9,824 matches
-
nu. Curaj! Schimbă-ti traseul astăzi!Cristina Pârvu... XII. LABIRINTUL NORILOR, de Maria Cristina Pârvu, publicat în Ediția nr. 2066 din 27 august 2016. Labirintul norilor Cristina Pârvu Du-mă, iubire, pește gleznele norilor, Sărută-mi buzele, lângă soarele palid. Șoptește-mi "te iubesc" în lumina zorilor, Cerul rămâne-va fără raze, fălit. Sub norul cel mai 'nalt ne vom ascunde, Departe de ochii ființei și-ai zeilor. În labirintul cerului vom pătrunde, Pe veci pecetluita fi-va taină ieșirilor. Citește
MARIA CRISTINA PÂRVU [Corola-blog/BlogPost/378015_a_379344]
-
nalt ne vom ascunde, Departe de ochii ființei și-ai zeilor. În labirintul cerului vom pătrunde, Pe veci pecetluita fi-va taină ieșirilor. Citește mai mult Labirintul norilorCristina PârvuDu-mă, iubire, pește gleznele norilor,Sărută-mi buzele, lângă soarele palid.Șoptește-mi "te iubesc" în lumina zorilor,Cerul rămâne-va fără raze, falit.Sub norul cel mai 'nalt ne vom ascunde,Departe de ochii ființei și-ai zeilor. În labirintul cerului vom pătrunde,Pe veci pecetluita fi-va taină ieșirilor.... XIII
MARIA CRISTINA PÂRVU [Corola-blog/BlogPost/378015_a_379344]
-
ÎN ZORI Autor: Elena Spiridon Publicat în: Ediția nr. 1982 din 04 iunie 2016 Toate Articolele Autorului de când stai ascuns în creioanele mele colorate? adevărul e că în sertar acestea stăteau cuminți și numai acum în zori le-am auzit șoptind verdele e musai să picteze o inimă cât muntele din fața casei roșul păraiele de dor iar orange cascada unde se revarsă secundele așteptărilor. albastrul nu are astâmpăr și le tachinează pe fiecare cum că el trebuie să aibă domnia că
ÎN ZORI de ELENA SPIRIDON în ediţia nr. 1982 din 04 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378163_a_379492]
-
Cu lacrimi din stele de dor căzătoare, Atunci, iubite, doru-mi izbește în maluri, Iar focul dorinței s-aprinde mai tare. Cand lacrima lunii începe să curgă În lacul din noapte ce zace-ațipit, Sărutu-mi cătându-te începe să plângă, Iar așteptarea-mi șoptește "te-a amăgit"! Când luna curge în lacrimi șiroaie Pe-al nopții obraz abia adormit, Îndemnul mă poartă la tine-n odaie, Din somn să te sorb, iubite iubit. Cand luna-mi șoptește cu lacrima-i rece Că dorul ce-
CÂND LUNA PLÂNGE de ANGELA MIHAI în ediţia nr. 1982 din 04 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378155_a_379484]
-
cătându-te începe să plângă, Iar așteptarea-mi șoptește "te-a amăgit"! Când luna curge în lacrimi șiroaie Pe-al nopții obraz abia adormit, Îndemnul mă poartă la tine-n odaie, Din somn să te sorb, iubite iubit. Cand luna-mi șoptește cu lacrima-i rece Că dorul ce-mi porți nu mai e dor, Atunci, iubite iubit, te doresc și mai tare, Luna mă-ngroape, de dragu-ți eu mor. Cand luna tristă pe lacrimi coboară, Iar doru-ți la mine de mult
CÂND LUNA PLÂNGE de ANGELA MIHAI în ediţia nr. 1982 din 04 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378155_a_379484]
-
pe degetele plorii de vară e satul acesta inimă în Ardeal cu flori stropit cu gustul căpșunilor de câmp ce-ți fură ființa și savoarea hribelor ce-ți înflorește și mersul și ochii la umbra pădurii cu drag ce-ți șoptește pe aici să mai vii și aroma pomnițelor de pădure ce-ți umple ființa de gustul lor fin ce nu îl mai uiți aceste arome-s Bogata de Jos Roiba Armata Ogrădeasa Citera Dosu Răcii Și Dâmbu li”Dan cu
MIREASMĂ ARDELEANĂ--BOGATA DE JOS de IOAN DANIEL în ediţia nr. 2351 din 08 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/378154_a_379483]
-
s-a strecurat la Euclid dar din necunoaștere. Pentru el nimic era nimic, astăzi adunând nimic peste nimic faci milionul și ajungi la pușcărie. (Nimic care a auzit vorba despre el a scos capul din buzunarul șeii și mi-a șoptit: „minte! Din nimic nu poți face decât nimic. Milioanele se fac datorită lui Nimeni care oferă ceva mai mult decât nimic) Despre paralele vorbește numai în partea pragmatică a geometriei cu ocazia diferitelor construcții grafice. De fapt axioma paralelelor a
POVESTE PENTRU MĂMICI de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1713 din 09 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378205_a_379534]
-
lumina geometriei comasate Euclid, Bolyai sau Lobachevski are dreptate. Spuse în final Ionel care, a mai făcut apoi călare câțiva pași și ... Se simți brusc strâns de un clește pe umărul drept. Mioara se uita mirată în ochii lui și șopti: -Ce citești? Te văd de-o oră întorcând pagină după pagină. Mi-ai și zâmbit dar ai rămas de lemn Tănase!, nici o reacție. Ionel a închis încet cartea. Pe copertă se putea citi: , Dialog despre cele două sisteme principale ale
POVESTE PENTRU MĂMICI de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1713 din 09 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378205_a_379534]
-
numele cu care mă alinta mama când eram supărat sau bolnav. A zâmbit domnișoara Iulia și m-a alintat și ea cu aceeași duioșie maternă. - Bine, dragul meu! (Auzi, sunt „dragul” ei!). Am să-ți propun ceva. Și mi-a șoptit la ureche: acum, noi doi vom fi prieteni. Să nu spui la nimeni, că acesta e secretul nostru. Însă, trebuie să știi că prietenii nu-și fac supărări unul altuia. Nu e așa că tu ai să mă asculți mereu și
DOMNIŞOARA IULIA-2 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1716 din 12 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378224_a_379553]
-
prieteni. Să nu spui la nimeni, că acesta e secretul nostru. Însă, trebuie să știi că prietenii nu-și fac supărări unul altuia. Nu e așa că tu ai să mă asculți mereu și nu ai să mă superi? - Daa! Am șoptit și eu misterios, măgulit că frumoasa zână dorea să-mi fie prietenă. - Sst! A ridicat degetul misterios domnișoara Iulia. - Acum scrie pe tăbliță bastonașe. - Bastonașe? M-am mirat eu. Îl văzusem deseori trecând pe ulița noastră pe moș Iordan târșiindu-și
DOMNIŞOARA IULIA-2 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1716 din 12 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378224_a_379553]
-
poți! A insistat domnișoara Iulia și, foarte calmă, mi-a luat condeiul din mâna stângă și mi l-a pus în mâna dreaptă. Apoi, mi-a luat mânuța cu delicata-i mână și mi-a plimbat-o ușor pe tăbliță, șoptindu-mi: - N-ai spus că vrei să fii prietenul meu? De ce vrei să mă superi? Doamne! Cum era să-mi supăr prietena mea dragă?! Care mă urcase în liliacul înflorit și îmi zâmbea ca un soare blând din cerul mătăsos
DOMNIŞOARA IULIA-2 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1716 din 12 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378224_a_379553]
-
Am șters tăblița și instinctiv am luat condeiul cu mâna stângă, dar dumneaei, foarte atentă, mi l-a luat rapid și l-a pus în mâna mea dreaptă. De astă dată nu mi-a mai dirijat mâna, însă mi-a șoptit: - Hai, dragul meu prieten, străduiește-te! Să vadă toți ce bastonașe frumoase faci tu! Nu știu dacă ambiția sau mândria că sunt prietenul acelei zâne frumoase, însă ceva magic mi-a purtat condeiul din mâna dreaptă și fără să fac
DOMNIŞOARA IULIA-2 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1716 din 12 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378224_a_379553]
-
mă lăsa să mă chinuiesc cu bastonașele întoarse. Mai trecea din când în când pe lângă banca mea și... ca să mă consoleze, îmi mai punea mâna pe creștet, însoțind-o cu un zâmbet discret, purtat de petale de liliac. Apoi îmi șoptea: - E bine, prietene, faci bastonașe frumoase! Dar pe mine nu mă mai mulțumea. Voiam să stea lângă mine și să-mi mai țină mânuța în mâna ei. De aceea am luat din nou condeiul cu mâna stângă, însă ochiul vigilent
DOMNIŞOARA IULIA-2 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1716 din 12 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378224_a_379553]
-
venit din nou la mine: de ce mă superi, dragul meu? Vrei să mă dezamăgești? Cu obișnuitul calm, mi-a pus din nou în mâna dreaptă condeiul și mi-a dirijat mânuța câteva secunde. Parfumul de liliac mi-a învăluit năsucul, șoptindu-mi discret în nări: - Parșivule! (ce nu face omul pentru un pic de parfum, chiar și când este o mogăldeață!). Am mai încercat stratagema cu mâna stângă, însă domnișoara Iulia imediat striga la mine: - Hei, ia condeiul cu mâna dreaptă
DOMNIŞOARA IULIA-2 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1716 din 12 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378224_a_379553]
-
și pe lângă ceilalți băiețași și fetițe și-i mângâia și pe ei pe creștet. Mă intriga faptul că le spunea și lor „te iubesc”, când eu știam că era doar „prietena” mea, ba, într-o recreație, un coleg mi-a șoptit la ureche: - Hai să-ți spun un secret! Știi că domnișoara Iulia este „prietena” mea? - Ba a mea! I-am spus eu, arțăgos. - Ba a mea! Mi-a replicat colegul. Mie mi-a spus întâi! - Ba mie! Am contrat eu
DOMNIŞOARA IULIA-2 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1716 din 12 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378224_a_379553]
-
erau „prietenii” domnișoarei Iulia, că trebuia să fie secret, care secret era spus în mare taină de toți, la toți. Nu îmi rămânea decât să respir adânc parfumul de liliac atunci când domnișoara Iulia trecea pe lângă banca mea și-mi zâmbea șoptindu-mi: - Ce mai faci, stângaciule, tot mai vrei să mă superi? Nu, nu voiam deloc s-o supăr. Era doar „prietena” mea: zâmbeam complice și mă străduiam să scriu cu dreapta. Într-o săptămână, toți copiii reușiseră să parcurgă etapa
DOMNIŞOARA IULIA-2 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1716 din 12 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378224_a_379553]
-
verde val, Mi-e adâncire grea, de deal, icoana ta rămasă-n vis. Ca un nisip pereții tac, Sub casă ploile se frâng săpând izvor în ochiul stâng și mari, în timpul fără leac. Ploua cu tine peste seri, Azi te șoptesc, nu te mai strig La uși m-așteaptă chei de frig să-ncuie rest de primăveri. Poate că mâine fi-va nins Citește mai mult Ne-mbracă liniști și tăceriCu timpul, rănile se trecSi veștile se tot petrecfără de tine
CAMELIA RADULIAN [Corola-blog/BlogPost/378114_a_379443]
-
mi-e verde val,Mi-e adâncire grea, de deal,icoana ta rămasă-n vis.Ca un nisip pereții tac,Sub casă ploile se frângsăpând izvor în ochiul stângși mari, în timpul fără leac.Plouă cu tine peste seri,Azi te șoptesc, nu te mai strigLa uși m-așteaptă chei de frigsă-ncuie rest de primăveri. Poate că mâine fi-va nins... XIV. COPILĂRIE, de Camelia Radulian , publicat în Ediția nr. 1613 din 01 iunie 2015. Era o zi albastră, pot să spun
CAMELIA RADULIAN [Corola-blog/BlogPost/378114_a_379443]
-
să-nchid Nu poartă năruita, cu mâini de spini și frig, Ci vremea împreună, în ochiul unui zeu. Te voi visa, frumoaso, dar nu am să cutez Să tulbur depărtarea amiezelor tăcute Târzia mea ființă, ascunsă între cute, Te va șopti prin perini, cu nume de botez. În brațele de smirna, cu care m-ai vândut, Îi vei primi, desigur, pe cei mai josnici miri Și voi simți cum scurma pumnale-n trandafiri, Cum te iubesc mai tare de când mi te-
CAMELIA RADULIAN [Corola-blog/BlogPost/378114_a_379443]
-
când tainic voi incerca să-nchidNu poartă năruita, cu mâini de spini și frig,Ci vremea împreună, în ochiul unui zeu.Te voi visa, frumoaso, dar nu am să cutezSă tulbur depărtarea amiezelor tăcuteTârzia mea ființă, ascunsă între cute,Te va șopti prin perini, cu nume de botez.În brațele de smirna, cu care m-ai vândut,Îi vei primi, desigur, pe cei mai josnici miriși voi simți cum scurma pumnale-n trandafiri,Cum te iubesc mai tare de când mi te-am
CAMELIA RADULIAN [Corola-blog/BlogPost/378114_a_379443]
-
din 29 martie 2015. Tu trebuie numai să înțelegi dragostea ca o coaja de ou într-o batistă, mai aspră că mâna unui măceș, mai tandra că matasea cuvântului pe care-l puteam rosti în taină doar uneori, nimănui... “Mama...” șopteam în noapte -să știu cum sună-, să mi-o imaginez în somn punându-și palmă peste fruntea mea de frig, peste fruntea mea de urâtă, dar acolo nu era nimeni, doar șirul prelung de spaime și mâinile mici, strângându-se
CAMELIA RADULIAN [Corola-blog/BlogPost/378114_a_379443]
-
mere și mângâierea pe ... Citește mai mult Tu trebuie numai să înțelegi dragosteaca o coaja de ou într-o batistă,mai aspră că mâna unui măceș,măi tandra că matasea cuvântuluipe care-l puteam rosti în tainădoar uneori,nimănui...“ Mama...” șopteam în noapte-să știu cum sună-,să mi-o imaginez în somnpunându-și palmapeste fruntea meade frig,pește fruntea mea de urâtă,dar acolo nu era nimeni,doar șirul prelung de spaimeși mâinile mici, strângându-sedeasupra capului,să nu mă lovească din noupiciorul
CAMELIA RADULIAN [Corola-blog/BlogPost/378114_a_379443]
-
se pierd atuncea când mi-e dor. Iar lacrime prea triste în priviri Zâmbesc doar când eu simt al tău fior. Ce mă străbate când eu te privesc Cu toate c-am aflat că nu e bine. În minte amintirile șoptesc Că este timpul să mai uit de tine. Tu te oprește și privește în oglindă Să știi ce-i frumusețea împietrită. Care n-ajută astăzi la nimic Și să-nțelegi ce mult ai fost dorită. În neștiut și nedorit mister
LIPSA DE RESPECT de FLORIN CEZAR CĂLIN în ediţia nr. 2074 din 04 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378313_a_379642]
-
considerentele pentru care, în poemele Marianei Didu, revine adesea sintagma ,,omul deplin’’. Creație, ca scriitor, ca doctor în științe, creație sută la sută a prof. univ. dr. Ovidiu Ghidirmic, director al revistei Lamura din Craiova -, Mariana Didu pare să fi șoptit, necontenit, în gând, ectenia lui Constantin Noica, din care este obligatoriu să reținem deschiderile către universal ale culturii noastre, în întregul ei: către presocratici, către adânca înțelepciune indiană, către cea persană ,,și poate către un Orient ce va constitui marea
,,Poemele fiinţei’’ de Mariana DIDU [Corola-blog/BlogPost/93548_a_94840]
-
l-au cunoscut, i-au simțit pașii. Stăm lângă poartă, împovărați de gânduri, și desigur ni-l închipuim pe poet, care, la fel, în toamna lui 1875 sta în fața casei, lângă portița de lemn, și cu lacrimi în ochi îi șoptea prietenului Ștefanelli: „Uite, acolo am locuit eu și în căsuța cea mică era și biblioteca... la care am fost și eu bibliotecar un timp”. Revenind la aceste locuri, unde a copilărit aproape 8 ani și de care îl legau atâtea
O călătorie virtuală prin Cernăuţii lui Eminescu [Corola-blog/BlogPost/93714_a_95006]