1,715 matches
-
auzul clopoțeilor de la gâtul cailor, își scutură și ei somnul, „ca să spună din frunza cleioasă poveste cu zâne și zmei”. Merg mai departe, în susul Râului Doamnei, spre Lunci, Colțul Bulii, Balta Pojernei. Un vuiet de apă se aude, e un șuvoi ce se aruncă de la o înălțime amețitoare peste o grămadă de stânci dărâmate. În luminișuri, fiare nevăzute stau tolănite fără frică, ascultând murmurul apei din Valea Rea, din care sar zglobii mulți păstrăvi și lipani. La un moment dat, un
OBICEIURI UITATE de ION C. HIRU în ediţia nr. 228 din 16 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360748_a_362077]
-
lume. Trec anotimpuri în curgere normală de la iarnă pân’la toamnă și ajungem iar în iarnă. Cursul vremii nu se schimbă, ploi mai sunt tot mai puține, mai e secetă, zăpadă, stă o grindină să cadă, toate trec ca un șuvoi, peste noi. Referință Bibliografică: File de jurnal 2 / Mihai Leonte : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 229, Anul I, 17 august 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Mihai Leonte : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este
FILE DE JURNAL 2 de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 229 din 17 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360859_a_362188]
-
zurgălăi,/ Mă bântuiau suav, în lung și-n lat.../ Floare de măr, căzută peste zori,/ Ai fost și foc, și aer, și păcat (p.35), sau ca un dans fantastic, destinal (În blânda desfrunzire de pe urmă,/ Curgeau din cer luceferii șuvoi,/ Ne îmbrăcam în pulbere stelară,/ Să nu mai fim atât de triști și goi, p.142). Poezia scrisă de Domnița Flori Neaga în dulcele stil clasic reușește imagini excelente (Pe-un peron de gară veșnic mișcător,/ Taie în lumină fluturii
DESPRE IMANENŢA ATRIBUTULUI de IULIAN CHIVU în ediţia nr. 2300 din 18 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/360927_a_362256]
-
mi se adună în plexul solar, apoi se înalță ca un abur translucid și se răspândește în șira spinării, întunecând-mi reacțiile. Mă privesc în oglindă. Am aceeași ochi căprui și cearcăne adânci, violete. Deschid robinetul. Las apa să curgă, șuvoi transparent în pătratul chiuvetei. Mă spăl îndelung pe față, pe mâini. - Cine sunt eu? De unde vin? Și unde mă duc? Pot să pictez prea multe măști pe zăpezi, pot să rătăcesc mirări pe străzi tăcute de tei, să aud tâmpla
CĂLĂTORIE de MIHAELA GHEORGHIU în ediţia nr. 1618 din 06 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/360913_a_362242]
-
Se gândi la bietul lui prieten care i-a salvat viața, numai el știe cum a fost! Dar să mori departe de țară, departe de părinți, de frați și de surori... Aceste gânduri parcă-i alimentau plânsul, lacrimile se făceau șuvoi și suspina fără oprire. Gyros s-a întors cu fața către ea. Așa era, cum intuise Mădălina. Plângea. S-a dus spre el și i-a luat mâna dreaptă în mâinile ei delicate. Nu știa de ce făcea acest gest. I-
CÂND TE TRAGE AŢA ... ( 2 ) de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 219 din 07 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360900_a_362229]
-
Ca s-ajung în alt vis să mă scald în noroc Și să cântăr și eu în balanța de rai Coborâșuri de-april și urcușuri de mai În zigzag de-ntâmplări netivite de ploi, Necrestate de vânt și cu bâlbe șuvoi. Parc-o mână n-o am și respir întrerupt Fără tine acum orice drum pare-abrupt Mă apropii c-un rând de-alt poem de nisip Și-mi pun umbrele-n rând pe-o oglinda de chip Ce se-ncruntă mai
CONTRAPUNCT RĂSTURNABIL de AURA POPA în ediţia nr. 1334 din 26 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/368368_a_369697]
-
cu o voce tot mai slabă, șoptea din când în când: „dotkni sa ma, prenikajú me, pobozkať me[ „Atinge-mă, pătrunde-mă, sărută-mă” (trad.din limba cehă)], înfigându-și călcâiele în spatele meu. Simțeam cum se învălmășeau în trupul ei șuvoaiele fierbinți ale dorințelor, dezlănțuirea simțurilor necontrolate de tumultul ce o înfiora. Pătrunsă de nesățiosul oaspete sosit de la malul mării, se zbătea să-și descătușeze întreaga energie reținută de prea mult timp pentru o femeie tânără. Degetele ni se împleteau, corpurile
SUZANA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1753 din 19 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368336_a_369665]
-
Când te uiți la o femeie Prin linia ploii, Dintr-o dată, se pare că între voi crește Un perete de granit, tot mai sus. De capricii nici cale întoarsă, Nici mai multe întâlniri nu vor fi. Te scufunzi încet în șuvoaiele ruperii de Nori. N-ai nicio scăpare. Dar Trec câteva secunde, Ceasuri sau veacuri, Și, poate, mii de ani. Sezonul ploios trece, Cum totul trece în această lume. Și, ca întotdeauna, Întâlnirea avu loc. Îi mărturisești ei, iubitei, Toate suferințele
TĂLMĂCIRI: OLEG GONCEARENCO (UCRAINA) de PAUL POLIDOR în ediţia nr. 2078 din 08 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368477_a_369806]
-
de mult apuse. Cu părere de rău părăsesc „castelul îngerilor”,iar odată pășind în tumultul străzii,realitatea ei mă înconjoară lăsând undeva în străfundul sufletului o amintire vie a tot ce am văzut. Revin încet, încet la realitatea momentului, iar șuvoiul de turiști mă poartă cu el în cotidian și pentru că deja umbrele serii au început să ne înconjoare,merg agale spre casă. Vitrinele frumos luminate mă atrag precum un fluture este atras spre lumina lămpii.Admir tacit tot ce văd
UN MIC ISTORIC AL CASTELULUI „SANT ANGELO” de GABRIELA ZIDARU în ediţia nr. 2001 din 23 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368505_a_369834]
-
de insecte și larve ce-i gustau, îmbătate de mirosul de moarte, cenușa. Sub tălpile înțepate de ciulinii Bărăganului, pământul își țuguia buzele, trăgându-și cu înverșunare năvoadele pline de solzii însetați ai uitării. Nicăieri nu fu mai crâncenă răzvrătirea șuvoaielor. -Ți-a mai rămas ceva Ioane? -se auzea, câte un glas stins în bulbucii de apă și mâl. -Nimic! Gheorghe, trecea ca un crivăț, pe la urechi, disperarea celui ce le rostuia. Îndârjirea mamei ei de viață!Măcar să-mi fi lăsat casa
PANTOFI DIN ROUĂ AMARĂ de DOINA BEZEA în ediţia nr. 2004 din 26 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368549_a_369878]
-
încărcat de moarte, peste satul îmbălsămat de neputință. Se așeză în genunchi, și începu să-i mângâie părul năclăit de lut. -O să vin după tine!-să nu-ți fie teamă de întuneric. Doar că acum, va trebui să îngrop șuvoaiele astea, negre de furie, ca să te pot așeza, liniștit, în locul tău de odihnă! ...Începu să care toată măreția apelor cu găleata. Din cer, luna privea mirată, la neputința pământului. Văzu ca prin ceață, chipul dragei lui, bucurându-se de pantofii
PANTOFI DIN ROUĂ AMARĂ de DOINA BEZEA în ediţia nr. 2004 din 26 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368549_a_369878]
-
drumeție Încet, încet pe cărăruie Pe Valea Caraiman în sus O feerie de nespus. Ușor se urcă șerpuit Se sprijină în bețe luate Din vreascurile vechi, uscate S-ajungă unde și-au propus. Sub piemontul uriaș Se răsfiră trei mici șuvoaie De sus în vale se prăvale Cu ape limpezi, lucitoare. Și spume fac și scânteiază Cad în cascade zgomotoase. Aici în Valea cea Spumoasă Cea minunată și frumoasă. Și la Cascada Urlătoare Fac poze toți, cu mic cu mare Se
DRUMEŢIE de IONEL GRECU în ediţia nr. 1609 din 28 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/368070_a_369399]
-
în unduiri valuri strălucind cu o lumină lată fosforescentă. Uitați-vă la urma pe care o lasă vaporul pe ape, aceasta este o dâră largă și luminoasă, al cărei capăt se pierde treptat în întunericul din spatele nostru ... , iar în acest șuvoi luminos vedeți clipocirea a mii de alte puncte strălucitoare asemenea stelelor îndepărtate. De jur-împrejur este întuneric, cerul este posomorât și doar lângă insulița noastră plutitoare vezi ici acolo câte un pumn de lumină care ba apare, ba dispare dintr-odată
ANATOLIE TIHAI, UN MISIONAR BASARABEAN ÎN JAPONIA (1) de VLAD CUBREACOV în ediţia nr. 153 din 02 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367272_a_368601]
-
ne omoară Dumnezeu! Din cer a început să cadă grindină mare cât un ou de găină. Abia am reușit să ajungem la gardul de mărăcini din marginea drumului, unde ne-am ascuns capetele să nu ni le spargă grindina. Curgeau șuvoaiele pe drum de parcă era pârâul Beica. Noi ne bucuram că mergem desculțe, prin gheață până la genunchi. Alunecam, cădeam și iar mergeam. Când am ajuns acasă, mama, în loc să se bucure că am ajuns sănătoase, ne-a luat la rost. -Nu v-
FURTUNA DE TITINA NICA ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 205 din 24 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366912_a_368241]
-
îi ia sufletul în ziua nunții lui. Îl ucide cu sărutul și lacrimile ei în care iși revarsă deopotrivă și iubirea și durerea. Îl conduce îndurerată pe ultimul drum și din când în când mormântul lui este înconjurat de un șuvoi de apă despre care se spune că este Undine venită să își plângă iubitul. Nuvela scriitorului german a constituit punctul de plecare al piesei de teatru Ondine de Jean Giroudoux. Deși se aseamănă cu predecesoarea ei prin origine, fire și
ASPECTE ALE MITULUI SIRENEI ÎN LITERATUA ROMÂNĂ ŞI UNIVERSALĂ de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 2024 din 16 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367511_a_368840]
-
destinul străbat unghiul universului dintre două maluri pe-o cruce cu spini până la cei doi munți lunari ce se împroșcă cu jar Ares și balaurul cu ochi de luceferi-pumnale se bat cap în cap strivind vieți și destine în nesfârșite șuvoaie sângele stelelor căzătoare se revarsă În eternul fluviului cu apele de smoală de sub munții războinici Caron le duce spiritele sfâșiate-n convulsii de harpii cu gheare în lumea lui Hades hapsânul Crux plânge și amenință cu pumnul zenitul așteptându-și
RĂSCUMPĂRAREA de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2008 din 30 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367742_a_369071]
-
fi fost Domnul cu noi Să spună Israel când s-au ridicat Împotriva noastră oamenii din sat De vii ne-ar fi înghițit pe noi apoi Când s-a aprins mânia lor flămândă Apa ne-ar fi înecat pe noi șuvoi Ar fi trecut peste suflete apoi Valurile groazei au stat la pândă Binecuvântat este Domnul din cer Care nu ne-a dat pe noi spre vânare Dinților lor ce-s ascuțiți ca din fier Sufletul nostru scăpat ca pasărea Din
PSALTIREA LUI DAVID ÎN SONETE (5) de AUREL M. BURICEA în ediţia nr. 1646 din 04 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367760_a_369089]
-
tem de Raiul tău, răule! Ești un rău! Cum poți fi chiar atât de rău? M-a cuprins un frig de groază. Dintr-o dată, ca o minge spartă, m-am dezumflat; tot aerul din mine s-a scurs într-un șuvoi în acel trup pe care stătea Maria și-l încălzea cu sânii ei. A tresărit. Și-a pus mâna pe inima mea. - Bate! Bate! Doctore! Știam că n-ai să mori, președintele meu! N-ai să mori niciodată! Nu-ți
CEL MAI IUBIT PREŞEDINTE de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 206 din 25 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366936_a_368265]
-
localnic. La începutul deceniului al șaptelea din mileniul doi, mâna românului începu să strice armonia dintre munte și natură și să-și lase adânc apăsată amprenta până și în sălbăticia acestor meleaguri de basm, când s-au apucat să stăvilească șuvoaiele neobosite ale Doftanei, în rostogolirea lor peste stânci, ca apoi să se mai odihnească în aval unde deveneau molcome, îmbrățișând drăgăstoase apa a lacului Păltinoasa, ce se tot mărea odată cu ridicarea barajului și acumularea de apă, ajungând la acea mică
ANA, FIICA MUNTILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 184 din 03 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367043_a_368372]
-
pe spate, cu gura larg deschisă, ajunsese aproape de agonie și, cu o voce tot mai slabă, șoptea din când în când: „dotkni sa ma, prenikajú me, pobozkať me , înfigându-și călcâiele în spatele meu. Simțeam cum se învălmășeau în trupul ei șuvoaiele fierbinți ale dorințelor, dezlănțuirea simțurilor necontrolate de tumultul ce o înfiora. Pătrunsă de nesățiosul oaspete sosit de la malul mării, se zbătea să-și descătușeze întreaga energie reținută de prea mult timp pentru o femeie tânără. Degetele ni se împleteau, corpurile
PARTEA A II A de STAN VIRGIL în ediţia nr. 184 din 03 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366997_a_368326]
-
o, Doamne sfinte, ce destin! Cu șerpi de foc se-ncinge cerul și clocotește-n spume marea, în tunet hohotește zarea, doar muntele-i nebiruit. Lacrimi calde cerul cerne și în liniște le așterne-n noapte, pe fereastră-n lungi șuvoaie se preling lacrimi de ploaie. În culori de smalț pestrițe se trezesc poienele, mândrul Soare le surâde, mijind ușor genele. Referință Bibliografică: LANUL DE GRÂU / Cârdei Mariana : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 171, Anul I, 20 iunie 2011. Drepturi
LANUL DE GRÂU de CÂRDEI MARIANA în ediţia nr. 171 din 20 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367249_a_368578]
-
ești grozavă, tu! Ce te-a-ndemnat să treci de-a bușilea, că mă și pufnea râsul când te-am văzut între ălelalte târându-te în patru labe?! Eu am defilat grațios pe lângă... Și se pomeni dând drumul unui zgomotos și hârâit șuvoi de ha-ha!-uri și, spre sfârșit, semn al oboselii coardelor vocale, de ho-ho! -uri. De fel, am replica la mine în orișice minut! Însă acum, trăiam o inhibiție... Doar eram în curtea bisericii, tocmai săvârșisem un ritual... Brrr! Chiar nu
PIAZA REA de ANGELA DINA în ediţia nr. 2305 din 23 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368625_a_369954]
-
mine/nu se mai nasc răspunsuri/din cuibul cuvintelor se împrăștie/cerneala cu aromă de povești arse/imprimă riduri/podoabe peste ochii mei prea multe mări/în bulboanele trupului de sticlă/timpul ucigaș doboară digurile tinereții/peste degete îmi curg șuvoaie/de iluzii neîncepute” (“Din clepsidră”, pag. 177). Marian Dragomir se înscrie într-un registru asemănător cu cel al Ioanei Mihaela Fraiu, versurile fiind țesute cu firele diafane ale unui spațiu cât de cât conturat: “timpul svâcnește în scoarța copacului/pe
ANTOLOGIA LIRA 21 de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 248 din 05 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364651_a_365980]
-
și cu Irina! Irina și „Cotnari” sunt dulci ca pasiunea, Irina e frumoasă ca viața, „Cotnari” e îmbietor ca raiul, Irina e destoinică precum vulturițele, „Cotnari” e îmbietor ca parfumul mierei, Irina are ochi blânzi ca o căprioară, „Cotnari” e șuvoi de aur fluid, Irina are deget de inel, frunte de coroniță, mijloc de brațe, „Cotnari” e mir de frăguță, Irina e dragă, „Cotnari” e irezistibil, Irina și „Cotnari” sunt ușa și scara gândului asaltat spre trăirea măcar a câte unei
LA IRINA, „COTNARIUL” E PRIETEN de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1993 din 15 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/364754_a_366083]
-
momentul să punem în lumină pe cel care s-a ocupat de acest măreț proiect, coordonatorul Trandafir Sîmpetru, dar și pe traducător, Angelik Brenda, a cărei implicare laborioasă merită lăudată în mii de cuvinte. În proximitatea universului liric, cuvintele curg șuvoi, se succed cu o rapiditate care lesne ne poate păcăli, intrăm ca într-un iureș din care anevoie mai putem ieși. Păstrând caracterul ludic, ne jucăm arghezian cu cuvintele și vom rezuma spunând doar cinste celor care au contribuit la
COLECŢIA GRAI ROMÂNESC, ANTOLOGIA POEŢILOR ROMÂNI CONTEMPORANI DIN ÎNTREAGA LUME de RADU BOTIŞ în ediţia nr. 1306 din 29 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349525_a_350854]