1,530 matches
-
ista, fași el ci fași și tăt în chișioare cade, ca mâța", asta-i o vorbă ce mult umblă prin popor. Maria încearcă să zâmbească: Să te audă Dumnezeu. Mă... mă mai roade un gând, spune ea după un timp, șovăind, Alexandru... Săndrel... Coconul... "feciorul ibovnicei"... Maria! protestează el cu reproș. Bine! Na, "feciorul din flori"... din... din "floricele"! E bine? Ce-i cu Alexandru? Ce-l tot miglisește și-l tot dăscălește despre "meșteșugul armelor și al domniei"?! se dezlănțuie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Ștefane. Pentru noi, Mangopul înseamnă foarte mult. Pentru Alexandru... Am vrut să-l ajut... N-am cuvinte să-ți mulțumesc... Ștefan își ferește ochii din calea ochilor ei recunoscători. Face câțiva pași în tăcere, frământat de un gând. Ridică ochii, șovăie încă, își caută cuvintele și glăsuiește: Maria, uite ce vreau să-ți spun... Și te rog să nu mă înțelegi greșit. Îmi pare rău că o să te dezamăgesc, dar... dar aș minți, ar fi necinstit să vă las să credeți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Ștefan, brusc indispus. Agapie, zici? mormăie el. Să mă fi înșelat eu asupra lui? I-ai spus moșneagului că de face dovada, e vai de pârcălab, dar de defăimează pe pârcălab, e vai de moș?! întreabă sever. Spus! Și? Moșu', șovăie câteva clipe Tăutu, a spus că "singur își pune capu' pe butuc, da'... da' nu se teme de săcurea nepotului ce s-o știrbi în pecetea bunicului". Nerușinat moșneag! Aista pune la îndoială "dreapta judecată a Domniei mele?!" Auzi, "săcurea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
noi vă mulțumim că ne-ați îmbrățișat cu dragoste și măcar o părticică din comorile Eladei și-au găsit mlădiță în pământul Moldovei ce a devenit "Bizanț după Bizanț", grăiește Țamblac cu glas tremurat, emoționat. Boier Stanciu tușește, se foiește, șovăie, își drege glasul: Apăi... dacă tot a venit vorba de ce-i vechi și de ce-i nou, fie-mi îngăduit a zice și eu o vorbă. Nu ți-a fi cu supărare că limba-mi a fi cam ascuțită? își pedepsește
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
a înțelege că audiența s-a sfârșit. A făgăduit totuși că va interveni la Papa pentru un ajutor, ceva... Mihaile! Știi, cunoști vreo înjurătură pre limba lor? îl asmute Ștefan. Subito! Presto! Mascalzzoni! Macaronari! Mi-a spus un mare negustor... șovăie Țamblac, mi-a spus că de când "il pazzo valaho"... Cum, cum?! Să nu se supere Măria ta, spune Țamblac stânjenit. "De când "nebunul de valah" chiar așa a spus a momit fulgerele otomane asupra Moldovei, negustorimea navighează într-o veselie pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
cât am plătit "gloaba" la Înalta Poartă! De ce să ne mulgă?! Cu ce drept?! Cu dreptul peștelui cel mare, ce înghite peștele cel mic, filozofează Țamblac. Îmi vine să urlu ca lupii! exclamă Mihail. Pax vobiscum! binecuvântează Țamblac. Ștefan mai șovăie câteva clipe, apoi, resemnat, face un gest obosit cu mâna a lehamite: Fie... Pace... Să încercăm și noi marea cu degetul. Să vedem ce pohtește Luminăția sa de la noi. Aiasta-i întrebarea!... Boier Stanciule, spune el poruncitor, solemn, ironic, te
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
întoarce, nu-și află locul. Izbucnește: Un voievod, singur, fără oaste, fără țară nu există... La ce-mi folosește un munte de credință? În ce? În cine să cred? În tine! îi spune Daniil arată spre Iisus. Și El a șovăit în Grădina Ghetsimani, dar a primit paharul acela... Și El, pe cruce, a fost singur, părăsit de oameni, părăsit de Dumnezeu-tatăl chiar... Dar a crezut în misiunea lui. S-a lăsat bătut în cuie. Fără suferință, nici mântuire n-ar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
firidă mai Întunecoasă. Atunci pustnicul se opri, privindu-l Întrebător pe cel care-l Întovărășea. — Preacuvioase, vorbi acesta grăbit. Sunt Într-o situație foarte Încurcată și vreau să vă cer un sfat. Călugărul tăcu mai departe și jupânul Urs continuă șovăind: — Ceea ce vreau să vă Încredințez acum este o taină mare. N-o știm decât eu și omul meu de Încredere. A mai cunoscut-o și o doică bătrână care a murit demult. Nu m-aș fi gândit s-o dezvălui
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
dorim să ajungem în acel loc, dorim să evoluăm însă nu poți lovi o țintă pe care nu o vezi. Nu poți conduce o mașină prin ceață la fel cum o faci în condiții normale, vei merge extrem de încet, vei șovăi și vei fi nesigur. Dacă pe lângă ceață, apar și alte condiții cum ar fi iarnă, gheață, noapte, aglomerație, cu siguranță drumul va deveni un coșmar chiar și pentru cel mai experimentat șofer. Stabilirea țelurilor este sinonimă pentru mintea noastră cu
Manual de citire rapidă by Silviu Vasile () [Corola-publishinghouse/Science/1653_a_2926]
-
-se coplesit de o beatitudine totală, fără nume, fără înțeles“, spre fluviu, se traduce printr-o mare dorință a lui de a scăpa din labirintul vieții, însă își va aduce, prea târziu, aminte că nu și-a binecuvântat camarazii. Apoi, „șovăind câtva timp“, se va îndrepta grăbit către lanul de porumb, unde-l ascunseseră, „dar când? Când? în ce viață?...“28. „Eroul din Ivan se trezește dintr-un vis ca să nimerească în altul“29. Nuvela se încheie, dar poate că acțiunea
Maria Ungureanu by Fantasticul în opera lui Mircea Eliade – Monografie () [Corola-publishinghouse/Science/1606_a_2947]
-
să ieie tronul Poloniei; și a încheiat din nou alianță. La Racoți, solul moldovenesc Ștefan Gheorghiță vorbise despre căsătoria lui Jicmont cu Ruxanda fiica cea mai mică a lui Lupul dela prima nevastă, dela care avusese și pe Maria. Bătrânul șovăia. Principesa s-a hotărât mai curând. Kemeni duce daruri dela principesă și pune lucrurile la cale și cu logofătul Ștefan Gheorghiță. Lupul trimete la Poartă să aducă pe Ruxanda. Era ostatecă acolo, ca să aline bănuielile veșnice ale Turcilor, trezite la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Stau și se sfătuiesc să se ducă la mitropolit, ca să-i blagoslovească preoți. Cam cu îndoială vin. Măria ta, am venit să facem rugare ca să ne binecuvintezi preoți. Dar de câtă vreme sunteți aici? De șase săptămâni. La carte! Ei șovăie: Măria ta, noi nu cerem asta atâta pentru noi, cât din pricina călăriei. Cum așa? Apoi noi am venit călări, ș-acuma nu mai avem cu ce ne hrăni caii, că vine iarna. Așa? Atunci puneți-vă în genunchi ca să vă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Tragică, ar fi, În optica mea, luciditatea morții, Întrucât ea ne propulsează dincolo de sensibilitatea și reacțiile curente, făcându-ne apți de a deveni cu adevărat lucizi de fenomenalitatea existenței și a propriei noastre ființe. Cu condiția, bineînțeles, de a nu șovăi În fața „gândului”, de a nu ezita la vederea acestui „cap de meduză” ce este „figura” propriei noastre morți! Cu condiția de a nu expedia fenomenalitatea ei În absurd, categorie azi foarte uzitată de nu puține arte și de artiști, care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
evita aceste dificultăți, a propus câtorva dintre prietenii săi să-i împrumute numele lor. A reușit cu grămăticul Bauzée, om slab și blând, căruia manevra lui Marat nu i-a trezit bănuieli. Văzând numele lui Bauzée, comisarii Academiei n-au șovăit să dea, fără să citească, aprobarea și elogii cărții dușmanului lor. Nu-mi dau seama ce folos a scos din asta. Traducerea este ignorată, deși superb im primată. Marat mi-a dăruit un exemplar pe hârtie velină, pe la începuturile Revoluției
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
-ntreaga lume este plină De-acelaș gând din cer adus: În fapta noastră ne e soartea, Și viața este tot. Nu moartea. Pe deal se suie-ncetișor Neveste tinere și fete. Bătrâni cu iarna vieții-n plete. Și-ncet în urma tuturor Vezi șovăind câte-o bătrână Cu micul ei nepot de mână! (George Coșbuc) Documentația privind existența unei biserici la Oprea Cârțișoara înaintea celei pe care o vedem astăzi, este vagă și sporadică, iar informațiile asupra vieții bisericești, provenind din surse oficiale sunt
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
îi explică tot ceea ce se întâmplă în Biserică în timpul slujbelor, tot ceea ce înseamnă Dogma Ortodoxă, adică tot ceea ce ar trebui să știm fiecare dintre noi, pentru a înțelege rosturile casei în care ne-am născut, Biserica Creștin-Ortodoxă. Pentru cei care șovăie, cartea oferă răspuns la multe întrebări, limpeziri, un mod de a construi certitudini și asta fără nici o urmă de dojană. După cum spunea și părintele Cleopa însuși, „... Niciodată nu l-am certat pe un credincios care are îndoieli. (...) Dimpotrivă, am socotit
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
La Cameră s-a adus imediat un proiect de lege pentru reprimarea unor infracțiuni contra siguranței Statului. În țară s-au luat măsuri pentru a se preveni orice fel de propagandă în sprijinul celui care amenința să se întoarcă. Carol șovăie: întîi, fiindcă se teme de Brătianu, care e acum din nou prim-ministru; în al doilea rînd, fiindcă el nu vrea să revină pe tron adus de partide cu condiții mai înainte fixate, cu îndatoriri pentru el de mai înainte
by Sergiu Dimitriu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1057_a_2565]
-
cu pânze, unic într-o literatură preponderent a uscatului : Soarele răsărea din pupa în fiecare zi, lungind umbrele catar gelor peste bompres, peste valuri, peste orizont, până la infinit. Apoi umbrele se scurtau, lăsau bompresul la locul lui, veneau pe punte șovăind, până la amiază, când piereau, și atunci, câtăva vreme părea că goeleta navighează în vid. Curând, însă, umbrele se înfiripau iar și puntea căpăta iarăși contur. La apus, când soarele atingea apa, ridicând aburi verzui, din partea cealaltă răsărea luna, palidă și
PIRAŢI ȘI CORĂBII Incursiune într‑un posibil imaginar al mării by Adrian G. Romila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/850_a_1578]
-
fără ca să-i poată hrăni omenește? Puteți voi sta nepăsătoare la toate mizeriile ce se datoresc foametei, locuințelor insalubre, tuberculozei, sifilisului, alcoolismului etc. și care decimează femeia de la țară și de la orașe, sora noastră a tuturora? Desigur că nu! Nu șovăiți așadar a urma chemarea Frontului feminin, organizație care își propune ca scop promovarea tuturor intereselor femeilor din România, fără deosebire de rang, credință politică sau religioasă, organizație care tinde la crearea de condițiuni favorabile propășirii femeii pe tărâmul muncii intelectuale
[Corola-publishinghouse/Administrative/1936_a_3261]
-
atunci, dorim conlucrare, colaborare, sinceritate, însă stăm neclintite în serviciul Patriei una și indivizibilă, gata la jertfirile cele mai dureroase pentru păstrarea unui patrimoniu sacru. Cu noi, toți știu unde merg, căci niciodată nu ne-am ascuns gândurile, nu am șovăit, nu am avut ceva pentru noi, nici nu ne-am încovoiat, nici nu am ridicat stindardurile pe care nu eram gata a le apăra cu ultima dârzenie. A fi un om, adică un caracter ce nimic nu-l înduplecă decât
[Corola-publishinghouse/Administrative/1936_a_3261]
-
de iubire, de iertare ce este zestrea sufletului nostru. Surori, ceasul răspunderilor a sunat, nu putem să ne sustragem, avem colectiv în fața lumii, a istoriei, în fața omenirii a răspunde de atitudinea noastră. Sau categoric ne așezăm pe terenul principiilor sau șovăim, ne eschivăm și atunci devenim complice la nenorocirile ce nu căutăm să le curmăm. Asociațiile feminine reprezintă circa 90-100 milioane de femei adică o uriașă putere de radiere a sufletelor, cu organizații puternice, cu sute de ziare tot resfirat pe
[Corola-publishinghouse/Administrative/1936_a_3261]
-
noastre 123.561 de membre și să ne afirmăm cu hotărâre pretutindeni unde era nevoie de luptă pentru interesele clasei muncitoare și ale poporului nostru. Dar mai ales putem fi mândre că U.F.M. a mers de la început, fără să șovăie sau să se clintească o clipă pe linia marxistă revoluționară de stânga, pe linia unității clasei muncitoare care a dus în mod firesc la realizarea Partidului Unic-Muncitoresc. Câte șicane n-am avut noi de suportat din partea titeliștilor înainte de 10 martie
[Corola-publishinghouse/Administrative/1936_a_3261]
-
Evocări Un nedreptățit IAR 80. Industria Aeronautică Română / 101 Un mare nume al aviației: prințul Constantin (Bâzu) Cantacuzino căruia îi dedic aceste amintiri / 119 23 August 1945 / 143 Ultima misiune / 157 Postfață / 223 Bibliografie selectivă / 227 Resumé / 231 Prefață Am șovăit un moment să scriu o prefață la cartea lui Daniel Focșa, Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare. Scrisesem și așa, acum doi ani, prefața la cealaltă carte a lui, dedicată aviației noastre din Al Doilea Război Mondial, de acea
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
lumină, Că-ntreaga lume este plină Deacelași gând, din cer adus: În fapta noastră ni e soartea Și viața este tot, nu moartea. Pe deal se suiencetișor Neveste tinere și fete, Bătrâni cu iarna viețiin plete; Șincet, în urma tuturor, Vezi șovăind câte-o bătrână Cu micul ei nepot de mână. Ah, iar în minte mi-ai venit Tu, mama micilor copile! Eu știu că șin aceste zile Tu plângi pe-al tău copil dorit! La zâmbet cerul azi ne cheamă - Sunt
Cartea mea de lectură by Mariana Bordeianu () [Corola-publishinghouse/Science/559_a_873]
-
forme de colectivizare și în alte sate. Rezistența din munți anunțată de oamnii din sat nu ședea cu brațele încrucișate, făceau totul să saboteze inițiativele activiștilor veniți de la centru. Coborau în sate și le explica oamenilor, mai ales celor ce șovăiau ce înseamnă colhoz în Rusia -«Vor cădea blestemele satului asupra voastră și a copiilor voștri dacă vă faceți cozi de topor». Se discuta cu colectorii prea zeloși, ca și cu cei despre care se știa că sunt agenți ai securității
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]