899 matches
-
spre mine, așa eram de sigur că voi fi lăsat în pace în noaptea asta. Casele pot sta singure, m-am gîndit așa cum mă zvîrcoleam, croindu-mi drum prin strîmtoare. Bărcile au nevoie de oameni. Nu mai e nici o barcă. Șopronul e gol. Mîine sau poimîine, ultima bucată din clădire va fi demolată. Un gînd plutește liber prin aer, o amintire care și-a pierdut aproape toată substanța. Porțiunea dintre cinci sute și o mie de metri este cea mai plictisitoare
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
fruntea de iarbă și făcu tumbe pe o pantă verde pînă cînd căzu lat de amețeală, iar clădirea și cerul albastru se roteau și se clătinau în jur. Privi pe furiș, printre tulpinile de măcriș și părăluțe, la stivă, un șopron din cărămidă în care erau ținute lăzile. Auzi nedeslușit zvon de voci printre firele de iarbă și hîrșîitul unei ghete cu vîrf de metal pe un grilaj de fier, și zgomotul unei lăzi de gunoi care era săltată. Se ridică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
Nu te teme, Duncan, și-i șterse fața și cămașa cu un burete. — Mi-e frig, îi spuse Thaw, dă-mi pace. Doi oameni îl duseră jos, cărîndu-l prin casa pustie. Se deschise o ușă și fu dus într-un șopron întunecat cu podea de beton. — E frig aici, țipă el, nu vreau să stau aici. Fu întins pe pielea unei canapele reci, cîteva uși fură trîntite și o voce îl întrebă: — Unde locuiești? — Biserica parohiei Cowliars. — Pentru Dumnezeu, unde locuiește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
ai amuți, cuvintele tot le auzi, ele ți se strecoară nestingherite prin măduvă, așa că mi-am văzut de treburile mele. 8. O dată, mai demult, eram într-un lan de porumb, spre toamnă, porumbul se uscase; acolo, în mijlocul lanului, se aflau șopronul unei fierării și, la vreo douăzeci de pași, o căsuță, un fel de colibă acoperită de stuf, stăteam lângă fierar, el meșterea o potcoavă încinsă la roșu, între bătăile ciocanului auzeam porumbul foșnind. Apoi, din casă a început să cânte
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
o potcoavă încinsă la roșu, între bătăile ciocanului auzeam porumbul foșnind. Apoi, din casă a început să cânte Bach, în persoană, cânta la țambal, improviza, nu știu dacă l-ați auzit vreodată într-un lan de porumb uscat, de sub un șopron, pe Bach, improvizând la țambal, sunetele se împrăștiau ca un fum, împânziseră cerul, mă amețeau. „Cine cântă ?“, l-am întrebat pe fierar. „E gineri-miu“, mi-a spus el, „noaptea cântă la local, la București, acum face ezecicii...“. După un
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
bolnav de febră tifoidă, epidemia a trecut, sunt ultimele cazuri, din fericire izolate. Uite, chiar acum trecem pe lângă casa în care a murit Pascaly, poate-l știi, era un Armand Duval care-ți rupea inima. Am fost odată sus, în șopronul casei lui, unde se adunau tinerii și el exersa tot felul de roluri, era plin de șarm. S-a îmbolnăvit de tuberculoză și unii glumeau: ai luat oftica de la dama dumitale cu camelii. După o cură la Reichenhal care nu
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
a crescut faima în toată lumea. În timp ce doamna Levy își acoperea ochii cu straturi succesive de fard acvamarin, ca să pornească în misiunea ei de binefacere, el scoase mașina sport din garajul monumental pentru trei automobile, construit ca pentru a fi un șopron rustic de ținut trăsurile și așteptă, privind spre apele calme, ușor încrețite ale golfului. Din când în când, mici săgeți de arsuri stomacale îi străbăteau pieptul. Reilly trebuia să facă vreun fel de confesiune. Avocatul lipsit de scrupule al lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
portmoneu. Cămătarul strâmbă din nas înainte de a se conforma. Capitolul șapte Rămășagul Căminul lui Lippevechsel din Strada Gorokhovaia era una din acele mahalale care păreau crescute ca un organism decât să fi fost construite după un plan rațional. Cocioabe și șoproane deșirate, fațadele și aripile erau adunate în jurul unor curți murdare în care lumina soarelui nu ajungea nicidoată. Când bătea prin ele, vântul era simțit de fiecare ocupant, chiar și de cei adunați în jurul sobelor sau samavoarelor, și chiar și de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
Intrând în sat, Cipriano Algor reduse viteza furgonetei, iar acum mergea și mai încet, fiica lui termina probabil de pregătit prânzul, era ora, Ce să fac, îi spun imediat, sau după ce mâncăm, se întreba, Mai bine după, las furgoneta în șopron, nu se va duce să vadă dacă aduc ceva, nu e zi de cumpărături, cel puțin vom mânca liniștiți, adică va mânca liniștită, eu nu, la sfârșit îi spun ce s-a întâmplat, sau poate mai târziu, pe la mijlocul după-amiezii, în timp ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
Pe vetustele lui temelii se ridicase cuptorul actual, unde s-au perpelit vasele din care Centrul n-a vrut să primească decât jumătate, iar, acum, deja răcit, așteaptă o nouă încărcătură. Cu o atenție exagerată, Cipriano Algor băgă furgoneta în șopron între două grămezi de lemne uscate, apoi se gândi că ar putea vedea de cuptor ca să mai câștige câteva minute, dar n-avea motiv, n-avea justificare ca altădată când se întorcea din oraș și cuptorul era în funcțiune, atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
se văzu nevoită s-o mai frământe o dată pe ascuns ca să reducă impuritățile. Tăie lemne, mătură curtea, și, în după-amiaza în care, timp de trei ore, căzu o ploaie măruntă și monotonă, stătu tot timpul așezat pe un trunchi sub șopron, ba privind fix înainte ca un orb care știe că nu va începe să vadă dacă-și va întoarce capul în altă direcție, ba contemplându-și mâinile desfăcute de parcă, în încrengătura lor de linii, ar fi căutat un drum, cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
care își închipuia că știe tot ce era de știut era că e îndrăgostit de fata olarului. Cel care a cunoscut vreodată asemenea certitudini își va imagina cu ușurință cu cât entuziasm târa după el, creangă după creangă, lemnele din șopron, împingându-le apoi în flăcări, ce răsplată supremă i se păreau, în acele momente, surpriza încântată a Martei, zâmbetul binevoitor al mamei ei, privirea serioasă și rezervat aprobatoare a tatălui. Și deodată, fără să se înțeleagă vreodată de ce, considerând că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
iar, Găsit, Marçal, Marta, Isaura, în sfârșit, adăugă propriul lui nume, Cipriano, Cipriano, Cipriano, îl repetă până pierdu șirul, până când simți că amețeala îl azvârlea în afara propriei persoane, până când încetă să mai înțeleagă ce spunea, atunci pronunță cuvântul cuptor, cuvântul șopron, cuvântul lut, cuvântul dud, cuvântul arie, cuvântul felinar, cuvântul pământ, cuvântul lemn, cuvântul ușă, cuvântul pat, cuvântul cimitir, cuvântul toartă, cuvântul urcior, cuvântul furgonetă, cuvântul apă, cuvântul olărie, cuvântul iarbă, cuvântul casă, cuvântul foc, cuvântul câine, cuvântul femeie, cuvântul bărbat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
lui, pe deasupra gravidă, să-l însoțească și să urce sacii în furgonetă, îl va lua numai pe Găsit ca să facă pace, ceea ce pare să însemne că arsura din memoria lui Cipriano Algor, de fapt, nu e complet vindecată. Lemnul din șopron va fi mai mult decât suficient pentru cele șase figuri pentru mulaje, dar Cipriano Algor are îndoieli, i se pare absurd, prostesc, o irosire de neiertat, enorma disproporție a mijloacelor față de scopurile de atins, adică, pentru a coace o nimica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
zece zile nu va mai fi cu noi. Eu mă gândesc, spuse Marçal. Cipriano Algor nu vorbi. Își luă mâna dreaptă de pe volan și o trecu peste capul câinelui ca și cum ar fi mângâiat un copil. Când furgoneta se opri lângă șopronul cu lemne, Marta coborî prima, Mă duc să pregătesc masa, spuse. Găsit nu așteptă să i se deschidă ușa din partea lui, se strecură printre cele două scaune din față, sări peste picioarele lui Marçal și porni glonț spre cuptor, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
pe toți cei din comitet. Nu mă interesează de unde o ai. SÎnt foarte impresionată ! Îi iau cheia și o privesc fascinată, dar pe ea nu scrie absolut nimic. Nici un nume, nici o adresă, nici un logo, nimic. Arată exact ca cheia de la șopronul de scule al tatei, mă trezesc gîndind. Dar, evident, mult, mult mai mișto, adaug iute. — Și cine crezi că o să fie acolo ? Ridic ochii spre ea. Știi, se pare că și Madonna e membră. Și Jude și Sadie ! Și actorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
prăbuși cu zgomot în apă, înroșind-o. Gâzele sar în toate părțile. Se dă alarma. Niște lunetiști au fost văzuți dispărând în tufișuri. Cioara croncăne și dispare în nori. Toată tabăra prinde viață; soldații ies de peste tot, din barăci, din șoproane, din tranșee. Panica se umflă, crește, așteaptă ca cineva să o potolească. Unii trag la întâmplare, doborându-și chiar proprii camarazi. Alții sunt mai lucizi și pornesc în urmărirea inamicului. Un ofițer își face apariția, organizând forța de reacție rapidă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
Vizavi. — Haideți! Gata cu pălăvrăgeala, se impacientă șoferul pe când pornea motorul. Pe nicicând, amice! Porni într-un nor de praf. După câteva clipe, nu era decât un punct în depărtare pe mijlocul șoselei lungi. Se așeză la umbră, sub un șopron făcut din lemn și prelate. Era o ladă cu bere și destupă una, deși era caldă. Bău încet, privind copacii distruși, plantele strivite, hățișurile călcate în picioare și pământul devenit o mocirlă din pricina trecerii întruna a marilor buldozere. Pământ roșu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
aflau șiruri de grajduri și coșare de vite, depozite pentru unelte, case pentru argați, totul astfel așezat, încît, la zăvorârea porții celei mari curtea să rămână închisă. Fiecare grajd se compunea din două componente laterale de zid pentru vite, un șopron central pentru căruță și un pod pentru fân acoperit cu țiglă și de o înălțime considerabilă. Șopronul se încuia pe dinăuntru cu o poartă. Oamenii puteau ieși însă spre câmp printr-o ușă pătrată și cu prag înalt, care se
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
încît, la zăvorârea porții celei mari curtea să rămână închisă. Fiecare grajd se compunea din două componente laterale de zid pentru vite, un șopron central pentru căruță și un pod pentru fân acoperit cu țiglă și de o înălțime considerabilă. Șopronul se încuia pe dinăuntru cu o poartă. Oamenii puteau ieși însă spre câmp printr-o ușă pătrată și cu prag înalt, care se încuia noaptea și prin care, din cauza micii dimensiuni, nu se putea scoate nimic. În schimb, câmpul nesfârșit
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
tablou, încît priveliștea avea un aer de artificiu. Otilia vru cu orice chip să se urce într-un pod cu fân, spre veselia sfioasă a țăranilor. Nimerise scara tare, cu trepte de nuia groasă de alun, care se afla înăuntrul șopronului pentru căruțe, și se urcă repede, invitând și pe ceilalți: - Pascalopol, nu vii? Hai, te rog, vino! Pascalopol se arătă însă puțin contrariat de această invitație și se scuză. Otilia apăruse în fereastra podului și făcea de acolo semne de
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
la expoziție, în șiruri lungi de bătălie și purtând fiecare agățat de gât câte un cartonaș, cât eticheta de bere, în care e povestită toată viața lor. Și uitîndu-se, parcă expre, cu ochi fioroși, după tine, prin oricare colț al șopronului te-ai muta. Nu-ți mai zic. Nici măcar prin crăticioare nu dibuiești cărnuri, sosuri, rântașuri, de care zici tu, ci bineînțeles, bă, tot gândaci. Nici măcar crăticioare cumsecade pentru haleala obișnuită nu-s. Dai din cot și poți trânti pe
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
ție-ți răstoarnă salariul într-o sticloanță pentru acasă (nici nu te cunosc, cum să se apuce, bă, să se drojdească cu tine?!), iar pe coropișnițele ce le-ai adus - le trebuie, hoarcă - le fierb și le toacă în chichița șopronului, unde și-a înjghebat fermecătoarea o făbricuță de conserve... Mișcîndu-se cu îndemînare în beznă și părîndu-i-se că-și reperase dușmanii, deșiratului i se zburli părul de pe spinare și trase, c-o mișcare scurtă, decojind husa de pe un morman de cărți
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
un unguent obținut din sânge de dihor, inimă de prunc, bale de la gura unui spânzurat. Apoi, sclipind cu totul de această unsoare, țopăiau, cu salturile imprecise ale unor crupe nemaibătătorite, cam de mult, de bărbat, până se izbeau de căpriorii șopronului și cădeau înapoi pe spate, pe dușumea, hlizindu-se și, neajutorate precum niște gândaci, printre ligheonele cu măruntaie de liliac, furnici roșii, părți genitale de vulpe și oase de mierlă. Pe-o prispă, o călfăriță, atletică și mustăcioasă, strecurată probabil
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
brusc conștientizată, își ia seama de ce podoabă de ucenic are parte, Ulpiu îți poate menține locul în atelierul din spatele casei exclusiv datorită meritelor sale de ucenic ceramist. Tot ceea ce îl poate duce mintea să facă e să deseneze, prin șopron, pe fundul farfuriilor golite, prin closete, modele de vase. Cu mâinile sale pufoase, vag scandalizată, doamna Frefrony îi mută hainele, lipsite de șic, din camera servitoarei, într-unul dintre paturile de sus ale ghetoului lucrătorilor, la "șerpărie". - Mai gîndește-te, îi
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]