E adevărat. Ți-am spus că nu-i prea frumos ce am de spus. Pornim agale, Împreună, plimbându-ne În jurul curții

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322

nemaipomenit! Însă clienta se uită la o carafă de sticlă și pare că nici nu ne aude. Câte ați cumpărat până acum? Cam... douăzeci? Ce? Atenția mea revine brusc la patroana magazinului. Ce zice? — Sau treizeci? Mă uit la ea șocată. Mi‑a ținut socoteala, de fiecare dată când am venit aici? Dar asta nu e împotriva legii? — Aveți o adevărată colecție! adaugă încântată, învelind rama în hârtie cerată. Trebuie neapărat să zic ceva, altfel o să rămână cu impresia că eu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
întâlnire pentru mâine. — Mâine? repet, și izbucnesc în râs. Dar nu poți să te vezi cu ei mâine. O să fim la hotel. — Și ei vor fi tot acolo, spune Luke. I‑am invitat și pe ei. Mă uit la el șocată. — Ai invitat niște parteneri de afaceri cu noi în vacanță? — Doar ca să putem avea întâlnirea de care ți‑am zis, spune Luke. Restul timpului o să fim doar noi doi. — Și cât o să dureze întâlnirea asta? exclam. Nu‑mi spune! Toată

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
îți spune cum să‑ți trăiești viața? — Ei, i‑am promis ceva acum câtva timp. A fost un fel de jurământ, să‑i spun... — Dar nu o să știe niciodată! zice călugărița. Dacă tu nu‑i spui... Mă uit la ea șocată. — Dar o să am cugetul încărcat, dacă‑mi încalc promisiunea! Nu, rămân aici încă puțin cu dumneavoastră, dacă n‑aveți nimic împotrivă. Ridic o mică statuetă a Fecioarei Maria, pe care o remarcasem acum puțin timp. E foarte drăguță. De unde o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
singure: — Luke se mută la New York. — Serios? zice Suze, neînțelegând care e problema. Fantastic! Doamne, îmi place New Yorkul! Am fost acolo acum trei ani și... — Suze, se mută la New York... dar mie nu mi‑a spus. — A, zice Suze, șocată. Am înțeles. — Și nu vreau să deschid subiectul, pentru că se pare că nu trebuia să știu, dar, mă gândesc, de ce nu mi‑a spus? Ce‑o să facă? O să... plece pur și simplu? Ridic vocea de supărare. O să primesc o vedere

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
îndrept direct spre cort. Deja zâmbesc fericită la gândul de a‑l vedea, și de a‑i povesti momentul ăla îngrozitor din biserică și de a‑i vedea chipul încrețit de râs... Dar cortul e gol. Complet gol. Rămân acolo, șocată, preț de câteva clipe, apoi ies repede și mă îndrept spre casa părinților mei. Pentru că poate Luke s‑a dus acolo, mă gândesc. Poate nu a înțeles exact ora sau poate a trebuit să se schimbe în hainele de nuntă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
îi zăresc expresia. L‑ai cunoscut, înțeleg? Acum o secundă. Și pe el și pe nesuferita lui soție. Ce mai pereche! Ia o gură de șampanie și se lasă iar pe spate, sprijinindu‑se în coate. Apropo... a părut complet șocată să mă vadă. Parcă... văzuse pe dracu’. Ca majoritatea invitaților. Se uită la mine întrebător. E ceva ce trebuie să știu, Becky? — Ăă... Îmi dreg glasul. Ăă... nu neapărat. Nimic important. — Așa am crezut și eu, zice Luke. Deci domnișoara

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
Suze, dar nu pot. Plec în Scoția. De fapt... se uită la ceas și se strâmbă. Of, Doamne, nu mi‑am dat seama cât e de târziu. Tarquin trebuie să pice dintr‑o clipă‑ntr‑alta. — Tarquin vine aici? zic șocată. Acum? Cumva, am reușit să evit să mai dau ochii cu vărul lui Suze Tarquin de la întâlnirea aia super penibilă pe care am avut‑o cu el. Până și amintirea ei îmi trezește o stare de disconfort. Seara decursese destul de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
un ghem de nervii în stomac. Dar acum am început, trebuie să continuu. Trebuie să‑i spun adevărul. Îmi dau părul pe spate și respir adânc. — Puloverul ăsta, zic. Nu merge deloc cu vesta asta. — A, zice Tarquin, părând complet șocat. Pe bune? Da! zic, enorm de ușurată brusc pentru că am reușit să‑mi iau piatra de pe suflet. Adevărul e că e... îngrozitor. — Să mi‑l dau jos? Da. Ia stai, dă‑ți și vesta. El își dă ascultător vesta și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
să cred. E alt om. — Tarquin, arăți trăsnet! zic, și nu mint deloc. E la fel de slab și uscățiv, dar parcă nu mai are aerul ăla ușor tembel, arată chiar... interesant. — Pe bune? spune Tarquin, uitându‑se în oglindă. Pare sincer șocat - și poate că am fost puțin prea brutală cu transformarea asta. Dar sunt sigură că peste un timp o să‑mi mulțumească. Afară se aude claxonul unei mașini și tresărim amândoi. Păi, distracție plăcută, zic, parcă aș fi maică‑sa. Mâine

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
aude o respirație adâncă la unison, după care are loc o revărsare de fete, care se îndreaptă spre mine. Mă trezesc fugind spre ușă, doar pentru a evita să fiu strivită în picioare; și, deodată, mă aflu în mijlocul încăperii, ușor șocată, în timp ce toate celelalte se năpustesc spre hainele atârnate pe stative. Mă uit în jur, încercând să mă orientez. Sunt zeci de stative pline cu umerașe cu haine, mese acoperite cu genți, pantofi și fulare și fete care le ridică și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]