433 matches
-
de vise cu raze de lună ceruri cu stele din universuri paralele atenție privitul prin ochi de ciclop comportă riscuri majore oricine se poate rătăci pe frecvențe joase infestând netul și bibliotecile căderea în gol nu e ca și cum ai juca șotron săptămână programată (mare) acum e ziua întunericului pare că a câștigat în instanță stăpânirea și dreptul de a culege fructe furtunoase spinii îi înțeapă pe toți ai mei noroiul mi-a infestat retina doar Veronica îmi șterge fruntea cu Chipul
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
scald în gârlă iară, Doar atât, pentru o vară. Of, ce dor îmi e de basme, Și de zumzet de copii. Și, când văd că timpul trece, Mă cuprinde un dor rece Să prind gâze-n insectar, Să mă joc șotronul pe trotuar. Of, de-aș fi copilă iar... Mi-e dor, mi-e dor... Să mă joc iar pe afară, Să văd fluturii cum zboară. Of, de-aș fi copilă iară! Dorul Ce n-aș da să fiu copilă iar
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
În cartea plină de povești. Și doar atât, pentru o vară, Să plec vacanțele la țară. Să mă scufund în gârlă iară, Dar doar atât, pentru o vară. Să prind gâze-n insectar, Să mă simt copilă iar, Să joc șotronul pe trotuar, Of, de-aș fi copilă iar! Joc de seară Peste drum în fapt de seară Larmă mare e în toi, Mic și mare strânși în gloată Fac un mare tărăboi. Saltă praful de pe uliți Câinii latră fără glas
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
Ca să nu se-mbolnăvească. Popa Maria, clasa a VI-a Școala Gimnazială „Mihai Viteazul” Boldești-Scăeni - Prahova profesor coordonator Albu Elena Copilăria nu o poți uita Copil fiind, îmi amintesc, De verile în care stam, La umbra frunzelor, sub ram, Jucând șotron ș-un mic arcan. Era frumos și cald era, Dar nouă nici că ne păsa, Căci jocul ce ne însoțea, Mereu prieteni ne-aducea! Acum aș vrea să fiu iar mic, Și să nu-mi pese de nimic! Să am
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
Ca o petală de miozot, Soarele-i strălucitor, Sus, pe înaltu-amețitor. Flori multe și viorii Adormite pe câmpii, Atât de binevenite, De toată lumea iubite. Toader Ana-Maria, clasa a VII-a Școala Gimnazială „Mihai Viteazul” Boldești-Scăeni - Prahova profesor coordonator Albu Elena Șotronul Pe cărarea vieții mele Mă duc pașii înapoi Și-ajung la copilăria Fără griji, fără nevoi. Și mă văd cum joc acasă Șotronul într-un picior Și cu mare bucurie M-apuc clipele de dor... Cum cu piatra aruncam Și
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
iubite. Toader Ana-Maria, clasa a VII-a Școala Gimnazială „Mihai Viteazul” Boldești-Scăeni - Prahova profesor coordonator Albu Elena Șotronul Pe cărarea vieții mele Mă duc pașii înapoi Și-ajung la copilăria Fără griji, fără nevoi. Și mă văd cum joc acasă Șotronul într-un picior Și cu mare bucurie M-apuc clipele de dor... Cum cu piatra aruncam Și de multe ori greșeam, Copiii ceilalți râdeau Și locul ei mi-l luau. Ori pierdeam, ori câștigam, Șotronul mereu noi jucam Cu tristeți
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
mă văd cum joc acasă Șotronul într-un picior Și cu mare bucurie M-apuc clipele de dor... Cum cu piatra aruncam Și de multe ori greșeam, Copiii ceilalți râdeau Și locul ei mi-l luau. Ori pierdeam, ori câștigam, Șotronul mereu noi jucam Cu tristeți și bucurii Treceau cele copilării. Astăzi mă mângâi cu dorul Anilor ce au trecut, Adolescent în toată firea-s Și știu ce am de făcut. Jocul meu copilăresc Stau ades și mă gândesc La jocul
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
subțire și dulcică O pieptănam, o îmbrăcam mereu Să fiu ca aceasta era visul meu. E simplu atunci când ești micuț: Toți îți spun că ești dulce și drăguț. Cadouri și jucării vin din plin Iar mie toate astea-mi convin. Șotron, pititea ne jucam, Eu cu prietenii mei multe inventam Și rămâneam afară până târziu. Tot timpul copil aș vrea să fiu! Făt-frumos Făt-frumos din lacrimă Are acum o patimă O iubește pe Ileana Preafrumoasa Cosânzeana. Ea este pretențioasă Pe cât este
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
împărțeam frățește când ne odihneam pe banca noastră din parc care ne știa toate secretele și promisiunile făcute unul altuia. Îmi amintesc de cărarea prăfuită sau acoperită de frunze, toamna, care-mi purta agale pașii spre școală. Revăd parcă urmele șotronului sau sunt tentată să caut și acum pietrele cele mai șlefuite pentru joacă. Unde mă poartă pașii, unde întorc capul revăd la nesfârșit o frântură din copilăria mea din satul meu natal. Pământ al prieteniilor, al purității, al glasurilor cristaline
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
fetița era ultima care pleca, despărțindu-se de mine cu o mutriță tristă, a plâns), pe ascuns de privirile ironice, batjocoritoare ale camarazilor mei. Dar asta se Întâmpla rar și doar atunci când nu mai scăpam de implorările ei miorlăite. Jucam șotron (ha - ha, lunganul de mine!), săritura din cerc, prinde pisica, de-a ascunselea... Ne-am jucat În câteva rânduri și „de-a moartea”. Era un joc inventat de ea. Ultima oară l-am jucat În grădina mare și neîngrijită din spatele
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
Vă cerem un singur lucru! Să fiți cuminte. Adoptase instinctiv un ton protector. Sentimentul de jenă persista, avea senzația că persecută niște pantalonași și rochițe scurte care se mai distrează cu cercul și coarda, ori mâzgălesc pe trotuar pătratele unui șotron." La urma urmelor, n-o să li se întîmple nimic rău. Câteva ore dezagreabile, cel mult..." ― Da, da, repetă Dascălu, să fiți cuminți. Eu o să vă pun note la purtare, o să vă spun poezii... Behăi înveselit. Găsise pe bufet o maimuță
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Feriți-vă de privirile copiilor! De acolo nu se mai poate șterge nimic. Când simți că nu mai poți, refugiază-te în copilărie. Din copilărie rămân icoane, nu amintiri. Mi se întâmplă uneori să - mi așez gândurile sub formă de șotron. Orice inimă are un marsupiu pentru copilul de altădată.. Cu trecerea timpului, frustrările artiștilor devin orgolii. În artă, timpul clasicizează toate caraghioslâcurile valoroase. Fă ceva ! Nămeții senectuții oricum vin. Timpul trebuie înnobilat, nu doar dilatat. Pe axa timpului, arta este
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
mele nu o mai confirmau. Spiritul practic vrea să i se dea dreptate, plusează fără oprire, orgolios să demonstreze mereu că merita să se nască. Spiritul practic Își face micile knicks-uri În saloane conspirative, Învață pe de rost tehnica tuturor șotroanelor. Mizează numai pe cai cîștigători. Spiritul practic nu scapă nici o ocazie. Spiritul practic profită. Nu-mi amintesc dacă era frumoasă singura femeie pe care am iubit-o, nici dacă era bună, nici dacă mă domina prin spirit sau printr-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
de concavități, urme lăsate de un fruct ce se rostogolește lent, spre corpusculii gustativi și nerăbdarea lor ațîțată... E fără Îndoială o imagine aceasta, o imagine fără idee, un somn fără sens, o sete fără obiect. Iată, am atins pătratul șotronului, am chipul unei respirații reci care se Întretaie cu o emoție și mai departe În aerul rarefiat acest trup suind ca un balon În Înălțimile primitoare. Dar nu e un vis, nu e nici măcar starea de beatitudine, darul efemer al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
sporesc, scâncetele scad, sângele e iute, iute. Prinsese bine știrea adusă de Stork, când abia ai venit de la mare, odihnită, întinerită, disponibilă, cu-atât mai mult când ești singură și familia e plecată. Vera deveni mai sprintenă, tic-tac-toc, ca la șotron. Minijupa roșie se ridică până sus și mai sus, geanta pendula pendula, tocurile tic-tac-toc zglobii, ca un râs de copil, ah, râsul acela al împreunării. Bronzată, proaspătă, întinerită, fantoma molaticei miercuri în fața împiedicatului cu bila rasă, gâfâind, împleticit în propriile
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
craci capul celui din spate și tot așa. O altă echipă de suplinitori venea în alergare și se arunca pe spinările celor înciotați urlând „lapte-gros!”. Dacă aluneca un zăbăuc, se schimbau echipele. În general ne organizam pe limbi. Fetele preferau șotronul sau săritura la elastic. Acolo am format prietenii strașnice, dintre care unele s-au sfârșit cu căsătorii, botezuri, divorțuri. Ai zice că rasa profesorilor procrea numai în interiorul ei. Coada până la ușa spre paradis era un preludiu nupțial. Cu fiecare zi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
nu-l bate amical peste operația de pe burtă, despre care unii spun că-l mai doare și acum. Nimeni. Căldura zace peste blocurile mohorâte ca niște cazemate. Pechinezul, care îi făcuse pe mulți să se crucească la început, roade calm șotronul fetițelor și figura strâmbă a băiețașului pe care-l pocnise bețivul cu palma lui grea, asudată și duhnind a rachiu de mere putrede. Niciodată nu-l iau așa cum este - m-ar înnebuni faptul că ochii lui sinceri poartă totuși mesajul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
ăla de educație fizică. Cel puțin avea umor mustăciosul. Ăsta cică e ciufut rău. O sun pe Sabina. Îi spun c-o iubesc. Să aibă grijă de ea, o să lipsesc cinșpe zile. Încingem obișnuitele jocuri pentru suplinitori: șeptică, pocher, macao, șotron, lapte gros. L VIII Dacă există ceva ce mă îngrijorează, e felul în care Sabina vorbește italiana. De vreo două săptămâni, de când l-a zăpăcit pe ventrilocul de Tatulici și ăla i-a propus să se angajeze la Televiziune, telefonul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
răsucește cu ochii-n sânge: la o parte căcănarilor! vreau liberă banca de împins la înclinat. mucea! și tu, valea de la helcometru! Păi de ce? ai zis că faci spate, nu piept. Așa am chef eu! hai, cară-te și joacă șotron în fața sălii! - Hoții, băă! hoții! zbiară Stripăru’. Ce-i bă, ce-ai pățit? ce urli așa? Băăi, mi-au șparlit ăștia telefonul, actele și 200 dă euroi! C’ești nebun!? Dintr-odată Baronu’ se umflă și plesnește împroșcând pereții cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
îmbrânceau, scuipau. Fetele se machiau la nesfârșit, își făceau unghiile una alteia sau își storceau coșurile. Odată la jumătate de oră un geamăt răgușit: hai acas profu’, că murim de somn! Le-aș fi sugerat să joace lapte gros sau șotron, dar astea erau jocuri prea obositoare, intelectual și fizic, pentru ei. Ros de foame, mi-am călcat pe mândrie și, în pauza mare, m-am dus în cancelarie. Meniul era șprot afumat și brânză de capră. Vremuri grele, de grevă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
garderobă, cînd mi-a pus paltonul În brațe am făcut prezentările ea e soția mea, și m-am scuzat din nou, știi, eu scriu foarte mult de la o vreme. Ca Vian și Cortzar. Și lor le plăceau toamna la Pekin, șotronul și jazzul, aici eram egali, Însă lui Julio Îi plăcea În special Charlie Parker, de care mi-am amintit Într-una din zilele trecute În magazinul Muzica. În timp ce mă uitam cu jind la un Pat Metheny foarte scump, am auzit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
față? Dacă-mi spui că te-ai jucat și cu propria puțulică fac cinste. Chiar acum! Zâmbetul Magicianului se transformă într-un rictus. Se lăsă să alunece de pe stâlp și se apropie sărind într-un picior, ca și cum ar fi jucat șotronul printer stropii de ploaie care continuau să iasă din astfalt. - Copilăria unui magician este întotdeauna specială, evident. Dar nu pentru a discuta despre asta țiam oferit un spectacol pe care nimeni nu îl mai poate vedea. Dragul meu (când spuse
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
Numai că, dacă la dus i-a păcălit și n-au știut când pleacă, unde vrea să ajungă știau exact și l-au așteptat acolo. Maca se dădu jos de pe bancă și se întinse, să-și dezmorțească oasele. Jucă un șotron imaginar, alegând frunzele pe care să sară. Se răsuci pe călcâie, oprindu-se în fața lui Tili. Și cine, mă rog, l-a turnat la Securitate ? — Nu mi- au dat voie să notez nimic, spuse Tili. M-au lăsat numai în
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
persoana din stânga, cu formula "acesta mi-e prietenul x" și când îi spune numele, ridică mâna prietenului său. Jocul continuă până când toate persoanele sunt prezentate. 21. ADIO MÂNIE! Acesta este un joc, care se adresează mâniei și se joacă precum șotronul. Pentru acest joc veți avea nevoie de o față de masă de plastic și de un cearceaf vechi cu un șotron desenat pe el. Înainte de a începe jocul, copilul trebuie să facă o listă cu toate lucrurile care l-au supărat
Micii năzdrăvani, conflictul şi jocul by Alina Nicoleta Bursuc () [Corola-publishinghouse/Science/1683_a_3100]
-
până când toate persoanele sunt prezentate. 21. ADIO MÂNIE! Acesta este un joc, care se adresează mâniei și se joacă precum șotronul. Pentru acest joc veți avea nevoie de o față de masă de plastic și de un cearceaf vechi cu un șotron desenat pe el. Înainte de a începe jocul, copilul trebuie să facă o listă cu toate lucrurile care l-au supărat în zilele recente, identificând gândurile pe care acesta le-a avut în legătură cu incidentele care au provocat mânia. Se citește primul
Micii năzdrăvani, conflictul şi jocul by Alina Nicoleta Bursuc () [Corola-publishinghouse/Science/1683_a_3100]