1,266 matches
-
de la eiam eu groaza de a sta pe scaun, la un birou. Jos funcționarismul! Raza operațiilor acestor moși se deducea din vorbele lui Stănică a fi fost Oborul. El vorbea câteodată, copleșit de amintiri, de cuptorul plin cu pâini, de șuri cu saci de grâu, de cai, de harabale, de câmpul lui Eliade. Se putea presupune, fără greutate, că părinții și moșii lui fuseseră brutari. Apoi rămăsese orfan, el și cu mulții lui frați, și pomenea de un mare morar, cu
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
solidă, și lui Felix i se păru într-o noapte că aude pârâituri. Aprinse o lumânare și zări în perete o crăpătură lungă și zigzagată ca un fulger. A doua zi, moș Costache, mobilizând toată familia, cără grinzile într-o șură și-și pierdu restul zilei în examene amănunțite ale zidului vătămat. Ploaia inundase groapa cu var, pe care-l stinsese, prefăcîndu-l într-un lapte murdar. Toate aceste mici dezastre nu zdruncinară fanatismul constructiv al bătrânului. Te-ai fi așteptat ca
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
ale șopronului le încălzea spatele. Un câine mare și lățos se gudura la picioarele lui Gheorghe. Treanță îi mângâia blana. - Da de soilit unde soilim și noi? întrebă Oacă. - Haideți cu mine, se ridică gazda, și-i urcă într-o șură de paie uscate, peste care erau întinse preșuri curate. Morți au căzut. Tocmai a doua zi pe la prânz s-au sculat. S-au scuturat, au mai căscat, n-aveau ce face. În curtea plină de orătănii nu era nimeni. Caii
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
și tu odată boieria ce-i, sărmane! {EminescuOpVII 98} Oare ce gândește hâtrul de stă ghem și toarce-ntr-una? Ce idei se-nșiră dulce în mîțeasca-i fantazie? Vro cucoană cu-albă blană cu amoru-i îl îmbie, Rendez-vous i-a dat în șură, or în pod în găvăună? De-ar fi-n lume numai mâțe - tot poet aș fi? Tot una: Mieunând în ode nalte, tragic miorlăind - un Garrick, Ziua tologit în soare pândind cozile de șoaric Noaptea-n pod, cerdac și streșini
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
pe lângă toate ferestele și dispăru. În aceeași vreme luna se cufundă după un nour negru, nelăsând nici o urmă de pală măcar și era un întuneric cum nu mai fusese. Tăcere mortală... Cavalerul își legă calul de stâlpul unui fel de șură, s-apropie de casă și merse-n față-i cu pași lini și abia auziți. Era liniște ca-n mormânt. El se uita pin fereștile de jos, dar își fixa ochii într-un întuneric nepătruns și nu putu cunoaște nimica
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
prostesc; în felul acesta am reușit să trec prin situații care, considerate cu toată mobilitatea și prospețimea minții, pesemne că m-ar fi strivit. Poate că am avut mereu o "concentrare prostească", precum a ciobanului care păștea oile cu spatele la o șură în flăcări și care, întrebat cum de nu văzuse șura arzând, răspunse că el se uita la oi." Ziua de lucru a fost neplăcută, cu remestecarea școlărească și insipidă a articolelor lui Panofsky despre teoria stilului la Wölfflin și Kunstwollen-ul
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
care, considerate cu toată mobilitatea și prospețimea minții, pesemne că m-ar fi strivit. Poate că am avut mereu o "concentrare prostească", precum a ciobanului care păștea oile cu spatele la o șură în flăcări și care, întrebat cum de nu văzuse șura arzând, răspunse că el se uita la oi." Ziua de lucru a fost neplăcută, cu remestecarea școlărească și insipidă a articolelor lui Panofsky despre teoria stilului la Wölfflin și Kunstwollen-ul lui Riegl. Seara am băut ceaiul la Noica în cameră
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
Vedeți ce parșivenii zac în ele?/ Pândesc într-una numai să ne-nșele/ și-s ca albina harnice n păcat;/ Din drumul drept mereu se tot abat./ [...] soața mea, măcar că nu-i chiabură/ În zestre, are-o gură cât o șură/ și-o groază de cusururi... Ce să-i fac?/ Nu-i bai de-atâta și mai bine tac./ Dar știți - în taină spus - pre legea mea,/ Îmi pare rău că m-am luat cu ea...” 1019 ), dar dezinvolte și sincere
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
albe, de cele galbene. Când fusul de borangic se termina, rămânea pe gogoși o calitate de mătase numită „băcan”, care moale fiind, se torcea fiind folosită pentru bătaie. Relatăm această activitate din Moldova: femeile care știu depăna au câte o șură mare unde fac foc, punând deasupra câte o căldare cu apă, care fierbând, pun într-însa coconurile și pe urmă trag de pe ele borangicul cel necăjit... Țesătura rafinată, folosită ca fâșii de borangic și piepți, se utiliza și ca suport
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
copilăriei, cerdacul vechi, fereastra mică dinspre grădină, am colindat, cum ai căuta izvorul, ograda cu garduri de nuiele în ruine și tot ce mai putea să dăinuiască. Și nu m-a întâmpinat un frate, care nu mai lătra legat sub șură: Lăbuș, cel care-mi dijmuia mălaiul de la gură. Pe uliță, bătrânii nu mai stăteau la sfat și nu mai răsunau horele în sat. Era o liniște deplină. Nici măcar fântâna cu cumpănă de lângă poartă nu mai scârțâia! Am intrat în casă
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
Vedeți ce parșivenii zac în ele?/ Pândesc într-una numai să ne-nșele/ și-s ca albina harnice n păcat;/ Din drumul drept mereu se tot abat./ [...] soața mea, măcar că nu-i chiabură/ În zestre, are-o gură cât o șură/ și-o groază de cusururi... Ce să-i fac?/ Nu-i bai de-atâta și mai bine tac./ Dar știți - în taină spus - pre legea mea,/ Îmi pare rău că m-am luat cu ea...” 1019 ), dar dezinvolte și sincere
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
dintre care și noul turn de televiziune) cu mulțimea acoperișurilor roșii de-a lungul Vltavei și de-a latul axei principale de comunicație care străbate marele oraș. Din piața Hradului (palatul președintelui și al unor ministere) "ciupercile" acestea roșii (acoperi șurile blocurilor cu 3-8 etaje) sunt brăzdate de albastrul apei Vltavei care permite deplasarea multor vase de agrement (n-am văzut nicio barcă) și tot de aici se văd siluetele podurilor care permit o lejeră trecere de pe un mal pe altul
MERIDIANUL by Dumitru V. MARIN () [Corola-publishinghouse/Science/1703_a_2970]
-
așteptăm ca mai ales pe axa medii de rezidență să apară diferențe în identificare, datorate diferențelor uriașe rural-urban în termeni structurali din România. 22 Vezi Capitolul 1. 23 În luna mai, anul 2007. 24 Teliu, Stupini Prejmer, Sebeșul de Sus, Șura Mare, Jibert, Mohu, Bogata Olteană, Cuciulata, Crihalma, Bucium, Dejani, Toderița, Bazna, Dârlos, Ernea, Merghindeal, Veseud, Ighișu Vechi, Cârța, Colun, Săcădate, Vale, Săcel, Sângâtin. 25 Mărimea eșantionului este de 655 subiecți, cu o eroare standard de ± 3,9 % (la o probabilitate
Schimbare socială și identitate socioculturală: o perspectivă sociologică by Horaţiu Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
pag.226), când într o ,,pagină despre Româniaʺ dintro geografie imprimată la Paris în 1543 se spune că a fost o vreme când locuitorii din Transilvania și Val ahia , ca să se apere de ploaie sau frig, se adăposteau sub acoperi șuri de pănușiță și foi de arbori, că nu aveau nici domiciliu sau locuință și se opreau oriunde îi apuca osteneala zilei (Uric arul , vol. XII, p.135 142); ca și să afirmi că toponimul Pogănești se m ai înregistrează documentar
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
a crescut un flăcău voinic, care la timpul său a făcut chiar stagiul militar. Părinții i s-au prăpădit, dar lui Costică Tănase nici nu i-a păsat. Dormea pe unde apuca și el, prin clăi cu fân prin podurile șurilor la oamenii gospodari, sau chiar prin colibele de prin viile de pe dealuri. Devenise un tip atât de rezistent că frigul, zăpada sau gerul cel mai cumplit nu avea efect asupra lui. Pe timpurile acelea, eu învățam la Școala Generală din
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
perete și a pornit să sughițe. Stătea acolo drept ca un par și sughița. Noi copiii ne-am cam speriat, așa că tata l-a trimis urgent la plimbare. De obicei el dormea la Jănică Stamate, în podul cu fân al șurii, dar de data aceasta se pare că nu mai ajunsese acolo. Peste drum de casa noastră era o tarla de lucernă, a unuia Pavăl, din care acum nu mai rămăsese decât țepile uscate rămase după cosire. Acolo a dormit Costică
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
pestrițe, cu tot felul de șandramale mucegăite și maghernițe puchinoase, zoioase, pline de praf și înecate în gunoaie. Chiar și cartierele mărginașe ale marilor orașe nu făceau excepție. Aceste periferice așezări umane, presărate la tot pasul cu sumedenie de magazii, șuri de diferite dimensiuni confecționate din deșeuri de materiale aruncate de pe șantiere, cu cotețe puturoase, în care-și duceau traiul de-a valma diferite dobitoace și orătănii domestice, cu șandramale învelite cu bucăți de carton gudronat, tablă ruginită sau șindrilă putredă
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
deci, este însoțit de cîteva lămuriri. Am notat una: ,,Albie de scăldat copii. Cînd nu mai este bună de scăldat, este bună de legănat. Cînd nici de legănat nu mai este bună, tot nu se azvîrle. Se pune sub streșina șurii cu paie și se ouă găinile în ea.“ ,,Dăinuirile... “ tot muzeu sînt. Pătrunzînd în ele, parcă sîmțăști că te afli în ieri și în zilele cîte au fost. Cu ele străbați șiraguri întregi de epoci și înapoi te întorci spre
Memoria unui muzeu by Mărioara Buraga () [Corola-publishinghouse/Science/1656_a_3005]
-
fost găsită corespunzătoare. Recomandările lui Fătu, în această direcție, sunt sumare, nefiind vorba de deficiențe mari. Exigentul inspector a notat doar câteva necesități: vasele de aramă, de la bucătărie, prea lungi și greu de manipulat, trebuiau prefăcute; era necesară repararea unei șuri, ca și a gardului înconjurător. În general, îndeplinirea acestor recomandații complete, aspectul în sine, "foarte satisfăcător". Mai importante sunt relatările privind "higiena și tratamentul bolnavilor", despre care A. Fătu menționează: "Saloanele sunt spațioase, curate și bine aerate încălzirea saloanelor este
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
din bărbații internați, valizi psihic, așa cum s-a obișnuit și se obișnuiește încă, în cadrul ergoterapiei, asigură nu atât tratamentul bolnavilor, ci, mai ales, întreținerea spitalului. Din acest punct de vedere, inspecția a constatat lucruri satisfăcătoare, "întreținerea stabilimentului, băile, ograda, latrinele, șura etc. sunt satisfăcătoare, nu se simpte nici o lipsă nici noi nu am putut constata contrariu..."; și, mai departe, "... lemne se află în ogradă aproape 20 stânjeni..." Ca aspect general, administrativ, ospiciul de la Mănăstirea Neamțului era, după cum se vede, cât se
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
s-o ia, cea mai apropiată trecere în Republica Vandana Soră se află la nu mai puțin de o sută optzeci și șapte kilometri și, chiar dacă ar face acel ocol, nu este deloc sigur că ar mai avea acces la șura sa, deoarece Ăialalți au dat un decret prin care au naționalizat toate pământurile și clădirile intrate în patrimoniul lor. Julius Zimberlan se tot uită la șopronul aflat la nici cinci metri de partea cealaltă a gardului și face tot felul
[Corola-publishinghouse/Science/1518_a_2816]
-
intrate în patrimoniul lor. Julius Zimberlan se tot uită la șopronul aflat la nici cinci metri de partea cealaltă a gardului și face tot felul de planuri cum să-și recupereze drujba. Și, poate, și motocicleta aflată tot acolo. În șura sa, Ăialalți au făcut un pichet provizoriu de graniță și Julius Zimberlan tratează cu un sergent să-i arunce peste gard drujba. Să-l plătească n-ar fi greu: ar prinde bancnota de o piatră și, cu ajutorul unei praștii, lucrurile
[Corola-publishinghouse/Science/1518_a_2816]
-
s-o ia, cea mai apropiată trecere în Republica Vandana Soră se află la nu mai puțin de o sută optzeci și șapte kilometri și, chiar dacă ar face acel ocol, nu este deloc sigur că ar mai avea acces la șura sa, deoarece Ăialalți au dat un decret prin care au naționalizat toate pământurile și clădirile intrate în patrimoniul lor. Julius Zimberlan se tot uită la șopronul aflat la nici cinci metri de partea cealaltă a gardului și face tot felul
[Corola-publishinghouse/Science/1517_a_2815]
-
intrate în patrimoniul lor. Julius Zimberlan se tot uită la șopronul aflat la nici cinci metri de partea cealaltă a gardului și face tot felul de planuri cum să-și recupereze drujba. Și, poate, și motocicleta aflată tot acolo. În șura sa, Ăialalți au făcut un pichet provizoriu de graniță și Julius Zimberlan tratează cu un sergent să-i arunce peste gard drujba. Să-l plătească n-ar fi greu: ar prinde bancnota de o piatră și, cu ajutorul unei praștii, lucrurile
[Corola-publishinghouse/Science/1517_a_2815]
-
pepene roșu; pepene verde; pepeni; picnic; plăcintă; plăcut; poiana; poveste; prizonier; protecție; pui; puiului; pustietate; pustnic; rară; rece; rustic; salvare; sare; sălaș; sălbăticie; săracă; săraci; sărăcăcioasă; scară; siguranță; simplitate; solitudine; spațiu mic; stană; stele; de la stînă; din stuh; Sucevița; supraviețuire; șură; torn; trai; tristețe; țigan; țînțar; unchi; unchiului; urîtă; urs; vechi; verde; vie; în zăpadă; zebră (1); 787/222/66/156/0 colț: casă (38); ascuțit (36); perete (31); cameră (27); dinte (26); ungher (25); unghi (25); pedeapsă (23); stradă (23
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]