1,140 matches
-
priceput niciodată prea bine ce-i cu ele, fiindcă mereu se transformă în funcție de întrebuințarea ce-o primesc la un moment dat. Mama îmi punea în mână cuțitul cel mai mare trimițându-mă în pod la afumătoarea de lângă hogeag. Acolo atârnau șuncile de porc. Trebuia să tai o felie și s-o aduc în bucătărie. În timp ce urcam scara, mă întrebam cum de nu se teme de ce-aș putea păți cu cuțitul. De pildă, să cad și să mă rănesc. Ori, din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
felie și s-o aduc în bucătărie. În timp ce urcam scara, mă întrebam cum de nu se teme de ce-aș putea păți cu cuțitul. De pildă, să cad și să mă rănesc. Ori, din nebăgare de seamă, să tai nu șunca, ci să mă tai la mână. Ori chiar să mă omor cu tot dinadinsul. și, defiecare dată, cuțitul din mâna mea s-ar fi transformat în altceva dacă aș fi făcut altceva decât să tai șunca cu el. Trăgeam de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
seamă, să tai nu șunca, ci să mă tai la mână. Ori chiar să mă omor cu tot dinadinsul. și, defiecare dată, cuțitul din mâna mea s-ar fi transformat în altceva dacă aș fi făcut altceva decât să tai șunca cu el. Trăgeam de timp și rămâneam deseori foarte mult în pod. și mi se părea o dovadă de indiferență sau chiar de lipsă de grijă că, atunci când reveneam în bucătărie, mama îmi lua din mână șunca și cuțitul cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
decât să tai șunca cu el. Trăgeam de timp și rămâneam deseori foarte mult în pod. și mi se părea o dovadă de indiferență sau chiar de lipsă de grijă că, atunci când reveneam în bucătărie, mama îmi lua din mână șunca și cuțitul cu cel mai mare firesc, fără o vorbă. În afară de tăiatul șuncii, nu-i trecea nimic altceva prin minte, nu se-ntreba niciodată ce făcusem atâta vreme cu cuțitul. Lumea spune: „batistă“ - dar ce fel de batistă? Batista de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
mult în pod. și mi se părea o dovadă de indiferență sau chiar de lipsă de grijă că, atunci când reveneam în bucătărie, mama îmi lua din mână șunca și cuțitul cu cel mai mare firesc, fără o vorbă. În afară de tăiatul șuncii, nu-i trecea nimic altceva prin minte, nu se-ntreba niciodată ce făcusem atâta vreme cu cuțitul. Lumea spune: „batistă“ - dar ce fel de batistă? Batista de plâns nu-i batista cu care-ți iei bun rămas, nici cea în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
nu eram împreună din întâmplare. Noi călători urcă și coboară mereu, e suficient să mergi ceva mai mult timp cu trenul. În compania Ingăi Wenzel încercam să stabilesc coordonatele lor psihologice. Iată urcând o femeie care mânca un corn cu șuncă. Firimiturile îi cădeau pe bluză, iar ea și le ștergea după fiecare înghițitură. Doar în colțul gurii îi mai rămăsese una ca un pufușor, de parcă femeia, deghizată în corn, mâncase un pescăruș. Mai târziu s-a urcat o femeie ținând
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
îl apreciam și mai mult. S-a întors după ce făcusem deja cinci sau șase runde de calcule. O oră lucru, o jumătate de oră pauză. Avea în mână un coș mare. — Am adus cafea și sandvișuri proaspete. Sunt cu castraveți, șuncă și brânză. Îți plac? — Da, îmi plac. Vă mulțumesc. — Mănânci acum? După ce termin tura asta. Când a sunat ceasul, dădusem gata cinci din cele șapte liste numerice. Am respirat ușurat, am căscat, m-am întins și apoi am început să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
început să mănânc. Sandvișurile păreau cumpărate de la un restaurant obișnuit și să tot fi fost vreo cinci-șase porții. Am mâncat singur cam două treimi. Când lucrez mai mult la identificarea datelor, mi se face o foame de lup. Am hăpăit șuncă, brânză, castraveți și apoi am băut și cafea caldă. Până mâncam eu trei, bătrânul abia ciugulea unul. Am avut impresia că-i plăceau foarte mult castraveții. Lua câte o felie de pâine, presăra sare pe castraveți și-i ronțăia ca
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
fi păcat de Dumnezeu să se strice. Pentru că mi se făcuse iar foame, le-am mâncat pe toate. Nu mai rămăsese nici un sandviș cu castraveți, dar cum nu mă omoram după ele, m-am declarat foarte mulțumit de cele cu șuncă și cu brânză. Bătrânul mi-a turnat apoi cafea în ceașcă. Mi-am pus iar mantaua de ploaie și ochelarii de protecție, am luat lanterna într-o mână și am apucat-o pe drumul din subteran. Bătrânul nu m-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
Am încuviințat și mi-am văzut mai departe de bere. Bun sfat! Chiar că-mi purta de grijă individul! Dacă beam mai departe bere - care-mi plăcea grozav - trebuia să merg zilnic la bazin și să alerg ca să scap de șunci. Știam și eu atâta lucru. — Cine s-a găsit să-ți dea sfaturi! continuă Pitic. Fiecare are slăbiciunile lui. Eu, de exemplu, am patima tutunului și a dulciurilor. În special dulciurile sunt dăunătoare... mai ales pentru dantură. Și te mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
zilei. — Da, ai dreptate. Ce facem acum? — Mai întâi să bem ceva cald. Apoi mergem acasă și facem baie. Am intrat în supermarketul din apropiere și am cumpărat câte o supă de porumb și câte un sandviș cu ou și șuncă. Ospătărița mi s-a părut puțin șocată când ne-a văzut atât de murdari, dar și-a revenit imediat și ne-a luat comanda fără să mai schițeze vreun gest. — Două supe de porumb și două sandvișuri, zise ea. — Da
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
ca elevii de liceu. La ora șase fix am auzit sunând o sirenă. Abia în clipa aceea mi-am dat seama că-mi era foame. Dacă mă gândeam bine, nu mâncasem de dimineață decât jumătate de sandviș cu ou și șuncă, o tartă și câteva stridii, iar cu o zi în urmă, nimic. Simțeam o gaură mare în stomac. M-am rezemat de spătarul scaunului și am privit tavanul mașinii, gândindu-mă la mâncare. Mi-au trecut prin minte tot felul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
cred patru-cinci kilometri pe jos, cântând cântece religioase, la vie, lângă o pădure, unde părintele făcea slujbă mare, să vină ploaia, și cântau și oamenii mari, cu stare, care la sfârșit întindeau prosoape lungi, jos pe pământ, așezau brânză, măsline, șuncă și pâine și mâncam, după care ne întorceam în sat obosiți, dar cântând. Făceam noi, cum îi spune, - un Caloian din pământ humos, aduceam flori, îl împodobeam, îl puneam pe o scândură și plecam prin sat, și-l plângeam: „Ene
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
felul doi varză călită. Pentru hrana de seară s-a dar câte o felie de pâine și o bucățică de telemea. Iar în pachetul cel mare, pentru 23 decembrie, s-a găsit în pachet, pe lângă telemea și o bucățică de șuncă împreună cu trei feliuțe de pâine (probabil câte o feliuță de fiecare prânz). Săndel se conformează ordinelor primite de la superiori, (altceva nici nu era chip de făcut) și după ce servește masa, primește pachetul cu hrană rece și se retrage la dormitor
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
din vreme și ați venit așa pe neașteptate, pe nepregătite. Acuma ce să vă fac? Cum să scot din pământ mâncare pentru voi, când focu-i stâns la bucătărie, bucătarul e dus cine știe unde, iar în camara mè de burlac nu gem șuncele, brânzeturile și cozonacii. Treaba ta, să ne dai ce ai la îndemână, întâmpinai eu; n-avem noi în casa ta să poroncim de bucate. Să știi însă un lucru, iubite Manolucă, că nici morți nu plecăm de aici pănă nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
buni aceste manifestații de entuziasm. Probabil, din cauza unui sentiment de inutilitate ce îi învăluie subit. Miercuri, 21 iunie 2000 VASILE GÂRNEȚ: Restaurantul hotelului Kaiserhof este mic. Se gătește în chiar sala unde se servește micul dejun. O bucătăreasă grasă frige șuncă și prăjește ouă. Parcă s-ar găti pe sine însăși... Tot ea mărunțește, cu o îndemânare incredibilă, niște căpșuni mari. Căpșunile cu smântână sunt foarte gustoase. E tot ce pot să mănânc la această oră. Am timp să urmăresc ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
transversală. Folia se caracterizează printr-o înaltă stabilitate la contracțiile circulare, excelente proprietăți de barieră, stabilitate coloristică (în cazurile în care se optează pentru ambalare la pelicule colorate), rezistență la cald și la tracțiune, adeziune la produsele din carne (salamuri, șuncă, jambon etc.). Învelișurile/membranele pentru salamurile neafumate sunt realizate, în mod curent, în monostrat sau multistrat, din materiale termoplastice (poliamide, poliesteri și copolimeri ai clorurii de viniliden). Sunt ambalaje care nu ridică probleme tehnologice de producție, au un preț de
COPOLIAMIDE SINTEZĂ, PROPRIETĂŢI, APLICAŢII by MĂDĂLINA ZĂNOAGĂ () [Corola-publishinghouse/Science/685_a_976]
-
umpluturi diferite. Pe suprafața micuțelor prăjituri sunt realizate desene. Prăjitura lunii diferă în funcție de regiuni. Cele mai cunoscute sunt cele specifice Beijingului, Suzhoului, Chaozhoului și zonelor aflate în sudul provinciei Guangzhou. Umpluturile pot fi făcute din pastă de curmale, soia, cu șuncă, fructe sau cremă. Cum sunt parte din darurile care se oferă prietenilor și rudelor cu ocazia Sărbătorii Lunii, forma de ambalare și prezentare are de multe ori aspectul unui produs de lux. Prăjitura lunii (Foto: Yang Ying) Colțunașii (Jiaozi) sunt
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
gulii, în care se adăuga și un pic de griș. Nu primeau nici o scrisoare de acasă și cărțile lor poștale expediate nu au ajuns la adresă. În două rânduri li s-au dat, prin Crucea Roșie, pachete cu pesmeți și șuncă. „Când am văzut merindele de la noi, am început să plângem“, mi-a spus. I-au pornit la 15 mai în România, unde au sosit după 8 zile. O lună au făcut carantină la Cotroceni și pe urmă le-a dat
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
mirase această atențiune, dar am aflat în urmă că cu aceleași vagoane veneau din Moldova infirmii lor. De aceea aveau paturi, ghirlande și fuseseră despăducheați ai noștri. În vagonul-bucătărie erau grămădite pentru ai lor fel de fel de merinde: slănină, șuncă, cafea, ouă etc.; ce cu minte fusesem de gândisem să aprovizionăm și pe ai noștri. Atunci am constatat câți bani strânseseră infirmii noștri cu lucrările ce făcuseră în Azil, unii porneau cu 200-300 lei. Din sumele ce adunaserăm de la mama
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
-i arunce bucăți de coji și sandvișuri. Câinelui Îi plăcea În mod deosebit sparanghelul. — Ce ai mânca, Guido? Întrebă Arianna, gândindu-se la tramezzini și turnându-i automat un pahar de vin roșu. — Dă-mi o porție de anghinare cu șuncă și una de crevete. Ca un evantai, coada lui Orso Începu să se lovească Încet de glezna sa. — Un sparanghel. Când veni sandvișul, ceru Încă un pahar de vin și-l bău Încet, gândindu-se cât s-ar complica lucrurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
ore? — Da. Aș spune că a murit pe la miezul nopții, la ora unu. — Altceva? — Nimic deosebit. Era Într-o formă fizică foarte bună, foarte musculos. — Dar despre mâncare? — A mâncat ceva cu puține ore Înainte să moară. Probabil un sandviș. Șuncă și roșii. Dar n-a băut nimic, cel puțin nimic alcoolic. N-am găsit nimic În sânge, iar după cum arată ficatul, aș spune că bea puțin, dacă nu chiar deloc. — Cicatrice? Operații? — Avea o mică cicatrice, Începu Rizzardi, apoi se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
pahar de Cabernet, singurul lucru pe care se simțea În stare să-l bea. Împreună de el mâncă și câteva din crevetele prăjite ce erau mereu puse la dispoziție la bar, apoi se hotărî să mănânce un tramezzino doldora de șuncă și anghinare. Mai bău un pahar de vin și, după aceea, Începu să se simtă om pentru prima dată În ziua aceea. Paola Îl acuza mereu că devine morocănos când nu mânca mult timp, iar el Începea să creadă c-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
nu înțelegeți că mă tem de listele incomplete, nuuu, dacă nu scrie pe listă, adio, nu cumpăr și basta. Mie îmi este groaza de listele “deschise”... Ce sunt acelea? Stai să vă spui! La acestea pe lângă deja clasicele “carne, pește, șuncă, măsline, lapte, unt, ceafă de porc, bere” apare în coadă, chiar la ultima poziție ceva de genul “și ce crezi tu că mai trebuie prin casă”... De abia aici am rupt cuiul! Adică ar trebui să știu ce mai lipsește
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
cazărmii, am auzit vaiete venind dinspre temniță. M-am prefăcut surprins și am întrebat: - Ce-a fost asta? Soldatul a mormăit nepăsător: - Grohăieli de porci longobarzi. Gundo s-a stăpânit cu greu, albindu-se la față. Am mâncat azimă cu șuncă sărată. Am băut și o jumătate de cană de vin, ca să-i asigurăm că era bun și curat. După care ne-am tolănit pe jos ca să ne culcăm, având bâtele lângă noi. Veteranul s-a retras într-o chilie, cinci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]