522 matches
-
mai au acest curaj. Spui că sunt un erou. Poate. Dacă aș face acum ceea ce sufletul îmi dictează, sigur aș fi categorisit drept laș. Dar, peste câțiva ani poate voi fi socotit un viteaz. Poate. Prea multe întrebări, prea multă șovăială. Cel puțin pentru mine viitorul este clar. Revoluția mondială și schimbarea din temelii a acestei lumi putrede într-o societate nouă, viguroasă, care să acorde oamenilor cu adevărat privilegiul de a fi egali și liberi. Un adevărat colț de rai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
de reclamații, în care a lăsat o însemnare de neuitat; Păstorel, mare erudit în materie de vinuri și, când voia, ceremonios și un desăvârșit "om de lume". Avea o memorie prodigioasă, o dată recitând 500 de versuri din Verlaine, "fără nici o șovăială, într-o franceză impecabilă"; Rebreanu, "înalt, voinic, iar când stătea în picioare, părea înfipt în pământ ca un pom"; Adrian Maniu "de o brevilocvență esențială"; Al. Rosetti, "de o frapantă frumusețe și distincție. Era ceea ce se întâlnea întotdeauna foarte rar
"Mâncătorul de cărți" by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/8653_a_9978]
-
lor era pe drojdie! Sau poate nu pentru ea, dar pentru Petrică în orice caz. O urmăreau încă sfărâmăturile acelei vieți? Și nu cumva divorțul durase atât de mult din pricina indeciziei ei? Dar nu simțeam niciodată nici cea mai mică șovăială în timpul întîlnirilor noastre. Dar știu eu ce făcea, ce simțea, când rămânea singură? XVI " În sfârșit, zisei, ce-a mers, ce n-a mers, nu mai are acum nici o importanță. Să revenim la noi doi... Ești sigură că ai rămas
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
a avut timp ! N-a știut ce înseamnă să aibă un băiat. Uite, ăsta e taică-tău, care te-a părăsit de la șapte ani!" Vorbea cu o claritate din care puteai să-ți dai seama că gândirea ei n-avea șovăieli și puncte de suspensie, o gândire distilată și pură ca un cristal, fără îndoieli că între un muribund și un om sănătos ar putea exista vreo deosebire și că vechi adevăruri "ar putea fi cumva uitate. "E galben, nu mai
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
eveniment!) care se produse fu retragerea ei cu pași parcă încetiniți de o curioasă melancolie, ducând cu ea mapa parcă ar fi avut între coperțile acesteia o sentință, nu neapărat gravă, dar care sporea în ființa ei o incertitudine, o șovăială, o vagă nehotărâre... "Veniți. Îmi spuse, ne-a invitat pe toți... Dacă nu veniți o să creadă că aveți ceva cu ea..." Ia uite! Mă proteja! Îmi dădea sfaturi! Nu-i răspunsei, dar după o jumătate de oră, când era gata
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
gândii eu se citea și pe chipul ei: ce-o fi căutînd?... Ce-oi fi căutînd?!... O luă încet printre rânduri și în mijlocul braseriei se opri... Se uita nicăieri și se vedea că încă două trei clipe și, cu aceeași șovăială cu care intrase, va pleca... Atunci mă ridicai și pornii spre ea... Dar nu mă apropiai bine și nu apucai să-i adresez un cuvânt, că se feri parcă de ceva ridicând ușor palmele: Nu, nu... Vă rog!... Nu, nu
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
pentru ultima oară, abia atunci îi văzui ochii, privirea mare care nu se mai putea desprinde de a lui, fascinantă și fascinată, cerând protecție și în același timp dominând... Iar Petrini, în fața ei, posomorât dar parcă renăscând, oferindu-i fără șovăială acea protecție și în același timp plecîndu-se în fața ei umil, nu umilit de ea, ci parcă de conștiința că, așa cum îmi spusese mie mai înainte, puterile acestei lumi îl pot pedepsi dacă, asemeni îndepărtatei Niobea, regina Frigiei, ar jubila că
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
în patru labe, am pipăit sub scaun cu mâinile, am mutat scaunul, nevenindu-mi să-mi cred ochilor. Am văzut că nu-i nimic, doar locul gol și neted, ca în palma mea, și tot am continuat să pipăi. Asemenea șovăială se repetă ori de câte ori omul ține morțiș să găsească... lucrul pierdut, în cazuri importante și regretabile: vede că nu-i nimic acolo, că locu-i gol, și totuși îl mai cercetează de vreo cincisprezece ori. — Bine, să zicem așa. Totuși cum s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
amintirilor în multe dintre scrierile mele, le-am asigurat perpetuarea peste veacuri. Primăvară Primăvara venea șchiopătând țopăit Ca un iepure de alice lovit Și când o credeam definitiv instalată, Ne trata cu brume, ploi reci și cu zloată. Primăvara, cu șovăielile și capriciile ei, venea și, odată cu ea, se apropia sărbătoarea Paștelui. Pentru noi, copiii, Paștele nu avea înțelesuri creștinești prea clare dar îl așteptam cu nerăbdare pentru că venea cu bucurii: cu o hăinuță nouă sau ceva de încălțat, așa cum era
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Science/83169_a_84494]
-
prevăzute ordinea lor, posibilitățile de asigurare, urmările pe care le poate avea alunecarea sau căderea, care este locul următor de odihnă. Numai după ce am examinat toate aceste aspecte părăsim locul sigur pe care ne aflam și parcurgem fără prea multă șovăială pasajul respectiv până la locul unde ne putem odihni și examina pasajul următor. 2. Fiecare priză trebuie încercată dacă rezistă sau nu. Multe prize țin numai dacă sunt folosite într-un anumit fel, în special la apăsare și nu la tracțiune
Activităţi Sportiv-recreative şi de timp liber: paintball, mountain bike şi escaladă. by Balint Gheorghe () [Corola-publishinghouse/Science/321_a_640]
-
sunt cel care sunt. Dar dețin această certitudine? Spațiul acela nedisimulat, în care orice contur și orice detaliu apar în deplina claritate pe care le-o conferă lumina hotărârii, nu există de fapt niciodată. Orice hotărâre se naște în penumbra șovăielii; ea este prin esența ei crepusculară și tocmai de aceea, în mod esențial, nehotărâre. De îndată ce ies din categoriile impersonale ale speciei și trebuie să hotărăsc singur, mă descopăr de fapt ca punct lipsit de fermitate. Căci singurul lucru cert este
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
a eschivei pe care o induce nehotărârea. În nehotărâre aflu că nu mă pot defini, că nu mă pot aduna în contururile unui eu sigur de sine și de îndreptățirea actelor sale. Dimpotrivă, eul meu se definește ca sumă a șovăielilor mele, el se disimulează în rețeaua ne-definirilor sale. Nehotărârea este o ținere în suspensie care suprimă posibilitatea oricărei autodefiniri. Pentru că este incapabilă să trimită la act, ea nu instituie decât negativitatea, absența. Întors către fondul de incertitudine al ființei
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
putea să-și dea sie un hotar și astfel - să fie. Altminteri, el rămâne blocat în spațiul pre-ontologic al posibilului și lezează ființa ca ființă reală. El amenință să lase lumea suspendată într-un permanent încă nu, într-o veșnică șovăială la porțile ființei. Temându-se să nu nedreptățească, el comite crima neînființării ființei reale. Nehotărârea este un blocaj al trecerii, o maladie a pasajului: voi rămâne mereu dincoace, pe teritoriul unei cunoașteri incapabile să se mântuie în act. „Ce e
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
Intelectualii s-au făcut complicii terorii* pentru că au crezut că pot recunoaște în ea agentul necesității istorice. Pe plan cultural, în democrațiile populare, perioada 1956-1968 este cea mai interesantă. într-adevăr, responsabilii politici ai culturii sunt luați pe nepregătite de șovăielile centrului moscovit. Nemai primind ordine clare, aparatul cenzurii lasă să treacă opere care atacă în mod vehement perioada „scursă” - termen codificat pentru „stalinistă”. Sunt anii în care cinematografiile cehă și poloneză ating apogeul. Să cităm Jertfa supremă a polonezului Andrzej
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
cele mai mici detalii ale textului joacă un rol. Iată cuvintele forfot și pîclă de la 5 si 6. Pe lîngă folosirea lor efectivă în aceste propoziții, ele sînt de asemenea și indicii, referindu-se la întreaga povestire, exprimînd nehotărîre și șovăială sau, respectiv, confuzie. Mulți cititori, mergînd mai departe cu interpretarea, extrag indiciile dominante, informatorii ș.a.m.d., în timp ce construiesc sensul structurii de bază a narațiunii din volumul Oameni din Dublin, ca un întreg. Printre indiciile pe care numeroși cititori îi
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
în aprilie din Moldova din cauza veștilor grele de război, decid să plece. Mai întâi a plecat Pr. Frascella cu un însoțitor, apoi, în iunie și Pr. Petricca cu un altul, cu promisiunea că încetate războaiele s-ar fi reîntors fără șovăială în Transilvania împreună cu confratele său de nedespărțit. În scrisoarea trimisă secretarului Sf. Congregații îl ruga să-l înștiințeze de acest lucru pe Pr. Frascella pentru că între ei nu exista doar o legătură de sfântă prietenie ci și un pact sacru
Misiunea Fraţilor Minori Conventuali în Moldova şi Valahia din prima perioadă, 1623-1650 by Bonaventura Morariu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100996_a_102288]
-
moldovenească se scria până la Conciliul bisericesc de la Florența din anul 1439 cu litere latine, din care încă există piese disponibile până în clipa de față. În felul acesta, ar fi deja înlăturate pentru un succes dorit și despăgubirea vistieriei de toate șovăielile. După ce am lămurit oarecum mai sus aceste probleme, vreau acum să mai relatez fidel decăderea comerțului și cum s-ar putea face ca să înflorească din nou. Despre decăderea comerțului. Comerțul este mort în toată Bucovina și provoacă, prin urmare, locuitorilor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
el privește natura vie, drept în față, ca pe Dumnezeu..!”.. tăcu o clipă, și adăugă abia auzit... „El e altfel decât noi..!”. Îl iubea mult pe Gheorghiță a lu’ Baltă, încă din copilărie, și acum l-a urmat fără nici o șovăială. Au colindat zi și noapte toți munții... uneori stăteau muți și ascultau foșnetul nopții din pădure.. înfiorându-i... Fără nici o adiere de vânt, în răstimpuri, un suflu iscat de nu se știe unde, ce se strecura prin pădure, dădea glas
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
grai rudimentar? Probabil chinurile mele, temerile mele, spaimele mele nu-și vor dezvălui niciodată zbaterea lor încâlcită. Poate că nuanțele ce ar trebui subliniate, ca să se arate complexitatea trăirilor încercate aici, nu sunt suficient de pregnante. Și totuși senzațiile și șovăielile mele de-acum, modul acesta oral de a mă exprima, exuberanța sincerității reprezintă cu siguranță partea cea mai bună din mine. În frazele astea trunchiate, în suspinele ascunse și în tăcerile abrupte, sunt cu-adevărat autentic. Sper numai că, într-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
n-am crezut niciodată în existența zeilor. După cele spuse de Aia, această eventualitate gravă devine tot mai plauzibilă. Cu toată dorința mea de atinge acest grad maxim de inițiere și cu tot curajul meu, încep să am însă serioase șovăieli. Poate că începe să-mi fie teamă din cauza necredinței mele. Pesemne că așa e: doar asta poate să justifice noua mea îndoială. Doctrina lui Zalmoxis care, cu siguranță, a fost un inițiator abil, m-a cucerit în așa fel încât
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
bârfa un rău necesar în asigurarea coeziunii grupului. * Este posibil să rămân până la final aruncat între perspectiva religioasă și cea laică, nehotărârea, ca o continuă pendulare între cele două moduri de-a fi, constituind o caracteristică definitorie a propriei existențe. Șovăiala îmi poate fi scuzată (și nu iertată) fie de o inadecvare a contactelor cu fiecare fel de-a exista, fie de nevoia unui tertum (caz în care aș putea spera în necesitatea unei noi "credințe"). Sunt media părerilor proprii; a
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă () [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
mediul rural era aceea "de a spori vigilența împotriva greșelilor stângiste (intransigență, absența răbdării și/sau a puterii de convingere, n.m.) față de țărănimea mijlocașă, căreia trebue să i se acorde un permanent sprijin și ajutor politic în vederea lichidării complecte a șovăielilor care-i sunt proprii" (Dej: 1952, 674). Al doilea nume ca importanță după Ana Pauker, Vasile Luca a ocupat funcția de ministru de Finanțe între 1947-1952. Efectuând la rândul său un lung stagiu cominternist, revine în România odată cu aceasta în
Geneza leninismului romantic by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
de oameni. Umăr la umăr, au încăput 35 de copii între 17-18 ani. Fiți atenți. Fiecare va ridica cu încredere că Dumnezeu va adăuga priceperii noastre purtare de grijă, ca să nu ne accidentăm. Toți deodată, întărind mijlocul, fără pic de șovăială sau lăsarea pe seama celuilalt, cu Doamne ajută, la comanda „Sus!”, executăm mișcarea. Peretele a fost ridicat ca o foaie de hârtie; copiii râdeau de bucurie. Acum, fiindcă îl avem în mână, hai să-l punem pe ștraf. Cei de pe margine
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
destulă suferință lui Lizzie prin simplul fapt că i-am reamintit de existența mea. — Domnule Arkwright, știi ce-i un poltergeist? Domnul Arkwright lasă să se scurgă un interval disprețuitor, în care timp lustruiește lenevos tejgheaua. Tăcerea lui nu implică șovăială. — Da, sir. Acest sir are o rezonanță sarcastică, nicicum respectuoasă. — Ai auzit c-ar exista vreunul la Capul Shruff? — Nu, sir. — Un ce? Ce-a zis? Întreabă unul dintre mușterii. — Un poltergeist, îl lămurește domnul Arkwright. Ăsta-i un fel
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
spre deosebire de atmosfera din sălile de concert, pe care o detest. Trebuie să mai mărturisesc că portretele și tablourile care reprezintă femei îmi provoacă o satisfacție pur erotică. Evident, pictorii respectivi le-au avut, așa că de ce nu și eu? După oarecare șovăială, am hotărât să vizitez Colecția Wallance, unde nu mai fusesem de multă vreme. Taică-meu, care se pricepea la pictură chiar și mai puțin decât mine, mă dusese o dată acolo, într-una din rarele noastre vizite la Londra, ca să văd
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]