478 matches
-
prosperități și a muncii cu spor. E, în fond, și aceasta tot o poezie ocazională căci există întotdeauna un pretext care generează discursul poetic pe temele deja știute: 13 Decembrie, De ziua muncitorilor asasinați, Colinda ("Noi nu venim colindători/ cu ștreangul de spânzurători (...)// Noi vrem să dăm napoi pământul, muncitorului/ Și oile, păstorului,/ Și gândul, gânditorului/ Și celui fără libertate, slobozenia."). Nu lipsește din publicațiile vremii poezia socială sau cea închinată tovarășului Stalin, poezia combativă 52, așa că pe lângă scriitorii mai vechi
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
plural, cel care prezintă o colectivitate în agonie, dar o colectivitate din care, se sugerează, nu este exclus nici lectorul. Boala copleșește așadar universul de hârtie al cărții, dar totodată îl transgresează. Se aglomerează aici tot arsenalul deznădejdii (otrava, liniștea, ștreangul, somnul, hipnoza, bocetul) și aceasta nu este prezentată doar ca o stare în capcana căreia omul se lasă prins, ci ca o fiară ieșită la vânat: "deznădejdea (...) ne mușcă din zile câte-un sfert" (Pacienți). Mortuarul cucerește și la nivel
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
și de biotehnologii, intrumentele postmoderne ale neocolonialismului occidental. Reacția obișnuită a unui om "normal" după citirea acestor sumbre și macabre previziuni este cea de a-și unge frânghia cu cel mai bun săpun și de a se da huța în ștreang. Dacă mai are ghinionul să mai urmărească integral și un jurnal PRO TV, atunci nu mai are nicio șansă să scape. Omul are convingerea (gnostică?) că trăiește în cea mai rea dintre toate lumile posibile și că fireasca soluție este sinuciderea
by NICU GAVRILUŢĂ [Corola-publishinghouse/Science/990_a_2498]
-
Până la urmă, a luat toată vina asupra lui, și-a cerut iertare de la ceilalți,era și mai în vârstă decât ceilalți, dar pentru o astfel de faptă rușinoasă întradevăr, nu credea că trebuie să se împuște, sau să-și pună ștreangul în gât. A promis că-și va cere detașarea în altă garnizoană și acceptă să vină oricare din fete cu el,pentru că el le iubește pe amândouă la fel. Gazda plecase și acum disputau subiectul între ei, aducând fiecare câte
Fapte şi evenimente ce nu trebuie uitate by Ioan Duduc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1270_a_1902]
-
e gravă pentru lectură, fiindcă cere o schimbare drastică în orizontul de așteptare al lectorului. Același refuz al finalului îl întâlnim și în dispoziția distopică a autorului Desperado. Decât să imagineze o acțiune în viitor, el preferă să-și pună ștreangul de gât, să se vadă într-un spațiu negativ, să se înconjoare cu distopie. Huxley vede apogeul fatal al tehnicii sau apocalipsa atomică (Brave New World, Ape and Essence), Orwell își ucide eroii într-un comunism generalizat la întreaga omenire
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
mor eu.", IX, 499), fie prin încadrare diacronică a faptului particular în dimensiunile experienței și atitudinii colective, contextul paremiologic având valoare concluzivă ("Știut este: satul arde, baba...", IX, 129; Așadar sempre avanti! Ce dracu, ori caftan pân-în pământ ori ștreangul de gât.", IX, 119). Eminescu se detașează însă de model și sparge tiparul locuțiunii românești, al citatului savant sau al construcției unei zicători, prelucrând-o și adaptând-o la nevoile argumentative. De cele mai multe ori idiotismele sunt integrate organic articolului polemic
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
părăsiseră pentru o clipă convoiul [...]. "[Parquin face alți prizonieri]. Am aflat că aparțineau trupelor de guerilă ale unui preot, călugăr răspopit, oameni dintre cei mai de temut, care interceptau drumul între Valladolid și Salamanca; el îi spînzura pe prizonieri în ștreanguri pe care le plasa anume pe drumuri [...]. Acești nenorociți [prizonieri spanioli] puteau spera să scape cu viață dacă comandantul nu ordona să-i scotoceasă. Această împrejurare le fu fatală, căci unul dintre ei, care părea a fi ofițer și care
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
la un personaj,,Codoșul” - pe care Alexandru Gh. Tăcu, colegul meu, niciodată nu l-a agreat: ,,Înveninat că Iuda, Însângerat În gură; Cruciș de umbra neagră și trunchi de abator, Cănd a-nvățat să treacă din coadă În topor Din ștreangul infamiei martirii Îl pierdură”. De meditat! Nu numai cu „codoșul” are ce are Alexandru Tăcu, În „Omul interzis”. Prostia, care adesea stă alături de codoșie, are partea ei de dispreț: „Analfabeții, Învrăjbit vârtej,/ Năvălitor din groapa altor nopți,/ Aduc prostiei Înzecit
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
înfrunta pe pământ privirile copiilor și ale concetățenilor : La Hades de-ajungeam, cum oare-aș fi putut/ În ochii tatii și-n a bietii maică-mi/ Să mă mai uit ? Căci împotrivă-le-am făcut/ Atâtea fărdelegi, că nici prin ștreang le-aș ispăși/ De-ajuns. Puteam eu să-mi mai văd copiii mei,/ Născuți cum s-au născut ? Ah, ochii-mi nu i-ar fi/ Răbdat ! Nici spre Cetate-ori zidurile ei,/ Spre sfintele statui de zei, n-ar fi putut
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
lui Benjamin Franklin, publicat la Buzău în 1839. Și tot interesant: printre traducătorii din literatura americană au fost și patru prim-miniștri ai României M. Kogălniceanu, P.S. Aurelian, Titu Maiorescu și N. Iorga. 53 În Evul mediu, când se rupea ștreangul, spânzuratul era grațiat. Noi am avea nevoie de ștreanguri rezistente pentru a nu ne trezi cu surprize. De la funie la destin. Destinul rău a răpit oameni în plină creație literară, artistică, științifică: Eminescu, Andreescu, Labiș, Vlaicu, Lalescu, Bogrea, Pârvan, Sebastian
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
tot interesant: printre traducătorii din literatura americană au fost și patru prim-miniștri ai României M. Kogălniceanu, P.S. Aurelian, Titu Maiorescu și N. Iorga. 53 În Evul mediu, când se rupea ștreangul, spânzuratul era grațiat. Noi am avea nevoie de ștreanguri rezistente pentru a nu ne trezi cu surprize. De la funie la destin. Destinul rău a răpit oameni în plină creație literară, artistică, științifică: Eminescu, Andreescu, Labiș, Vlaicu, Lalescu, Bogrea, Pârvan, Sebastian... 54 La chinezi politețea este formată din opt virtuți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
tagma trădătorilor patriei noastre mult încercate. Pământul vostru a hrănit pe apostolii libertății bulgare, pe luptătorii uriași ai independenței noastre, pe Levsky, Benkovsky, Hadji-Dumitru, Karagea, Volov, adică întregul șir al martirilor noștri, căzuți apoi pe câmpul sfintei lupte, morți în ștreang și prin temnițele turcești. Dar cu aceasta nu se isprăvește mărinimia poporului român. Din România ieșeau înarmați iunacii noștri, acești eroi ai libertății: Toțiu și Panaiot la 1866, Hadji-Dumitru la 1868, Botev la 1876 și alții. Satul Petrușani, Oltenița, Bechet
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1329_a_2712]
-
Ducii, gândi el, sunt prea tineri și nu cunosc firea ome nească. Dacă l-ar Întreba pe el, le-ar spune că lupul Își schim bă părul, dar năravul ba. Ar trebui trimiși la spânzurătoare toți vasalii ăștia necredincioși! În ștreang ca niște hoți de rând, nu primiți cu onoruri ca niște prieteni! Conrad dormi prost și avu coșmaruri. O vedea mereu pe Adelheid cu părul despletit, călărind peste o apă tulbure pe care pluteau la vale leșuri Însângerate. La celălalt
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
a doua oară. Toată pădurea foia de soldați, o Împânziseră. Îi vedeam de sus cum se ascundeau după copaci, ca și cum ar fi așteptat ceva. Am stat destul acolo sus și tocmai când mă gândeam că, dacă n-am murit de ștreang, am să mor Înghețat, deodată am auzit glasuri, hămăit de câini, larmă de vânătoare. Curând au apărut și vânătorii și l-am recunoscut pe duce, Însoțit de câțiva oameni. Erau puțini, slujitori de rând. Dintre curteni era numai unul, pe
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
este zona de tropice a acestor suflete care/ rând pe rând nu cred să învețe a muri vreodată/ zona abundențelor de tot felul cu/ jungle de semnificații cu/ îndoieli luxuriante/ uneori dadaiste și/ lianele desperărilor din care maimuțe clinice/ covrigesc ștreanguri/ arătându-ni-le cu subînțelesuri. Dar/ poeții rezistă tentațiilor macabre/ unii dintre ei o știi prea bine/ Bunule Sfinte Terapont chiar/ din unealta supliciului bahic și-au făcut/ pahar pentru candelă/ reîntorcându-se la psalmii poeziei care/ în egală măsură
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
cu anul 2000 (ceea ce nu a împiedicat Wafq să amenajeze noua moschee subterană Marwani). Și a găsit șezând în templu pe cei ce vindeau boi și oi și porumbei și pe schimbătorii de bani. Și făcându-și un bici de ștreanguri, i-a scos pe toți afară din templu, și oile și boii, și schimbătorilor le-a vărsat banii și le-a răsturnat mesele. Și celor ce vindeau porumbei le-a zis: Luați acestea de aici. Nu faceți casa Tatălui Meu
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
de conservare împinge spre cea mai extremă prudență. Se spune că Harun al-Rașid, l-ar fi întrebat într-o zi pe patriarhul Timotei I care religie poate fi socotită ca adevărata religie. Dacă acesta din urmă răspundea "A mea, creștinismul", ștreangul nu era departe. Dacă răspundea "Islamul", nu-i mai rămânea decât să se convertească. Patriarhul a dejucat capcana răspunzând: "Este cea care-i cel mai mult pe placul lui Dumnezeu cel milostiv". Bună portiță de scăpare. Eu unul m-aș
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
tăi astfel, ca și cum într-o zi ar fi să-ți devie dușmani. *1 Uneori ești nevoit să vorbești așa încât nătărăii și duducile să nu înțeleagă. *1 Spunea un franțuz că spânzurătoarea e o lingușire adusă seminții omenești. Sunt ridicați în ștreang patru-cinci ticăloși, ca să se arate că ceilalți sunt oameni de treabă. *1 O prefață, spun italienii, e la salsa del libro, adică sosul cărții. *1 Nu izgoniți artele agreabile. Conopida e bună, dar are rost și trandafirul. In propria venit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Dar nu-i simțim suferința. Ca și maiestuoasa cabrare a cailor Înhămați la cvadrigele romane ce a impresionat pe artiștii antichității și care nu e altceva decât reacția animalului asfixiat de un harnașament prost conceput, ce semăna mai degrabă a ștreang. Suferința arborelui e mută, deși e profundă. Iar puținii care o pot simți au datoria s’o spună. Și totuși, arborelui nu-i trebuie decât puțin oxigen la rădăcină. “Radiosfera”, 23 octombrie 1995, ora 9,46 53. Natura se lasă
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
mâne, Îndepărtat de mine cu eseurile lui puerile asupra lui Eminescu sau de psihologia elementară aplicată faptelor diverse din Universul. I-am cerut iertare, după mai mulți ani, sărmanului N. Zaharia când l-am văzut purtând urmele Încă vineții ale ștreangului cu care se spânzurase de cârligul lămpii și stând acuma În capela de la Bellu, În acea zi mohorâtă de februarie 1924, cu sicriul lui alăturea de cel al Corinei Irineu, altă colaboratoare a noastră de la Ideea Europeană, cu biata inima
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
de Dumnezeu și de moarte. Alte două surori ale Corei muriseră, una, ca și ea, de glonț, alta În flăcări; iar pe un frate, altminteri Întreprinzător, dibaci și harnic, Îl pândește până și astăzi sfoara de la perdea În chip de ștreang. [...] La Îngropăciunea lui Emanoil Bucuța, un sac cu oase mari și goale, aproape impudice și stropite repede cu vin și untde lemn În bolboroseala omului bisericii, Îi fu așezat Între picioare: era tot ce mai rămăsese din zbuciumul zadarnic al
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
s-a descotorosit de un inginer constructor. Regele m-a strâns de beregată la primirea veștii. Oare cum e să fii acasă la tine seara târziu, cineva să-ți bată la ușă, să-i deschizi și acela să-ți pună ștreangul de gât? Vecinii spun azi că ar fi auzit noaptea mai multe voci răcnind. Nimeni nu s-a dus într-ajutor. Autopsia a fost refuzată, regele nu admitea să i se uite cineva în cărți. Punctul de vedere oficial e
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
de a aduna în siajul ei tot soiul de resturi amestecate; e ca viitura cu stârvuri de vite, cu bucăți de acoperișuri, cu scoarțe, cu cruci, cu rădăcini, cu... Mă uit la televizor și-l văd pe Saddam Hussein cu ștreangul mai gros ca gâtul, mă uit la ochii lui, care, privindu-și de-atâtea nopți moartea în față, și-au consumat-o de tot, iar Cristian Tudor Popescu zice că e nesimțit, de-aia nu-l mai sensibilizează nici propria
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
Ștefan, mânios, aleargă de colo-colo, se oțărăște cu mânie și bolovanul după el: La "Întrecerile cu arcul", oamenii boierului Asaftei n-au nimerit nici o țintă! Pe loc a fost judecat pentru "trădare de țară" și osândit să fie atârnat în ștreang! Boierii au rămas ca trăsniți câteva clipe, apoi, încep milogeala: Iartă-l Doamne... Îndură-te... Are prunci... Îndurare?!?! își iese din fire Ștefan. La Adrianopole, ienicerii sunt pe picior de plecare! "Vin turcii!" Din zi în zi, din oră-n
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
în numele acestei "Dreptăți absolute", să nu pierzi omenia, cutează Tăutu. Ștefan tace, apoi, încetișor: Am și pierdut-o, Ioane, oftează el. Crezi că poruncesc cu inimă ușoară: "Taie-l! Spânzură-l! Înțeapă-l!"? Pravila nu-i spovedanie, e bici! Poate ștreang... poate secure...Unde-i lege, nu-i tocmeală! Să fie pildă și învățătură celor ce-or pohti să ticăloșască asemenea. Vreau o țară curată! Un domn n-are dreptul să facă ce vrea sau ce pohtește, el trebuie să facă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]