539 matches
-
ochii la bancă. M-am simțit extrem de bine. — O să ne Întâlnim din nou, cât de curând. Îmi ridică Încet bărbia, până când Îl privesc drept În ochi. Îți promit. Se apleacă și de data asta nu mai e nici urmă de șovăială. Gura lui se lipește apăsat și cât se poate de plăcut de a mea. Mă sărută. Jack Harper mă sărută pe o bancă din parc. Gura lui Îmi deschide gura, și-i simt barba abia crescută pe obraz. Brațul său
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
deloc. Cel care își va fi fortificat bine cetatea, iar în ceea ce privește raporturile lui cu supușii se va fi comportat în felul arătat mai sus și cum se va arăta și mai departe, acela nu va fi atacat decât cu multă șovăială; deoarece oamenilor nu le place niciodată să întreprindă acțiuni în care știu că vor avea greutăți de întâmpinat, și este limpede că nu este deloc ușor să-l ataci pe acela care și-a întărit bine cetatea și care nu
PRINCIPELE by NICCOLÒ MACHIAVELLI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/847_a_1586]
-
la 27 și 28 martie 1854, rivalitatea ce opusese de decenii aceste puteri urmând să fie acum rezolvată pe calea armelor 383. Campania de la Dunăre a trupelor ruse, din primăvara anului 1854, s-a desfășurat în condiții de nesiguranță și șovăieli manifestate în rândurile comandamentului rus, unde linia conciliantă, promovată de mareșalul Pașkevici, pentru ajungerea la un compromis cu puterile occidentale și, mai ales, cu Austria, care înclina din ce în ce mai mult spre Londra și Paris, prin evacuarea Principatelor, se opunea instrucțiunilor belicoase
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
o țară pustiită și infectată de boli pestilențiale ar fi dus la un dezastru sigur. Pentru a avea posibilitatea de a purta o campanie dincolo de Dunăre și pe Prut era nevoie de cooperarea activă, reală a Austriei, ale cărei veșnice șovăieli au creat comandanților aliați greutăți fără număr. Se putea oare îngădui ca cele două armate aflate în tabără la Varna, să stea inactive?": De aceea "inamicul trebuia forțat să se teamă de noi. Crimeea ni se înfățișa ca o chezășie
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
cînd sunt eu de față, ci cu mult mai mult acum, în lipsa mea. 13. Căci Dumnezeu este Acela care lucrează în voi, și vă dă după plăcerea Lui, și voința și înfăptuirea. 14. Faceți toate lucrurile fără cîrtiri și fără șovăieli, 15. ca să fiți fără prihană și curați, copii ai lui Dumnezeu, fără vină în mijlocul unui neam ticălos și stricat, în care străluciți ca niște lumini în lume, 16. ținînd sus Cuvîntul vieții; așa ca, în ziua lui Hristos, să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85090_a_85877]
-
refuzate, certurile cu xilogravorii, beția... Cele mai mărețe existențe sunt rareori pilduitoare. Și, bineînțeles, încununarea operei lui: Biblia. Fiecare imagine sfântă în parte, fiecare linie și umbră și rază de lumină! Claritatea imaginei în alb-negru, seriozitatea dogmei creștine, fără vreo șovăială sau sfioșenie, xilografia ca sfântă taină. Spre sfârșit, când se făcuse deja noapte, am spus: Ei bine, toate acestea ar intra în cartea mea despre Doré. E minunat! mi-a răspuns trimisul. întrece toate așteptările noastre. Chiar și arhiepiscopul va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
minerit, cel puțin pe Muntele Rău, se încheiase pentru totdeauna. În ciuda temerilor sale, patronul nu se arătase prea nervos. Îl ascultase atent și pusese întrebări cu duiumul. La multe dintre ele, Boris nu putuse răspunde. Mihailovici părea să accepte fără șovăială tot ce îi povestea. Desigur că voia să știe orice detaliu, numai că Godunov nu era în stare să i le dea. Deci ăsta era blestemul, murmură Vlad după câteva clipe de tăcere, despre asta vorbeau minerii. Sincer să fiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
praful îl mai ținea acolo. În acel contact i se rupsese o unghie și de sub ea țâșni o picătură de sânge care i se rostogoli peste palma tremurândă de nervi. Seamănă cu viața mea, își spuse în gând, privind la șovăiala drumului pe care și-l croia acel bob rubiniu. Inima îi bătea repezit. Furia se combina cu puțină gelozie, iar acea stare confuză creată în sufletul ei nu-i dădea pace. Bătea din picior căutând parcă un ritm anume care
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
în buzunar. Le deschideam la întâmplare. Întotdeauna dădeam peste lucruri care mi se părea că vorbesc despre mine și despre ce e în jur, despre mine în toată chestia (kestia!) aia din jurul meu. „Întreaga greșeală stă în îndoială și în șovăială“ (dar asta-i din Pound, nu din Eliot)... Mai și chiuleam de la armată. Căutam disperate de dimineață hainele, nu găseam chipiul sau o curea și lăsam totul baltă. „Azi nu mergem“, hotăra una dintre noi. Stăteam fiecare în patul ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
scormonit creierii, dar degeaba, nu găseam nici un fel de motivație pentru o acțiune atât de contrarie imaginii pe care mi-o făcusem despre el. Nu era de mirare nepăsarea împietrită cu care trădase încrederea prietenilor lui și nici lipsa de șovăială în satisfacerea unui capriciu pe socoteala chinurilor și mizeriei altuia. Așa ceva îi stătea în caracter. Era un om lipsit total de orice noțiune de gratitudine. Nici de compasiune n-avea habar. Emoțiile obișnuite la cei mai mulți dintre noi pur și simplu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
m-am pregătit să-l privesc pe căpitanul Nichols drept un martor demn de încredere. — Evadat? îl întrebă căpitanul Nichols. — Să te ia dracu’, îi răspunse Strickland. — Vino cu mine. Îți fac rost de puțină mâncare. După un moment de șovăială, Strickland se sculă în picioare și se duseră împreună la Bouchée de Pain, unde li se dă celor flămânzi o bucățică de pâine pe care însă trebuie s-o mănânce acolo pe loc, căci n-au voie s-o ia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
că ușa de la intrare nu se încuia aproape niciodată, din cauza neglijenței părinților fetei, strecurându-se abil în casa unde locuia aceasta, stăpânit fiind de o ură cumplită, își slobozi tot veninul și toată frustrarea în victimă, așa cum o face, fără șovăială, crudul măcelar cu bietul animal neprihănit și blând, încât, din gingașa și catifelata făptură, ce fusese odată Calra, acum mai rămăsese doar o pată mare și roșie pe un pat diform. Muri fără să poată articula nici cel mai mic
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
întrebarea cum de a pătruns dânsa în casa ei. Se scurseră, astfel, câteva clipe. Realizând, totuși, după un oarecare răstimp, se ridică brusc în capul oaselor și căscă ochii larg. - Ce ți s-a întâmplat, Adriana?, zise mai departe, fără șovăială, direct și hotărât, Luiza, stând dreaptă și cu brațele încrucișate. - Ah, tu erai, Luiza?!, bâlbâi buimăcită Adriana, ca un om care nu s-a trezit bine din somn. Pentru o clipă, chiar mă speriasem, zău așa! Ce mi s-a
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
firea. Nici una din speranțele sau din deziluziile mele n-aveam delicateța sau n-aveam tăria sa i le ascund. Nu eram nici copil, nici om întreg, și transformarea aceasta aducea cu sine o stare nesigură, entuziasm, planuri, petreceri și apoi șovăială, neîncredere, disperare. Prezumțios peste măsură, fiecare insucces mă istovea. Era pe timpul când începea să mă tulbure înțelesul morții, la care nu mă gândisem până atunci decât cu ușurință, și mă deprindeam cu greu cu această idee. Irina suferea toate toanele
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
vârsta de patruzeci de ani, omul ar trebui să nu mai șovăie. — Asta-i o minciună. — Așa crezi? Un domn nu șovăie niciodată - așa e zicala. În cazul nostru, mai adevărat ar fi că patruzeci de ani e vârsta primelor șovăieli. Nu-i destul de valabil și pentru tine, Inuchiyo? — Continu să faci pe prostul, Senior Maimuță. Nu sunteți de aceeași părere, domnilor? Inuchiyo le zâmbi însoțitorilor săi, cărora nu le scăpase din vedere faptul că era destul de apropiat de Hideyoshi pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
vreme, Katsuie fusese îngrijorat că nepotul său vorbise cu prea mult zel, dar, când îl observă pe Genba contemplând în tăcere harta, dintr-o dată se simți convins că putea avea încredere în el. — În regulă. Punând capăt, în sfârșit, propriilor șovăieli, se întoarse spre nepotul său: — Să nu faci nici o greșeală, Genba. Îți dau ordin să intri cât mai adânc în spatele liniilor inamice, la noapte. Genba înălță privirea, în același timp ridicându-se drept de pe scaunul de campanie. Aproape înnebunit de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
au cuprins îndoielile. Dacă n-am să pot ține pasul cu ea, în joaca de-a v-ați-ascunselea cu timpul? Mătușa îmi oferise un subiect de aur, de care acum, întoarsă acasă, mi se făcea din ce în ce mai teamă. După câteva săptămâni de șovăială, am deschis calcu latorul și am privit îndelung ecranul alb, ca o zăpadă lumi noasă, pe care nu se zărea încă nici o urmă. Am stat așa, așteptând să mi se arate calea pe unde s-o iau, până când mi-a
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
puteau baza pe un spion. Când spaima deveni de nesuportat, Valerius Asiaticus hotărî: — Nu mai putem aștepta. Viețile lor fură salvate de Callistus, care, intuind suspiciunile Împăratului, interveni: Am o oarecare idee. Împăratul ridică ochii de pe foaie; Callistus privi fără șovăială irisurile limpezi între pleoapele larg deschise. — O idee despre cine ar putea fi trădătorul. Împăratul îl privea; cunoscând bine mecanismele puterii, Callistus spuse imediat că obiectul profeției era un om cu o funcție importantă, legatul Asiei. — Este Caius Cassius, acuză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
ruptă dintr-un carnet. Te aștept acolo unde mi-ai spus da. Uluită, Marie se uită din nou În zare, acolo unde goeleta părea că se face tot mai mică, apoi reciti biletul scris de Christian. După o clipă de șovăială, demară. 6 Norii care se Îngrămădeau Îi veniseră de hac amurgului, astfel că era beznă totală cînd Marie se Îndreptă spre abația În ruină. Văzu ivindu-se În lumina farurilor silueta impunătoare și misterioasă a edificiului din care azi nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
plicului, În stînga, figura antetul spitalului din Brest. Scoase din plic niște foi acoperite cu un scris mărunt și chinuit, apoi se Îndreptă de spate, merse cu pas hotărît pînă la făcliile care străluceau lîngă altar și, fără urmă de șovăială, arse mărturisirea fiului ei. În timp ce foile se răsuceau În flăcări, avu sentimentul că-l răstignește. Toată noaptea, bărcile de pescuit brăzdaseră cei o sută cincizeci de kilometri de coastă, unele dintre ele ajungînd la mai multe mile depărtare de țărm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
o forță și o precizie surprinzătoare, țîșni asupra ei, Îi răsuci brațul și o proiectă spre Încăperea cea mare, totul desfășurîndu-se Într-o clipită. Îl zări pe Fersen care scotea arma din toc sus, la mezanin și, fără urmă de șovăială, trase. Lucas scoase un horcăit scurt și Marie auzi cu un sentiment de oroare zgomotul trupului care se prăbușea, făcînd să răsune lemnul podelei. - Lucas! Nu! Morineau, Înșfăcînd-o pe Marie de gît, aproape că o sugrumă pentru a o face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
o luase. - Ține. Ușa nu va rezista mai mult de un minut. Marie ezită, Întrebîndu-se unde se ascundea de data asta capcana. - Ia-o, insistă el. Dar acordă-mi acest minut. Marie apucă arma și-l luă În cătare cu șovăială, atunci el Îndepărtă brațele, rezemîndu-se de balustradă, complet lipsit de apărare. - Dacă aș fi știut că tu ai supraviețuit, nimic altceva n-ar mai fi contat. Răzbunarea mea n-ar mai fi avut rost. Nu ți-aș fi spus nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
din jurul abisului. Pe margine avu o amețeală, pe când trecea pe buza hăului, și se clătină. De data asta, nu mai era nici o mână care să-l ajute. Se spune că omul drept se recunoaște după felul cum pășește lipsit de șovăială. Se spune că nu există mai mult de doi oameni drepți În fiecare oraș, și că nimeni nu le dă ascultare. Îi reveni În minte tânărul care Îl salvase. Ar fi dorit să Îi mulțumească, Însă, printre fețele marcate se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Dar fata o zbughise de Îndată, ca și când s-ar fi grăbit nevoie mare, și dispăru după colțul coridorului, după ce Îi aruncase o privire. Lui Dante i se păru că voia să se asigure că era văzută. După o clipă de șovăială, se hotărî să o urmeze. Trecu și el de colț, pătrunzând În cealaltă aripă a clădirii. Aici, odăițele lăsau locul unor camere mai Încăpătoare, aranjate cu mai mult lux. Paturi de lemn În locul umilelor saltele de paie, precum și un minimum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
zvon stingher mai bate la o poartă în ziua cea de ieri când un dor plăpând Tresare singur prin tăcerea moartă Iar când noaptea târziul suie zarea Sorbind în taină lacrima din mine Pașii mei pribegi străbat încet cărarea Cu șovăiala zilei care vine Mai răzbat prin mine clipe ce au fost Ca o poveste în singurul meu gând Adulmec umbre din vremuri fără rost Dar și suspinul din sufletul plăpând Nu mint ochii Nu deschide ochii timpul în zadar Iar
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]