535 matches
-
stinseră luminile. Pe întuneric, Doru și putrezitele se prinseră, într-un cerc mare, de mâini. Își împletiră degetele cu vecinul din dreapta și cu vecinul din stânga, ca îndrăgostiții. Erau cinci persoane înșirate, la distanțe egale, în jurul mesei, șușotind. Și apoi, nemaișușotind. Prin dedesubturi, cucoana își lipi pulpa suptă de cea a Sinistratului. Controlor spiritual era, firește, madam Nicolici. Demonii foșgăiau deja prin sufragerie, într-o aglomerație atât de râioasă, de n-ai mai fi reușit să arunci nici un ac. Deuteronomul 18
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
strângându-i inelarul cu vârful degetelor, rotindu-l ca o întrebare fără un răspuns cert. Marinică, atent la tot ce se întâmplă în jur, și întrezărind cum ultima speranță într-o seară inedită zboară pe lângă el, întrebă nervos: - Ce tot șușotiți acolo? Flora nepăsătoare îi răspunse: - Ne ducem la plimbare ! - Vin și eu ! hotărî Marinică cu îndrăzneală. - Tu? Ce să cauți cu noi? spuse Flora revoltată și continuă conversația cu celelalte fete, nebăgând în seamă de aici înainte intervențiile lui. Laur
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
la distanță incomensurabilă, străjeri care își fac datoria în tăcere. În iarba întunecată și înaltă, la umbra ireală a unui arbust îi simte răsuflarea ca a vânturilor deșertice. Începe aparent liniștit să-i descheie nasturii și, printre două răsuflări, ea șușotește: - Nebunule! Însă el nu se oprește iar ea îl lasă supusă să-i arunce hainele într-o învălmășeală perfectă. Simți că se înăbușă, pielea ei atât de fină îl răscolește și nu mai ține cont de nimic. Nerăbdarea și dorința
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
cunoștea strigă spre bordeie: - Mă, moșule, măăă! Mai ieși, măăă, afară, că ți-au venit pețitorii... Ceilalți râseră în întuneric. Desfăceau chingile și zăbalele. Acestea luceau scurt în lumina roșie a lunii. O iapă puțină se baliga cu nepăsare. Gheorghe șușoti: - Când le-or aduce înapoi, te strecori pe colea șiie dezlegi ușurel! Ți-e frică de cai? -Nu. - Să iei câte o mână de fân de la curu căruții și să le pui sub bot. Căruțașii coborau ținând animalele de căpestre
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
293 f Aglaia morfolea o ciozvârtă de curcan în dinții ei rari. A mai tras pe câte unul de mînecă: - Beți mai puțin, că n-o să-i tihnească mortului somnul! - Morții cu morții, viii cu viile! a mormăit Țuluc. Babele șușoteau în capul mesei, amețite puțin de vin: - Ei, a scăpat și ea, mititica... - Cum a scăpat, coană Tinco? Marghioala a lui Mială scuipă niște oase mici în farfurie, își clăti gura și mîrîi: - Ce știți voi, proastelor?! O bătea... - Cine
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Jenică. Așa că, oricum ar fi, le-am luat-o înainte. Hai, repede, până nu le uit. Nu le-ați scris pe ceva ? Femeia închise ochii, concentrându-se. Un fel de gândaci îi mișcau pe dedesubt pleoapele. — Nu le-am scris, șușoti repede. Mi-era frică să nu le vadă careva. Tu ! strigă dintr-odată, dându-se un pas înapoi. Tu abia aștepți să le vezi, ca să mi le furi ! — Cum să vi le fur, dacă nici nu le știu ? Cel mai
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Maca. Pe dracu’... înțelegi ce vreau să spun. Uită-te la părinții noștri, au îmbătrânit fără să aibă vreun trecut... Nu suntem nici noi mai breji... spuse Jenică, mestecând absent un miez de pâine. Arătă spre cei doi căruțași care șușoteau într-un colț : Nu prea ai mușterii, tataie. — Azi, că e cinșpe, spuse bătrânul, trecând după tejghea. Mâine e zi de leafă la depou și la siloz, n-o să ai unde să arunci un ac. Vând bere la butoi de-
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
într-un vaiet. Brusc, se făcu din nou liniște, când Jenică înșfăcă foarfecele de pe tejghea și clănțăni din ele de câteva ori. Lozurile se cutremurară, strângându-se unele în altele. Răscoli în grămadă și scoase alte două. Corul de copii șușoti, pașii lor mici îl împresurară. Jenică se înduioșă, simți, peste urechi, panglicile de la pompoanele cu care maică-sa îl împodobea în copilărie și începu să se legene, arătând lozurile, când unul, când altul : „Am, dam, dez, dizi, mani, frez, dizi
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
tonul acela cucernic și mieros al ierarhilor noștri și, totodată, se întoarce și îmi adresează un zâmbet cald ― pomenește mereu de "editura Anastasia". Îmi spun că nu e dramatic, pentru că oricum Regele nu aude, Regina nu înțelege, principesa și principele șușotesc între ei, iar eu nu pun la suflet. Cât pentru cei din sală nume ca Ana, Margareta, Anastasia sau Humanitas sânt simple nuanțe sonore care nu afectează cu nimic excelența vizuală a spectacolului. De îndată ce consilierul primăriei anunță ședința de autografe
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
Trebuia să meargă singur spre gară, oare își mai avea rostul... Soarele scăpătase pe jumătate după orizont când deodată i se păru că devine orbitor reveni spre el cu viteză, lovindu-l în cap... În lumina crudă a dimineții oamenii șușoteau ceva, uitându-se la medicul legist care întorcea mortul pe toate părțile. - L-a lovit trenul la cap, spuse cineva cu glas mai tare, ce idee a mai avut și el să se culce așa aproape de linie. De fapt era
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
o mașină a Salvării, înfiorător de albă, cu crucea aceea mare, roșie, care atunci mi s-a părut că-mi rânjește amenințător. În jur erau mulți oameni, uitându-se spre mine cu ochi mari și curioși ca ai copiilor, vorbeau șușotind, cred că despre mine. Am sărit jos, am rupt lanțul acela de oameni care s-au dat temători la o parte și am fugit. Nimeni nu a zis nimic, nici chiar cei cu targa, care acum mergeau în continuare spre
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
acuși, cineva o va pronunța, își zicea el căutând un răspuns pe care nu-l găsea. Nici cu soția nu avea posibilitatea să se consulte, deoarece toți ochii erau ațintiți asupra lor. Tinerii însurăței, tolăniți pe canapeaua de vis-a-vis, deși șușoteau ceva între ei din care Bidaru nu pricepea nimic, erau cu ochii pe el. La un moment dat, liniștea relativă s-a întrerupt brusc. Mișu, sigur pe sine, deși înalt, pentru a da o mai mare importanță spuselor sale se
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
nu; nu spun; pa; păreri; pe nume; picior; pildă; poezia; pomeni; povețe; prezicător; prost; proverb; relata; releva; repede; rosti; a rosti; sare; se descarcă; simțul; sincer; sinceritate; socializare; a spune; stai; striga; strigă; sunet; susține; și; șoapte; șopti; ști; știre; șușoti; tăcea; tăcere; tăcut; te ascult; te iubesc; tendință; teorie; timid; toci; totul; transmitere; turnător; tuturor; unde ai fost; varsă tot; voce; vorbii; vorbitor; zece; zgomot; zicală; ziseră (1); 798/ 222/77/145/0 sta:odihnă(52); scaun(51); ședea (33
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
firmele de catering; odată declanșată criza, trecusem la planul B și încercam să-l răsfăț cu cele mai sofisticate sendvișuri de care eram capabilă. O perioadă totul a mers mai mult ca perfect: ziua ne sunam din oră în oră, șușoteam despre nebuniile pe care urma să le facem acasă și, când se putea, ne întâlneam chiar și în pauza de prânz. Ne refugiam în dormitor, prizam câte o sută de grame de parizer și ne pierdeam câte o oră unul
[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]
-
de medicamente; până și mirosul lui natural se apropia de izul de chimicale dintr-un laborator. Câștiga fabulos, avea sub pat sacoșe pline cu bani, dar era de înțeles: făcea ore suplimentare mai ales noaptea; îl vizitau grupuri de colegi, șușoteau puțin, schimbau niște pachețele și în câteva minute îi expedia autoritar. Cu ei era întotdeauna the big boss, dar pe mine mă răsfăța ca pe o regină... Nu că ar avea vreo importanță, dar vă spun că în pat merita
[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]
-
nu mă iubești, nu te tai, mă iubești! Ospătărița care ne-a servit a strigat la ei: - Lăsați băieții în pace, sunt de-ai mei! Și indivizii s-au întors la masa lor, blânzi, de parcă nu se întâmplase nimic. Dar șușoteau ceva între ei și aruncau priviri sumbre spre noi. Noi n-am mai stat mult, terminasem de consumat fripturile, romul și vinul. Am plecat repejor spre casa lui Țuți, care nu era prea departe. Drumul până la locuința lui a fost
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
palmei. Se opri, se ridică în picioare, căută icoana și se închină de mai multe ori, bolborosind rugăciuni, când în grecește, când în românește. Așa îi găsi al doilea postelnic: — Poruncă, măria ta. Mitropolitul îl trase înapoi spre ușă și șușotiră un timp. Al doilea postelnic dispăru și în câteva clipe apărură slugi cu lemne și jeratic. Soba era minunat alcătuită, cu cahle de culoarea laptelui așezate în așa fel încât desenele de pe ele se continuau dând impresia unor ghirlande continue
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
șoaptă, apoi ca un zvon, apoi ca un lătrat necruțător al soartei, ajunse în sala mare din iatacul doamnei: „Mazilit, mazilit, Constantin Vodă Duca mazilit; mazilit...” Îi vuiau urechile, e vis, ce-i asta? Jupânesele cu care sta la masă șușoteau între ele, privind-o cu un fel de milă sfidătoare. Nu se poate, nu poate fi, e o părere, și nu crezu decât când vornicul intră și comunică răspicat vestea. Bărbatul cu care se măritase nu mai era domn! Cum
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Am înțeles. Doctorul se retrase cu spatele, închise ușa după sine și spuse postelnicului de rangul doi să-i aducă apă multă lui vodă, ca să se spele, pentru că are dureri mari și nu poate primi pe nimeni. Apoi se îndepărtă, șușotind ceva beizadelei Ștefan. A doua zi, prințul se trezi foarte devreme. Auzea din holul mare al conacului sforăiturile dorobanților care făcuseră de pază. Încetineala cu care fusese parcurs drumul îi obosise pe toți, iar întâmplarea cu căderea de pe cal a
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
altora. Predarea unui proiect pune pentru el, totdeauna, prezența celorlalți în paranteză. Nu aude când Șeful bate cu palma sa îngustă și osoasă în colțul pupitrului, reducând la tăcere tranzistoarele, nu-l vede retrăgându-se apoi în spatele planșetei de la fereastră, șușotind îndelung cu Ortansa. Se întâmplă ceva neobișnuit de vreme ce ajunge și șeful de atelier în fața ceștii de cafea, pe care i-o prepară, înțelegătoare, madam Mitulescu, apoi vine rândul consilierului, distinsul domn cărunt, cu alură sportivă, se furișează și el, strecurându
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
mașina ajunsese la destinație. Pe sălile Centralei au fost întâmpinați de vreo 15 colegi de la alte secții sau Grupuri de construcții. Se prezentaseră și ei cu secretarii pentru confirmare. Imediat a intrat în probleme, întâlnindu-se cu un amic și șușoteau împreună : - Ai cumva prin magazie trei pinioane Z 11 pentru buldozere S1500? - Am... trimite mâine pe cineva sau vino pe la mine! Adu-mi și mie câteva.. cât mai multe pinioane Z 19... nu știu ce are lotul ăsta, parcă sunt de hârtie
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
Da! Dar ce număr căutați? - 183! Răspunse unul dintre ei. După ce le arătă casa, curioasă vru să afle amănunte, - Dar ce faceți acolo domn colonel, că auziși un zaiafet?... muzică, miros de grătare! Secretoasă îl trase de-o parte și șușotiră puțin; plictisit de insistența femeii îi răspunse într-o doară, - Lasă mamare... întâi să vedem care e situația! - Insist! Am ceva clasa întâi, n-o să regretați! Discreție totală garantată! Se despărțiră și intrară toți trei bărbații într-o curticică aranjată
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
umbre întruna, însă departe, străjeri care își fac datoria în tăcere. În iarba întunecată și înaltă, la umbra ireală a unui arbust îi simte răsuflarea ca a vânturilor deșertice ... Începe liniștit să-i descheie nasturii și printre două respirații ea șușotește, - Nebunule! Însa el nu se oprește iar ea îl lasă supusă să-i arunce hainele într-o învălmășeală perfectă. Nu mai ține cont de nimic; nerăbdarea și dorința veșnic arzătoare a bărbatului când întâlnește femeia, căreia nu îi convine de
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
nici măcar nu mă mai băga în seamă. Știa că în curând voi bâzâi să fiu lăsat la mal. Acum câteva minute eram sigur pe mine, eram sigur că va ceda. Ceilalți trei se uitau când la mine, când la el, șușotind între ei. Dintr-o dată mi-a venit liniștea. Vreau, să văd până unde merge, la urma-urmei eu am tot timpul dini lume, de fapt e problema lui, el o să piardă timp cu întorsul din larg, dacă trecem și de ultimul
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
vie, mămăica... a să vie?.. - Daa, daa... cum să nu vie! zise bătrânul la repezeală. Atât i-a trebuit fetiței și, cu o încăpățânare fără seamăn a început s-o aștepte. Îi auzea, cum pe furiș bunicul și tatăl ei șușoteau ceva... dar, nu înțelegea ce. - Ce să-i spun fetii, măi Antoane... că mi se rupe inima de mila ei..?!. Și, de atunci din ceardac, cu mânuțele în poale, aștepta pe mămăica ei, să intre pe portiță... și, ea să
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]