4,027 matches
-
timp de seară, este rănită la coapsă, o mică secure de con de brad, rătăcită, a oștirilor dușmanilor tăi, taie coapsa luminii verzi dinspre miazănoapte. tu trebuie acum să alergi, să dechizi țarcul din susul grădinii tale suspendate, să poată țâșni liberă herghelia celor o sută de cai vorbitori, herghelia arionilor năvalnici, care pot salva lu mina verde care strălucește seară de seară în lacul tău cu apă rece și dulce, cu apă sfințită, în care te-a bote zat mama
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
balanței egiptene de calcar din această intersecție, îți cântărești ba-ul tău, pasărea ta cu cap de om, treimea care ți-a rămas de parcurs este mai grea decât cele două treimi tocmai încheiate, te întristezi, apoi te arcuiești și țâșnești mai departe către sufletul tău. nouă în al cincilea loc: apar buruieni înalte în aer, alge încâlcite în apă, dinți tăioși în pământ, otravă sulfu roasă în corpul tău. ești extrem de hotărât, însă nu hotărârea te salvează, ci dragostea ta
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
și picioarele întinse lateral aproape nu te mai vezi apoi înclinat într-o parte, într-un efort vizibil să reziști în această poziție și în blugi, cu tricou cu mânecă scurtă, aprinzând lemnele la grătar cu petrol lampant, o vâlvătaie țâșnește în fine, cu palmele făcute căuș, în care privești curios. printez fiecare fotografie a ta în opt exemplare și eliberez masa mare din sufragerie așez imaginile două câte două, una sub alta, alcătuiesc șaizeci și patru de colaje tunet pe
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
în răsărit, un costu maș roșu, de sărbătoare, care se apropie de grădina suspendată a dragostei tale, în el trebuie că este trupul cavalerului tău, în el probabil că este sufletul hotărât al prințișorului shangdi di liwu. tigrul qilin a țâșnit pe câmp, în întâmpinarea costumașului roșu, de sărbătoare, tigrul aleargă cu un orizont pe salt, cu un cer pe oră. un vultur harpagornis bătrân zboară către mica pată roșie cu înălțări de aripi cât ținutul acesta, furnicile albe aleargă în
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
să îți dorești o dragoste nouă, fără foame, fără mân care, despre care nu mai ai ce scrie. șase deasupra: îți umezești capul, asta poate atrage nenorociri, pericole, membre tăiate. brațul meu stâng e tăiat de cuvintele mele, din el țâșnesc cuvinte. zâmbet m-am amuzat copios, strângându-te în brațe, să îmi las și eu degetele să valseze pe taste gri, cu degetele tale să răspund invitației de a juca în rolul tău principal să purific cele mai atente gesturi
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
Farmacista se uită la el pe deasupra ochelarilor. Individul nu arată chiar a om de știință care între două vizite la piață să se hotărască brusc să târguiască și un microscop. Știm că a fost la piață pentru că dintr-o plasă țâșnește la suprafață un salam învelit în hârtie care și-a lăsat ceva urme de grăsime să pătrundă printr-o fisură insesizabilă a pieliței, iar ambalajul unsuros a devenit aproape transparent. Farmacista îi spune ceva de genul, nu ținem așa ceva, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
iar apoi iartă. Peste câteva minute, tânărul, încet de tot, își ajută mama să se ridice de pe pat, spre a face câțiva pași prin încăpere - aceasta se descurcă de minune; practic, era ca nouă! Văzând limpede asta, din ochii amândurora țâșniră și mai multe torente de lacrimi, ce li se rostogoleau peste obraji în jos, unele peste altele. Cu blândețe, Victoria își bătu părintește fiul pe creștet, în semn de reconciliere totală și definitivă. Ei se strânseră în brațe cu putere
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
de acestea. Corelat cu aceasta, și proprietarul fondului superior este obligat să nu facă lucrări care să agraveze situatia fondului inferior. În art. 605 Cod civil se prevede obligația proprietarului fondului inferior să nu impiedice scurgerea provocată a apei care țâșnește din fondul superior, ca urmare a unor lucrări subterane sau scurgerii apelor care provin din uzul casnic, agricol sau industrial cu revărsare intr-o apă curgătoare sau canal. În nici un caz, când pe fondul inferior sau În continuarea lui, În
Medierea litigiilor care privesc posesia by Mihai Santa () [Corola-publishinghouse/Law/1701_a_2910]
-
superior este obligat să nu efectueze nicio lucrare de natură să agraveze situația fondului inferior. Art.605 (1 Proprietarul fondului inferior nu poate Împiedica nici curgerea provocată de proprietarul fondului superior sau de alte persoane, așa cum este cazul apelor care țâșnesc pe acest din urmă fond datorită unor lucrări subterane Întreprinse de proprietarul acestuia, al apelor provenite din secarea terenurilor mlăștinoase, al apelor folosite Într-un scop casnic, agricol sau industrial, Însă numai dacă această curgere precedă vărsarea Într-un curs
Medierea litigiilor care privesc posesia by Mihai Santa () [Corola-publishinghouse/Law/1701_a_2910]
-
pe fondul inferior se află o construcție, Împreună cu grădina și curtea aferentă, sau un cimitir. Art.606 (1 Proprietarul fondului inferior nu poate Împiedica nici curgerea provocată de proprietarul fondului superior sau de alte persoane, așa cum este cazul apelor care țâșnesc pe acest din urmă fond datorită unor lucrări subterane Întreprinse de proprietarul acestuia, al apelor provenite din secarea terenurilor mlăștinoase, al apelor folosite Într-un scop casnic, agricol sau industrial, Însă numai dacă această curgere precedă vărsarea Într-un curs
Medierea litigiilor care privesc posesia by Mihai Santa () [Corola-publishinghouse/Law/1701_a_2910]
-
Ați crescut puțin și gata, alergați după golani! Părinții voștri vă știu bine merci la cămin și voi faceți trotuarul!. “Paștele mamii voastre”, ne aruncă mitocanul printre dinți. Dacă ați fi fost fetele mele, v-aș fi biciuit până vă țâșnea sângele. “Bestie nenorocită!”, ne spuneam În gând, ce bine că era doar un simplu portărel. În jurul orei 7.30, elevii exteni au Început să dea buzna la poartă, grăbindu-se la ore. Puținii profesori care aveau câte o mașină “Dacia
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
pe care le Împingeai cu mâna pentru a ieși ( ca Într-un film de groază) s-au transformat În lame lungi și ascuțite, având o forfecare permanentă și din ce În ce mai rapidă. Vedeam doar cum era Împărțit În bucăți mici și sângele țâșnea peste mulțime. De unde aveam să știu că visul meu era un avertisment. Luni ( a doua zi) - treisprezece octombrie 1997 , ora 15.00, P.C. se zbătea În brațele mele, În urma unui accident vascular, cerebral. Totul s-a petrecut fulgerător. Eu mă
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
piept ca scoasă din minți, o simțea ca pe o pasăre prinsă în cursă, Alex îi face un gest cu mâna, în semn de salut, Zinzin cântă ca în zilele ei magice, a încălecat vioara și cântă în transă, muzica țâșnește din vioara ei ca o fântână arteziană. 31 decembrie 2009, Sydney Mă trezesc cu soarele între gene. Dorm pe o canapea desfășurată, imensă pentru trupul meu. Discul roșcat al astrului ceresc se uită la mine dinspre apus. Mă uit la
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
femeile stau îngrozite cu mâinile la gură, clipa s-a dilatat, ea aleargă spre tatăl ei, acesta răcnește ca o fiară, răcnește cu ochii ieșiți din orbite: "mișeilooo-oorrr", un zgomot asurzitor, siluetele bărbaților se frâng, se schimonosesc, din corpurile lor țâșnesc șiroaie de sânge, din colbul uliței se ridică un nor de praf, praful acoperă chipul de ceară, femeia aleargă, aleargă, cu toate acestea nu poate înainta, picioarele i s-au înfipt în pământ, în jur se așterne o tăcere de
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
când plecam la câmp cu căruța, încălecam și călăream mânzul care era în ton cu mintea mea de atunci, până când, o dată, din senin, m-a aruncat violent din spinare pe prundișul câmpului, de-am văzut steluțe verzi și mi-a țâșnit borșul pe nas. În preajma sărbătorilor de Paște, toată suflarea comunei era angajată în lucrările de primăvară ale pământului, iar în săptămâna mare se obișnuia a se da foc gunoaielor și frunzelor greblate în grădini și curți. Tot în această săptămână
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
fapt ilustrată în sonetul intitulat Optimism, precedat de un Motto, o cugetare a ilustrului Dante Alighieri, din Infern, Cântul II: „Pe mine Domnul m-a făcut astfel c-al vostru iad să nu mă poată-nfrânge și nici văpaia ce țâșnește-n el. Te teme doar de-acele lucruri care îl pierd pe om și-și fac din rău un țel: de alte nu, căci nu-s vătămătoare”. OPTIMISM De-ai ști, speranță, cât de rău îmi pare Că ai plecat
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
plâng. Arunc fotografia cât - colo. Deja nu mă mai pot stăpâni. Mă trezesc hohotind. Plâng ca În copilărie, cu capul În piept, zguduit. Un plâns mizerabil, pe care-l urăsc. Plânsul devine tot mai puternic. Îi cad pradă definitiv. Lacrimile țâșnesc necontenit, șiroind. Plâng Înfundat, covârșit de un geamăt adânc. Picioarele Îmi sunt ude de lacrimi. Gâtul mă ustură sufocat, ștrangulat de o mână nevăzută. Mă topesc. Trupul mi se Împuținează. Nu sunt altceva decât o materie vâscoasă. Memoria simte migrația
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
niciodată nu fusese atât de târziu. Cerul Înalt avea fâșii de culoare vânătă, lăsând doar răzleț să se facă simțită pâlpâirea vreunei stele. Undeva, departe, distinse șuieratul unui tren de noapte și țăcănitul sacadat al roților metalice. O pasăre singuratică țâșni din apropiere, zburând spre Înalt. Mai rămăsese de străbătut o alee și oaza Întinsă de verdeață de la marginea orașului pentru a ajunge acolo, la Grădina Mănăstirii. La aerul Înnobilat de parfumul trandafirilor, pe care și-i dorea atât de mult
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
gura cântătoare și o isterie neașteptată s-a stârnit dintr-o dată În rândurile noastre, spărgând perfecțiunea momentului. Neluțu s-a supărat rău. Îi mânjisem covorul ”străin”, tapițeria unui scaun, fața de masă din catifea albă. Și hainele băieților le pătasem. Țâșnise din mine cu generozitate, ca dintr-un furtun de pompieri. Știu că am momente când pot fi de un imprevizibil nemaiîntâlnit. Mai rețin doar urletele prostești ale lui Creț și vrăjeala turnată de teatralul Bobică: Dați-l, mă, afară pe
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
noptieră medicamentele stăteau neatinse, ceaiul din plante încă mai scotea aburi... înseamnă că leșinul nu durase prea mult. În gură simțea gustul amar al febrei, îl durea spatele și, când încercă să ridice mâna, avu impresia că tot sângele îi țâșnise din ea și îi udase pătura și cearșaful... dar nu era sânge, era doar transpirație. Greața îi revenea treptat, în timp ce aștepta ca mercurul termometrului să urce spre pielea lui fierbinte. O clipă avu impresia că o aude pe Alma la
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
spatele și călcă mai departe pe cărarea proaspăt făcută. Ploaia îi aluneca sub haine, picăturile i se scurgeau pe urechi, pe gât și apoi pe umeri. Cuțitul se balansa ușor între degetele ude. Amândoi păreau fântâni arteziene din care apa țâșnea inegal și, prin fiecare por, fântânile respirau apă. — Am auzit ceva. — Nu poate fi decât ploaia. Stai puțin, sunt sigur că am auzit. — ți s-a părut. — Stai să ascultăm. Cum rămaseră înlemniți în vegetație, din depărtare izbucni un urlet
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
de simplele exerciții de memorie sau de exaltare sterilă față de reușitele Trecutului, și susțin, cu tărie, stimularea acțiunilor menite să conducă, În viitor, la succese și mai mari. „Din trunchiul permanent viu al tradiției istorice naționale pot și trebuie să țâșnească mereu ramuri”. Filosoful de secol XX adaugă, responsabil și matur, că: „Națiunea și Statul nu trebuie să constituie ceva Închis, congelat. În ceea ce privește, mai ales, operele gândirii, comunicațiile internaționale sunt mai mult decât utile, sunt necesare. Pentru a favoriza Încă, sub
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
Fă-te comod, îl invită ea, vino lângă mine, și mă sărută, cât dorești, peste tot. Absolut peste tot? Da. Absolut peste tot. Începu s-o sărute. În scurtă vreme, simți că ia foc. Se sperie atât de tare, încât, țâșni afară de lângă fată, ca scăpat de la balamuc. Expoziția În fiecare an, de 8 septembrie, creștinii ortodocși o serbează pe Sfânta Marie cea mică. Pe întreaga întindere pe care se desfășoară amintita sărbătoare, oamenii cucernici, îmbrăcați în haine curate, frumoase, de
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
și înșurubă între acele picioare de basm, pe care le cunoștea, atît de bine, de pe toate părțile. Actul se consumă rapid. Din partea lui, fără nici o plăcere; din a ei, ca un început de sex prelungit. El sări însă de pe ea, țâșni în bae și se pregătea, cu iuțeală, pentru ziua de mâine. Ea se duse după el, și-ncerca să-l domolească: hai, mă, nu fi rău; mai vino măcar pentru odată. Apoi, va fi tot ce și cum vrei tu
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
lacrimi, mi-am văzut întreaga aventură dureroasă a vieții. În ochii Săi, ochii Săi negri, am găsit eterna și adânca noapte pe care o căutam; am plonjat în tenebrele lor teribile și încântătoare. Mi se părea că ei fac să țâșnească din străfundurile ființei mele o vigoare imensă. Pământul îmi fremăta sub picioare și, chiar dacă aș fi căzut, aș fi încercat o plăcere inexprimabilă. Inima înceta să-mi mai bată; îmi ținui răsuflarea; îmi era teamă să respir și să O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]