424 matches
-
v-am spus-o eu asta, musai așa e! Vedeți și dumneavoastră, domnule Cric. Vedeți ce oameni locuiesc în blocul acesta, vedeți cu ce oameni încercăm noi să ne integrăm în structurile euro-atlantice! Unul cunoaște omul după lemne, alta aude țâncii când plâng de pe celălalt tărâm, vă spun eu, am cunoștințe în domeniu, nici vorbă să le poată fi încredințat unora ca dânșii. Acest nou-născut va fi plasat în grija Centrului de Orfani pentru Americani și precis îl ia o familie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
însăși... Pentru totdeauna! Să-și ia în brațe progenitura și să se minuneze, retrăind nevinovăția propriei copilării și puritatea începutului... Să o privească pe Teodora cu copilul la sân și să se emoționeze ca și cum și ar vedea propria mamă... Ca și cum țîncul acesta ar fi chiar el! Și ar rămâne așa pentru totdeauna, scăldat în lumina iubirii... 15 mai 2007 Vestea a sosit, în fine „oficial”: Teodora a născut o copilă sănătoasă și frumoasă. Profesorul și-a făcut drum la un fost
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
proeminențe”. Apoi, constatarea: „Actul sexual este ceva plăcut”. Păcat de ora tîrzie. Cine vrea Însă un limbaj interzis copiilor poate răsfoi oricînd Săptămîna, unde prof. Protopopescu zice că „domnul Soros Împarte banii pe cale bucală”, iar redactorii emisiunii „Simpozion” sînt „niște țînci care se dădeau rezultați și ejaculați din creioane sfinte (...) Încercînd să instituie un fel de măciucă Eminescu”. N-am Înțeles mare lucru, dar să institui măciuci pare ceva foarte interesant. Doctorul Pavel Chirilă remarcă În România liberă că prin reducerea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
urlă și se prăbușește, apoi se dă deoparte gîfÎind, iar eu văd cum mi se descompune pula. Se sprijină de spătar și Își aprinde o țigară. — Mmmm. A fost minunat. Ce s-a Întîmplat Bruce? Ești ok? Scîncești ca un țînc mucos! — Shirley e bolnavă, spun eu. Cumnata mea. Nu se simte bine. Îmi plîng de milă. Se uită la mine și clatină din cap. Nu mai ai nici un haz Bruce. Auzim voci Chrissie. Totimpu. Tu le auzi vreodată? Toată viața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
lui, dar care era propietatea altcuiva 0000000000000 Stevie 00000000000000000Tu erai mai mare. Se presupunea că tu trebuie să ai grijă de Stevie, asta era de la sine-nțeles. Așa ar fi trebuit să stea mereu lucrurile. Voi doi erați doar niște țînci și amîndurora asta vi s-a părut ca o mare aventură. Pentru tine exista În plus și stimulentul că poate ești În stare să faci ceva care să-l impresioneze plăcut pe tatăl tău. Pentru voi doi a fost destul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
însoară cu o femeie de două ori, ba a doua oară chiar fără să știe cine e ea, nu poate fi decât dragostea la mijloc... Doamne, Dumnezeule, mai sunt trei minute până la miezul nopții. Trebuie să mă duc să hrănesc țâncul. Și Joan sări în picioare și dispăru în direcția holului. După vreun minut de la plecarea ei, un bărbat rupse tăcerea: - Măi, să fie! Deci, nu numai că ești propriul tău bunic... Pe deasupra, te-ai mai și căsătorit cu propria ta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85131_a_85918]
-
Încă n-ai observat de când lucrezi aici, atunci când sun eu trebuie să răspunzi imediat. E foarte simplu. Înțelegi? Eu sun. Tu răspunzi. Crezi că poți să te descurci, Ahn-dre-ah? Deși nu mă putea vedea, am Încuviințat din cap ca un țânc de șase ani bruftuluit pentru că a aruncat cu macaroane pe plafon. M-am străduit să nu uit că nu trebuie să Îi zic „doamnă“, greșeală pe care o făcusem cu o săptămână În urmă și din cauza căreia era cât pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
în stive amestecate, de cartofi și de morcovi, pe care nimeni nu le mai răscolea, să le aerisească. Simți ceva mișcându-i-se printre glezne, surceaua îmblănită mieună și țâșni spre pragul primei uși deschise de la parter, întregind tabloul. Doi țânci în haine desperecheate și lălâi, rași în cap și trecându-și, în răstimpuri, mânecile pe sub nările înfundate de o umezeală verzuie, îl priveau fără expresie. În spatele lor, femeia își strângea capotul la piept, cu o inutilă pudoare, căci decolteul nu
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
a recrea lumea. Pe acest drum anevoios, Maca avu revelația faptului că nu-i venea în minte nicio înjurătură despre scara blocului. În rest, toate erau la locul lor. Pisica neagră trecu prin fața lui, apoi se instală în pragul ușii. Țâncii, cu mânecile prea lungi, numai bune de șters nasul, îl priveau fără nicio expresie. Din spatele lor, femeia cu capotul peticit îl urmări cu privirea, strângându-și reverele. Bărbatul, îmbrăcat cu aceeași pijama în dungi, stătea rezemat de perete și contempla
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
pe terminate. Maca se opri pentru o clipă în dreptul lui, bun prilej pentru acela să-l întrebe răstit : — N-ai o țigară ? De răspunsul la acea întrebare atârna parcă destinul întregii omeniri. Maca scoase pachetul. Bărbatul dădu scurt din cap, țâncii făcură un pas înainte și întinseră mâinile. Ceea ce îl obligă pe Maca să pună câte o țigară în palma fiecăruia. Țâncii se retraseră, ca păpușile ce reintră în ceasornicul cel mare, după ce fac ocolul la ora exactă. El le așteptă
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
țigară ? De răspunsul la acea întrebare atârna parcă destinul întregii omeniri. Maca scoase pachetul. Bărbatul dădu scurt din cap, țâncii făcură un pas înainte și întinseră mâinile. Ceea ce îl obligă pe Maca să pună câte o țigară în palma fiecăruia. Țâncii se retraseră, ca păpușile ce reintră în ceasornicul cel mare, după ce fac ocolul la ora exactă. El le așteptă mulțumirile, dar, cum nu veniră, spuse doar „cu plăcere“ și urcă spre etajul întâi, acolo unde cele două femei dolofane oficiau
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
ai interviuri? am Întrebat, gândindu-mă dacă nu cumva Philip voise să spună „școli“. Era chiar foarte tânără. A, știi tu, alea obișnuite. Elite, Ford, Wilhelmina. Phee-ly spune că aș fi un manechin superb. —Categoric, puișor. De când era numai un țânc și se târa În patru labe prin vilă În scutece, mi-am spus că e splendidă. Pașaport pentru pârnaie, dar e splendidă. Acum devenise scârbos În mod oficial. —Pâr-naaa-ie? Ce Înseamnă pâr-naaa-ie? ne Întrebă ea pe amândoi, clipind adorabil. —Nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
sus. Atunci vin la el bunele bătrîne ale diplomației pentru a-1 îngriji și a-1 acoperi de bandaje care se schimbă în adevărate lanțuri. Nefericitul geme mai tare ca oricînd, în vreme ce Europa își spune: "Ce-o mai fi vrînd țîncul ăsta gălăgios? Niciodată nu-i mulțumit. Ai face bine să taci, țestoaso!"". Punctul de vedere al lui Alecsandri este tragic. Scriitorul pleacă de la o constatare locală și știe, fără să o spună explicit, să sustragă deciziilor și angajamentelor locale perspectivele
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
-nțeleagă nimeni..., și n-o să ne ierte nimeni... Gh. P. unu: Adică cine să mă înțeleagă?! Ia mai lasă-mă! Și cine să mă ierte?! Puștimea asta, ce-și spune democratică, și etică..., și fără dosar...?! Adică s-au trezit țîncii ăștia, care-au sărit din pemperși direct în jepuri, să facă, vezi Doamne, ordinea morală, adică să ne pună la zid pe noi, adică pe cei care am tăcut, am mințit, am îndurat toate umilințele și spaimele, care am făcut
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
spune-le cum să obțină faptele. Cum învățăm "cum"-ul? Cum învățăm pe cineva să înoate, să cânte la un instrument muzical sau să vorbească o limbă străină? Un posibil răspuns ar fi: nicicum. Nu fă nic: așteaptă doar. Aruncă țâncul în apă, așează-l pe scaunul de la pian sau părăsește-l în Franța, și apoi pleacă. La urma urmei, omenirea și-a scormonit drumul către aceste lucruri fără nicio îndrumare exterioară și, indiscutabil, cel mai bun mod de a învăța
by VIOREL BARBU [Corola-publishinghouse/Science/1112_a_2620]
-
a produce un asemenea dialog : Doamna Stanca : Țara sunt boierii, neamurile vechi. Mihai : Putrezi de vechi... Nu, doamnă, țara sunt căciulile care nu sar în fața străinilor decât odată cu capul, sunt bărbații care-și asudă muierile cu paloșul lângă ei, sunt țâncii care întâi șterg balele armăsarilor de luptă, pe urmă nasurile lor. În mare parte, armatele conduse de Mihai au fost alcătuite din ostași cu plată, mercenari. Această imagine a armatei întregului popor, în care luptă până și copiii, în opoziție
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
ori devii prada unui taximetrist, ori va trebui să-ți petreci noaptea împărțind amiabil banca cu cine știe ce posesor de drept de-al ei pe timp de vară. Și era cât pe ce să se întâmple așa, cu ochii la un țânc de vreo doi ani, negru precum ciocolata cea mai ciocolată și care semăna leit cu Tom, o păpușă, un negru mititel, rotofei și zâmbitor, rudimentar făcută dintr-un plastic tare, însă foarte simpatică, fabricată, pe vremuri, probabil de Arădeanca 31
[Corola-publishinghouse/Science/84984_a_85769]
-
creștet de lumină? Copilul e o miniatură grotescă și cheală, în jurul căreia se strâng fluturii, un mamifer nechezător, care a avut însă aripi, un pui știrb cu scutece ude către care coboară totuși zmeii, în țipătul cocoșilor, și Făt-Frumos, un țânc îndărătnic căruia tatăl îi răcnește ca Achil la Troia, făcîndu-l să dârdâie cu scutecul urinat în mână, dar care e fiu de zână, ocrotit și salutat de elemente: Când pătrunzi în parc, și-aprind Trandafiri agățători Vârfurile chiparoșii, De sub streșini
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
proferate de eroii lui Tăutu Împotriva boierilor, ca și frumoasele cântece de leagăn cuprinse În poem: «Din lemn Își durau docare duce-i-ar la-nmormântare! Fagule, tu nu uita, că i-ai tras și-n țepi cândva. Nani, nani țânc peltic n-ai mindir de borangic, dar ți-aducem azi altoi, de gând și podoabe noi». Iar Dan Deșliu, care se pricepe, dealtfel, să chiuie și lăutărește la ospețele vremii noi, știe, cum am văzut, să fie nu numai dirijor
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
era rușine de a lua condeiul în mână spre a compune ceva românește, critica ar fi fost cu totul de prisos și nepriincioasă literaturii născînde 4. Astăzi s-au schimbat lucrurile; care n-are mania de a fi autor? Însuși țâncii de pe lavițele școalelor au pretenții a publica scrierile lor, pîn' și tractaturi de filozofie. Ei bine, într-o asemine epohă, când se publică atâtea cărți, afară de bune, nu este de neapărată nevoie ca o critică nepărtinitoare, aspră, să le cerceteze
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
Havuzul. Aurolacii. Scenă demnă de pensonul voluptosului Frans Hals, care ferită de "interpretări", de fanatele clișee cu copiii străzii pîclișind imaginea țării dincolo îți produce pe loc cea mai proaspătă senzație de plinătate a vieții. Aurolaci sau nu, pîlcul de țînci, cu maieurile și chiloțeii aruncați în iarbă, goi pușcă, unii cît pumnul, alții cu fuduliile cît pumnul, sfidează cu superbie înțesata arteră și, în chiote de piei roșii, se bucură pur și simplu de plăcerea apei împroșcate. Mașini luxoase încetinind
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
-nțeleagă nimeni..., și n-o să ne ierte nimeni... Gh. P. unu: Adică cine să mă înțeleagă?! Ia mai lasă-mă! Și cine să mă ierte?! Puștimea asta, ce-și spune democratică, și etică..., și fără dosar...?! Adică s-au trezit țîncii ăștia, care-au sărit din pemperși direct în jepuri, să facă, vezi Doamne, ordinea morală, adică să ne pună la zid pe noi, adică pe cei care am tăcut, am mințit, am îndurat toate umilințele și spaimele, care am făcut
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
pasărea de aur din Navigând către Bizanț și Bizanț. Amintirea e prozaică, banală, prin urmare cu atât mai aproape și mai sfâșietoare: Și privește așa-n jos de pe cracă Cu gâtlejul gol și ciocul întredeschis Pe când sub pomul lucitor Un țânc care poate sunt eu de altă dată Își răsucește mașinuța nou nouță. În Nu despre trandafiri găsim o explicație a tainei lui Mole: N-am scris niciodată Un poem despre trandafiri... N-a căutat "cuvântul comod" (care pentru iubire ar
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
enigmei, cu un vag aspect feminoid generat, mai degrabă, de fluiditatea sa formală. În ce privește conectarea la aria reprezentărilor mitologice românești, Adriana Șotropa lansează o propunere curajoasă privind o posibilă origine comună a tuturor himerelor paciuriene și anume cățelul pământului sau țâncul pământului, animal htonian, trăind sub crucile cimitirelor, paznic al sufletelor morților: Figura cățelului pământului ar putea constitui, de altfel, ambiția unei opere întregi și cheia interpretării tuturor himerelor lui Paciurea"345. Cercetătoarea își întemeiază afirmația pe câteva dintre desenele lui
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]