549 matches
-
ați fost, le spuse Sampath maimuțelor când acestea reveniră în livadă mai târziu în ziua respectivă. Fețele lor întunecate se ițeau spășite din spatele frunzișului scuturat al copacului. Ținându-se de cap, cu expresii de durere distilată și greutate, se rezemau șovăielnic de orice creangă ce nu fusese ruptă și lăsată să atârne ca membrele inutile ale celor răniți în luptă. — Da, sunteți foarte rele, le spuse Sampath. Dar nu putea decât să fie fermecat din nou de ele, de fiecare dată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
pagina 59. A scris-o în 1910, adică la treizeci și unu de ani, în plină putere, iar recomandarea s-o citim ne-o face în 1942, cu nouăsprezece ani înainte de moarte, deci la vârsta când spiritul e mai puțin șovăielnic și poate greși mai greu. Asta în viața morală și în viața practică, sau în știința despre viață și despre moarte ― dar nu despre artă. Eliberarea spiritului de vitalitatea biologică nu duce pe artist în mod obligatoriu spre iluminări estetice
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
face că după o asemenea pseudo-dispută rămâne la fel ca înainte de ea, ca orice om cu convingeri ferme, în timp ce bietul intelectual rămâne cu o imagine de ins nesigur, fără convingeri, din ăla cum îl bate vântul... ce mai, un intelectual șovăielnic, cum s-a mai spus și odinioară. Ei, mare noroc cu democrația! În anii stalinismului șovăielnicii ăștia erau trimiși la canal sau la gherlă. Azi pot să zică mersi că stau alături de oamenii puternici și pot să cârâie pe lângă ei
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2165_a_3490]
-
convingeri ferme, în timp ce bietul intelectual rămâne cu o imagine de ins nesigur, fără convingeri, din ăla cum îl bate vântul... ce mai, un intelectual șovăielnic, cum s-a mai spus și odinioară. Ei, mare noroc cu democrația! În anii stalinismului șovăielnicii ăștia erau trimiși la canal sau la gherlă. Azi pot să zică mersi că stau alături de oamenii puternici și pot să cârâie pe lângă ei. Realitatea nu e însă asta. Dintre cei doi, doar unul e viu, rațional, uman și demn
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2165_a_3490]
-
se comit multe lucruri pe de lăturea uzului comun. Subt pretextul că nu poate ieși din casă din cauza boalei lui Maxențiu, prințesa Ada primea acum mult. Luase din acea boală prilej bun pentru a-și organiza recepțiile, până atunci cam șovăielnice. Pe motivul sănătății, vizitarea casei Maxențiu devenea o datorie, și biletele de scuză, cam numeroase înainte, erau din ce în ce mai rare. Tot din cauza boalei, recepțiile erau simple, mai adesea prânzuri în număr redus, dar la care Ada reușea să strecoare cât mai
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
Pietro smuci frâul, dar rămase pe loc. Totul era nou. Inimaginabil, imposibil. Erau Înfrânți. Erau totalmente Înfrânți. Fără șansa unei noi bătălii. Voievodul avea dreptate. Moldova nu mai exista. Imperiul Otoman atinsese crestele munților Carpați. - Bine, măria ta... supuse Pietro, șovăielnic, ca și cum n-ar fi știut dacă el rostise acele cuvinte sau ele veniseră de undeva, fără ca nimeni să le fi gândit. Vom trece Carpații În Transilvania. Te vom lăsa singur, daca asta Îți este ultima dorință. - Asta Îmi e ultima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
olandeze. Când acesta a refuzat, după cum era de așteptat, au avut loc câteva Încăierări, iar situația a evoluat spre o blocadă care a luat sfârșit după două zie. Au urmat cincizeci de ani de naufragii, de jafuri și de Încercări șovăielnice ale armatei olandeze să controleze insula. Nu și-au dat prea mare osteneală să pună mâna pe Perdo, pentru că n-avea nici mirodenii, nici lemn de santal. Interesul pentru peticul de pământ acoperit de tufișuri și dominat de un vulcan
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
În pașaportul tău. Cu toți britanicii și cu toți americanii trimiși la plimbare, numai cu o mână de australieni și cu câțiva francezi, și tot nu ești În stare să-ți faci un nume! Mick n-a răspuns. În lumina șovăielnică, chipul abia i se mai des lușea, așa că Margaret n-a putut să-și dea bine seama dacă rânjește sau se strâmbă. N-ar fi mai bine să ne ocupăm de găsirea lui Adam decât să discutăm despre defectele mele
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
dată În Tahiti. Margaret a privit tabloul peste umărul lui. Era, fără Îndoială, mult Gauguin În el, petele vii de culoare, capul fetei cu ochi de căprioară, cu nelipsita floare de plumeria la ureche, privirea sfioasă și tainică În căutarea șovăielnică a unui spectator, o invitație incertă pentru amatorii occidentali. Poate doar pentru bărbați, și-a spus Margaret, care nu se simțea nici atrasă și nici respinsă, ci numai plictisită. și-a adus aminte de maică-sa, care Îi arăta albume
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
deodată, ceea ce-i făcut să se lovească. Eliza râse, un râs boțit ca și taiorul. Probabil nu-și mai făceau multe politețe și azi echilibrul lor era oarecum instabil. Erau obosiți de un drum parcurs prin glodurile simțirilor ascunse și, șovăielnici, aveau nevoie să-și lase simțirile în voie. Mini așteptă puțin ca să-i lase să se depărteze, apoi ieși. Pica acum din promoroacă un abur ud. In dreptul Ateneului, cei doi mergeau înaintea ei. Hallipa cu pasul vânătorului ostenit de
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
ulița lui, ca pe o moșie închiriată de nebunia lui. Uneori poartă mâinile la spate, privește în jos și râde. Noi îl urmărim cu inima gata să pleznească, de undeva, de foarte aproape, din lanul de porumb. Auzim zgomotul pașilor șovăielnici, apoi, se aude râsul lui. Un râs de diavol care ne îngheață inimile în piept.Unul dintre noi, mai ager de picior, țâșnește din ascunzătoare și aleargă, fără să ne spună. Alergăm toți... Eu nu știu ce să fac... Aproape am murit
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
pierdută prin arșița amiezii. Auzi? Un glas de clopot ne strigă, iar vântul parcă plânge. Construim palate pentru umbre și ne umbrim cu amăgiri strigate în hăuri, pentru că e toamna nesfârșită a sufletelor. Vântul îngână un bocet pierdut de o șovăielnică bătrână, în drumu-i liniștit spre biserică. Lumina turbează în turle arămii și zgomotul se sparge în tâmple. E toamnă, o toamnă nesfârșită de început de veac. Te intreb: -De ce să te superi? Dragoste este destulă. Zace neîntrebată la colțul
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
ultimele evenimente. Era la nunta lui Mișu. Și acum, nu se știe cum, nimerise din nou la nebunii ăștia. De ce iubim femeile? îi trecu prin cap lui Popa privind coama blondă, dar gândul îi trecu repede și el se ridică șovăielnic în picioare, aproape călcându-l pe blond. - Iar tu! strigă Popa furios. Contesa aproape că scăpă pieptănul de abanos. Iar m-ați răpit, drogaților! Și pentru că drogatul plin de murături nu se trezea, Contesa fu nevoită să-l înfrunte singură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
și, în fine, sub ochii avizi de scandal ai celor trei crainice. - Dacă vă place să fiți mințiți, vă mint eu! Uite... eu sunt Napoleon! Ce ziceți de asta? Care e granița între minciună și nebunie? Ăăă? - Ăăă? se ridică șovăielnic nea Ovidiu, urcând pe scenă cu portretul în brațe. - Acesta este nea Ovidiu. Un om pe care nenorociți ca el - un deget firav se propti în Statuia Libertății de pe pieptul lui Mișu - l-au încurajat, prin vânzare, să devină consumator
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
alte războaie îi așteaptă. Cu banda neagră, cu aerul său de pirat-mercenar, Fanfulla merge mai departe. Mai departe poate către războiul de treizeci de ani, în care alți soldați mor și renasc, sub îngrijirea lui Mutter Courage sau sub patronajul șovăielnicului general Wallenstein. Căpitanul Cormorant este una dintre acele aventuri pe care Hugo Pratt le începe pentru a nu le mai sfârși. Imaginat în perioada sa argentiniană, textul va fi reluat și încheiat de un desenator italian, cunoscut prin vocația sa
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
haine umede, ce se zvântau fie stând pe scaun, fie mergând pe trotuar. Ce rost avea să te Împotrivești cursului general al vremii? Nu era mai simplu să te lași dus de curent, devenind o simplă părticică din acest tot șovăielnic și inconsistent ce Încerca să-și găsească identitatea, umplând până la refuz orice margine, pentru a se pierde fără urmă În neant?! Cu sau fără experimente, viața are un sfârșit. Și atunci, la ce bun să te Împiedici la orice pas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
să se contorsioneze, apucat de o tuse îngrozitoare. Dar și asta era foarte bine ― mușchii morți reveneau încet-încet la viață. Cu ochii aruncînd văpăi, Hedrock perseveră. Simțea pulsațiile lente ale inimii lui Gil, vedea toate imaginile mintale ce se înghesuiau șovăielnic în creierul împrăștiat pînă departe. Era relația sensorială care pînă atunci aparținuse exclusiv fraților gemeni. Gil holbă ochii, brusc conștient: ― Vai, Dan! (gîndul lui Gil trăda o uimire cumplită) Drac împielițat ce ești! De unde ai venit? ― De pe Pămînt. Hedrock vorbi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
iubi, Până când anii vor așterne, În colb mărunt, argintul lor; Până când, greu de ierni eterne, Slăvitul prinț al orelor, Va obosi să mai adaste Ivirea ultimilor sloi Și bolta nopții sale vaste Va-ncovoia și peste noi. FULGII Cad fulgii șovăielnici în stoluri fără număr, Din nevăzute urne ei cad pe albul umăr Al dealurilor prinse de-o crustă argintie. Oștiri de nori aleargă... - Ce surdă simpatie, Nori turburi, nori metalici, spre voi întins mă poartă? Ați prefăcut în domuri de-
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
viață, Voi blocuri mohorâte, convoi de-obscură ceață!... Tot plumbul meu din suflet, o forme călătoare, Cu voi să se topească în gânduri de ninsoare, Căci iată, vine vremea când albe, împietrite, Pe gând descăleca-vor zăpezi neprihănite... Cad fulgii șovăielnici, așa cum în poveste Cad stropi de piatră scumpă, ușor și leneș, peste Un strălucit războinic, cuprins de-o vraje-adîncă. - Asemenea câmpiei, sub cerul vânăt încă, Ținuturi ale minții, lăsați să vă-mpresoare, Lăsați să cadă-ntruna din neaua altui soare
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
învinețite de umblet lung prin ger Voi reintra în mine când va veni declinul; Voi coborî să caut, pierdută-ntr-un ungher, Firida unde arde cu foc nestins Divinul. Și flăcării voi spune: Fior al caldei firi, Joc viu ori șovăielnic de galbenă maramă, Vibrare necurmată, zigzag de pâlpâiri, Ușoară și fierbinte văpaie, te destramă; Redă nemărginirii fugarul tău mister... Mereu mai străvezie, mereu mai necuprinsă, Prin sure și înalte pustiuri de eter Desfășură pe hăuri o horbotă aprinsă. Deasupra ta
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
care băteau din picioare din cauza gerului ce se instalase de câteva zile. Fața ei deveni purpurie și schimonosită în același timp. Apropiindu-se de ei fără să-i salute, ea întrebă: -Unde călătoresc domnii? -Așteptăm pe cineva, răspunse Ramona șovăielnic observând vădita enervare de pe chipul ei. Radu, destul de degajat, privi rece și indiferent. Pentru a o scoate pe Ramona din încurcătură, interveni: -Ai să ajungi cam târziu pentru această seară. -Nu-ți face griji, pe mine are cine mă aștepta, zise
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
Apoi, făcu o pauză și se uită la copii. Ce urmează acum, Rra? se interesă fetița. O să înlocuiți garniturile de acolo? Ce funcție au? Sunt importante? Domnul J.L.B. Matekoni se uită la băiat. — Vezi, Puso? Vezi ce fac? Băiatul zâmbi șovăielnic. — Desenează ceva în pata de ulei, spuse ucenicul. Desenează o casă. — Pot să vin mai aproape, Rra? întrebă fetița. N-o să stau în drum. Domnul J.L.B. Matekoni încuviință dând din cap și, după ce fetița se apropie în scaunul cu rotile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
ați fost, le spuse Sampath maimuțelor când acestea reveniră în livadă mai târziu în ziua respectivă. Fețele lor întunecate se ițeau spășite din spatele frunzișului scuturat al copacului. Ținându-se de cap, cu expresii de durere distilată și greutate, se rezemau șovăielnic de orice creangă ce nu fusese ruptă și lăsată să atârne ca membrele inutile ale celor răniți în luptă. — Da, sunteți foarte rele, le spuse Sampath. Dar nu putea decât să fie fermecat din nou de ele, de fiecare dată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
absență, de parcă locuia Într-un neant, părea expresia singurătății celei mai absolute. Moartea, care zâmbise atât de mult și atât de periculos de când ieșise din subterana sa Înghețată, acum nu zâmbește. Din rândurile publicului, bărbații o observaseră cu o curiozitate șovăielnică, femeile cu neliniște circumspectă, dar ea, ca o acvilă coborând rapid asupra mielului, nu are ochi decât pentru violoncelist. Cu o diferență, totuși. În privirea cesteilalte acvile care și-a prins Întotdeauna victimele e ceva ca un văl subțire de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
s-ar fi temut că mă voi răzgândi. M-a însoțit cu o privire neîncrezătoare până în intersecția după care am dispărut. Întunericul începea să se decoloreze, udat de ploaia care continua să cadă, ușoară și continuă. Conduceam în lumina aceea șovăielnică și din când în când farurile vreunui automobil îmi băteau în ochi. Două călugărițe filipine așteptau în stația de autobuz, sub două umbrele mici, un bar deschidea, un teanc de ziare ude leoarcă zăceau lângă un chioșc închis încă. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]