935 matches
-
pildă, categoria inocentului, a personajului ce trăiește pe o singură dimensiune. Este o formulă specială a inocenței, blocată la mijlocul drumului între sfințenie și bestialitate. Ea basculează însă adeseori dramatic în zona păcatului și chiar a crimei, pentru că fundamentele ei sunt șubrede. Inocența de acest tip ucide sau distruge, ca într-o tiranie a răului ce a luat, cu perversitate, chipul celui bun. Carmen Sternwood, al cărei infantilism e vizibil în obiceiul de a-și suge degetul, în drăgălășenia de a-i
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
laturii sale animalice. Forțele împotriva cărora luptă și pe care le reduce la tăcere amenință să îl copleșească, să îi dea peste cap existența. În sfârșit, cușca este simbolul casei (vezi acest cuvânt), dar oferă mai ales viziunea unei familii șubrede sau a unui trup slăbit; adăpostul este vetust, protecția puțin eficientă, învelișul fragil. Dinozaur Dinozaurul simbolizează trecutul, o epocă învechită, preistoria, în consecință prima copilărie a subiectului. În vis, invită la căutarea în trecut a cauzelor ce au dus la
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
cuvine În ultima călătorie”. Noiembrie, 1985: „Scriu aceste rânduri pentru a-mi lua rămas bun de la prietenii care m-au Însoțit cu dragostea și Înțelegerea lor În cursul anilor. Hotărârea pe care am luat-o nu se datorează nici unei sănătăți șubrede, nici unei eventuale depresii, nici vreunui alt accident. Dimpotrivă, mă simt destul de tânăr pentru vârsta mea, relativ sănătos și vioi, Însă de foarte multă vreme am hotărât să-mi pun capăt zilelor la 80 de ani, dorind, printre altele, ca cei
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
parte ca să vadă ce se petrece, dar Desdemona a Întins o mână și l-a ciupit zdravăn de obraz. Odată ce-i recaptase atenția, a trasat În aer conturul unui dreptunghi și a arătat spre tavan. Apoi a murmurat prin proteza șubredă: ― Du-te adu pentru yia yia, drăguțu’ mou. Capitolul Unsprezece știa ce are de făcut. A străbătut În fugă holul până În camera de zi. S-a cățărat În patru labe pe scara oficială, până la primul etaj. A alergat pe lângă dormitoarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
În cele din urmă, de efortul de a ține predica În fiecare săptămână de două ori, mai Întâi În greacă și apoi În engleză. Biserica Adormirii Maicii Domnului: cu orele ei Însuflețite În care se bea cafeaua, cu fundația ei șubredă și cu găurile din acoperiș, cu festivalurile ei etnice perseverente, cu orele de catehism În care moștenirea noastră Învia prin noi pentru scurt timp Înainte de a fi lăsată să-și dea duhul În marea diasporă. Tessie și compania avansară prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
contul său bancar personal. Pusese fundația greșit, așa că nu trecu mult timp până când de-a lungul pereților Începură să se ramifice crăpăturile, stricând iconografia. Iar prin tavan, se Înfiltra apa. În construcția precară a bisericii din Charlevoix, pe o fundație șubredă - la propriu - am fost botezat eu În credința ortodoxă, una care existase cu mult Înainte ca protestantismul să aibă ce să protesteze și Înaintea zilelor când catolicismul a devenit predominant; o religie care se Întorcea În timp până la Începuturile creștinătății
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
ele îndepărtându-se din ce în ce mai mult, până când fuseseră curmate de o bufnitură surdă. Sala era încremenită și cufundată în liniște. Luați-i pe cei care au susținut că îl vor urma pe Govar! Să-l urmeze! Nu avem nevoie de cărămizi șubrede! Și să-i anunțați pe cei de la porți că a avut loc o schimbare ierarhică și că acum eu sunt șeful. Să deschidă porțile. Se vor închide noaptea. Un mare tărăboi se iscă atunci. Asemeni lui George, cei douăzeci și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
din oțel și având o grosime respectabilă, s-a dovedit a fi de nestrămutat, în ciuda numeroaselor noastre eforturi. Am încercat s-o trântim la pământ izbindu-ne în ea, dar încăpățânata tot acolo rămânea, hotărâtă să rămână ancorată în pereții șubrezi. Văzând acest lucru, am căutat cel mai avariat perete, am smuls plantele care atârnau de el și am stabilit pe unde putem pătrunde cel mai ușor. Zidul, neavând mai mult de doi metri pe doi metri, semăna foarte mult cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
lor, ele ne-au ajutat în munca noastră. Am descoperit că peretele cel mai acoperit cu buruieni era și cel mai probabil să cadă. I-am pus pe cei mai înalți și mai bine făcuți dintre noi să dărâme peretele șubred. Treaba era grea, dar rezultatele au început să se vadă după puțin timp. Cei care lucrau se fereau să se apropie prea mult de întunericul dinăuntru. Dărâmau, împingeau bucățile de zid, smulgeau cărămizile șubrede din perete cu multă grijă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
făcuți dintre noi să dărâme peretele șubred. Treaba era grea, dar rezultatele au început să se vadă după puțin timp. Cei care lucrau se fereau să se apropie prea mult de întunericul dinăuntru. Dărâmau, împingeau bucățile de zid, smulgeau cărămizile șubrede din perete cu multă grijă și cu multă teamă, ferindu-se parcă de lipsa de lumină din clădirea mică. Cum ne-a fost dat și nouă să aflăm mai târziu, când am intrat înăuntru, cei care au dărâmat zidul, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
se știe ce păcate în exil. Se aștepta să-l aibă oaspete și pe principe. De obicei, par ticipă generos cu bani la încurajarea talentelor și sprijină cultura. S-a scuzat însă printr-un bilet, dând vina pe sănătatea lui șubredă. Ce-l macină? Să fie procesul lui Scribonius Libo, fiul său vitreg? Când a auzit ce acuzații i se aduc, ea - personal - a crezut că e vorba de o farsă de prost gust. Se pare totuși că s-a înșelat
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
întâmplă. Pusio privește în jur cu teamă. — Așa sunt romanii, filozofează batjocoritor instructorul. Ridică măna spre trapa de deasupra și rostește cu glasul vibrând de ironie: — Uite-i pe învingătorii Pământului și cuceritorii Universului cum stau suspendați într-o mașinărie șubredă și aplaudă frenetic pericolul pe care-l înfruntă. — Nu poate fi chiar atât de periculos, murmură tânărul. Se vede însă că e îngrijorat de-a binelea. Cu un aer fals nepăsător, Rufus îl liniștește: Dacă ești temerar, n-ai de ce
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
mai fi putut suporta să-și audă soțul mințind de dragul unchiului, deși știa prea bine că tot ce spunea nu era decât o scorneală. Dar samuraiul trebuia să mintă mai departe ca să-i prelungească fie și cu o zi viața șubredă a unchiului său. Ca o boală fără leac, singura dorință a bătrânului era să se întoarcă la Kurokawa și să moară în pământul primit de la străbuni. În zilele când nu mai putea îndura să stea față în față cu unchiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
memorabile din viața copiilor săi și le atașează pe cât posibil un tâlc moralizator; răsplătirea creștinească a răului cu fapte bune („Cum e mai bine”), consecințele penibile în plan moral ale minciunii („O întâmplare cu tâlc”), preferința pentru temeinicia adevărului în locul șubredului neadevăr („Minciuna are picioare scurte” etc.). Dar, mai presus de tenta moralizatoare, prozele volumului au și alte însușiri. Alexandru Poamă are nu numai capacitatea de a înțelege psihologia infantilă, ci și abilitatea de a-și asuma condiția copilului, de a
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
erau atât de slăbiți de boală și de drum, Încât nici nu observară acest element decorativ bizar. Pensiunea era o clădire colonială cu două etaje care probabil adăpostise musafiri de vază În vremurile ei de glorie. Era dotată cu scara șubredă și scârțâitoare de rigoare, acoperită de un covor roșu tocit și pătat. Gazdele erau un cuplu de chinezi care pretindeau că ar fi evrei. Se lăudau că ar fi fost urmașii unor triburi pierdute care ajunseseră până În această parte a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
Galápagos. Se spunea că ar avea vreo doi kilometri adâncime. Dar nimeni nu știa sigur, din moment ce toți cei care coborâseră să cercetaze nu se mai Întorseseră. —Mulțumim de informație, spuse Bennie. De-a latul acestui abis se găsea un pod șubred, făcut din șipci de bambus legate Între ele printr-o rețea de sfori. Capetele erau prinse de două trunchiuri mari de copac. Nu-ți inspira competență arhitecturală și nici rigoare inginerească. Aș zice că arăta mai degrabă ca un umeraș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
așa de bucuroși să ne primească. Și prânzul a fost neobișnuit, dar atât de gustos. A fost o idee bună să Încerce ceva nou. Dar acum nu-și mai doreau decât un duș fierbinte. Sigur, mai era și podul ăla șubred de traversat. A doua oară o să fie mai ușor. Trebuie doar să inspiri adânc. Odată ajunși la locul unde traversaseră, prietenii mei rămaseră cu gura căscată. Unde era podul? Sigur greșiseră locul. Tocmai se pregăteau să-i ceară Îndrumări lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
iar eu am dat o fugă cu cele două fiice ale mele să schiem într-un loc numit Takatsuekōgen, din Prefectura Fukushima. Poate e și din cauza vârstei, dar o excursie de genul ăsta este obositoare. Soția are o sănătate cam șubredă și a zis că pentru ea o astfel de călătorie e extenuantă, de aceea nu a venit cu noi. Am mers doar noi trei. Copiii mei sunt foarte energici și s-au dat de nu știu câte ori cu schiurile. Eu nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
melcilor pe urechile de elefant ale brusturilor. Când întunericul se destrămă, lăsând loc unei palide lumini de jad, Bătrânul zări scara la câțiva pași de locul în care zăcea. Treptele se răriseră și mai mult, rămânând doar câteva și acelea șubrede, făcând urcușul aproape imposibil. Deschiderea bruscă a ușii ridică praful de pe podele. Din aceeași poziție ca în urmă cu câțiva ani, Bătrânul privi cum colbul plutește suspendat, așezându-se leneș pe pielea jilțului. Doar lumina era mai zgârcită și lipsea
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
fi fost în stare nici de instincte puternice. N-o țin minte de minciuni grozave, de ură, de gelozie disperată, de sacrificii rare. Cuvintele ei, uneori mari, nu-mi făceau iluzii și nu le luam decât ca rezultatul unei logici șubrede. Cu toate acestea, era formată numai din instincte. Niciodată n-am vă-zut-o contrazicîndu-mă numai din pricina unei judecăți proprii. Aceste instincte erau însă fără vreun relief, comune, înlocuindu-se unul pe altul la întîmplare, în voia ultimei impresii. Femeia momentului, una
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
pe care n-o pricep eu și n-o fi pricepînd-o nici ea? Ce știm noi de vom muri, cine are să ne plângă și cât o să fim plînși? Sufletul omului... În fața lui, aproape de noi, mic de încape într-un corp șubred, stăm ca în fața infinitului. Când vezi o mulțime - ca acum, de școlari care se joacă într-un luminiș din Bois - așa de la fel cu toții, îți dai seama ce ingenios și paradoxal a fost acela care s-a gândit la personalitatea
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
melcilor pe urechile de elefant ale brusturilor. Când întunericul se destrămă, lăsând loc unei palide lumini de jad, Bătrânul zări scara la câțiva pași de locul în care zăcea. Treptele se răriseră și mai mult, rămânând doar câteva și acelea șubrede, făcând urcușul aproape imposibil. Deschiderea bruscă a ușii ridică praful de pe podele. Din aceeași poziție ca în urmă cu câțiva ani, Bătrânul privi cum colbul plutește suspendat, așezându-se leneș pe pielea jilțului. Doar lumina era mai zgârcită și lipsea
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
pe care mi-o dă, în momente de o stranie luciditate, pământul, lutul, piatra, toată materia asta inertă, idioată, inamică, și mila pentru tot ce trăiește și încearcă în zadar să ascundă moartea sinistră a planetei, vietăți și plan-te, șubrede, nesigure, trecătoare. După epoca romantică - epoca realistă, serioasă, la Viena, cu femeia aceea subțire și înaltă, cu formele adolescente încă la vârsta de douăzeci și cinci de ani, oprite parcă în desăvârșirea materializării lor de flacăra mistuitoare a vieții ei. Un păr
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
perversiunea lucidității: infiltrarea sentimentului morții în clipele cele mai intense ale vieții) pământul, lutul, piatra, toată materia asta inertă, idioată, inamică și mila pentru tot ce trăiește și încearcă în zadar sa ascundă moartea sinistră a planetei, vietăți și plante, șubrede, nesigure, trecătoare". Fobia aceasta față de materia inertă are o corespondență precisă în biografia erotică a naratorului, fiind provocată de amintirea morții primei iubite în adolescență și de imaginea pământului care o acoperă. Apropierea îndrăgostită capătă astfel semnificația unei dezvăluiri a
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
pe scară largă ca fiind de prima mână (strivite în rafturile bibliotecilor universitare, incluse în cursurile de Poezie contemporană), tineri și tinere din colegii, câte unul sau câte doi, cu caiete sub braț, or să bată la ușa mea cam șubredă. (E regretabil că trebuie să aduc pe tapet această chestiune, dar e prea târziu ca să mai simulez o ingenuitate, ca să nu mai vorbesc de o clemență de care nu mă bucur, și trebuie să arăt că reputata mea proză-în-formă-de-inimă mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]