18,529 matches
-
fața în sus în băltoaca roșie de la picioare ca soarele strălucește atunci. abruptă și clară. unde ești tu... unde ești tu nu e noapte și zi nu cade ploaia și cîinii nu aleargă prin iarbă. e o veșnică lumină albastră ștergînd contururile. unde sînt eu amurgul se prelinge ca melasa caldă peste salcîmi. nervii atinși de arcușul nedeslușitei spaime hașurează aerul. văd o fereastră. din chenarul ei negru fulgeră scurt lumina unei mîini. ce bun e plînsul de ușurare. cîtă lentoare
Poezie by Mariana Codruț () [Corola-journal/Imaginative/11252_a_12577]
-
Semințele ca niște începuturi, Dincolo de care nu există moarte, Semințele ca niște sfârșituri, Dincolo de care e numai început; Când a învățat să facă semințe, Universul s-a culcat liniștit, Mașinăria pornise, Altcineva trebuie să învețe Cum să dezlege, Cum să șteargă, Cum să întoarcă-n risipă, Cum să uite, Toate câte s-au adunat din vecie; Și acest lucru E cu mult mai greu Suntem doi Munții crapă în cascade, Gândul urcă, apa cade; Nu mai plânge, cerul vine Din adâncuri
Poezii by Ion Stoica () [Corola-journal/Imaginative/10960_a_12285]
-
Ce va rămâne de pe urma lui? Un computer care, depășit repede, va fi aruncat la gunoi peste câțiva ani sau, în cel mai bun caz, vândut pe te miri ce. Și cu ce va începe noul proprietar dacă nu prin a șterge toate ,file"-urile, păstrând doar sistemul operativ și, poate, un program sau două de care va avea nevoie? Vor rămâne dischetele pe care a avut grijă să le pună în ordine cronologică și să atașeze fiecăreia, printr-un inel de
Din Carnetul unui Pierde- Țară by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/10990_a_12315]
-
conserve cu data expirată de mult. Dacă cineva le-ar fi descoperit, le-ar fi aruncat la gunoi fără să le deschidă. Așa că n-ar fi fost, oare, mai bine să le arunce singur, să le distrugă sau să le șteargă printr-o simplă apăsare cu un singur deget pe acea tastă pe care scrie Del ? Delete. Pirinei Razna printre vii soare căzut butași cu ciuf de frunze transparente "...verde crud, verde crud..." Razna printre dealuri munți, albastru ochiul Mării maci
Din Carnetul unui Pierde- Țară by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/10990_a_12315]
-
nimănui. E bucuria lumii mai rece, prefăcută, Culoarea și lumina din ochii ei se mută. Ca huhurezii nopții ne învârtim vioi, Orbiți de jocul măștii din aur și noroi. Dar Tu ne ierți și-n zori, cu mâna în văpaie, Ștergi cerul mâzgălit de vorbe cu gunoaie. Preabunule, durerea cerească nu-ți ajunge, Și-atunci iubirea Ta, prin ochii icoanelor, ne plânge. De vom avea-n molohul Sodomei crezământ, Răstoarnă, Doamne, jarul din stele pe pământ. înviere Am tot dormit, Preasfinte
Poezii by Nicolae Breb Popescu () [Corola-journal/Imaginative/10982_a_12307]
-
chipul acela ciudat, cu alura mongolă, ale cărui trăsături nu credeam să le mai revăd vreodată: chipul Mihaelei, acum cetățeancă germană, locuind într-un orășel din apropierea Frankfurtului. Ne priveam încurcați, încercînd amîndoi să zîmbim, dar zîmbetul nostru silit nu putea șterge expresia stînjenită a unor fețe ce nu-și puteau stăpîni surpriza. Spontan, printr-o tresărire instinctivă de politețe socială, am încercat să ne aducem aminte de cînd nu ne mai văzuzem. , Da, sînt 12 ani, ca să vezi, o viață de
Iubita mea, iubita mea by Sorin Lavric () [Corola-journal/Imaginative/11328_a_12653]
-
severă de reținere cizelată, pe care, se vedea bine, o căpătase în Occident. Și totuși, în spatele crustei de morgă politicoasă, o recunoșteam pe ea, iubita mea, iubita mea. Sînt femei pe care le întîlnești întîmplător și în treacăt, dar care șterg cu buretele toate chipurile de femei pe care le crezuseși de neuitat. În fața unei asemenea femei simți cîtă nedreptate se ascunde în această lume și ce injustiție supremă e ca unora să li se dea mult, iar altora aproape deloc
Iubita mea, iubita mea by Sorin Lavric () [Corola-journal/Imaginative/11328_a_12653]
-
fluturare ca de crengi, Urcușul zilei tot mai lung, Reînnoptarea fără somn. Dă-mi veghea ta să te alin, }in minte tot ce nu mi-ai spus... Mă tem Cum să îți spăl de cute fruntea Și cearcănele să le șterg, Să smulg din ochii tăi tristețea Care te trage în pământ? Mă tem de zi, de noapte fug, De fiecare nouă clipă Care venind îmi ia din tine. Cum să te țin de timp departe? Cum să mă rog să
Poezie by Monica Pillat () [Corola-journal/Imaginative/11680_a_13005]
-
ei, să n-o mai vezi, Și dacă se apropie, să n-o simți. Dar mintea pân-acuma ferecată îndepărtează lacătul, zăvorul Și lasă toate ușile deschise, Să prindă nevăzutul din auz. Dor de rai Coboară Doamne Ca ninsoarea Și șterge calea De cuvinte Care m-a dus Până la Tine, Ca nu cumva Negrele semne, înșiruite Pe hârtie, Să îmi abată Ochii-n urmă, Făcând suișul Prăbușire.
Poezie by Monica Pillat () [Corola-journal/Imaginative/11680_a_13005]
-
aceea iubirea era o jucărie nouă pe care o demontai a doua zi să vezi de ce cântă de ce clipește din beculețe de ce scoate flăcări ai acum într-un colț un maldăr de rotițe motorașe păpuși fără cap și măruntaie le ștergi de praf cu tandrețe și le muți dintr-o parte într-alta de dimineața până seara și nu mai rămâne timp de nimic cam atât jumătate din viață îmi aduc aminte un sfert dorm visez un sfert merg pe sârmă
Poezie by Letiția Ilea () [Corola-journal/Imaginative/11090_a_12415]
-
duc spre altă înfățișare ca iernile cînd vin să înghețe sîngele în cîini, nici celălalt de acum, un bărbat într-un pat ca-ntr-un iglu pinguinul domesticit- sar mereu peste urma lăsată de tine în pat, să nu se șteargă cuta rămasă ca o rună în cearșaf, dimineața o recitesc, seara o mîngîi cu ochii, noaptea mi-e frică să nu dispară, nici ea să nu-mi mai rămînă după tine, o moștenire ca o ființă căreia nu vreau să
Cuta din cearșaf by Gellu Dorian () [Corola-journal/Imaginative/11226_a_12551]
-
în special, multă imaginație care i-a servit de minune, atunci când doctorul care-i întocmea fișa confruntase mai multe diagnostice și observase că multe se băteau cap în cap. - De când vă doare capul? - o întrebase medicul în timp ce-și ștergea plictisit ochelarii de halat și-și întindea spatele. Din copilărie, de când se știa, din burta mamei de ce nu, toată viața avusese migrene, se obișnuise într-atât cu ele încât, atunci când dispăreau, simțea că-i lipsește ceva, de parcă îi luase cineva
MAFALDA by Ioana Drăgan () [Corola-journal/Imaginative/11750_a_13075]
-
numitele, pe atunci, "limite". Este astfel de înțeles că pașii tinerilor cercetători literari vor fi marcați, mai mult decît ai altora, de șovăieli și de naivități, că maturizarea lor va fi lungă și dificilă, că urmele amatorismului nu se vor șterge cu una - cu două. în plus, politizarea domeniului literar fiind mult mai strictă decît a celui lingvistic, calitatea științifică a cercetării va cîntări adesea mai puțin decît doza ei de conformism și obediență. Primele încercări ale lui Ștefan Cazimir în
De la A. Mirea la Maiakovski by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/11702_a_13027]
-
întortocheate ale sîngelui, pentru a zămisli animalul mitologic care avea să pună capăt spiței - dar înainte de a ajunge la versul final, înțelesese deja că nu va mai ieși niciodată din odaia aceasta, căci stătea scris că cetatea mirajelor va fi ștearsă de vînt și alungată din memoria oamenilor în clipa în care Aureliano Babilonia va fi terminat cu descifrarea pergamentelor și că tot ce vedea scris acolo era dintotdeauna și avea să rămînă pe vecie de nerepetat, căci semenele condamnate la
Heimatograma by Călin-Andrei Mihăilescu () [Corola-journal/Imaginative/11461_a_12786]
-
și firul de sînge începură a se contura cuvinte stranii, de dincolo de lexicul uman, așezîndu-se ca 'i'-uri sub punctele-punctele: reverbe, galbene lacrimi geloase, un ursulariu de căutări - o franceză căreia îi lipsea un picior - melancozíle, un burete lunar ce, ștergînd scriptele în ritmurile tobelor, vărsa rime tăcute - acea frumusețe care era începutul ororii care era începutul nimicului - umbrele începătorilor - mamachismul emisferic - două parabole satisfăcute! - îngerul sîngelui, o-mpăienjenită Ariadnă și era vitezei întreagă. N.B.: Textul original, "Vampiropos", apărut în spaniolă în
Heimatograma by Călin-Andrei Mihăilescu () [Corola-journal/Imaginative/11461_a_12786]
-
cel aruncat în grabă peste multa prostime. Acum, însă, am un moment de, poate, vinovată slăbiciune. Sunt ispitit să fiu mai degrabă fericit și sărac cu duhul, mă las să alunec leneș, într-o dubioasă voluptate. Rudă cu ruinele, mă șterg încet în verdele șters al măslinilor, mă sfărâm în murmurul abia deslușit al acestei amieze cu greieri mulți, decad, provincial și periferic, din greaca și din latina clasică, în dialectul vulgar al unei mierle. DIMINEA}| ROMAN| E-o dimineață atât
Poezie by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/11535_a_12860]
-
pânditor. seamănă bine cu un soare negru, abia răsărit. în spatele acestui soare peretele s-a înnegrit. soarele ăsta cunoaște o lumină acoperită, care nu se vede. el strălucește doar pe partea cealaltă. e un soare întors. în fiecare dimineață îl șterg cu o cârpă murdară. el atunci se ridică puțin spre tavan. e un soare greu și mult mai bătrân decât oricare altul. deși e cât o farfurie ciobită, dacă ar cădea, ar rupe camera în două. pe la margine prinde două
Poezie by Teodor Dună () [Corola-journal/Imaginative/11787_a_13112]
-
Într-o zi i-a vorbit despre toate acestea și Mirela a înțeles. În timp ce el îi vorbea, ea înclina rar din cap și spunea: da, da, da! La urmă a început să plîngă. De fapt, nu plîngea, ci numai își ștergea lacrimile cu o batistă. În tot acest timp, fața îi rămăsese politicoasă și surîzătoare. Înduioșat, Valerian a prins-o în brațe și a început să o sărute lacom. Îi săruta ochii și lacrimile, obrajii, fruntea, gura, sînii - și o strîngea
Ficțiune ilicită - fără sex by Petru Cimpoeșu () [Corola-journal/Imaginative/11143_a_12468]
-
bătrâneți, devotându-se sub numele soților rosturilor simple, omenești... Pustiul altora Pe unde, Fără nume și fără vreun semn Le vor fi albind oasele celor ce Au întemeiat modestele noastre familii? Bunicii basarabeni S-au prăpădit aproape singuri, S-au șters din memoria crucilor în ținuturi mereu ocupate, }inuturi pe care, Nu mi-a fost dat în răgaz să le văd, Nici nu m-am învrednicit în răstimp Să le caut. în vremuri tulburi, Ceva demonic parcă, din seninătate Le-a
Poezie by Constanța Buzea () [Corola-journal/Imaginative/11902_a_13227]
-
spectacolul abia terminat, luându-se avântat partea nedreptățiților și ,înfierându-se racilele" nesimțiților, păcătoșilor și ticăloșilor, într-o emulație căreia nu-i punea punct decât ora înaintată și bosumflarea tot mai vizibilă a personalului de serviciu care trebuia să și șteargă pe jos înainte de închidere. Așadar, cu cățel cu purcel, familia se întorcea teleap-teleap acasă, unde la începutul anilor '60 nu o aștepta nici un televizor (și zău dacă îi ducea cineva lipsa); de aceea filmul abia văzut își continua neabătut magia
Viața e făcută din lucruri mici by Mihai Cantuniari () [Corola-journal/Imaginative/11076_a_12401]
-
ta. O să mai crești și o să vezi". În cele din urmă, acest refren înțelept este tot ceea ce aceste cărți reușesc să transmită: "drogs are bad ". Ceea ce e cu adevărat minunat la aceste producții culturale este grija lor de a se șterge pe picioare înainte de a ieși din casă, grija autorilor de a șterge orice urmă a cărții și a experienței relatate înainte de a ieși din text. Până când ne întrebăm, derutați: care droguri, că văd că n-ai nimic? Sau, și mai
Droguri și hobbiuri by Alex. Cistelecan () [Corola-journal/Imaginative/11905_a_13230]
-
refren înțelept este tot ceea ce aceste cărți reușesc să transmită: "drogs are bad ". Ceea ce e cu adevărat minunat la aceste producții culturale este grija lor de a se șterge pe picioare înainte de a ieși din casă, grija autorilor de a șterge orice urmă a cărții și a experienței relatate înainte de a ieși din text. Până când ne întrebăm, derutați: care droguri, că văd că n-ai nimic? Sau, și mai zăpăciți: de ce să mai scrii atunci despre droguri când poți să scrii
Droguri și hobbiuri by Alex. Cistelecan () [Corola-journal/Imaginative/11905_a_13230]
-
140 de ani în urmă, în noaptea de 18 spre 19 martie 1865, s-a stins din viață Nicolae Filimon. Posteritatea extraliterară a scriitorului e regretabilă,.atât locul de naștere cât și acela în care își odihnește rămășițele lumești fiind șterse din memoria contemporaneității, deși și-a dus întreaga viață în Bucureștii secolului 19 și a lăsat urme indubitabile despre reperele ce-i jalonează existența. Frumoasa biserică a Ienii (pe strada cu același nume din centrul Capitalei), ctitorie a logofetesei Safta
Fotografia unei posterități întristătoare by Constantin Mateescu () [Corola-journal/Imaginative/11860_a_13185]
-
Monica Pillat Uitare Din ce în ce mai rar răsare Privirea Ta la orizont Trist glasul Tău iubit se șterge Și îmi dispare din auz. Cum să Te țin să nu Te spulberi, Pe totdeauna să-mi rămâi? Te-aș lua cu mine într-o carte Dar nu mai vii în scrisul meu, Sub carapacea de cuvinte Nu se târăște
Poezie by Monica Pillat () [Corola-journal/Imaginative/11932_a_13257]
-
pasiunii își arată, uneori, latura obscură: ,,Cum să nu-mi placă mirosul amar/ Al acestui amoral trandafir?!” (Alergând după frumusețe). Și totuși, este nerefuzabilă implicarea totală în vâltoarea jocurilor venusiene, cu toate inerentele umbre ce pot macula visurile: ,, Eleganța se șterge la ochi/ Cu o batistă de aur - / Razele ei/ Sunt chiar acest zâmbet/ Care ne îndepărtează/ De adevăr.” (Eleganța). Autentice interiorizări întregesc atmosfera din jurul ,,florii însângerate”. Aceste poeme de dragoste sunt rezultanta unor aprige ,,conspirații angelice”. Trecutul, prezentul și viitorul
OCTAVIAN MIHALCEA de BAKI YMERI în ediţia nr. 1872 din 15 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380634_a_381963]