536 matches
-
riscuri și neplăceri care Îl pândesc cu obstinație pe autorul oricărui prolog. Ele nu se referă, desigur, la lupa mea. E rândul nostru să navigăm acum, precum homeridul, printre cele două stânci contrarii. Caribda: să biciuim atenția cititorilor abulici și șovăielnici cu o Fata Morgana de atracții, care curând va risipi Întregul corpus al acestei cărticele fără valoare. Scilla: să ținem În frâu propria strălucire, pentru a nu Întuneca și chiar anéantir materialul imediat următor. Regulile jocului se impun În chip
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
carera lu Caruso. Îi ridica În slăvi triunfurile dă la Milano, Barcelona, Paris, Opera House dân New York, Egipt și Capitala Federală. Cum Îi lipsea gramafonu, tuna dân voce când Își imita idolu În Rigoletto și Fedora. Măndel mă arătam cam șovăielnic, că muzica mea proletară nu trecea dă Razzano, așa că m-a convins cum că p-o singură cântare londoneză i să plătise lu Caruso trei bătrâne dă lire sterline și că În Statele Unite Mână Neagră ceruse dă la el bani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
el când era așa de intimidant. Problema e că nu sunt sigură pe mine și sunt suspicioasă, am spus. Adam a tăcut. A rămas pe loc uitându-se încruntat la mine. —Tu n-ai greșit cu nimic, am continuat eu șovăielnic. La replica asta, Adam a clătinat ușor din cap, cu o expresie întunecată pe chip. Ei, de fapt cred că a fost o clătinare a capului. Arăta foarte mult a clătinare din cap. Cu toate că fusese abia schițată, iar expresia lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
casei și ajunse pe alee. Ușa din spate, Întredeschisă, lăsa să se Întrevadă un pic de lumină. Înăuntru podeaua spălată lună. Fără pete de sînge, cu toate urmele șterse. Intră și găsi sub chiuvetă pungi de cumpărături. Ajunse cu pași șovăielnici pînă În living. Resturi din fișete: dosare, dosare și iar dosare - una, două, trei, patru, cinci sacoșe. Două drumuri pînă la mașină. O stradă liniștită din Los Angeles, la ora 2.20 noaptea. Calmează-te, zăbăucule! Cincizeci de trilioane de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
întotdeauna sentimentul miracolului: ele păreau să sugereze existența unei lumi îndepărtate, populate de oameni frumoși și talentați, dedicați celor mai înalte idealuri literare (aceeași lume, desigur, în care norocul îmi va îngădui într-o bună zi să-mi înmoi picioarele șovăielnice, pentru a descoperi că e rece și neprimitoare ca apa bazinului care mă înțepenise, dând drumul unui șuvoi nestăvilit de lacrimi, în acea fatală aniversare a zilei mele de naștere). După aceea, oricum, venea cea mai importantă parte a ritualului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
bine, când o scap de chestia asta... o să fiu mult mai distractivă. Și atunci... știi, atunci o să începem ceva, nu-i așa? O să încercăm să facem ceva. Am dat din cap. — Da, desigur. Sunt impresionată, într-un fel, continuă ea șovăielnic. Adică, nu orice bărbat... Nu sunt mulți bărbați cu care să mă simt în siguranță, să fie în preajma mea tot timpul și să mă vadă în pat și toate astea. Probabil sunt impresionată că... n-ai încercat. — Doar n-o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
Godfrey) și, nu în ultimul rând, lui Hilary și Roderick, progeniturile - deși aproape că mi-e rușine să recunosc - ieșite din vintrele mele. Pe ceilalți trei oaspeți, de a căror prezență nu sunt poate atât de sigur, îi salut mai șovăielnic. Sper și mă rog ca, măcar pentru o noapte, scumpa mea soră Tabitha să fie eliberată din scandaloasa ei izolare, pentru a fi de față la ceea ce promite a fi o unică și, îndrăznesc să spun, irepetabilă adunare de familie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
ușă a fost marcată de bușituri, bubuituri, lovituri și clinchete în timp ce se ciocnea de diversele mobile împrăștiate prin cameră. În cele din urmă reuși: ușa se întredeschide, apoi se închise și auziră ecoul pașilor lui tot mai departe, în timp ce mergea șovăielnic pe pardoseala de piatră. Apoi clinchetul andrelelor Tabithei se auzi din nou. Tabitha începu să fredoneze o nouă melodie. De data asta, The Dambusters’ March. — Pentru numele lui Dumnezeu, mătușică, spuse Roddy. Cum poți tricota pe bezna asta? Și ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
mărturia memoriei lui Godfrey, eroul de război, al cărui cadavru nu reușiseră să-l recupereze de pe pământ inamic. Hilary coborî treptele în beznă totală, dar ajungând la intrarea în cripte, văzu o fâșie subțire de lumină venind de sub ușă. Înfricoșată, șovăielnică, o deschise ușor: și văzu... ... și văzu un sicriu gol ridicat pe o platformă în mijlocul încăperii, cu capacul ridicat și lângă el, pe tatăl ei, Mortimer Winshaw, stând dezinvolt și zâmbind calm spre ea. — Intră, scumpa mea fiică, spuse el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
piatră era susținut de grinzi și cei patru pereți formau un pătrat cu latura de aproape patru metri. Pic. Pic. Sursa picăturilor era ușor de identificat. Primul semn pe care-l văzu Michael a fost umbra mărită fantastic, care dansa șovăielnic în lumina lumânării de pe podea. Era umbra unui corp uman, spânzurat și legat de glezne de un cârlig de carne înșurubat într-o grindă. O mică incizie fusese făcută în gât și din el se prelingea sângele, peste față, prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
urmă. — Nimic? Arăți ca dracu’. Ia-o. Își scoase batista și i-o dădu lui Duncan. Șetrge-te pe față, transpiri. Ți-e mai bine? — Da, un pic. — Tremuri ca varga! Ce s-a Întîmplat? Duncan Își scutură capul, apoi zise șovăielnic: — O să ți se pară o prostie. Limba i se Încleiase În gură. — Nu-mi pasă. — Vezi, acolo-i un bărbat - Fraser se Întoarse să se uite. — Ce bărbat? Unde? — Să nu te vadă! E acolo, la dig. Un tip din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
absurd. Se mișca orbește prin cameră, culegînd lucruri, punîndu-le jos apoi... simțind cum În ea se adună isteria. Julia se dusese la bucătărie să se spele pe mîini și gură. CÎnd se Întoarse, Helen se puse În fața ei și spuse șovăielnic: — Uite În ce hal sînt, Julia! Cum dracu’ o să ascund asta de Kay? Julia se Încruntă. — Ce-i cu tine? Vorbește mai Încet! Cuvintele ei erau ca o palmă. Helen se așeză și-și luă capul În mîini. Ce naiba mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
deplin liniștit, de deplin odihnit, în orice împrejurare rînduită, sau dacă este cuprins de neliniște, dacă se simte îngrijorat ca toți oamenii pentru reușită și dacă, om cu puțină credință fiind, speră și se teme prea mult, deci este mereu șovăielnic. 14. În al șaselea rînd, desăvîrșirea vieții creștine este convingerea fermă de a nu vrea să faci altceva în viață decît ceea ce îi este mai mult pe plac lui Dumnezeu, după voia Sa; această viață desăvîrșită nu însemnă altceva decît
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
să apară mașini pe alee, În frunte cu Seatul lui Cabrera. Inspectorul se aplecă pe geam, de parcă adulmecase deja mirosul sîngelui În aer. În spatele lui era Mercedesul În care se aflau Elizabeth Shand și Hennessy, așteptînd ca Mahoud, dintr-odată șovăielnic, să tragă limuzina pe tivul de iarbă. Niciunul dintre ei nu era Îmbrăcat de petrecere; veniseră la vilă ca să supravegheze aprovizionarea cu băuturi și gustări. Pe marginea șoselei erau parcate două autodube de transport, din care oameni În salopete albe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
două zile. Nu mi-a spus decât azi când a văzut că nici măcar nu poate pune talpa pe pământ. În primăvara anului 1942, în locul muncitorilor plecați la război, cinci prizonieri ruși fuseseră repartizați doamnei Hagiaturian pentru întreținerea domeniului. Veniseră tăcuți, șovăielnici, chiar speriați deoarece propaganda rusească prezenta românii drept fasciști nemiloși care maltratează și ucid prizonierii. Cu timpul și-au dat seama că sunt și ei oameni ca toți oamenii, mai buni sau mai răi, în stare să facă lucruri drepte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
la cel mult câțiva zeci de metri. În continuare liniște. Nimic nu pare să tulbure calmul acesta sinistru care pune nervii tuturor la încercare. În timp ce se desfășoară tăcuți, o pasăre își strigă cântecul către negreala cerului. O alta îi răspunde, șovăielnic. Încet, apoi din ce în ce mai iute, ca un nestăvilit foc lăuntric, o agitație febrilă pune stăpânire pe fiecare atom din sângele lor. Stare ce poate deveni periculoasă prin lipsa de control asupra reacțiilor unora aduși la limita rezistenței psihice din necunoașterea a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
În general; este necesară pentru orice lucru bun. Nimic măreț nu se Împlinește altfel, În toate trebuie suflet. Să vă Întreb: dumneavoastră n-ați iubit niciodată? - și rîse cu o deschidere copilărească a feței: - Știu eu? probabil că da, rostii șovăielnic, pentru că În clipa acelui răspuns, abia atunci, În clipa aceea, gîndul Îmi merse, substanțial, deopotrivă, la Keti și la Ana, pe care niciodată nu le gîndisem În același timp, dîndu-mi seama, surprins puțin - dar numai o secundă - că nu știu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
plătiți. În general, toți vor fi înghițiți de stomacul tare al partidului comunist, cum a spus Lenin..." "Chiar așa a spus Lenin?", l-am întrerupt eu. "Da, chiar așa, noi avem stomacul tare și vom înghiți pe toți individualiștii și șovăielnicii, citez din memorie. Nu sânt Mafalda să ghicesc ce-or să facă cei care au creat până acum o mare literatură. N-ar fi exclus să devină optimiști..." (N-a fost exclus, chiar au devenit!, cum aveam să ne dăm
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
lângă ușă să se termine pupăturile și salamalecurile de despărțire, nu dădui mâna cu nimeni, fiindcă nici ei nu dăduseră când venisem, spusei global bună ziua și ieșirăm. VII Merserăm multă vreme pe jos. Matilda arăta mai departe supusă, avea pași șovăielnici, pașii ei de-atunci, când o găsisem plimbîndu-se prin fața casei mele. Cum ea nu spunea nimic și nici eu n-aveam de gând să spun ceva, o lungă tăcere se așternu între noi, nepăsătoare la mine, îngrijorată, se pare, la
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
pline de farmec: direct, sigură pe sine, cu o brutalitate rece pe care tocmai mi-o atribuise. Deci nu fi tu brutal, ca să fiu eu!) "Am plecat", zise, și se ridică și o luă spre ușă. Îi privii pașii ei șovăielnici, care ai fi zis că mergeau înapoi (demult nu-i mai avusese: racule! gândii, zodie bizară, chiar o să pleci?). Așteptai să pună mâna pe clanță și să se întoarcă spre mine... Așa și făcu: "La revedere", spuse umilă ca la
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
contradicție în termeni (1910, pp. 130-131). Patriotismul și internaționalismul sunt logic inconciliabile, solidaritatea clasială și frăția națională neputând conviețui pașnic în cadrul niciunei societăți. Aceste principii puriste ale socialismului antipatriot trebuie clar enunțate, ca reacție fermă împotriva acelei "corcitură de internaționalism șovăielnic ce pretinde să concilieze patriotismul cu internaționalismul" (Hervé, 1910, p. 134). Trei sunt propozițiile care trebuie acceptate ca bazele doctrinare ale socialismului cu privire la patriotism: a) enunțul axiomatic exprimat de Manifestul Partidului Comunist, care postulează cum nu se poate mai clar
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
să cânte pentru invadatori. Rușii sunt prezentați caricatural, ca niște brute demonice. Întruchiparea răului roșu absolut este o femeie NKVD, Luba, costumată într- o rubașcă de mătase, de culoare probabil roșie, care nu ezită să- l împuște pe comisarul intelectual șovăielnic Serghei. Filmul se încheie apoteotic cu eliberarea Basarabiei de către trupele române aliate cu cele naziste și fasciste. Un bun antrenament „invers” pentru propaganda procomunistă care va sufoca filmele românești peste câțiva ani. 1947-1960 Evoluții politice Dictatura comunistă, instituită la 30
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912-1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
El concepe rețeta unui soi de fontă- minune, dar, după eșecul probei practice, cauzat de sabotorii interni conectați cu imperialiștii de peste ocean, demobilizează, devine depresiv, își pierde încrederea în sine. Atunci intervine Partidul, prin activiștii săi de nădejde. Olteanu, intelectualul șovăielnic, e mustrat tovărășește. I se arată drumul oamenilor de știință sovietici, înfrățiți cu muncitorii. I se atrage atenția asupra pericolului cantonării - spre care îl împing savanții burjui - în lucrări teoretice, ceea ce înseamnă „idealism” și „rupere de mase”. Aceste imagini și
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912-1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
generale, fiul nu poate nutri altfel de convingeri decât tatăl. Și totul nu sub semnul vreunui raționament, fie el și falacios, ci sub semnul credinței cvasireligioase în comunism. Așa cum Aurel Baranga și Dinu Negreanu în Viața învinge îi cereau intelectualului șovăielnic să creadă nestrămutat în viitorul luminos desenat de Partid, Jean Georgescu și Victor Iliu îi cer țăranului pragmatic să creadă în Pământul Făgăduinței, colhozul sovietic care se va înstăpâni și la noi. Este începutul unui proces de alungare a gândului
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912-1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
Hoții de biciclete, dar nu neorealistă, ci paleorealistă, întrucât acțiunea e situată în vechiul regim, ținta filmului fiind propagandistică, nu umană, ca la De Sica. Există însă în acest film spongios un miez compact, dur. De fiecare dată când „intelectualul șovăielnic” interpretat de Lazăr Vrabie stă pe gânduri dacă să intre sau nu în lupta de clasă, comunistul (Andrei Codarcea) îi repetă, fără drept la replică : „Dreptatea și adevărul trebuie impuse, domnule profesor. Altfel nu se poate”. Este afirmația care stă
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912-1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]